Capitolul V

CONCLUZIILE LUCRǍRII

Lucrarea de faţă ȋşi propune sǎ demonstreaze o dată în plus rolul şi locul activitǎtii
outdoor, prezintǎ aspectele teoretice, tendințele actuale, caracteristicile cheie și aspectele
psihosociale ale educației outdoor.
Referirile la finalitǎțile educaționale surprind mai ales clasificarea și exemplificarea lor și
cǎ educația outdoor este o educație centratǎ pe dezvoltarea de compentențe.Instruirea pe
competențe reprezintǎ o provocare pentru educația outdoor, iar ipostazele rezultatelor şcolare
sunt influențate de calitatea procesului de ȋnvǎtǎmȃnt. Educația outdoor are rol important ȋn
realizarea finalitǎților educaționale.
Disciplinele școlare abordate ȋn aer liber se bazeazǎ pe un proces de planificare bine
consolidate care susține ȋnțelegere de cǎtre profesor a pașilor esențiali pentru derularea unei
activitǎți outdoor. Un aspect important ȋl reprezintǎ implicarea copiilor, cunoașterea pǎrerilor
acestora cu privire la intențiile noastre, acest lucru ne ajutǎ sǎ ȋnțelegem mai bine ce anume ȋi
motiveazǎ pe elevii noștri, lucrurile care prezinta pentru ei interes.
Văzând adulţii cooperând în beneficiul lor, copiii se simt în siguranţă, ocrotiţi de adulţi,
importanţi. Crearea unui climat de colaborare cu școalǎ-familia se realizează şi se întreţine prin
acţiuni şi atitudini permanente din partea cadrului didactic. Când se adresează părinţilor acesta
trebuie să fie: atent, prietenos, vivace, relaxat. Colaborarea pǎrinte-cadru didactic sau
colaborarea dintre cadrele didactice pot duce la planificarea numeroaselor activitǎți outdoor care
au scopul ȋmbunǎțǎțirii actului didacțic și realizǎrii educaționale propuse.Consider că atitudinea
lor deschisă e legată implicit de deschiderea şi disponibilitatea mea faţă de ei. Simţind interesul
meu faţă de copiii lor la şcoală, implicându-i pe aceştia în acţiuni care le cultivă interesele şi
datorită faptului că le scot în evidenţă constant aspectele pozitive din fiecare copil a făcut ca
şcoala să nu fie locul unde vin cu o oarecare strângere de inimă şi numai pentru că trebuie ci un
loc în care se simt mereu bineveniţi şi în care găsesc ajutor la nevoie .
Activitatea de instruire nu înseamnǎ doar acumulare de cunoştinţe, ci şi operare cu
acestea, a şti ce sǎ încorporezi trebuie continuat cu a şti sǎ faci şi sǎ aplici. Pentru acestea, în
practica educativǎ evaluarea cunoştinţelor trebuie completatǎ cu evaluarea aplicǎrii şi adecvǎrii
acestora în realitate, iar ȋn acest sent educația outdoor este o abordare potrivitǎ.