Întrebuinţarea Liturghiilor Ortodoxe

în cursul anului bisericesc.

1. Întrebuinţarea celor trei Liturghii în cursul anului bisericesc

a. Liturghia Sfîntului Vasile a fost la început Liturghia normală sau obişnuită în Biserica
Ortodoxă de aceea, în unele din cele mai vechi manuscrise ca, de exemplu, Codicele Barberini,
ea era aşezată înaintea celorlalte două Liturghii şi înscrisă sub denumirea de Liturghia zilnică (de
toate zilele). Cu timpul însă, şi anume de prin secolele IX—X, din pricina lungimii excesive a
anaforalei ei, a fost înlocuită treptat cu Liturghia, mai scurtă, a Sfîntului Ioan Gură de Aur, iar
săvîrşirea ei a fost limitată la un număr restrîns de zile din cursul anului bisericesc. De aceea,
astăzi ea se săvîrşeşte numai de 10 ori pe an şi anume :
 In primele cinci duminici ale Postului Mare ;
 In ziua Sfîntului Vasile (1 ianuarie) ;
 In Joia şi Sîmbăta din Săptămîna Patimilor ;
 In ajunul Crăciunului (24 dec.) şi în ajunul Bobotezei (5 ian.).
Atît în Joia şi Sîmbăta Patimilor, cit şi în cele două ajunuri, Liturghia Sfîntului Vasile se face unită cu Vecernia (-
adică se dă binecuvântarea ca pentru Liturghie, dar începem cu Vecernia pînă după Paremii sau Vohodul cu
"Evanghelia după care u-mează Liturghia, de la «Sfinte Dumnezeule» înainte). Cînd insă cele două ajunuri cad
sîmbăta sau duminica, atunci în ziua ajunului se oficiază Liturghia Sfîntului Ioan, iar Liturghia Sfîntului Vasile se
face în înseşi zilele Praznicelor (al Naşterii şi al Bobotezei), fără să se mai combine cu Vecernia.

b. Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se oficiază de obicei miercurea şi vinerea din
Păresimi (afară de Vinerea Patimilor, cînd nu se face nici o Liturghie), luni şi marţi în Săptămîna
Patimilor şi în cîteva sărbători bisericeşti mai importante din perioada Păresimilor, ca: Sfântul
Haralambie (10 febr.), a doua şi a treia aflare a Cinstitului Cap al Sfîntului Ioan Botezătorul (la
24 febr.), Sfinţii 40 Mucenici (la 9 martie) şi ajunul Bunei-Vestiri (24 martie), dacă acestea cad
într-una din zilele de rând de peste săptămînă (de luni pînă vineri inclusiv) 1.

c. Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur se săvîrşeşte în toate celelalte zile de duminici şi
sărbători, în care nu se face una din celelaltedouă Liturghii. Ea este Liturghia normală sau
obişnuită în BisericaOrtodoxă, săvîrşindu-se de cele mai multe ori în cursul anului bisericesc.
în afară de vremea Postului Mare, Liturghia Sfîntului Ioan se săvîrşeşte în toate sărbătorile din
cursul anului, cu excepţia celor trei zile din perioada Octoihului cînd se face Liturghia Sfîntului
Vasile: 1 ianuarie, ajunul Naşterii şi ajunul Bobotezei. în perioada Postului Mare, Liturghia
Sfîntului Ioan se face numai de opt ori, şi anume: în primele şase sîmbete, în Duminica Floriilor
şi în ziua Bunei-Vestiri (în orice zi ar cădea).
In Biserica grecească, in afară de cele trei Liturghii bizantine, se mai săvir-şeşte Liturghia Simţului Iacob,
o singură dată pe an, şi anume în ziua Sfîntului Apostol Iacob (23 octombrie), sau în Duminica cea mai apropiată
de această zi, iar în unele biserici greceşti ea se face şi în prima duminică după Crăciun, cînd Sfîntul Iacob e
pomenit între rudele după trup ale Domnului.

2. Timpul săvîrşirii Sfintei Liturghii.

Zile liturgice şi aliturgice
Precum am văzut, în prima comunitate creştină din Ierusalim, Liturghia se săvîrşea la început
zilnic (vezi Fapte II, 46). Curînd însă, mai ales în comunităţile din diaspora, săvîrşirea Liturghiei
s-a limitat la o singură zi pe săptămîna, adică duminica, zi care a devenit astfel zi liturgică
săptămînală prin excelenţă. Cu timpul, numărul zilelor liturgice din cursul săptămînii a sporit la
două (sîmbăta şi duminica), uneori la patru (miercurea, vinerea, sîmbăta şi duminica), iar în
unele părţi din Apus Liturghia se săvîrşea chiar zilnic. în trecut, n-a existat deci o perfectă
1
Mai amănunţit despre timpul săvârşirii Liturghiei Darurilor, vezi cursul respectiv!
concordanţă între diferitele regiuni ale Bisericii în ceea ce priveşte numărul zilelor liturgice, care
a variat de la epocă la epocă şi de la regiune la regiune 2.
Astăzi, în mînăstirile mai mari şi chiar la unele catedrale chiriar-hale, se oficiază
Liturghie în fiecare zi, aşa cum recomandă de exemplu Simeon al Tesalonicului, care vorbeşte
despre obligaţia preotului de a liturghisi zilnic 3. în. mînăstirile mai mici (schituri)şi la bisericile
de enorie se săvîrşeşte Liturghia numai în zilele de duminici şi sărbători, iar în zilele de rînd din
cursul săptămînii, numai atunci cînd este nevoie {de obicei, sîmbăta, cînd se fac parastase pentru
pomenirea morţilor) 4.
În ceea ce priveşte vremea sau ceasul din zi la care trebuie să înceapă slujba Sfintei
Liturghii, după predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi (aproximativ ora 9
dimineaţa), cînd Domnul a fost răstignit pe cruce (Mc. XV, 25) şi cînd S-a pogorît Sfîntul Duh
peste Sfinţii Apostoli. în practică, această oră variază, dar nu se poate începe Sfînta Liturghie nici
înainte de răsăritul soarelui şi nici după amiază 5.
Excepţii la această regulă se fac numai la cîteva praznice împărăteşti, şi anume : la Paşti,
la Crăciun şi (în unele părţi) la Bobotează, cînd Liturghia se săvîrşeşte după miezul nopţii sau
dis-de-dimineaţă (reminiscenţe ale epocii Bisericii primare, cînd serviciul divin al tuturor
sărbătorilor avea caracter nocturn, de priveghere) 6.
Sînt însă în cursul anului bisericesc cîteva zile aliturgice, adică zile în care, după tradiţia
veche a Bisericii, nu se săvîrşeşte Liturghie nici chiar în mînăstiri. Ele sînt zile în care tipicul şi
cărţile de slujbă prevăd ajunare deplină, adică post desăvîrşit pînă seara, şi anume :
 Vinerea Patimilor, zi de întristare şi de post, pentru că atunci a fost răstigni şi îngropat Domnul; de aceea în
popor, ziua aceasta se mai numeşte şi Vinerea seacă7
 Luni şi marţi din prima săptămînă a Postului Paştilor — primele zile de post, cu ajunare deplină ;
 Miercurea şi vinerea din săptămînă brînzei, pentru că în mi Uri, în aceste zile, premergătoare şi pregătitoare
pentru Postul F similor, se cîntă «Aliluia» în loc de «Dumnezeu este Domnul», se metanii şi se ajunează ;
 Vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, cînd aceste praznice cad duminica sau lunea, pentru că atunci
se ajunează ; se numai Ceasurile şi Vecernia, la vremea ei, fără Liturghie.
Spre deosebire de romano-catolici, unde se pot săvîrşi mai m Liturghii în aceeaşi zi şi în aceeaşi
biserică (de aceea, la ei biseri au mai multe altare), la noi, ortodocşii, nu se săvîrşeşte Liturghia
cît o singură dată pe zi în fiecare biserică şi de către fiecare pi slujitor ,• de aceea, bisericile
noastre n-au decît un singur altar, rare excepţii. «Această unicitate a Sfintei Jertfe însemnează
numa moarte a lui Hristos, care moarte odată a luat-o pentru noi, şi nu: o patimă a Lui, pe care
odată a răbdat-o pentru noi» p. Cu alte cuvii precum explică marii teologi ai Ortodoxiei,
Mîntuitorul S-a răstic nu de mai multe ori în lume, ci odată pentru totdeauna, iar fiecare este ca o
icoană a veşniciei şi fiecare biserică o icoană a lumii întrec

3. Locul săvârşirii Sfintei Liturghii

Sfînta Liturghie se săvîrşeşte numai în biserică, inclusiv parac se sau capele sfinţite şi cu antimis,
şi anume în partea ei cea mai sfi tă, adică în sfîntul altar.

2
Comp. Pr. P. Vintilescu, Binaţia Liturghiei, în ST, seria II, an. II, nr. 3—6, p. 132.
3
Despre preoţie, trad. rom. cit., p. 354—355.
4
După Povăţuirile din Liturghier (vezi de ex. ed. 1956, p. 432), săvîrşirea Liturghiei în fiecare sîmbătă este obligatorie pentru toţi preoţii de
enorie. Simeon al Tesalonicului (Despre preoţie, trad. rom. cit., p. 355) prescrie de asemenea preotului obligaţia de a liturghisi negreşit cel puţin
de două ori pe săptămînă.
5
După Tipicul cel mare (cap. 10, p. 16), începutul Liturghiei variază în mînăstiri între ceasurile 3 şi 5 din zi, după zile şi praznice.
6
Pentru acest paragraf, vezi: Tipicul cel mare, cap. 10: Pentru Sfînta Liturghie (la cap. Pentru vremea slujbei); Scrisoarea sinodală a patriarhului
ecumenic Paisie I către patriarhul Nicon al Moscovei (1655), răsp. la întreb. 2 (la C. Delikanis, IlaTpiap'X.txâ lY7po<pa, t. III, Constantinopol,
1905, p. 55).
7
Vezi Triodul, notă la sfîrşitul rînduielii Ceasului al nouălea din Vinerea Patimilor (ed. 1946, p. 704); Tipicul bisericesc, Bucureşti, 1893, p. 191
—192; Simeon al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 56. Unele tipice prescriu însă să se facă Liturghia Sfîntului Ioan Gură de Aur în Vinerea
Patimilor, dacă în acea zi cade Bunavestire (vezi de ex. P. Procopoviciu, Ritualistica, p. 25).

2
Dacă printr-o întîmplare oarecare, biserica s-a întinat prin varsare de sînge omenesc, prin vreo
necurăţenie omenească, prin năvălirea ereticilor sau paginilor într-însa sau prin îngroparea
vreunui eretic, nu se mai poate sluji într-însa înainte de a fi curăţită prin binecuvîntarea
episcopului.
Liturghierul, la Povăţuiri (ed. 1956, p. 432).
Amănunte şi bibliografie vezi La Pr. P. Vinltilescu, Binaţia Liturghiei, în Sr seria II, an. II, nr. 3—6 (tnartie-iunie
1950), p. 125—136. Ca o derogare de la tradiţi ortodoxă şi ca o influenţă din partea catolicismului, Biserica
greacă a îngăduit î ultima vreme săvîrşirea a două sau chiar a trei Liturghii în aceeaşi zi într-o bis« rică, motivată
fie de lipsa bisericilor, fie de nevoile credincioşilor (Hotărîre a Sil Bis. Greciei din 1957, vezi MO, 1962, 3—4, p.
255).
10. Vezi Can. 58 Laodiceea şi 31 trulan ; Sfîntul Vasile cel Mare, Regulile mc
nahale mici, 310 (P.G., t. XXXI, col. 1304 C).
Canoanele interzic săvîrşirea Liturghiei prin case particulare Numai în cazuri cu totul
excepţionale, ca de exemplu pe cîmpul c luptă, la hramurile de mînăstiri sau la sfinţirile de
biserici la cai vine multă lume, şi numai cu învoirea episcopului locului, se poate săvîrşi
Liturghie în afară de biserică, într-o casă particulară sau într-un loc curat, pe o masă pe care se
întinde sfîntul antimis ; acesta ţine locul Sfintei Mese şi fără el nu se poate oficia Sfînta Liturghie
nici în afară de biserică şi nici în biserică.

4. Obiectele necesare pentru săvîrşirea Sfintei Liturghii

In afară de simţul antimis, mai sînt de trebuinţă pentru săvîrşirea Sfintei Liturghii
următoarele lucruri :
 Sfintele veşminte ;
 Sfintele vase (discul, potirul, copia, linguriţa, steluţa) şi acope-rămintele (pocroveţele) ;
 Prescuri (de diferite forme) făcute din făină de grîu şi dospite (de regulă cinci, iar în caz
de lipsă cel puţin două : una pentru Sfîntul Agneţ şi alta pentru miride) ; de n-avem
prescură, putem folosi o bucată de pîine, pe care înscriem semnul crucii cu copia, în locul
peceţii ;
 Vin curat (din struguri) şi apă. Culoarea vinului este indiferentă (preferabil roşie, dacă nu,
şi albă) 8
 Cărţile de slujbă necesare : pentru preot Sfînta Evanghelie şi Liturghierul, iar pentru
cîntăreţi Apostolul şi Octoihul mic (Catavasi-erul practic) sau Liturghierul de strană, cu
cîntări;
 Mai multe lumânări: cel puţin două pe Sfînta Masă, una la pros-comidiar şi cîte una în
sfeşnicele împărăteşti, iar în caz de mare lipsă, cel puţin una (fără care nu se poate săvîrşi
Sfînta Liturghie).

+++

8
Vezi Pr. Prof. P. Vinitilescu, Culoarea vinului pentru Siînta Euharistie, in rev. BOR, ian-febr. 1941 (şi extras).