S-a intamplat intr-o zi ca pisica sa se intalneasca in padure cu vulpoiul;si pentru ca se gandea ca

e destept,cu experienta si pretuit de lume,ii vorbi prietenos:

-Buna ziua,draga vulpoiule, ce mai faci, cum iti mai merge, cum razbati prin vremurile astea
scumpe?
Vulpoiul,arogant,o masura din cap pana-n picioare, nestind daca sa-i raspunda sau nu. In cele
din urma spuse:
-Bietule linge-mustati, neghiob patat, mate-fripte,vanator de soareci! Indraznesti sa ma intrebi pe
mine cum imi merge?Tu ce-ai invatat sa faci, la cate lucruri te pricepi?
-Ma pricep doar la unul, a raspuns cu modestie pisica.
-Ce lucru este acela?a intrebat vulpoiul.
-Cand ma fugaresc cainii,pot sa ma catar in copac si astfel ma salvez.
-Asta-i tot? intreba vulpoiul. Eu stiu sa fac mai mult de o suta de lucruri si, pe deasupra,mai am
un sac plin cu mestesuguri. Nu te mai plange! Vino cu mine,o sa te invat cum sa-i infrunti pe
caini.
Chiar in acel moment,trecu pe acolo un vanator cu patru caini. Pisica sari spintena intr-un copac
si nu se opri pana-n varf, unde crengile si frunzisul o ascundeau complet.
-Vulpoiule, dezleaga-ti sacul cu mestesuguri! striga pisica,dar cainii il prinsera deja si-l tineau
strans.
-Hei,vulpoiule,striga pisca,te-ai impotmolit in cele o suta de mestesuguri! Daca te-ai fi priceput sa
te cateri ca mine, nu s-ar fi sfarsit cu viata ta.

ând vine vorba doar de o pisică…

Într-o pădure s-a întâlnit o pisică cu o vulpe. Văzând-o, pisica şi-a spus în
sine: Vulpea e deşteaptă foc şi pe toate câte se petrec pe lume le ştie, că doar i s-a
dus vestea de asta şi se bucură de renume!. După care, i s-a adresat roşcatei pe un
ton prietenos, semn că vrea să schimbe cu aceasta câteva vorbe. Prima întrebare
venită din partea pisicii a fost: ce mai faceţi? urmată de: Cum vă mai merge? Cum vă
descurcaţi în vremurile astea grele?!…

Înainte de a răspunde, vulpea a măsurat-o din cap până-n picioare pe sărmana

felină, analizând situaţia şi posibilitatea de a-i răspunde sau nu. În cele din urmă şi-a
călcat pe suflet şi i-a răspuns bietei pisici. Răspunsul cumetrei roşcate a fost plin de
jigniri: „neroado”, „prăpădito”, „vânător de şoareci”, „Maţe-Goale”. Acest limbaj
denotă că vulpea se crede mai tare ca orice fiară din pădure şi dacă stă de vorbă cu
vreo vietate mai micuţă asta înseamnă că se înjoseşte.

Cum le mai știe vulpea pe toate

Deşi a fost insultată, pisica a răspuns cu modestie, afirmând că ştie decât un singur
meşteşug şi anume acela când este fugărită de câini, ştie să se urce în pom,
scăpând astfel cu viaţă din faţa primejdiei.

Auzind un aşa răspuns sincer, vulpea nu a întârziat să mai adauge ceva, şi anume
lauda de sine. Aceasta a afirmat mândră că ea stăpâneşte peste o sută de
meşteşuguri şi pe deasupra, mai deţine şi un sac plin cu viclenii. Faptul că pisica
deţine decât un meşteşug de apărare, a determinat-o pe cumătra vulpe să se ofere
s-o ajute pe pisică şi s-o înveţe cum să scape de câini. Oare vulpea chiar are intenţii
bune cu biata pisică?

În acel timp, prin zonă tocmai ce şi-a făcut apariţia un vânător cu patru ogari după
dânsul. De cum l-a zărit, pisica a făcut ce ştia mai bine: s-a urcat în copac,
ascunzându-se tocmai în vârf unde ramurile şi frunzişul se împleteau în aşa fel că o
ascundeau de minune.

Când s-a simţit în siguranţă, pisica a strigat la vulpe, îndemnând-o să-şi dezlege
sacul cu şiretlicuri. Dar ce să mai facă, pentru că era prea târziu. Ogarii o prinseseră
şi o ţineau bine ca nu cumva să le scape.

– Ei, coană vulpe – dădu iarăşi glas pisica – vezi c-ai rămas de căruţă cu toate
cele o sută de meşteşuguri ale matale?! … Dacă te-ai fi priceput să te caţeri în
copac, aşa cum am făcut eu, ai fi scăpat cu pielea întreagă, da’ de-acum încolo, nu
prea cred c-o să mai avem prilejul să stăm la taifas!…

Morala

În urma acestei poveşti comice, dar și triste în ceea ce priveşte soarta vulpii, am
dedus morala că lauda de sine nu este niciodată bună, mai bine să te laude cei din
jur, căci ei vor ştii întotdeauna să-ţi aprecieze adevăratele valori şi puteri. O altă
învățătură pe care am extras-o este faptul că degeaba ştii o mulţime de lucruri dacă
nu-ţi sunt de folos într-un moment tensionat, aşa că este mai bine să stăpâneşti
câteva, dar care să te scoată din multe belele.

Acestea fiind zise, mă retrag, nu înainte de a vă reaminti că pe blogul nostru puteţi

găsi o mulţime de recenzii la operele Fraţilor Grimm; din dorinţa de a vă prezenta
atât titluri cunoscute, dar şi mai puţin cunoscute apărute sub atenta îngrijire a celor
doi germani, am alocat mai bine de două săptămâni din luna în curs, pentru a
completa lipsurile pe care le aveam pe blog în ceea ce priveşte poveştile Fraţilor
Grimm. Sper că v-au plăcut! Aşteptăm sugestiile voastre şi chiar titluri de opere pe
care le-aţi vrea prezentate pe blogul nostru!