Universitatea “Hyperion” București

Master: Comunicare mediatică și publicitate

Tradiții în cultura universală

- Căsătoria -

Curs: Design și machetare computerizată

Profesor coordinator: Conf. Dr. Vlad Leu
Masterand: Vieru Andreea

1
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Cuprins

Introducere

1. Identitatea culturală românească

2. Despre tradiții și ce rol au ele în identitatea culturală a unei nații
3. Căsătoria și felul în care este celebrată în diferite culture

Concluzii

Bibliografie

2
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Introducere

Cultura, exact așa cum o cunoaștem noi reprezintă baza societății actuale, care de-a
lungul timpului a suferit numeroase schimbări și care a modelat mase întregi de oameni,
contribuind zilnic la formarea personalității umane.

Prin cultură, omul a învățat să se exprime, a descoperit arta frumosului, a învătat să se afirme,
dar mai ales, a învățat să facă o distincție între latura interioară și cea exterioară.

Exact așa cum este definită și în DEX, cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale și
spirituale create de omenire și lăsate ca moștenire societății. Plecând de la această definiție, chiar
putem spune că aceasta reprezintă comoară pe care fiecare societate o va moșterni, o va modifica
și o va perpetua de acum încolo în scopuri nobile.

Distrugerea oricărei forme de culturi, fie că ne referim la obiceiuri, tradiții, resurse palpabile,
umane, intelectuale, etc, poate conduce la o răscoală a minții și a sufletului mai ales dacă este
dominată sau lăsată în mâinile barbarilor care încalcă orice principiu.

3
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Identitatea culturală românească

Identitatea culturală poate fi definită ca un univers simbolic, în interiorul căruia oamenii

pot conviețui având aceleași valori, credințe și coduri care creează o solidaritate și o dorință de a
trăi laolaltă.

Sintagma „identitate culturală românească”, poate fi deja definită prin termenul „românească”,
care deja ne indică un punct geografic, o sumă de tradiții, obiceiuri și cultură, specifice locului.
Asta se întâmplă de fiecare dată când ne referim la orice regiune geografică de pe Glob și nu
numai. Chiar Mircea Vulcănescu în cartea sa Dimensiunea Românească a Existenței ne aduce la
cunoștință faptul că fiecare epocă vine cu anumite valori, principii și idei care ajută la fixarea
fizionomiei spirituale ale epocii în sine. Aceasta carte, care este de fapt un dicționar de noțiuni,
poate fi îndreptar de gânduri pentru ce tineri care vor să se orienteze față de probleme care sunt
puse în discuție de către înaintașii lor.

Identitatea românească există și reprezintă modul de a fi în lume a poporului român, în

același timp ea poate fi determinată de identitatea politică a statului respectiv, care este
responsabil de alegerile făcute prin vot. Mai departe, în tema identității culturale românești, țin
să-l menționez pe Mircea Vulcănescu, cu vorbele lui în care ne specifică faptul că identitatea de
generație nu implică și o identitate de poziție spirituală și vom arăta acest lucru prin următorul
exemplu, un paragraf extras din ziarul „Nădejea” de la 1921 despre „Cele 10 porunci ale
românilor în lume”.

1. Să nu crezi în străini, decât în Neamul tău Românesc, în Conducătorii tăi Români, că bine să
vezi şi să-ţi poţi câştiga drepturile tale.
2. Să nu-ţi fie ruşine a spune oriunde, oricând, în faţa oricăruia, că eşti Român, ca să nu ruşinezi
pe Domnul D-zeul tău care te-a creat după asemănarea Lui.
3. Să fi apărător credincios al Bisericii drept-măritoare ortodoxe Române, cu încredere în
Mântuitorul nostru Isus Hristos.

4
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

4. Iubeşte limba maicii tale, mai presus de toate, că viţa Românească în veci să nu piară.
5. Unde se întâlnesc doi Români cel puţin două vorbe bine să se spună despre Naţia
Românească şi despre purtătorii ei, ca puterea voastră să fie nemărginită.
6. Daţi-vă copii voştri la şcoli româneşti ca să fie luminaţi; trimiteţi la biserică pentru a le păstra
bunătatea sufletului; lăsaţi-le moştenire tot ce voi aţi moştenit de la părinţi.
7. Îngriji-ţi de sănătatea voastră; munciţi şi adăugaţi averile voastre, ca Neamul Românesc să
rămână tot frumos şi puternic şi nebiruit.
8. Nu părăsiţi moştenirea părinţilor voştri, nu părăsiţi vetrele voastre şi să vă înmulţiţi, ca să
împliniţi voia Domnului.
9. Ridicaţi case culturale, bănci, monumente, biserici, şcoli, organizaţi coruri, fanfare,
cooperative, pentru ca să aduceţi laudă neamului vostru, deci vouă şi D-zeului vostru al cărui
suflet îl moşteniţi.
10. Să nu lipsească nimenea dintre voi din Partidul Naţiei şi fiecare să citească foaia (radioul şi
televiziunea în limba maternă), pentru ca mândria voastră să nu cunoască margini.

5
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Despre tradiții și ce rol au ele în identitatea culturală a unei nații

Cultura unei nații reprezintă totalitatea valorilor acumulate de-a lungul timpului și care au
rămas intact prin semnificația lor indiferent de epocile prin care au trecut, fără să-și consume
mesajul. Aici ne referim la contemporanii noștri, la marii noștri creatori care au lăsat în urmă
ceva esențial din condiția umană, ca Homer, Shakespeare, Eminescu sau Blaga. Toți aceștia au
contribuit la transformarea și modelarea valorilor unei culturi, care ulterior au devenit repere
pentru societate.

Unele dintre aceste opere, numite și tradiții de-a lungul anilor s-au uzat, s-au istoricizat pentru că
au fost eficiente în epoca lor și au trecut în fondul “pasiv” al culturii, în timp ce altele au rămas
vii și permanente suferind diverse reinterpretări. Fiecare nouă epocă proiectează asupra trecutului
o nouă perspectivă cu sensuri noi, cu idei noi, cu creatori noi.

Tradiţia reprezintă partea activă a moştenirii culturale, ceea ce rămâne viu din trecut,
elementele care acţionează modelator asupra prezentului cultural. Tudor Vianu a definit într-un
mod expresiv tradiţia: „Scurt spus, tradiţia este influenţa muncii culturale anterioare asupra
celei prezente”. Tradiţia este „condensată” în opere şi acţionează modelator prin instituţiile de
învăţământ şi de tezaurizare, prin formele educaţiei şi prin mecanismele memoriei sociale.

În tradiţie întâlnim două poziţii opuse. Pe de o parte tradiţionalismul, care reprezintă o

supraevaluare a culturii anterioare şi o devalorizare a prezentului. La polul opus, se află
6
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate
atitudinile antitradiţionaliste, moderniste, care se afirmă uneori prin negarea în bloc a tradiţiei
culturale, prin glorificarea „noutăţii” şi a avangardei, prin atitudini nihiliste şi prin apololia
experimentalismului.

Tradiţiile, obişnuinţele, ritualurile şi ceremoniile sunt norme comportamentale adică reguli

nescrise ale organizaţiei. Acestea permit manifestarea consensului, a nevoii de apartenenţă la
grup şi de securitate. Ele sunt purtătoarele unor simboluri, prin a căror decodificare se comunică
anumite mesaje.

Mai departe vom da câteva exemple de tradiții și obiceiuri pe care le întâlnim în diverse
țări din Europa, prin care vom înțelege cât de diferită este cultura de la o țara la alta și cât de
specială și benefică este acesată diversificare!

Spania, situată în partea de sud-vest a Europei, este o țară în care traiesc oameni ce provin din
diferite culturi. Locuitorii acestei țări au adus cu ei diverse tradiții și sărbători, care au loc pe tot
parcursul anului. Fiecare festivitate are propria poveste și este considerată o mare afacere, fiind
sărbătorită cu mare fast și spectacol.

1. Festivalul Crucilor de Mai din 28 aprilie până în 1 mai reunește distracțiile tradiționale
spaniole de dans, mâncare și băutură în orașul Alicante din Comunitatea Valencia.
2. Concursul Curților interioare din Cordoba (El Festival de los Patios Cordobeses) unește
vecini din Cordoba, Andaluzia într-o competiție timp de două săptămâni în fiecare an, de
pe 1 mai până pe 13 mai, pentru a decide cine are cele mai frumoase aranjamente florale
în curtea interioară în această frumoasă sărbătoare.

7
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate
3. Târgul de cai din Jerez de la Frontera, oraș din Cádiz, Andaluzia se desfășoară în
perioada 5 mai - 12mai. Acest festival cu adevărat unic, aduce un omagiu rolului calului
în zonă, prin procesiuni, spectacole și dansuri.
4. Orașul Berga din Barcelona, Catalonia, găzduiește anual festivalul La Patum de dans,
cântece și reprezentări ale poveștilor și bătăliilor tradiționale din istorie cu ajutorul unor
păpuși gigante. În acest an, se desfășoară între 30 mai și 3 iunie.
5. Corpus Christi din Granada, Andaluzia, sărbătorită de pe 26 mai până pe 6 iunie, este un
târg tipic spaniol, cu tarabe, petreceri în aer liber, parade și, destul de curios, capuri
gigantice și manechine care stabilesc tendințele modei pentru anul care vine.

În Italia regăsim obiceiurile şi tradiţiile care definesc specificul naţional, iar pe italieni îi
caracterizează diversitatea acestora. Fie că este vorba despre sărbători religioase, Crăciun, Paşte,
aniversări sau zile obişnuite, tradiţiile culinare devin obiect de mândrie naţională. Veseli,
muzicali, comunicativi şi primitori, italienii au un cult deosebit pentru familie. Respectul pentru
moştenirea culturală, educaţie, valorile generaţiilor trecute se răsfrânge asupra vieţii de zi cu zi.
În fiecare cămin italian vom găsi obiecte moştenire de familie, imagini cu cei dragi aşezate la loc
de cinste sau mobilier cu parfum de epocă.

Decorarea copacilor pereni a facut întotdeauna parte din tradiția germană a solstițiului de iarnă.
Primii pomi de Crăciun decorați și numiți după sărbătoarea creștină au apărut în Strasbourg,
Alsacia la începutul secolului XVII. După 1750 pomii de Crăciun au început să apară și în alte
părți ale Germaniei, și mai ales după 1771 când Johann Wolfgang von Goethe a vizitat
Strasbourgul și a inclus pomul de Crăciun în nuvela sa “Suferința tânărului Werther”. În 1820
primii imigranți germani au decorat pomi de Crăciun în Pennsylvania. După ce Prințul Albert al
Germaniei s-a căsătorit cu Regina Victoria, acesta a introdus în Anglia tradiția pomilor de
Crăciun. În 1848 primul ziar american avea un pom de Crăciun în una dintre paginile sale,
răspândind tradiția în aproape fiecare casă în doar câțiva ani.

Pe toată durata unui an, Elveţia are numeroase festivaluri tradiţionale. Iată o scurtă trecere în
revistă a câtorva din ele: Vogel Gryff în Basel (de Revelion şi în 13 ianuarie), Revelionul

8
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate
Kläusenacht în Urnäsch, lângă Appenzell, Lauberhorn World Cup – întrecere de schi în Wengen
ce se desfăşoară la mijlocul lunii, iar la sfârşitul lunii Slalomul uriaş de schi Inferno din Mürren
şi Săptămâna Internaţională a baloanelor umflate cu aer cald din Chateux d’Oeux.

Cultura Republicii Franceze este vastă, cu multe implicații la nivel regional. Sculptura, pictura,
muzica, baletul, arhitectura, bucătăria, teatrul sau cinematografia sunt domenii care reflectă
natura umană, trairi, specificul național. Parisul supranumit și “Orasul luminilor”, a fost locul în
care s-au întâlnit și au lucrat numeroși artiști. Astăzi este metropola care adună cel mai mare
număr de situri cu un caracter cultural din lume, muzee, palate, clădiri, galerii. Întreaga evoluție
a umanității dedica un capitol important Franței, ai cărui oameni magnifici au plămădit istoria.

Binche este un oraș francofon din Belgia, situat în provincial Hainaut. Acoperind 6063 de
hectare, Binche-ul este format din 8 comune: Binche, Bray, Buvrinnes, Epinois, Leval-
Trahegnies, Péronnes-lez-Binche, Ressaix si Waudrez. În prezent are o populație de 32.750 de
locuitori. Este renumit datorită carnavalului său și a patrimoniului arhitectural. Binche este
situat în regiunea centrală, pe axa care leagă orașele Mons și Charleroi.

Unul dintre cele mai interesante obiceiuri din Austria este cu siguranță “Glocklerlauf
Prozession”. În fiecare an, pe 5 ianuarie, grupuri de bărbați îmbrăcați în alb se întâlnesc după
căderea nopții, purtând curele late, împodobite cu clopoței grei și felinare colorate, mergând apoi
pe străzile satelor și orașelor. Felinarele, adevarate opere de artă populară, sunt purtate pe cap și
au fost realizate cu migală. Se spune că “Glocklerlauf Prozession” aduce lumina în sate și alungă
spiritele rele care sunt mai puternice în zilele lungi de iarnă.

9
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Căsătoria și felul în care este celebrată în diferite culture

Spre final aș dori să ofer un exemplu concret cu privire la un tip de eveniment, general
întâlnit în toate culturile, un eveniment frumos care face parte din viața oricărui om și care este
abordat și celebrat într-un mod diferit în diverse părți ale lumii și mă refer aici la Căsătorie. Unii
oameni urmează tradiții vechi, deoarece există o convingere puternică că, dacă tradiția nu este
urmată, cuplul nu va avea o căsătorie de succes.

• În India, fratele mirelui aruncă flori asupra cuplului, la sfârșitul ceremoniei, pentru a-l
proteja de rău.

• Francezii fac adesea un toast pentru tinerii căsătoriți folosind un recipient special cu
două mânere.

10
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

• În Germania, mireasa poartă sare și pâine în buzunar pentru abundență în casă, iar mirele
grâu, pentru a avea sănătate și noroc. Pantofii sunt considerați obiecte aducătoare de
noroc în căsătorie din cauză că au formă de lună, care este un simbol al fertilității.
• În Japonia, culoarea albă a fost folosită pentru mirese, cu mult înainte ca Regina Victoria
să o popularizeze în lumea occidentală. Una dintre tradițiile mireselor este de a pune
puțin zahăr în mănuși. Aceasta este o modalitate de apreciere a uniunii lor.

• Britanicii cred că dacă mireasa găsește un păianjen în rochia de mireasă, acesta le va

aduce noroc în căsnicie. Există o credință care spune că mirele ar trebui să-și poartă
mireasa în brațe până la noua casă pentru a o proteja de spiritele malefice ascunse după
ușă. Ei evită să se căsătorească sâmbătă. Potrivit folclorului englezesc, este cea mai
nefericită zi de nuntă, cu toate că este de obicei ziua preferată a cuplurilor care vor să se
căsătorească. Pentru britanici, cea mai bună zi este miercuri.
• În Egipt, femeile pișcă mireasa în ziua nunții sale. Acesta este un semn de noroc.
Verighetele se pun pe al patrulea deget, deoarece egiptenii cred că prin acest deget trece
vena legată de inimă. În Egipt, familia miresei gătește în prima săptămână de căsătorie.
Scopul este de a lăsa cuplul să profite la maximum de viața împreună.

11
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

• Tradiția domnișoarelor de onoare provine din epoca romană. Romanii considerau că

domnișoarele de onoare trebuie să poarte aceeași îmbrăcăminte ca și mireasa pentru a o
proteja de spiritele rele.
• Tradiția tortului de nuntă provine din Roma Antică, unde la ceremonia de nuntă se rupe o
bucată de pâine deasupra capului miresei pentru ca aceasta să fie cât mai fertilă.
• O mireasă suedeză pune, de obicei, o monedă de argint, oferită de tatăl ei, și o monedă de
aur oferită de mama ei în fiecare pantof, asigurându-se că nu vor merge fără ele.
• În limbajul bijuteriilor, inelele de logodnă cu safir înseamnă fericire conjugală. Dacă vă
gândiți să cereți un inel cu perle, uitați de el, deoarece în limba bijuteriilor, perla este
sinonimă cu ghinionul, pentru că forma sa seamănă cu o lacrimă. Un inel cu piatră
acvamarin este sinonim cu onestitatea și loialitatea și cu o căsnicie lungă și fericită.
• În Danemarca, miresele și mirii care poartă haine tradiționale le schimbă între ei, pentru
a alunga spiritele rele.

• Petrecerile burlacilor provin din tradițiile soldaților spartani. Ei își luau la revedere de la
zilele lor de burlăcie, cu o petrecere mare.
• În Portugalia, rochia de mireasă înainte de secolul al XX-lea era neagră.
• Voalul miresei este o tradiție ce provine de la greci și romani. Ei credeau că voalul
protejează femeile de spiritele rele. Mireasa trebuie să stea în partea stângă a bărbatului la

12
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate
altar. Aceasta este o tradiție anglo-saxonă. Anglo-saxonii credeau că mirele avea nevoie
de mâna dreaptă pentru a lupta împotriva adversarilor săi.
• Primii nași au fost războinici, de obicei prieteni ai mirelui și au avut datoria de a apăra
mireasa de posibili răpitori.

Concluzii

În concluzie orice element al culturii trebuie considerat simultan ca:

a) Un fapt de cunoaştere;
b) O valoare ce răspunde unei nevoi şi exprimă o aspiraţie umană;
c) Un fapt de creaţie, adică o elaborare originală faţă de seria fenomenelor în care se înscrie;
d) Un sistem de semne, prin care sunt codificate semnificaţii umane, sistem care stochează,
prelucrează şi comunică în spaţiul social mesaje şi informaţii.

Cultura este un ansamblu de coduri şi limbaje şi reprezintă suma informaţiilor „neereditare”,

dobândite, fixate şi transmise istoric, prin sisteme de semne. Cultura are caracter inexorabil
pentru existenţa grupurilor umane organizate şi pentru societăţi. Răspunde la nevoile vitale şi la
cele spirituale. Prin cultură, o societate îşi organizează experienţa, şi-o codifică şi o tezaurizează,
o transmite, iar generaţiile noi învaţă această experienţă, o preiau şi o extend.

Existenţa umană este o existenţă culturală. Cultura exprimă modul specific uman de existenţă.
Omul nu poate exista decât în şi prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creaţiei umane,
creaţie desfăşurată pe toate registrele existenţei şi ale raporturilor posibile dintre om şi lume.

13
 Universitatea “Hyperion” București
Master: Comunicare mediatică și publicitate

Bibliografie

www.wikipedia.com

www.scribd.com

www.rfi.ro

www.iqads.ro

14