CONDUCERE PREVENTIVĂ

Cuprins
Paragrafe
Introducere ................................................................................................. 1, 2
Administrare .............................................................................................3-18
Supraveghere ............................................................................................. 3
Roluri și responsabilități........................................................................ 4, 5
Strângerea și păstrarea evidențelor .........................................................6-9
Evaluarea riscurilor în ce privește transportul ....................................10-12
Procedurile de alegere a vehiculelor ....................................................... 13
Organizarea activității locale de transport ............................................... 14
Proceduri de raportare a accidentelor .................................................15-17
Amenzi contravenționale și de parcare ................................................... 18
Cerințe pentru șoferi ...............................................................................19-21
Îndrumări generale privind conducerea preventivă ................................. 19
Cerințe locale pentru șoferi ............................................................... 20, 21
Cerințe pentru instruirea șoferilor ...........................................................22-35
Programul de conducere a vehiculelor de mare tonaj ....................... 30, 31
Programul pentru șoferii filialei .............................................................. 32
Programul pentru șoferii slujitori speciali cu timp integral ..................... 33
Acțiuni și situații care îl descalifică pe un șofer ................................ 34, 35
Metode de verificare a stării vehiculelor ................................................36-42
Manualul cu instrucțiuni de utilizare furnizat de producător ............ 38, 39
Lista de verificare zilnică ........................................................................ 40
Echipamentul de urgență ................................................................... 41, 42
Eliminarea vehiculelor ........................................................................... 43, 44

INTRODUCERE
1. Manualul Îndrumări privind siguranța vieții și prevenirea pierderilor la nivel global
(A-120) spune:
„Pot rezulta vătămări serioase în urma utilizării vehiculelor motorizate. Supraveghetorii
și cei ce conduc vehiculele trebuie să acorde atenție pericolelor pe care le prezintă trans-
portul, pentru a atinge obiectivul: zero accidente.”
„Respectul pentru viață ne motivează să fim în permanență atenți pentru a evita pericolele
și pentru a conduce cât mai în siguranță. (Ps. 36:9) Respectul față de autorități presupune
respectarea legilor țării. (Rom. 13:1-4) Iubirea de aproapele ne face să îi tratăm pe alții cu
amabilitate și respect și să nu reacționăm nepotrivit când alți șoferi ne provoacă. (Mat.
22:39)”

2. Pentru a atinge acest obiectiv, toți cei care conduc autovehicule deținute sau închiriate de fi-
lială, inclusiv autovehicule de teren și cele repartizate unei persoane, trebuie să urmeze îndrumările
din manualul Conducere preventivă.

ADMINISTRARE
3. Supraveghere: Comitetul filialei stabilește ce departament va supraveghea siguranța trans-
porturilor în teritoriul filialei. Unele filiale au un departament dedicat pentru transport, altele vor
desemna un alt departament, cum ar fi Biroul Betel sau tipografia, pentru a supraveghea siguranța
transporturilor.
4. Roluri și responsabilități: Departamentul din cadrul filialei desemnat pentru a supraveghea
transporturile trebuie să se asigure că toate vehiculele sunt în stare bună, că sunt asigurate așa cum

A-123-M 3/18
prevede legea și că toate documentele sunt la zi. De asemenea, trebuie să instruiască, să ajute și să
evalueze fiecare șofer aprobat. Șoferii trebuie să coopereze și să respecte îndrumările primite din
partea filialei. Ei trebuie să urmeze instrucțiunile din manualul Conducere preventivă.
5. Departamentul mondial de achiziții a formulat instrucțiuni în ce privește achiziționarea și fo-
losirea autovehiculelor, care trebuie folosite de toate filialele. Biroul mondial pentru managementul
riscului poate fi consultat pentru chestiuni legate de asigurări și gestionarea riscurilor în cazul par-
cului de autovehicule.
6. Strângerea și păstrarea evidențelor: Trebuie păstrat într-un format accesibil o evidență cu
informații despre șoferi și vehicule.

7. Evidențele pentru șoferi trebuie să conțină următoarele informații:

1) Nume, data nașterii, numărul permisului de conducere și categoriile din permis
2) Tipul și rezultatele instruirii primite la filială
3) Categoria de vehicule pentru care a fost aprobat de filială ca șofer și data aprobării
4) Accidente sau amenzi din ultimii trei ani

8. Evidențele pentru vehicule trebuie să conțină următoarele informații:

1) Anul fabricației, marca, modelul, numărul de identificare al vehiculului, numărul de iden-
tificare intern și data cumpărării
2) Detaliile legate de accidente, inclusiv data, cei implicați, sumele implicate, tipul de dau-
nă și dacă pretențiile în cazul accidentelor au fost rezolvate
3) Istoricul întreținerii, inclusiv întreținerea planificată și neplanificată, data și numărul de
kilometri

9. Evidențele trebuie păstrate cel puțin șase ani după ce un șofer nu mai lucrează în această ca-
litate sau după ce un vehicul a fost vândut sau casat. Urmați îndrumările din instrucțiunile departa-
mentului sau ale filialei.
10. Evaluarea riscurilor în ce privește transportul: Înainte de a începe orice program de
transport, trebuie să se stabilească cum pot fi satisfăcute cel mai bine necesitățile părților implicate.
Înainte ca filiala să recomande cumpărarea unor vehicule, trebuie consultat manualul Îndrumări
privind vehiculele (PD-30). Probabil, din punct de vedere al cheltuielilor sau al riscului, ar fi mai
bine dacă s-ar folosi mijloace de transport externe (cum ar fi taxi, mașini închiriate, transport în co-
mun, firme de transport sau mașini personale). Departamentul care supraveghează transporturile
trebuie să facă o evaluare a riscurilor, pentru a determina cea mai bună opțiune de a satisface nece-
sitățile, înainte de a lua unele măsuri interne în ce privește transportul. Această evaluare va include
următoarele informații:
1) Identifică toate activitățile de transport
2) Care sunt riscurile? (Drumurile din regiunea voastră sunt sigure? În analizarea acestui
aspect și al altora trebuie implicați șoferi cu experiență.)
3) Ce s-a constatat cu privire la aceste riscuri? (Cunoașteți unele accidente serioase sau
chiar mortale? Ce factori au fost implicați?)
4) Sunt și alte elemente/situații care prezintă riscuri, cum ar fi încărcarea și descărcarea
mașinilor, asigurarea încărcăturii în mașină sau schimbarea unei roți?
5) Care ar fi costurile dacă aceste riscuri s-ar materializa? (Costuri care pot fi asigurate,
costuri care nu pot fi asigurate și riscuri în ce privește reputația.)

11. După ce riscurile au fost analizate, trebuie să se stabilească dacă există vreo modalitate de a
evita sau de a transfera aceste riscuri. Această analiză se poate face răspunzând la întrebări, cum ar fi:

A-123-M 3/18 2
 1) Se pot evita călătoriile dacă se discută prin teleconferință?
2) Decât să le transportăm noi, nu ar fi mai eficient din punct de vedere financiar ca lucru-
rile să ne fie livrate?
3) Dacă este mai sigur, se poate folosi transportul în comun? (De exemplu folosirea trenu-
lui pentru călătorii mai lungi.)
4) Ar fi mai rentabil ca o altă organizație să își asume acest rol, cum ar fi o firmă de transport?

12. Pot fi implementate măsuri de control pentru a reduce riscurile asociate operațiunilor inter-
ne de transport. Departamentul de transport trebuie să analizeze riscurile și să implementeze măsuri
de control pentru a reduce expunerea organizației la riscuri. Acest proces trebuie analizat folosind
următoarele idei ca punct de plecare:
1) Alegeți șoferi cu puține antecedente, care conduc preventiv și care știu conduce bine.
Verificați cu regularitate evidențele cu informațiile despre șoferi.
2) Asigurați-vă că toți șoferii aprobați primesc o instruire corespunzătoare în ce privește
condițiile de drum pe care le vor întâlni și mașinile pe care le vor conduce. Evaluați cu
regularitate necesitatea de a oferi instruire și asigurați-vă că instruirea oferită este cores-
punzătoare.
3) Asigurați-vă că programul de condus repartizat unui șofer este rezonabil. (Este cel mai
bine ca timpul total repartizat activității și condusului să nu depășească o zi standard de
activitate. Trebuie ținut cont de limita legală în ce privește numărul de ore consecutive
de condus a autovehiculelor comerciale. În programare trebuie inclus destul timp pentru
pauze și odihnă corespunzătoare.
4) Pregătiți șoferii pentru provocările din punct de vedere emoțional pe care le vor întâlni
în activitatea lor. (Ei nu trebuie să permită ca problemele personale să le influențeze
modul de a conduce sau să permită altor influențe, cum ar fi stilul de condus al celorlalți
șoferi, să îi determine să conducă agresiv.)
5) Toate vehiculele trebuie să fie bine întreținute și să aibă istoricul întreținerii la zi.
6) Înainte de a începe transportarea, încărcătura trebuie asigurată/legată de cei care au fost
instruiți și aprobați să o facă.
7) Trebuie să se respecte cu strictețe limitele legale de viteză. Șoferii trebuie să adapteze
viteza la condițiile de drum, astfel încât să circule în siguranță, chiar dacă limita de vite-
ză legală este mai mare.
8) Când conduce, un șofer nu trebuie să fie sub influența băuturilor alcoolice. Nici nu tre-
buie să fie sub influența unor medicamente care provoacă somnolență. Un șofer care are
nevoie de o astfel de medicație trebuie să primească o altă repartiție, până când medi-
camentele care provoacă somnolență nu mai sunt necesare.
9) Cei care au probleme cu somnul, cât timp au responsabilitatea de șofer, trebuie să îi co-
munice acest lucru supraveghetorului departamentului, care va face demersurile necesa-
re pentru a oferi ajutor sau pentru a schimba programul de condus.

13. Procedurile de alegere a vehiculelor: Departamentul local de aprovizionare este respon-

sabil cu alegerea și achiziționarea vehiculelor pe teritoriul filialei. Trebuie respectate instrucțiunile
din manualul Îndrumări privind vehiculele (PD-30), conceput de Departamentul global de achiziții
(GPD). Pentru indicații în ce privește unele aspecte ce nu sunt cuprinse în manualul Îndrumări pri-
vind vehiculele, puteți discuta cu cei din GPD. Astfel se poate vedea ce au folosit alte filiale pentru
a satisface necesități similare.
14. Organizarea activității locale de transport: Fiecare Departament de transport trebuie să-
și creeze propria organizare de transport, care să satisfacă cel mai bine necesitățile din teritoriul fili-
alei. Aceasta trebuie să încorporeze instrucțiunile din Îndrumări privind siguranța vieții și preveni-
rea pierderilor la nivel global (A-120), ținându-se cont de mărimea filialei și de tipul de transport

A-123-M 3/18 3
ales. Organizarea de transport trebuie analizată și actualizată în fiecare an. Departamentul de trans-
port trebuie să le comunice șoferilor îndrumările care se aplică pe plan local și să-i conștientizeze de
importanța respectării acestora.
15. Proceduri de raportare a accidentelor: În cazul unui accident, șoferul trebuie să încerce
să obțină informațiile necesare în legătură cu cei implicați. De asemenea, trebuie să facă fotografii
din care să reiasă cum arată locul accidentului, vehiculele implicate, condițiile de drum și alte in-
formații relevante, cât mai repede după accident. Pentru a aduna aceste informații trebuie folosit
formularul Raport despre incident (TO-5). Dacă există, șoferul poate folosi formularul Raport de-
spre coliziune pentru a aduna informații. Șoferul nu trebuie să facă nicio înțelegere și nu trebuie să
se declare vinovat, indiferent de circumstanțe. El trebuie să sune la departamentul care suprave-
ghează transporturile cât mai curând posibil.
16. Dacă i se cere, șoferul poate să dea poliției sau celorlalți șoferi implicați informații privi-
toare la numele său, adresa, permisul de conducere, actele mașinii și asigurare. El poate relata poli-
ției cum s-a întâmplat accidentul dar, așa cum este menționat mai sus, nu trebuie să se declare vino-
vat. Șoferul nu trebuie să vorbească cu nimeni altcineva, doar dacă Departamentul de transport sau
Biroul filialei pentru managementul riscului (BRMD) i-a spus să facă acest lucru. Dacă șoferul este
telefonat în legătură cu accidentul, el trebuia să noteze numele celui care l-a sunat, numărul de tele-
fon și numărul cazului și să îl informeze că o să fie contactat. Apoi, șoferul trebuie să sune la De-
partamentul de transport sau la BRMD pentru a primi îndrumări. Nu trebuie să discute niciun aspect
legat de accident cu cel care l-a sunat, decât dacă Departamentul de transport sau cei de la BRDM
au dat astfel de instrucțiuni. Nu trebuie să părăsească locul accidentului până nu i se permite să facă
asta.
17. După ce șoferul completează formularul Raport despre coliziune, dacă acesta este disponi-
bil, trebuie să îl predea imediat departamentului care supraveghează transporturile. Este foarte im-
portant ca șoferul să ofere toate informațiile legate de accident Departamentului de transport, pentru
ca acesta să poată face un raport al accidentului către societatea de asigurări. De asemenea, șoferii
trebuie să informeze Departamentul de transport cu privire la orice accident în care au fost implicați
în timp ce conduceau un vehicul ce nu este proprietatea organizației.
18. Amenzi contravenționale și de parcare: Dacă un șofer primește o înștiințare în scris sau
o amendă pentru o pretinsă încălcare a legilor de circulație sau de parcare, el trebuie să trimită ime-
diat o copie clară, lizibilă a acelei înștiințări sau amenzi către departamentul care supraveghează
transporturile. Șoferul trebuie să anexeze o notă cu numele său, numărul mașinii, data la care a pri-
mit amenda și câteva comentarii descriind situația. Șoferul trebuie să plătească toate amenzile care
rezultă din acțiunile sale. Amenzile trebuie achitate la timp, în orașul sau regiunea corespunzătoare.
Dacă un șofer consideră că sunt motive întemeiate pentru a contesta o amendă, trebuie să contacteze
imediat departamentul care supraveghează transporturile, pentru a primi asistență.

CERINȚE PENTRU ȘOFERI

19. Îndrumări generale privind conducerea preventivă: Următoarele informații trebuie in-
cluse în cursurile de instruire și perfecționare a conducătorilor auto. Dacă un șofer nu urmează
instrucțiunile stabilite, este necesar să se reevalueze calificarea lui ca șofer aprobat.
1) Siguranța este întotdeauna pe primul loc. Șoferii trebuie să poarte centura de siguranță și
să le ceară pasagerilor să facă la fel. Oglinzile trebuie reglate înainte de a porni la drum.
2) Se așteaptă ca toți conducătorii auto să aibă abilități bune de conducere. Asta înseamnă
că șoferii trebuie să recunoască potențialele situații în care se pot produce accidente, să
întreprindă acțiuni pentru a evita coliziunile și să aprecieze bine timpii și distanțele când
conduc un autovehicul. Aceste principii ajută șoferii să evite accidentele așteptându-se
la situații neprevăzute din partea celorlalți participanți la trafic și fiind mereu pregătiți în
caz că ceilalți fac o greșeală.

A-123-M 3/18 4
 3) Șoferii trebuie să fie politicoși și să evite să stea prea aproape de mașina din față (mini-
mum trei sau patru secunde). De o importanță vitală în mintea fiecărui șofer trebuie să
fie siguranța celorlalți.
4) Șoferilor li se interzice în mod explicit să conducă vehicule când sunt sub influența bău-
turilor alcoolice sau a medicamentelor care le afectează capacitatea de a conduce.
5) Șoferii nu trebuie să transporte încărcături care i-ar împiedica să conducă în siguranță.
6) Nu transportați materiale periculoase fără să fi fost instruiți, fără documentele necesare
sau fără autorizație.
7) Pe bordul mașinii nu trebuie să fie obiecte care împiedică o bună vizibilitate.
8) Șoferii trebuie să conducă vehicule doar când pot fi atenți și când sunt capabili din punct
de vedere fizic.
9) Un șofer nu trebuie să conducă niciodată un vehicul ce se presupune că nu prezintă sigu-
ranță. Vehiculele ce prezintă defecțiuni tehnice ce pun în pericol siguranța, nu trebuie
conduse decât după ce problemele au fost remediate.
10) Dacă un șofer are unele motive pentru care nu poate conduce în siguranță un vehicul,
trebuie să-și informeze supraveghetorul.
11) Șoferii nu trebuie să permită nimănui să conducă un vehicul deținut de filială, dacă
acesta nu este un șofer aprobat.
12) Șoferii trebuie să se concentreze la condus și să nu se lase distrași de alte activități.
Trebuie să se rețină să vorbească la telefonul mobil, dacă vehiculul este în mișcare. Pot
răspunde la telefon doar dacă vehiculul este oprit într-un loc sigur. Dacă dispun de un
dispozitiv handsfree, acesta poate fi folosit pentru a-l informa pe cel care sună că conver-
sația va continua după ce vehiculul este oprit într-un loc sigur. Este interzisă scrierea
mesajelor în timp ce vehiculul este în mișcare.
13) Șoferii trebuie să aibă grijă să nu își piardă concentrarea în timp ce conduc. Ei trebuie
să evite distragerile cum ar fi urmăritul pe hartă, mâncatul, băutul, schimbarea CD-urilor
sau a casetelor, angajarea în conversații care distrag atenția, căutarea obiectelor căzute
în mașină și aranjarea părului sau a hainelor.

20. Cerințe locale pentru șoferi: Fiecare departament local repartizat să supravegheze trans-
porturile trebuie să verifice, în fiecare an, dacă nu s-au făcut schimbări în cerințele legale pentru șo-
ferii din țara lor. Departamentul juridic și Biroul filialei pentru managementul riscului, pot oferi
asistență în această privință.
21. Șoferii noi, inclusiv cei transferați de la o altă filială, trebuie să primească instruire în ca-
drul filialei locale pentru a se asigura că cunosc toate legile și semnele de circulație locale și că sunt
capabili să conducă în siguranță vehiculul repartizat lor.

CERINȚE PENTRU INSTRUIREA ȘOFERILOR

22. Pe lângă cerințele legale de instruire a șoferilor noi, departamentul care supraveghează
transporturile va susține un program de instruire pentru conducere preventivă ce li se aplică tuturor
șoferilor aprobați.
23. Șoferilor de pe fiecare categorie de vehicul li se va acorda instruire specifică. Instruirea di-
feră în funcție de mărimea vehiculului, de numărul de pasageri sau de tipul încărcăturii transportate.
Departamentul de transport trebuie să adapteze instruirea în funcție de instrucțiunile filialei locale și
în funcție de îndrumările Comitetului filialei.
24. Trebuie acordată instruire chiar și după ce un șofer a fost aprobat. Ca cerință minimă, toți
șoferii trebuie să participe anual la sesiuni de instruire, care cuprind subiecte dezbătute la instruirea
inițială și alte subiecte pertinente. Departamentul de transport va decide ce subiecte trebuie dezbătute.
Instruirea trebuie să cuprindă atât subiecte referitoare la conducerea preventivă, cât și discuții de-
spre caracteristicile tehnice ale vehiculelor.

A-123-M 3/18 5
 25. Sistemele noi, prezente în unele mașini, i-au făcut pe unii să devină prea încrezători și să-și
ia unele libertăți pe care, de altfel, nu și le-ar fi luat. Aceste sisteme includ:
1) Sistemul de tracțiune integrală i-a făcut pe unii să conducă cu viteză mai mare atunci
când condițiile meteorologice erau nefavorabile.
2) Având sistemul ABS, care împiedică blocarea roților la frânare, unii frânează mai târziu
sau se așteaptă ca vehiculul să se oprească repede pe ploaie, zăpadă sau gheață.
3) Sistemul airbag poate să îl determine pe un șofer să își asume mai multe riscuri,
gândindu-se că mașina are instalat un sistem de siguranță în plus.
4) Sistemele de evitare a coliziunilor îl pot determina pe un șofer să nu mai păstreze o dis-
tanță rezonabilă față de mașina din față sau să nu mai fie la fel de preocupat cu conduce-
rea preventivă.

26. Niciunul dintre sistemele vehiculului nu este perfect. Întotdeauna trebuie folosite tehnicile
de conducere preventivă.
27. Ca parte a instruirii, trebuie verificat cât de mult au reținut șoferii. Această parte a instruirii
poate lua forma unor chestionare scurte, date periodic pe parcursul unei clase, sau a unui test mai
lung dat la sfârșitul unei clase. Rezultatele trebuie incluse în jurnalul instruirii cu privire la transport.
28. Dacă unul dintre cei instruiți nu îndeplinește cerințele minime la un test, poate fi invitat să
participe la următoarea clasă de instruire, dacă supraveghetorul consideră că este potrivit ca acel
frate să devină un șofer aprobat.
29. Dacă un șofer aprobat este implicat într-un accident sau într-un alt incident serios în timp
ce conduce, se poate lua decizia ca el să participe la cursuri de perfecționare. În funcție de gravita-
tea situației, poate fi necesar ajutor psihologic. Supraveghetorii trebuie să fie atenți dacă observă
unele efecte care persistă după incident și să ofere prompt ajutor.
30. Programul de conducere a vehiculelor de mare tonaj: Pentru vehiculele ce depășesc
4500 kg (3500 kg în România), este necesar un program detaliat de instruire. Îndrumările trebuie
adaptate în funcție de cerințele guvernamentale pentru această clasă de vehicule. Dacă unele materi-
ale video nu sunt disponibile într-o limbă înțeleasă pe plan local, trebuie obținut material similar sau
trebuie incluse în program discuții pe baza subiectelor din materialele video.
31. Necesitățile fiecărei filiale variază în funcție de cerințele legale și de șoferii cu experiență
disponibili. Totuși, acest program va include minimum opt ore de instruire teoretică și o oră de eva-
luare practică. Programul poate include:
1) O schiță concepută de Departamentul de transport
2) O prezentare PowerPoint concepută de Departamentul de transport
3) Teme pentru acasă:
 Test înainte de începerea cursurilor, conceput de Departamentul de transport
 Actele cerute de instituțiile locale sau cele necesare pentru Departamentul de
transport
4) Materiale video disponibile în cadrul filialei
5) Manual de conducere și îndrumări produse de Departamentul de transport
6) Îndrumări pentru cel care evaluează instruirea practică, produse de Departamentul de
transport
7) Listă de verificare pentru instruirea practică, concepută de Departamentul de transport

32. Programul pentru șoferii filialei: Această sesiune a fost concepută pentru a oferi instruire
standardizată tuturor șoferilor aprobați să conducă un vehicul deținut de filială. Acest program se
aplică doar în cazul mașinilor, dubițelor și al camionetelor. Pentru vehiculele de mare tonaj este ne-
cesară instruire suplimentară. Necesitățile variază pentru fiecare filială în funcție de cerințele legale

A-123-M 3/18 6
și de șoferii cu experiență disponibili. Totuși, această instruire va include minimum patru ore de in-
struire teoretică și 30 de minute de instruire practică. Instruirea poate include:
1) Instruire teoretică:
 O schiță concepută de Departamentul de transport
 Informații cu privire la condusul preventiv luate din articolele prezentate în re-
vistele Turnul de veghe și Treziți-vă!
 Materiale video, dacă sunt disponibile
 Documentul cu politica și procedurile filialei, dacă este disponibil
 Procedurile filialei în caz de accident auto, dacă sunt disponibile
2) Instruire practică:
 Lista de verificare a instruirii practice, concepută de Departamentul de transport.

33. Programul pentru șoferii slujitori speciali cu timp integral: Înainte de a fi acceptați în
planul de grup pentru asigurări oferit de unele filiale pentru slujitorii speciali cu timp integral, toți
șoferii trebuie să participe la programul pentru șoferii de la filială și să-l termine cu succes, dacă un
astfel de program este disponibil. Mai multe informații cu privire la conținutul acestui program veți
primi în timp util. Dacă instruirea nu poate fi oferită imediat, șoferul va fi aprobat temporar. Șoferul
va fi înscris la următorul curs disponibil și va trebui să îl promoveze pentru a putea rămâne în pro-
gram.
34. Acțiuni și situații care îl descalifică pe un șofer: Condusul este un privilegiu și nu trebuie
considerat ca fiind ceva lipsit de importanță. Dacă nu este folosit cu grijă, acest privilegiu poate
aduce vină de sânge. Ori de câte ori are loc un incident, de exemplu șoferul a fost pe punctul de a
comite un accident, a comis un accident sau are un raport slab, calificarea șoferului de a continua
activitatea în repartiția sa trebuie reanalizată. Unele incidente care necesită reanalizarea calificării
unui șofer sunt:
1) Comportament violent sau agresiv în general sau în anumite situații
2) Stil de condus agresiv
3) Vătămarea corporală a unei persoane ca urmare a neglijenței evidente
4) Părăsirea locului accidentului, în cazul unui accident care implică victime, înainte de a
aplica îndrumările filialei
5) Părăsirea locului accidentului și neraportarea acestuia, în cazul accidentelor fără victime
6) Permisul suspendat de autoritățile locale
7) Încălcarea repetată a legilor sau orice infracțiune gravă
8) Infracțiuni repetate de depășire a limitei de viteză
9) Folosirea medicamentelor fără rețetă sau conducerea vehiculului sub influența medica-
mentelor prescrise, acolo unde acest lucru este interzis
10) Conducerea vehiculului sub influența băuturilor alcoolice peste sau aproape de limita
admisă de lege
11) Folosirea unui vehicul deținut de filială fără aprobarea departamentului care suprave-
ghează transporturile
12) Folosirea unui vehicul deținut de filială pentru câștig personal sau cu scop comercial
13) Folosirea unui vehicul pentru a transporta pasageri care nu au fost aprobați de suprave-
ghetor

35. Departamentul de transport trebuie să păstreze, pentru fiecare șofer, o evidență scrisă care
prezintă rezultatul unei astfel de analize. Înainte de a analiza calificarea unui șofer, Departamentul

A-123-M 3/18 7
de transport trebuie să verifice evidențele pentru a vedea dacă au mai avut loc și alte analize ale ca-
lificării acelui șofer și, dacă da, care au fost rezultatele.

METODE DE VERIFICARE A STĂRII VEHICULELOR

36. Toate vehiculele trebuie menținute într-o bună stare de funcționare și verificate cu regulari-
tate. Orice problemă ivită trebuie rezolvată cu promptitudine. Acest lucru e valabil indiferent dacă
este un vehicul personal folosit de un slujitor special cu timp integral sau un vehicul deținut de filia-
lă.
37. În cazul fiecărui vehicul, indiferent de mărime sau utilizare, trebuie făcută o scurtă inspec-
ție vizuală înainte de a fi folosit. Totuși, este nevoie de o mai mare atenție în cazul vehiculelor deți-
nute de filială cu care sunt transportate mai multe persoane, al camioanelor mai mari și al vehicule-
lor de transport. În cazul acestor vehicule, șoferii trebuie să urmeze o listă de verificare înainte de a
le utiliza.
38. Manualul cu instrucțiuni de utilizare furnizat de producător: Pentru a întreține în mod
corect vehiculele, trebuie respectate recomandările producătorului din manualul cu instrucțiuni de
utilizare. Recomandările includ:
1) Schimbarea programată a lichidelor și a uleiului, ce poate varia în funcție de vehicul, de
climă și de stilul de condus
2) Înlocuirea programată a filtrelor de aer, ce poate varia în funcție de climă
39. Trebuie păstrată o evidență scrisă a lucrărilor de întreținere și a reparațiilor efectuate la un
vehicul, care include data la care a fost făcută reparația și numele celor care au efectuat-o.
40. Lista de verificare zilnică: Pentru toate vehiculele deținute de filială trebuie întocmită o
listă care să conțină lucrurile ce trebuie verificate zilnic. Aceasta poate include:
1) Starea generală a lubrifianților, a lichidelor și a apei
2) Centurile de siguranță, poziția corectă a scaunului și reglarea corectă a oglinzilor pentru
a reduce punctele oarbe
3) Funcționarea luminilor, inclusiv a celor de frână
4) Funcționarea ștergătoarelor de parbriz
5) Sistemul de blocare a ușilor
6) În cazul vehiculelor echipate cu sistem de frânare hidraulic, apăsați frâna de trei ori și
țineți-o apăsată cinci secunde. Pedala de frână nu trebuie să ajungă la podea
7) În cazul vehiculelor echipate cu sistem de frânare pneumatic:
 Verificați pierderile de aer. Având sistemul pneumatic încărcat (de obicei 125
psi/8,6 bar) opriți motorul, lăsați frâna de mănă și apăsați cu putere frâna de pi-
cior. În cazul vehiculelor fără remorcă, dacă presiunea aerului scade cu mai mult
de 3 psi/0,2 bar într-un minut (cu 4 psi/0,27 bar pentru cele cu remorcă), pierde-
rile de aer sunt prea mari.
 Verificați alarma de presiune prea mică. Cu motorul oprit, puneți contactul și
apăsați frâna de câteva ori până când presiunea din rezervorul de aer scade.
Alarma de presiune prea mică trebuie să pornească înainte ca presiunea din re-
zervor să scadă sub 60 psi/4,1 bar.
 Verificați dacă frânele pe arc cuplează automat. Continuați să goliți rezervorul
de aer apăsând de mai multe ori pedala de frână. La vehiculele cu remorcă, când
presiunea scade sub valoarea specificată de producător (20-45 psi/1,7 - 2,7 bar),
supapa de protecție de pe capul tractor și supapa pentru frâna de mână trebuie să
se închidă. La vehiculele fără remorcă trebuie să se închidă doar supapa pentru
frâna de mână.

A-123-M 3/18 8
  Verificați regulatorul de presiune al compresorului. Cu motorul la ralanti, com-
presorul trebuie să pornească. Presiunea trebuie să crească, acest lucru fiind vi-
zibil pe indicatorul de presiune.
 Verificați cât de repede crește presiunea aerului. Când motorul este la o turație
normală de funcționare, presiunea trebuie să crească de la 85 la 100 psi/5,8 la 6,8
bar în maximum 45 de secunde.
 Verificați regulatorul de presiune al compresorului. Compresorul trebuie să se
oprească la aproximativ 125 psi/8,6 bar. Turați puțin motorul. Regulatorul trebu-
ie să oprească compresorul de aer când presiunea ajunge la valoarea indicată în
manualul de utilizare al echipamentului respectiv. Presiunea de pe indicatorul de
presiune nu va mai crește.
 Verificați frâna de mână. Cu motorul pornit, vehiculul staționar și frâna de mână
trasă, încercați să mișcați vehiculul, într-o viteză inferioară, pentru a vedea dacă
frâna de mână tine.
 Verificați frâna de serviciu (test de frânare de 15 metri). Așteptați până când se
acumulează presiunea de aer normală, lăsați frâna de mână, mișcați vehiculul în-
cet înainte (aproximativ 10 km/h) și apăsați ferm pe pedala de frână. Observați
dacă vehiculul trage într-o parte sau frânează necorespunzător.

41. Echipamentul de urgență: Poate fi necesar ca vehiculele filialei folosite pentru a trans-
porta bunuri sau persoane să fie prevăzute cu echipament de urgență. Echipamentul poate include
extinctoare, semnale luminoase, truse de asistență rutieră și de prim ajutor. Trebuie întocmit un pro-
gram de întreținere prin care să se verifice că obiectele din echipamentul de urgență nu sunt expirate
și corespund instrucțiunilor.
42. Șoferii vehiculelor filialei trebuie să cunoască locul în care este pus echipamentul de urgen-
ță și să fie instruiți pentru a-l folosi. Poate fi nevoie de instruire pentru a ști cum să folosească un
extinctor sau cum să ofere prim ajutor. Departamentul de transport trebuie să păstreze o evidență a
acestei instruiri.

ELIMINAREA VEHICULELOR
43. Există mai multe motive pentru care un vehicul trebuie eliminat, acestea incluzând:
1) Vehiculul depășește limita de ani sau de kilometri impusă de filială
2) Întreținerea vehiculului este costisitoare (Vezi Analiza înlocuirii vehiculelor [PD-31].)
3) Starea vehiculului nu mai corespunde cu cerințele filialei sau vehiculul nu mai poate fi
condus în siguranță
4) Filiala nu mai are nevoie de acel vehicul

44. Pentru îndrumări în ce privește eliminarea vehiculelor, vezi sfaturile date de Departamentul
mondial de achiziții în manualul Îndrumări privind vehiculele (PD-30).

A-123-M 3/18 9