Partea I

Partea I. Capitolul I.
Cerinţe generale 1
PARTEA I
CAPITOLUL I
CERINŢE GENERALE
1. CERINŢE MINIME DE APLICARE

A. Prezentul regulament cuprinde cerinţele specifice de securitate şi sănătate în
muncă în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, specifice
activităţii de deschidere, de pregătire şi exploatare a zăcămintelor de cărbune.
B. Prevederile prezentelor cerinţe specifice au ca scop reducerea şi/sau eliminarea
factorilor de risc periculoşi existenţi în sistemul de muncă, proprii fiecărui element
component al acestuia (executant – sarcina de muncă – mijloace de producţie – mediu de
muncă) care se influenţează reciproc.
2. RELAŢII CU ACTE NORMATIVE

A. Prevederile prezentelor cerinţe specifice se aplică cumulativ cu prevederile Legii
nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi a HG nr. 1425/2006 de aprobare a
Normelor metodologice de aplicare a acestei legi,precum şi acte normative şi reglementări
stabilite prin legislaţia în vigoare.
B. Pentru locurile de muncă la care nu se regăsesc prevederi de securitate şi
sănătate în muncă, în normativele indicate la punctul A, se vor stabili măsuri
organizatorice de securitate şi sănătate în muncă, corespunzător condiţiilor de muncă şi
factorilor de mediu specifice unităţii şi legislaţiei în domeniu.
C. În cazul modificărilor legislative, în domeniu, prezentul regulament se va modifica
şi completa, după caz.
3. APLICAREA DE TEHNOLOGII NOI

Aplicarea de tehnologii noi pentru un zăcământ se va face în baza unei documentaţii
avizată de o instituţie autorizată şi aprobată de conducerea C.N.H.-S.A. Documentaţia
tehnică se va întocmi de către elaboratorul tehnologiei. Echipamentele de muncă utilizate
în cadrul noii tehnologii trebuie să fie în prealabil certificate.
În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente tehnice destinate
pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie, conform standardelor
în vigoare şi certificate din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
4. CERINŢE GENERALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

A. EVIDENŢA PERSONALULUI
1. În subteran înainte de intrarea în subteran, lucrătorii sunt obligaţi să se prezinte la
locul de pontaj pentru luarea în evidenţă, iar la ieşire să respecte măsurile stabilite pentru
evidenţa personalului.
2. În caz de necesitate, în situaţia în care rămân lucrători de la un schimb la altul în
subteran, supraveghetorul locului de muncă (ing. CFL) va anunţa nominal lucrătorii rămaşi
în subteran la lămpăria sucursalei unde vor fi înregistraţi în Registrul de evidenţă
personal rămas în subteran. De asemenea şeful de schimb de la lămpărie va anunţa
dispecerul în vederea anunţării conducerii sucursalei.
3. Supraveghetorul locului de muncă are obligaţia de a avea cunoştinţă de situaţia
exactă a repartiţiei pe posturi de lucru a tuturor lucrătorilor din subordine şi locul în care îşi
desfăşoară activitatea.
4. Prestarea posturilor suplimentare se vor executa cu respectarea Codului
Muncii şi a Contractului Colectiv de Muncă în vigoare.
2 Partea I. Capitolul I. Cerinţe generale
B. ACCESUL ÎN INCINTA SUCURSALELOR

1. Accesul persoanelor străine în incinta sucursalelor miniere şi în subteran este
permis numai cu aprobarea prealabilă a conducătorului sucursalei.
La incintele izolate, care nu sunt împrejmuite, se vor marca zonele cu interdicţie de
acces prin tăbliţe avertizoare, aşezate vizibil.
2. Sollicitările pentru intrarea în subteran vor fi aprobate de directorul sucursalei şi
vizate de conducerea C.N.H.-S.A.
3. Persoanele străine cărora li s-a aprobat intrarea în subteran pot efectua acest
lucru numai pe propria răspundere şi numai cu însoţitor, după ce li s-a făcut în prealabil o
instruire privind activităţile specifice sucursalei, riscurile pentru securitate şi sănătate în
muncă, măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul sucursalei - în general,
precum şi specificul traseului pe care urmează să-l parcurgă.
4. Conducătorul sucursalei se va asigura că lucrătorii sucursalei şi/sau unităţii din
exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau sucursala proprie, au primit
instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe
durata desfăşurării activităţilor şi să informeze asupra riscurilor legate de securitate şi
sănătate în muncă angajatorul acestor lucrători.
5. Excepţie de la prevederile 1), 2) şi 3) face personalul din cadrul C.N.H.-S.A. şi a
altor persoane abilitate de lege .
C. CERINŢE IGENICO-SANITARE
1. Alimentare cu apă:
Sucursalele vor asigura apa necesară pentru băut şi întreţinere igienico-sanitară a
lucrătorilor . În cazul când cantitatea de apă potabilă este limitată, se poate folosi pentru
băi apă industrială, dar numai cu avizul organului sanitar teritorial. În subteran puntele de
distribuţie cu apă potabilă se vor marca cu plăcuţe avertizoare.
2. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte:

2.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă
aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru speciale şi dacă, din motive de sănătate
sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie
prevăzute cu scaune.
2.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari şi să aibă dotările
care să permită fiecărui lucrător să-şi ţină hainele încuiate în timpul lucrului.
Dacă împrejurările o justifică (de exemplu: substanţe periculoase, umiditate,
murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru
îmbrăcămintea personală.
Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să îşi pună la
uscat hainele de lucru.
2.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor
pentru bărbaţi şi pentru femei.
2.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 2.1,
atunci fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.
3. Duşuri şi chiuvete:
3.1. La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr
suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate, sau din raţiuni de igienă.
Trebuie prevăzute săli de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea
acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.
3.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită
fiecărui lucrător să îşi facă toaleta în condiţii de igienă corespunzătoare, fără să fie
deranjat.
Partea I. Capitolul I. Cerinţe generale 3
Duşurile trebuie să dispună de apă rece şi caldă.

3.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 3.1 primul paragraf, nu sunt
necesare duşuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apă
rece şi caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Dacă este necesar, din motive de decenţă, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru
bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.
4. Toalete şi chiuvete:
În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus,
vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient
de toalete şi chiuvete.
Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora
trebuie să se facă separat de către femei şi bărbaţi.
În incinta de la suprafaţă se vor amenaja WC- uri sau closete într-un număr suficient,
separat pentru bărbaţi şi femei.
În subteran se vor amenaja în locuri corespunzătoare closete cu vagonet colector
sau cu recipiente din tablă galvanizată închise ermetic şi dimensionate astfel încât să
poată fi transportate cu vagonetele la suprafaţă . Recipientele se golesc numai la
suprafaţă .După golire recipientele se dezinfectează.
4 Partea I. Capitolul II. Cerinţe de încadrare a lucrătorilor şi a personalului tehnic
CAPITOLUL II
CERINŢE DE ÎNCADRARE
A LUCRĂTORILOR ŞI A PERSONALULUI TEHNIC
1. GENERALITĂŢI
În sensul noilor reglementări în vigoare, termenii şi expresiile de mai jos au
următorul înţeles:
Lucrător - persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv
studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi
participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi
casnice;
Angajator - persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de
serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
Alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii
sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de
pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în
forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor
efectuate prin orice alt mijloc de probă;
Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care
lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.
La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o
persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de
conducătorul sucursalei.
Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării
tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi
competenţa cerute de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele
acestuia, acţionând în interesul acestuia.
Supraveghetorul( conducător loc de muncă - inginer CFL, maistru) trebuie să
efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul
unui schimb, să urmărească respectarea tehnologiilor de lucru, legislaţiei şi
regulamentelor în vigoare, respectarea măsurilor dispuse de conducătorii ierarhici şi să
dispună măsuri în acest sens.
Partea I. Capitolul II. Cerinţe de încadrare a lucrătorilor şi a personalului tehnic 5
2. PROCEDURI DE INSTRUIRE A LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL

SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
2.1.DISPOZIŢII GENERALE
Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire necesară pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi pentru intervenţia în situaţii de urgenţă.
Persoanele desemnate cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi
sănătate în muncă ale sucursalelor, trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucţiuni
pe înţelesul lor, astfel încât aceştia să nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau
pe a celorlalţi lucrători.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi instruirea
în domeniul situaţiilor de urgenţă la nivelul sucursalelor este obligatorie şi se efectuează
în timpul programului de lucru şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă şi de intervenţie în situaţii de urgenţă.
Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor este considerată timp de
muncă.
La instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul
situaţiilor de urgenţă se vor folosi mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi:
expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire
asitată de calculator.
Tematica instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, respectiv fişa de instruire
în domeniul situaţiilor de urgenţă, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.
Completarea fişei de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
şi a fişei individuale de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se face cu pix cu pastă
albastră sau cu stilou cu cerneală albastră, imediat după verificarea instruirii.
După efectuarea instruirii, fişele de instruire individuală se semnează de către
lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
Fişele de instruire individuale se păstrează de către conducătorul locului de
muncă(supraveghetorul) şi vor fi însoţite de o copie a fişei de aptitudini, completată de
către medicul de medicina muncii în urma examenului medical.
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul
situaţiilor de urgenţă cuprinde 3 faze:
1. instruirea introductiv-generală;
2. instruirea la locul de muncă;
3. instruirea periodică.
Toate cele 3 faze de instruire se vor finaliza prin teste scrise şi practice de verificare
a cunoştinţelor. Formularele de examinare precum şi procese verbale de instruire se vor
păstra la cabinetele de instruire ţinându-se o evidenţă strictă a instruirilor pe baza unor
programe. Pentru promovare, procentajul minim obţinut la testare va fi de 70%.
Persoanele care nu au obţinut procentajul corespunzător au dreptul la o reexaminare în
termen de 24 de ore. Dacă nici în urma reexaminării nu au fost obţinute procentajele de
promovare, lucrătorului i se va schimba locul de muncă urmând a efectua instruirea în
acest sens sau în cazul instruirii introductiv generale i se va refuza angajarea.
2.2. PROCEDURI DE INSTRUIRE A LUCRĂTORILOR DE LA SUPRAFAŢĂ ÎN

DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR
DE URGENŢĂ
A. Instruirea introductiv-generală:
Instruirea introductiv generală se face:
a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţi, elevi care desfăşoară stagiul
de practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă);
b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere(sucursală) şi/sau unitate la
alta;
c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult
20 de persoane.
A.1. Instruirea introductiv generală la angajare:
Durata instruirii introductiv generale va fi de 3 zile, 8 ore/zi.
Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de
inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor şi/sau ingineri din cadrul Serviciilor de
securitate şi sănătate în muncă de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei( în
conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006
precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale
privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat de
Ordinul 786/2005). În plus, tematica de instruire introductiv generală la angajare va
cuprinde şi informaţii referitoare la:
1. problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv
de muncă;
2. prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a
echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia;
3. planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de
anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora;
- prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă.
Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de conducerea sucursalei.
Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de
teste şi consemnare în fişa de instruire individuală.
Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au
însuşit cunoştinţele prezentate.
Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi
care îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate
la alta, lucrători delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, etc.) se vor întocmi
tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul din cadrul
Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor
de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.
În acest caz durata instruirii va fi de o zi/ 8 ore.
A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu

permisiunea angajatorului
Pentru lucrătorii altor unităţi/sucursale din exterior care desfăşoară activităţi pe bază
de contract de prestări servicii în cadrul unităţiilor/sucursalelor, precum şi pentru
persoanele aflate ocazional în cadrul unităţiilor/sucursalelor ca şi vizitatori se vor întocmi
tematici specifice pentru instruire de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de
la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.
Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi

măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei.
La nivel de unitate/sucursală pentru instruirea persoanele aflate ocazional se va
stabili prin dispoziţie scrisă inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, regulile de
instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi
sănătate în muncă şi/sau altă persoană din conducerea secţiei, sectorului), precum şi
timpul de instruire.
Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu permisiunea
angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi
sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 319/2006).
Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se
păstrează la Serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către
angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului.
B. Instruirea la locul de muncă

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de
muncă în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii sau de la o sucursală la alta.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul locului de muncă
(supraveghetor), în grupe de maxim 20 de persoane.
Fişele individuale de instruire se păstrează de către supraveghetorul locului de
muncă.
Durata instruirii la locul de muncă va fi de 1 zi, timp de 8 ore.
Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul
responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în
muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea
prevederilor art. 93, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006.
Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demostraţii practice privind
activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie,
evacuare şi de prim ajutor.
Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe
bază de teste practice de către conducătorul locului de muncă (supraveghetor) şi de către
şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea.
Rezultatul verificării va fi consemnat în fişele de instruire individuale.
C. Instruirea periodică
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.
Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă
(supraveghetor).
Durata instruirii periodice va fi de 1 zi, timp de 8 ore.
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către inginerul
responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în
muncă de la sucursale, aprobate de conducătorul sucursalei şi se vor păstra la persoana
care face instruirea.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi
de 12 luni iar pentru personalul muncitor, inclusiv lucrători la înălţime sau şoferi
profesionişti, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni.
Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demostraţii practice.
Instruirea periodică se va finaliza prin verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de

teste.
Verificarea instruirii periodice se va face de către şeful ierarhic al celui care a
efectuat instruirea (şef sector, şef serviciu, etc) şi, prin sondaj, de către inginerul
muncă, de la sucursale. Aceştia vor semna fişele de instruire individuală a lucrătorilor,
confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la
art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în
acest caz fiind de 1 zi, timp de 8 ore.
În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a
legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor, lucrătorii pot crea pericol grav şi
iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică
suplimentară de minim 8 ore.
2.3. PROCEDURI DE INSTRUIRE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII

ÎN MUNCĂ ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ A LUCRĂTORILOR CU
ACTIVITATE DE SUBTERAN
Pentru desfăşurarea eficientă a procesului de instruire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, în domeniul situaţiilor de urgenţă şi perfecţionarea profesională a
lucrătorilor, la sucursalele CNH SA se vor organiza „cabinete de instruire".
Cabinetele de instruire se vor amenaja în spatii (încăperi) adecvate acestui scop.
Cabinetele de instruire vor dispune de programe de instruire-testare pe meserii şi
activităţi, în conformitate cu tematicile cadru întocmite de către inginerul responsabil cu
instruirea lucrătorilor de la sucursale.
I. INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALĂ
Instruirea introductiv generală se face:
a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţii, elevii care desfăşoară stagiul
de practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă);
b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult
20 de persoane.
A.1. Instruirea introductiv generală la angajare:

Durata instruirii introductiv generale va fi de 8 zile, astfel:
a. - 5 zile instruire teoretică, la cabinetele de instruire, timp de 8 ore/zi;
b. - 3 zile instruire practică, timp de 6 ore/zi.
Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de
inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale şi va fi aprobată de
conducătorul sucursalei(în conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice
de aplicare a Legii 319/2006 precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru
aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de
urgenţă, modificat şi completat de Ordinul 786/2005). În plus, tematica de instruire
introductiv generală la angajare va cuprinde şi informaţii referitoare la:
4. problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv
de muncă;
5. prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a
echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia;
6. planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de
anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora;
7. prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă.
Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de
teste.
Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au
însuşit cunoştinţele prezentate.
Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi
care îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate
la alta, lucrători delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, etc.) se vor întocmi
tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul din cadrul
Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor
de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.
În acest caz durata instruirii va fi de 3 zile, timp de 8 ore( 2 zile instruire teoretică şi o
zi instruire practică).
A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu

permisiunea angajatorului:
Pentru lucrătorii altor unităţi/sucursale din exterior care desfăşoară activităţi pe bază
de contract de prestări servicii în cadrul unităţiilor/sucursalelor, precum şi pentru
persoanele aflate ocazional în cadrul unităţiilor/sucursalelor ca şi vizitatori se vor întocmi
tematici specifice pentru instruire de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de
la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.
Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi
măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei.
La nivel de unitate/sucursală pentru instruirea persoanele aflate ocazional se va
stabili prin dispoziţie scrisă inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, regulile de
instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi
sănătate în muncă şi/sau altă persoană din conducerea secţiei, sectorului), precum şi
timpul de instruire.
Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu permisiunea
angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi
sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 319/2006).
Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se
păstrează la Serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către
angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului.
Pentru lucrătorii transferaţi de la o sucursală la alta, aparţinătoare ambele la CNH
SA, durata instruirii introductiv-generale va fi de 1 zi, timp de 8 ore. În cadrul instruirii se
vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi măsurile de prevenire şi
protecţie din cadrul sucursalei.
II. INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ:

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală.
Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 în Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de muncă în
cadrul sucursalei sau în cadrul C.N.H.-S.A.
Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul locului de muncă
(supraveghetor), în grupe de maxim 20 de persoane.
Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de
muncă(supraveghetor).
Durata instruirii la locul de muncă va fi de 8 ore (6 ore în prima zi şi 2 ore în
următoarea zi).
În cazul în care lucrătorul lipseşte din motive întemeiate (cu excepţia: concediului de
odihnă, concediului fără plată, zile motivate altele decât cele prevăzute prin CCM ) , de la
instruirea din ziua următoare, imediat la reluarea activităţii va efectua instruirea de minim 2
ore.În celelalte cazuri se reia instruirea la reluarea activităţii.
Se interzice efectuarea instruirii în ziua premergătoare zilelor nelucrătoare prevăzute
în CCM care se suprapun peste zilele de instruire.
În cazul schimbării locului de muncă în cadrul sucursalei sau în cadrul C.N.H.-S.A.,
conducătorul sucursalei va decide în funcţie de riscurile evaluate la locurile de muncă şi
cunoaşterea amplasării noului loc de muncă, necesitatea instruirii la cabinetele de instruire
timp de minim 6 ore. Se consideră schimbare de loc de muncă atunci când atribuţiile,
sarcinile cuprinse în fişa postului sau condiţiile de lucru pentru care este instruit se
modifică.
Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul
muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea
prevederilor art. 93, alin. (2), din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006.
Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice

privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind
utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie,
evacuare şi de prim ajutor.
Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor de
către conducătorul locului de muncă(supraveghetor) şi de către şeful ierarhic superior celui
care a făcut instruirea.
Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire individuală.
III. INSTRUIREA PERIODICĂ:

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din „Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006”.
Durata instruirii periodice va fi pe parcursul a 2 zile lucrătoare consecutive, timp de
minim 8 ore, astfel:
a. prima zi instruire teoretică, timp de 6 ore, efectuată la cabinetul de
instruire de către lucrătorul desemnat din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în
muncă responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale, sau de către lucrătorii
desemnaţi din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă -SCSM Petroşani.
Instruirea teoretică se va efectua în primele patru zile lucrătoare ale săptămânii.
b. următoarea zi instruire practică, minim 2 ore, efectuată la locul de
muncă de către conducătorul locului de muncă. Instruirea practică se va efectua în
ultimele patru zile lucrătoare ale săptămânii.
În cazul în care lucrătorul lipseşte din motive întemeiate (cu excepţia: concediului de
odihnă, concediului fără plată, zile motivate altele decât cele prevăzute prin CCM ) , de la
instruirea practică din ziua următoare, imediat la reluarea activităţii va efectua instruirea
practică de minim 2 ore.În celelalte cazuri se reia instruirea la reluarea activităţii.
Se interzice efectuarea instruirii teoretice în ziua premergătoare zilelor nelucrătoare
prevăzute în CCM care se suprapun peste zilele de instruire practică.
Pentru meseriile care, prin specificul activităţii lor, pot supune la riscuri activitatea
desfăşurată în subteran : artificieri, electricieni, semnalişti cuplători, mecanici maşină de
extracţie, mineri şefi de schimb, mineri şef brigadă cât şi personalul tehnic de specialitate
cu activitate de subteran din cadrul CNH SA-sediu şi de la sucursalele CNH SA, instruirea
teoretică se va efectua la Serviciul de securitate şi sănătate în muncă -SCSM Petroşani.
Tematicile pentru instruirea teoretică vor fi întocmite de inginerii responsabili
cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă de
la sucursale, respectiv SCSM Petroşani şi vor ţine seama de specificul fiecărui loc
de muncă şi de categoriile de personal pentru care se face instruirea. Aceste
tematici de instruire vor fi aprobate de conducătorii sucursalelor şi se vor păstra la
persoanele care fac instruirea.
Instruirea teoretică va fi completată prin instruirea practică efectuată de conducătorul
direct al locului de muncă şi va include în mod obligatoriu demonstraţii practice.
Instruirile teoretică şi practică se vor finaliza cu verificarea cunoştinţelor teoretice şi
practice însuşite, pe bază de teste. Într-un proces verbal de instruire se vor consemna
rezultatele obţinute la verificarea teoretică. Nu vor fi admise la lucru persoanele care nu au
obţinut la testarea instruirII teoretice un procentaj de minim 70 % sau nu au fost admise în
urma testării instruirii practice.
Persoanele care nu au promovat una din cele două forme de instruire vor avea
dreptul la o reexaminare în termen de 24 de ore. Dacă , din motive întemeiate, persoana
nu se poate prezenta pentru reexaminareîn termen de 24 ore, va fi reexaminat la reluarea
activităţii.
Dacă nici în urma reexaminării lucrătorul nu a promovat, lucrătorului i se va
schimba locul de muncă la suprafaţă.
Cu aprobarea Directorului Securitate şi Sănătate în Muncă lucrătorii cărora li s-a

schimbat locul de muncă, datorită nepromovării instruirii periodice, pot să susţină o nouă
reexaminare după 30 zile de muncă efectiv prestată.
Rezultatele instruirii se vor consemna în procesul verbal de instruire.Tematica
predată va consemnată în fişa de instruire individuală de către conducătorul locului de
muncă(supraveghetor). Acesta, împreună cu inginerul responsabil cu instruirea
lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă (de la sucursală sau
SCSM Petroşani) vor semna fişa în aceeaşi rubrică, consemnând astfel că instruirea a fost
efectuată şi verificată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic de la sucursală a
lucrătorului care a efectuat instruirea şi, prin sondaj, de către un lucrător din cadrul
Serviciului de securitate şi sănătate în muncă de la sucursală care vor semna şi fişele
individuale de instruire, confirmând că instruirea a fost făcută corespunzător.
Fişa de instruire individuală se păstrează de către conducătorul locului de muncă
(supraveghetor).
Pentru personalul tehnico-ingineresc intervalul dintre două instruiri periodice va fi de
12 luni, iar pentru personalul muncitor, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6
luni.
Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la
art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în
acest caz fiind de 8 ore, după metodologia anterioară.
În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a
legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor lucrătorii pot crea pericol grav şi
iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică
suplimentară de minim 6 ore.
Inginerii responsabili cu instruirea de la sucursale vor ţine o evidenţă strictă a
instruirii lucrătorilor urmărind respectarea periodicităţii instruirii în vederea anunţării din
timp a lucrătorilor şi a conducătorilor locurilor de muncă (supraveghetorilor), răspunzând
de programarea acestora. Supraveghetorul răspunde de respectarea efectuării la timp a
instruirii.
Lucrătorii care din motive obiective nu au făcut instruirea conform programării li se va
interzice accesul în subteran până la efectuarea instruirii (prima zi de reluare a activităţii va
fi obligatoriu zi de instruire).
3. REPARTIZAREA ÎN SUBTERAN A LUCRĂTORILOR PE LOCURI DE

MUNCĂ
La fiecare front de lucru activ în subteran va fi repartizat un număr suficient de

lucrători dar nu mai puţin de doi care au experienţa şi pregătirea necesară pentru a
îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.
Un singur lucrător se poate plasa numai la operaţiile de control, cu excepţia zilelor de
repaus, la manipularea utilajelor sau instalaţiilor, paznicii la uşile de aeraj, curaţirea
canalelor de scurgere a apelor, precum şi la alte locuri similare stabilite în scris de
directorul sucursalei miniere.
La fiecare echipă compusă din doi sau mai mulţi lucrători se va desemna un şef care
va răspunde de activitatea echipei.
Lucrătorii nu vor intra şi nu vor lucra la alte locuri de muncă decât în acelea în care
au fost repartizaţi.
La activităţi de mare complexitate şi/sau risc crescut la accidentare se vor repartiza
numai lucrători competenţi, cu experienţă, lucrările executându-se pe bază de permis de
lucru, prin care se va stabili şi modul de lucru.
În orice moment trebuie să fie posibilă cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate
în subteran.
4. VERIFICAREA PERIODICĂ MEDICALĂ – PROFESIONALĂ ŞI ÎN

DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
4.1. EXAMINĂRI MEDICALE

La angajare, precum şi periodic lucrătorii vor efectua controale medicale şi, după
caz, testări psihologice astfel încât să se permită angajarea, respectiv admiterea la lucru
numai a lucrătorilor care corespund sarcinilor de muncă pe care acestea urmează să le
execute.
Referitor la examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi
examenul medical la reluarea muncii, se fac următoarele precizări:
1. angajatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile necesare
acestor activităţi;
2. pentru angajare se completeaza fişa de solicitare a examenului
medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale;
3. toate rezultatele se trec în dosarul medical, în baza dosarului medical,
se completeaza fişa de aptitudine;
4. controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor lucrătorilor,
la periodicitatea stabilită;
5. dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se
păstreaza la cabinetul medical unde s-au efectuat examenul medical de angajare şi
controlul medical periodic;
6. la plecarea în altă unitate, angajatului i se vor înmâna copii ale
dosarului medical şi ale fişei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la noul
cabinet de medicina muncii;
7. la întreruperea temporară (şomaj) sau definitivă (pensionare) a
activităţii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical medicului de
familie;
8. dosarul medical este protejat de prevederile legislaţiei în vigoare
privind secretul medical şi este necomunicabil angajatorului;
9. lucrătorii au acces la informaţiile referitoare la starea lor de sănătate.
4.2. MESERIILE, PROFESIILE ŞI POSTURILE DE LUCRU CARE NECESITĂ

EXAMENE MEDICALE PERIODICE, EXAMENE MEDICALE SUPLIMENTARE ŞI
EXAMINARE PSIHOLOGICĂ
Având în vedere prevederile din Legea 319 / 2006, Secţiunea a 4-a, art.13., litera j,
precum şi prevederile art.13,14 din Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006,
medicii de întreprindere, medicul de medicina muncii va ţine evidenţa posturilor de lucru
meserii şi profesii care necesită examene medicale suplimentare, necesită testarea
aptitudinilor şi/sau control psihologic la următoarele meserii după cum urmează:
(1). Artificieri ( activitatea cu explozibili în subteran sau la suprafaţă ):

Examen medical pentru şcolarizare:
- RPS, PFV, VDRL, examen: neurologic, oftalmologic, ORL cu probă
vestibulară, psihiatric, examinare psihologică.
Control medical periodic:
- examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, ORL cu probă
vestibulară, psihiatric; examinare psihologică – semestrial.
(2). Salvatori minieri ( participă la toate acţiunile de salvare în caz de

avarie):
- examen: cardiologic cu EKG, chirurgical, oftalmologic, ORL cu probă
vestibulară, neurologic cu electroencefalogramă, psihiatric, dermatologic; examen
laborator ( VSH, examen sumar de urină, probe de disproteinemie, hemograma, glicemie,
calcemie ); radiografie pulmonară standard; probe funcţionale ventilatorii; examinare
psihologică.
- examen: clinic general, boli interne cu EKG, chirurgical, oftalmologic,
ORL, neurologic, psihiatric, dermatologic; examinare psihologică – anual.
- RPS - din 3 în 3 ani;
- PVF - la 2 ani;
- encefalograma - la 3 ani.
Toate aceste examinări se efectuează la 6 luni ( semestrial ) la persoanele
care au împlinit vârsta de 45 de ani.
(3). Mecanici maşini de extracţie miniere ( manipulează maşini de extracţie

pentru transport de personal şi materiale – unii cu activitate de subteran şi alţii de
suprafaţă ):
- radiografie pulmonară standard, PFV, examen ORL, examen
neuropsihic, examen psihologic, EKG, examinare psihologică.
- numai pentru subteran: - examen clinic general - semestrial;
- PVF - la 2 ani.
- pentru ambele categorii ( subteran şi suprafaţă ): - examen :
neuropsihic, oftalmologic, ORL, cardiologic cu EKG, examinare psihologică – semestrial.
(4). Semnalişti ( dau semnale de puţ pentru mecanicii maşinilor de

extracţie – admit transportul de personal şi de materiale ):
- radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL cu probă
vestibulară, neuropsihic, oftalmologic, examinare psihologică.

- examen: clinic general, oftalmologic, ORL - anual;
- RPS - din3 în 3 ani;
- PVF, examen neuropsihic, examinare psihologică – la 2 ani.
(5). Electricieni cu munci specializate în mine grizutoase, mecanici LDM,

mecanici LDH:
Examen medical la angajare:
- radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL, neurologic,
oftalmologic, psihiatric, examinare psihologică.
- examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, psihiatric, ORL cu
probă vestibulară, examinare psihologică - anual;
- PVF - la 2 ani.
(6). Mineri, ajutori mineri, muncitori necalificaţi, sondori, preparatori, şefi

de brigadă, alţi lucrători care-şi desfăşoară activitatea la locuri de muncă unde noxa
este praful( dioxid de siliciu liber cristalin ):
- RPA, VDRL, examen ORL ( la specialist ), examinare psihologică
(numai pentru şefii de brigadă).
- examen clinic general - anual;
- PVF- la 2 ani;
- examen psihologic - anual (numai la şefii de brigadă).
(7). Macaragii, mineri – lăcătuşi întreţinere puţ, alte categorii care lucrează
la înălţime ( munca la înălţime ):
- RPA, VDRL, examen ORL cu probă vestibulară ( la specialist ), examen
oftalmologic, examinare sistem nervos central şi periferic ( la specialist ), examinare
psihologică, EKG.
- examen clinic general; determinarea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual
– examen oftalmologic numai la indicaţia medicului de medicina muncii ( specialist);
audiograma sau examen ORL şi probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de
medicul de medicina muncii – în cazul depistării unor anomalii examen neurologic
complet; examinare psihologică, examinare cardiologică - anual;
(8). Mecanici compresoare – ventilatoare, preparatori, alţi lucrători care-şi

desfăşoară activitatea la locuri de muncă unde noxa este zgomotul:
- RPA, VDRL, examen ORL ( specialist ), audiograma ( audiometrie
tonală liminală ), examinare psihologică.
- audiograma - la 3luni de la angajare şi apoi anual;
- examen ORL ( specialist ) – în funcţie de rezultatul audiogramei
examenul ORL poate fi solicitat şi în alte cazuri de către medicul de medicina muncii;
- examen psihologic – anual.
(9). Laboranţi – lăcătuşi staţii de filtrare a ape, lucrători care îşi desfăşoară
activitatea în condiţii de izolare:
- RPS, VDRL, examen al tegumentelor, examen coprobacteriologic,
examen psihologic.
- examen clinic general - anual ( atenţie la examenul tegumentelor );
- RPS, EKG, examen psihologic ( specialist ), examen psihiatric
( specialist ) – anual;
- examen coprobacteriologic – semestrial ( trimestrele II şi III ).
(10). Sudori:
- RPA, VDRL, PFV, EKG, examenul ochilor şi examenul aparatului
respirator, examinarea psihologică.
- RPA - din 3 în 3 ani;
- PFV, EKG - anual;
- examinare psihologică - anual.
(11). Fochişti, forjori:

- RPA, VDRL, examinare psihologică.
- examen clinic general, PVF, examinare psihologică – anual.
(12). Operatori calculatoare, prelucrători prin aşchiere, personal, personal

administrativ ( suprasolicitarea analizorului vizual ):
- RPS, VDRL, examen oftalmologic ( specialist ).
- examen clinic general, examen oftalmologic (specialist) – anual.
(13). Conducere întreprindere, sectoare, ingineri, CFL, APM, specialişti

CAMS (factori de decizie ):
- RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ) – coeficient de
comportament, teste personalitate.
- examen clinic general, examen psihologic ( specialist ) – anual.
(14). Personalul sanitar – psihologic superior şi mediu:

- RPS, VDRL, test pentru depistarea agenţilor HBs, anticorpilor HCV şi a
infecţiei cu virusul HIV, examenul tegumentelor, examen psihologic la personalul cu studii
superioare.
- examen clinic general – anual (atenţie la examenul tegumentelor);
- examen psihologic – anual la personalul cu studii superioare;
- RPS – anual – la indicaţia medicului specialist de medicina muncii.
(15). Şoferi:

- RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ), examen oftalmologic –
acuitate vizuală, simţ cromatic ( specialist ), examen ORL ( specialist ), audiograma,
examen neurologic ( specialist ).
- examen clinic general, examen al acuităţii vizuale şi simţului cromatic
( specialist ), examen ORL ( specialist ), examen neurologic ( specialist ),
audiograma, examen psihologic – anual.
(16).Lucrători care îşi desfăşoară activitatea în medii potenţial radioactive:
Se vor respecta reglementările CNCAN în vigoare.
- examen medical la cabinete de medicina muncii specializate- anual.
Examenele medicale suplimentare: se efectuează în funcţie de diagnosticul

medical pe care îl prezintă pacientul, în funcţie de afecţiunile precizate de medicul
specialist: -cardiovasculare, oftalmologice, ORL, sechele accidente de muncă, digestive,
boli de nutriţie, psihice, neurologice, renale, etc.
Periodicitatea acestor examinări este stabilită de medicul specialist de medicina
muncii în funcţie de gravitatea afecţiunii şi condiţiile specifice de muncă ale fiecărui subiect
în parte.
Prezentul capitol se va modifica la apariţia unor reglementări legislative elaborate de
Ministerul Sănătăţii.
4.3. VERIFICAREA PROFESIONALĂ ŞI ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI

SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
ale personalului tehnic, maiştrilor, mecanicilor de maşină de extracţie, semnaliştilor,
mecanicilor de locomotivă, electricienilor şi a artificierilor se va face de către o comisie
numită în acest scop de conducătorul sucursalei.
Examinarea se va face:
- ori de câte ori conducerea CNH – SA, conducătorul sucursalei constată
că este necesar;
- la schimbarea metodelor de lucru, introducerea de instalaţii şi
echipamente de tip nou, etc.;
Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
pentru personalul din conducerile sucursalelor se va face de către comisii de examinare
numite de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Personalul care nu a dovedit că posedă cunoştinţele de protecţie a muncii potrivit
funcţiei pe care o deţine va fi reexaminat la interval de o lună. Persoanele care nici la
această examinare nu dovedesc că au cunoştinţele necesare vor fi schimbate din funcţie.
5. PERSONAL DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL
La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o

persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de
angajator.
Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor
activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa
cerută de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia,
acţionând în interesul acestuia.
Lucrătorii izolaţi din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere
adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.
Supraveghetorul trebuie sa efectueze controale la posturile de muncă active şi
inactive cel puţin o dată pe parcursul unui schimb. Cerinţă obligatorie care se va regăsii în
documentul de securitate şi sănătate.
Executarea lucrărilor miniere subterane va fi condusă şi supravegheată de personal
tehnic calificat (maiştri, subingineri şi ingineri) care posedă pregătirea tehnică
corespunzătoare funcţiei pe care o îndeplinesc.
Acesta îşi va desfăşoara activitatea în conformitate cu fişa postului şi reglementările
legale în vigoare. Fişele posturilor vor fi întocmite pe fiecare categorie de personal şi pe
niveluri ierarhice.
6. PERIODICITATEA CONTROLULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ ŞI

SERVICIUL DE INSPECŢIE
La sucursalele miniere din cadrul CNH SA, în zilele nelucrătoare se va organiza un

serviciu de inspecţie pe fiecare schimb. Echipele de inspecţie se vor compune din cel puţin
doi lucrători, dintre care unul cu calificare de cel puţin artificier sau specialist CAMS, iar al
doilea de electrician sau lăcătuş de mină. Echipele vor controla fiecare loc de muncă în
parte, iar controlul va viza în principal următoarele aspecte: starea susţinerii, a utilajelor,
eventualele acumulări de gaze sau orice alte aspecte care pot genera evenimente.
Rezultatul controlului va fi consemnat în „Registrul de control al inspecţiei în zilele
nelucrătoare”, „ Registru de metan pe sector”.
În timpul săptămânii locurile de muncă active, inactive precum şi căile de aeraj se
vor controla de către specialişti CAMS, lucrători desemnaţi, supraveghetori din cadrul
sectoarelor aeraj în funcţie de programele stabilite de conducătorii ierarhici ţinând cont de
documentele de securitate ale locurilor de muncă, locurile de muncă cu pericol grav şi
iminent, etc.
Rezultatul controlului va fi consemnat după caz în „Registrul de control al inspecţiei
pe sectoare”, „Registrul de control al căilor de aeraj”, „Registrul de control al
compartimentului de securitate şi sănătate în muncă”, „ Carte de raport a maiştrilor
minieri”.
Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate
cel puţin o data pe parcursul unui schimb.
Căile de aeraj vor fi controlate de cel puţin 2 ori pe lună de către o persoană
nominalizată prin dispoziţie de conducătorul sucursalei, rezultatele controalelor fiind
consemnate în „Registrul de control al căilor de aeraj” şi aduse la cunoştinţa conducerii
sucursalei.
7. OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI – LUCRĂTORULUI
7.1. OBLIGAŢII GENERALE ALE ANGAJATORILOR
(1). Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în

toate aspectele legate de muncă.
(2). Angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a.- asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b.- prevenirea riscurilor profesionale;
c.- informarea şi instruirea lucrătorilor;
d.- asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi
sănătăţii în muncă.
(3). Angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor
principii generale de prevenire:
a.- evitarea riscurilor;
b.- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c.- combaterea riscurilor la sursă;
d.- adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea
posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de
producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a
diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e.- adaptarea la progresul tehnic;
f.- înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu
ceea ce este mai puţin periculos;
g.- dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor
din mediul de muncă;
h.- adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de
măsurile de protecţie individuală;
i.- furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4). Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul
are obligaţia:
a.- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi/la amenajarea locurilor de muncă;
b.- ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile
de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să
asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie
integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate
nivelurile ierarhice;
c.- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte
securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d.- sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă
obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
e.- sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi
specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile
adecvate.
(5). Atunci când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai
multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a.- sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea,
sănătatea şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor;
b.- să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii

riscurilor, luând în considerare natura activităţilor;
c.- să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d.- să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile
profesionale.
(6). În ce priveşte primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol
grav şi iminent, angajatorul are următoarele obligaţii:
a.- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii
şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b.- să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi
în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.
(7). Să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi
unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre
măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor;
(8). Să ia măsuri şi sa furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa
oprească lucrul şi/sau sa părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona
sigura, în caz de pericol grav şi iminent;
(9). Să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un
pericol grav şi iminent, în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(10). Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru
propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu
poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în
conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecinţele unui astfel de pericol.
(11). Să realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
(12). Să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
(13). Să ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de
munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a
incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art.
5 lit. g);
(14). Să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.
(15). Să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a
căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor;
(16). Să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice
corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii;
(17). Să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi
sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
(18). Să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
(19). Să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea
şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
(20). Să asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a
măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor
legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria
competenta sau prin servicii externe;
(21). Să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în
munca;
(22). Să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de
prevenire şi de protecţie necesare;
(23). Să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute
de legislaţia specifica;
(24). Să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a
testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o
execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic,
ulterior angajării;
(25). Să ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific;
(26). Să asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi
neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
(27). Să prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
(28). Să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
(29). Să desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe
la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
(30). Să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori
ar periclita viata accidentaţilor şi a altor persoane;
(31). Să asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
(32). Să asigure echipamente individuale de protecţie, să informeze lucrătorii despre
riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie şi
când este cazul, să asigure instruirea lucrătorului în ce priveşte modul de purtare a
acestuia (efectuarea de antrenamente şi exerciţii practice);
(33). Să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul
degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.
(34). Să acorde alimentaţia de protecţie în mod obligatoriu şi gratuit persoanelor care
lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru, stabilită prin contractul colectiv de
munca şi/sau contractul individual de munca.
(35). Să acorde în mod obligatoriu şi gratuit materialele igienico-sanitare; categoriile
de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora
se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.
(36). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie să
comporte în nici o situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
7.2. OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR
Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi
alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de
muncă. În acest scop, lucrătorii au următoarele obligaţii:
- să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele
periculoase echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie,
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după

utilizare, să îl inapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare,
- să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea
sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice , clădirilor şi să nu utilizeze dispozitive de
securitate improvizate,
- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice
situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie,
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau
angajatorului accidentele suferite de propria persoană,
- să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de
muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor,
- să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar, pentru
a apermite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate,
- să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.
- la începutul programului de lucru, lucrătorii trebuie să se prezinte în
stare normală şi odihniţi pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile ce le revin,
- lucrătorii care intră în subteran trebuie să poarte tot timpul asupra lor o
mască de autosalvare. Numai la locul de muncă, masca de autosalvare se poate păstra în
imediata apropiere,
- intrarea în incinta sucursalelor, în subteran şi la locurile de muncă de
la suprafaţă a lucrătorilor sub influenţa alcoolului este interzisă. Personalul de
supraveghere şi control este obligat să urmărească respectarea acestor măsuri, iar dacă
constată abateri, să evacueze din incinta sucursalei pe cei care au consumat băuturi
alcoolice,
- lucrătorii sunt obligaţi să execute lucrările corespunzătoare atribuţiilor
ce le revin conform funcţiei pe care o deţin, modului în care au fost instruiţi şi să respecte
întocmai ordinele primite din partea personalului de conducere şi control. De asemenea,
sunt obligaţi să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă pentru ca să poată lucra şi
circula cu riscuri minime,
- fiecare conducător al locului de muncă, precum şi personalul de
deservire a echipamentelor tehnice şi de transport, răspunde de securitatea şi sănătatea
muncii la locul de muncă şi de echipamentele tehnice ce le sunt repartizate pentru
supraveghere sau deservire,
- fiecare lucrător va cunoaşte şi respecta atribuţiile, sarcinile şi
responsabilităţile prevăzute în fişa postului.
8. ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE:
Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie

purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori a mai multor riscuri care
ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Echipamentul individual de protecţie acordat lucrătorilor sucursalelor trebuie să
menţină sănătatea şi să asigure securitatea utilizatorilor fără a aduce atingere sănătăţii sai
securităţii altor persoane atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate conform scopului
prevăzut.
Sucursalele vor asigura procurarea, depozitarea, repartizarea, verificarea, păstrarea
şi curaţirea echipamentul individual de protecţie.
Echipamentul individual de protecţie este, în principiu destinat purtării de o singură
persoană. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentul individual de protecţie de mai
multe persoane, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura ca această
utilizare să nu creeze diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau igienă.
Lucrătorii vor folosi în timpul muncii echipamentul individual de protecţie în
conformitate cu fişa de instrucţiuni şi îl vor păstra în condiţii bune de utilizare.
Angajatorii nu vor distribui lucrătorilor echipamentul individual de protecţie care nu
respectă legislaţia în vigoare privind marcajele de conformitate (CE).
Lucrătorii vor fi dotaţi cu echipamentul individual de protecţie în conformitate cu
legislaţia în vigoare, în baza Regulamentului cadru de acordare şi utilizare a echipamentul
individual de protecţie, elaborat la nivel de CNH SA şi a Normativului cadru de acordare a
echipamentului de protecţie CNH SA, prezentat în Anexa nr. 1 .
Pentru personalul care lucrează în subteran echipamentul individual de protecţie va
fi avizat de un institut specializat şi certificat cu privire la utizarea acestora în medii cu
potenţial explozive.
Pentru a se putea retrage în siguranţa atunci când este necesar, fiecare lucrător
trebuie sa dispună de o masca de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie
sa o aibă permanent la îndemână.
Ei trebuie sa fie instruiţi cu privire la utilizarea acestor măşti de autosalvare.
Aceste măşti de autosalvare trebuie sa rămână permanent la locul de munca, iar
starea lor de funcţionare trebuie sa fie controlată cu regularitate.
Anexa nr.1
R E G U L A M E N T
PRIVIND ACORDAREA ECHIPAMENTULUI DE LUCRU ŞI DE PROTECŢIE LA

SUCURSALELE APARŢINÂND CNH SA PETROŞANI
Acordarea echipamentului de lucru şi de protecţie se face de către angajator în baza

următoarelor legi şi normative:
1. Legea securităţii şi sănătătţii în muncă nr. 319/2006
2. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006
3. HG nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de acordare a echipamentului
individual de protecţie
4. în conformitate cu evaluările de risc întocmite.
În conformitate cu Legea nr. 319/2006, prin echipament individual de protecţie se
înţelege „orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja
împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
îndeplini acest obiectiv”.
Echipamentul individual de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit lucrătorilor
conform „Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie
C.N.H.-S.A.” întocmit în baza prevederilor cuprinse în HG nr. 1048/2006.
În cazul degradării echipamentului individual de protecţie, respectiv al pierderii
calităţii de protecţie, se acordă un nou echipament.
Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecţie înainte de termenul
de utilizare prevăzut din vina lucrătorului, atrage răspunderea acestuia pentru
prejudicierea cauzată potrivit legii.
Cheltuielile necesare pentru achiziţionarea echipamentului individual de protecţie
sunt suportate de către angajator.
În vederea acordării echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A. va efectua
evaluarea riscurilor. În funcţie de apariţia unor riscuri noi, a altor modalităţi de protecţie sau
la propunerile succursalelor acesta poate fi completat.
C.N.H.-S.A. este obligat să întocmească “ Normativul cadru de acordare şi utilizare a
echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” în vederea dotării cu echipament
individual de protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate şi
sănătate în muncă.
„ Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie
C.N.H.-S.A.” trebuie supus spre analiză în comitetul de securitate şi sănătate în muncă la
nivel de C.N.H.-S.A.
Pentru lucrătorii nou încadraţi, echipamentul de lucru şi de protecţie se acordă
proporţional cu timpul lucrat.
Pentru salariaţii care au stabilită cotă procentuală de intrare în subteran intervalul de
acordare a echipamentului se va prelungi proporţional cu procentul de intrare în subteran.
Pentru baia zilnică salariaţii care lucrează în subteran au dreptul la 1000 g săpun în
fiecare lună şi un prosop la 6 luni; Personalul de la suprafaţă beneficiază de 500 g săpun
şi prosop, acordarea acestor drepturi se va realiza proporţional cu numărul de posturi
prestate, astfel că timpul în care salariatul s-a aflat în concediu medical, concediu fără
plată, nemotivate, să prelungească corespunzător intervalul până la următorul termen de
acordare.
Fiecare sucursală va dispune măsuri în vederea asigurării echipamentului individual
de protecţie pentru vizitatori, personal de îndrumare şi control,în număr suficient şi în stare
foarte bună.
Echipamentul individual de protecţie se acordă tuturor lucrătorilor după următorul

normativ:
Normativ cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie

C.N.H.-S.A.
Cască de protecţie inventar

PRELUCRĂTOR PRIN
Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
AŞCHIERE
Bocanci cu talpă din lemn 1pereche /12 luni
mediu de lucru - suprafaţă
Salopetă simplă 1/6 luni
în plus pentru:
Costum vătuit 1/36 luni
sau
Vestă vătuită 1/24 luni
frig
sau
Cojocel pieptar 1/36 luni
Capişon 1/12 luni
Costum impermeabil inventar
intemperii sau
Pelerină inventar
lucrări care generează
Ochelari de protecţie inventar
proiectare de particule
Dispozitive de protecţie a
zgomot inventar
auzului
Mănuşi de protectie
PERSONAL MEDICO- nelimitate
(unică folosinţă)
SANITAR
Halat 1/12 luni
Pantalon 1/12 luni
în plus pentru:
frig sau
Pelerină inventar
intemperii(muncă teren)
Cizme 1/12 luni
risc contaminare bacterii, viruşi Mască de protecţie 1/ 6 luni
mediu radioactiv Şorţ de protecţie inventar
Mănuşi de protecţie inventar
lucru cu substanţe agresive Şorţ de protecţie inventar
IFRONIST Cască de protecţie inventar

mediu de lucru - suprafaţă Salopeta simplă 1/6 luni

în plus pentru:
sau
frig
Mănuşi dublate 1 pereche / 12 luni
Cizme de pâslă 1 pereche /24 luni
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
intemperii
Cizme apă, noroi 1 pereche / 12 luni

FOCHIST Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
mediu de lucru - suprafaţă Bocanci cu talpă din lemn 1pereche /24 luni
în plus pentru:
radiaţii calorice
Şorţ de protecţie inventar
mediu cu gaze, fum Mască de protecţie inventar
MACARAGIU Cască de protecţie inventar

mediu de lucru - suprafaţă Salopetă simplă 1/6 luni
în plus pentru:
sau
frig
Mănuşi dublate 1 pereche / 12 luni
Cizme de pâslă 1 pereche /24 luni
Capişon 1/12 luni
intemperii Pelerină inventar
lucru la înălţime Centura de siguranţă inventar

FUNICULARIST
în plus pentru:
sau
frig Vestă vătuită 1/24 luni
Cizme din pâslă 1 pereche / 24 luni
Capişon 1/12 luni
lucru la înălţime Centură de siguranţă inventar
CANTARAGIU Cască de protecţie inventar

mediu de lucru - suprafaţă Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
Cizme simple 1 pereche / 6 luni

în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
MAŞINIST Salopetă simplă 1/ 12luni

mediu de lucru - suprafaţă Cizme simple 1 pereche /12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
zgomot inventar
auzului
DULGHER, TÂMPLAR, Cască de protecţie inventar

GATERIST Mănuşi de protectie 1 pereche / 6 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
medii umede Cizme noroi 1 pereche / 12 luni
zgomot inventar
auzului
medii cu pulberi Mască protecţie inventar
VULCANIZATOR Cască de protecţie inventar

în plus pentru:
frig sau
radiaţii calorice Mănuşi de protecţie 1 pereche / 6 luni
ARHIVAR
Halat din pânză 1 /12 luni
în plus pentru:
frig Costum vătuit 1/36 luni
sau
Capişon 1/12 luni
risc contaminare ciuperci
Mănuşi de protecţie 1 pereche / 6 luni
generatoare de micoze
medii cu pulberi Mască de protecţie inventar
FARMACIST
Halat 1/12 luni
în plus pentru:
frig sau

FORJOR Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
mediu de lucru - suprafaţă Bocanci cu bombeu metalic 1pereche /12 luni
în plus pentru:
zgomot inventar
auzului
radiaţii calorice Mănuşi de protectie inventar
ALTE CATEGORII PERSONAL Cască de protecţie inventar

MUNCITOR DIN CADRUL Mănuşi de protectie 1 pereche / 3 luni
PREPARAŢIE Cizme simple 1 pereche /6 luni
mediu de lucru - suprafaţă Salopeta simplă 1/6 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
zgomot inventar
auzului

PRIMITOR DISTRIBUITOR Mănuşi de protectie 1 pereche / 6 luni
mediu de lucru - suprafaţă Cizme simple 1 pereche / 12 luni
Salopeta simplă 1/ 12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni

SEMNALIST Mănuşi de protectie 1 pereche / 3 luni
Salopeta simplă 1/6 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
ŞOFER Mănuşi de protectie 1 pereche / 6 luni

mediu de lucru - suprafaţă Salopeta simplă 1/ 12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
ceaţă Vestă reflectorizantă inventar
LABORANT
Salopetă simplă/halat 1/6 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
mediu umed( captări apă) Cizme simple inventar
zgomot inventar
auzului
radiaţii termice Mănuşi de protecţie inventar
pulberi, gaze vapori Mască protecţie inventar

LUCRĂTOR FEROVIAR Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
mediu de lucru - suprafaţă Bocanci talpă de piele 1 pereche /24 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
ceaţă ( manevre) Vestă reflectorizantă inventar
LUCRĂTORI CARE Cască de protecţie inventar

LUCREAZĂ ÎN CONDIŢII DE Mănuşi de protectie 1pereche/3luni
ZGOMOT Cizme simple 1pereche /12 luni
mediu de lucru-suprafaţă Salopetă simplă 1/ 12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
zgomot inventar
auzului

ELECTRICIAN Mănuşi de protectie 1 pereche / 6 luni
mediu de lucru - suprafaţă Cizme simple 1pereche /12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
zgomot inventar
auzului
Cizme dielectrice 1 pereche / 12 luni
lucru în instalaţii electrice
Mănuşi dielectrice 1 pereche / 12 luni
lucru la înălţime Centura de siguranţă inventar

LĂCĂTUŞ
Cizme simple 1 pereche /6 luni
Salopeta simplă 1/6 luni

în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni
zgomot inventar
auzului

MUNCITOR NECALIFICAT Mănuşi de protectie 1 pereche / 4 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni

PERSONAL
TEHNICO-INGINERESC
Cizme simple 1 pereche /12 luni
Salopetă simplă 1/ 12 luni
în plus pentru:
sau
frig
Capişon 1/12 luni

Mănuşi de protectie 1 pereche/6 luni
PERSONAL
Cizme de protecţie 1 pereche / 12 luni
TEHNICO-INGINERESC
sau
PROFIL ELECTROMECANIC
Bocanci tip miner 1pereche /12 luni
Salopetă tip miner 1/6 luni
mediu de muncă - subteran Mască de autosalvare inventar
în plus pentru:
-medii cu pulberi Masca de praf inventar
-frig sau circulaţie pe trasee cu Costum vătuit 1/36 luni
sau
diferenţă de peste 15 C sau 0 Vestă vătuită 1/24 luni
curenţi de aer cu viteza de peste sau
4m/s Cojocel pieptar 1/36 luni
Capişon 1/12 luni
-infiltraţii abundente de apă sau
Pelerină inventar
-lucrări care generează
-zgomot inventar
auzului
-lucrări în puţuri, rostogoluri şi
Centura de siguranţă inventar
taluzări
Cizme dielectrice 1 pereche/12 luni
-lucru în instalaţii electrice
Mănuşi dielectrice 1 pereche/ 12luni

Mănuşi de protectie 1 pereche /3 luni
Cizme de protecţie 1pereche / 6 luni
SALVATOR
sau
Salopetă tip salvator 1/6 luni
mediu de muncă - subteran Aparat izolant inventar
în plus pentru:
-medii cu pulberi Mască cu vizor inventar
-frig sau circulaţie pe trasee cu sau

diferenţă de peste 150C sau Vesta vătuită 1/24 luni
Capişon 1/ 6 luni

Pelerină inventar
-lucrări care generează proiectare
de particule
-zgomot inventar
auzului
-lucrări in puţuri, rostogoluri şi
Centura de siguranţă inventar
taluzări
-lucru la temperaturi înalte Costum anticaloric inventar
Cizme dielectrice 1 pereche/12 luni
Mănuşi dielectrice 1 pereche/ 12luni
lucru cu substanţe agresive Costum antiacid inventar

Mănuşi de protectie 1 pereche/ 4 luni
MECANIC-LDM
sau
Salopeta tip miner 1/6 luni
în plus pentru:
diferenţă de peste 150C sau Vestă vătuită 1/24 luni
Capişon 1/12 luni
de particule

Mănuşi de protectie 1/12 luni
SPECIALIST-CAMS
sau
Salopetă tip miner
mediu de muncă -subteran Mască de autosalvare inventar
în plus pentru:
Capişon 1/12 luni
de particule

MECANIC DE EXTRACŢIE
sau
In plus pentru:
diferenţă de peste 150C sau sau
curenţi de aer cu viteza de peste Vestă vătuită 1/24 luni
sau
4m/s
Capişon 1/12 luni

SONDOR
sau
în plus pentru:
-medii cu pulberi Mască de praf inventar
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
de particule
-zgomot inventar
auzului
-lucrări in puţuri, rostogoluri şi
Centură de siguranţă inventar / sector
taluzări

POMPAGIU
sau
în plus pentru:
Capişon 1/12 luni

de particule
-zgomot inventar
auzului
sau
-mediu umed
Pelerină inventar
Cizme şold inventar

MINER ÎNTREŢINERE PUŢ ,
LĂCĂTUŞ ÎNTREŢINERE VASE
sau
EXTRACŢIE
în plus pentru:
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
de particule
-zgomot inventar
auzului
taluzări

SEMNALIST
sau
în plus pentru:
Capişon 1/12 luni
-infiltraţii abundente de apă Costum impermeabil inventar
sau
Pelerină
de particule
-zgomot inventar
auzului

Mănuşi de protectie 1 pereche /3 luni
LĂCĂTUŞ
sau
în plus pentru:
-medii cu pulberi Masca de praf inventar
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
de particule
-zgomot inventar
auzului
taluzări
-efectuarea lucrărilor de sudare Mănuşi de protecţie inventar

MINER, Mănuşi de protectie 1 pereche / 3 luni
AJUTOR MINER , Cizme de protecţie 1pereche / 6 luni
VAGONETAR, sau
MUNCITOR NECALIFICAT Bocanci tip miner 1pereche /12 luni
în plus pentru:
diferenţă de peste 150C sau
curenţi de aer cu viteza de peste
4m/s sau
Capişon 1/12 luni

Pelerină inventar
de particule
-zgomot inventar
auzului
Centură de siguranţă inventar
taluzări

ELECTRICIAN
sau
în plus pentru:
Capişon 1/12 luni
Pelerină
de particule
-zgomot inventar
auzului
Cizme dielectrice 1/12 luni
Mănuşi dielectrice 1/6 luni
taluzări

Mănuşi de protectie inventar
ARTIFICIER DE MINĂ
sau
în plus pentru:
diferenţă de peste 150C sau curenţi sau

sau
de aer cu viteza de peste 4m/s Cojocel pieptar 1/36 luni
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
de particule
taluzări

Mănuşi de protectie 1/6 luni
PERSONAL TEHNICO- Cizme de protecţie 1pereche / 6 luni
INGINERESC PROFIL MINIER sau
Mediu de muncă -subteran Mască de autosalvare inventar
în plus pentru:
sau
-frig sau circulaţie pe trasee cu
diferenţă de peste 150C sau curenţi
sau
de aer cu viteza de peste 4m/s
Capişon 1/12 luni
Pelerină inventar
-lucrări care generează proiectare de
particule
Dispozitive de protecţie
-zgomot inventar
a auzului
taluzări
Căştile de protecţie se vor purta obligatoriu respesctând următorul cod de culori:

-negre pentru personalul lucrător;
-verde pentru artificieri;
-galben pentru maiştri mineri;
-albastru pentru maiştri electromecanici;
-alb pentru ingineri;
-roşu pentru vizitatori;
Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie
C.N.H.-S.A. a fost elaborat în urma analizării factorilor de risc având în vedere calitatea şi
termenul de garanţie al echipamentelor.
Acest normativ va fi aprobat prin contractul colectiv de muncă anual.
40 Partea I. Capitolul III. Programul general de exploatare
CAPITOLUL III
PROGRAMUL GENERAL DE EXPLOATARE
1. CERINŢE SPECIFICE
Toate lucrările miniere vor fi executate în baza unui program general de exploatare
care se întocmeşte anual de fiecare unitate şi care se reactualizează trimestrial, în
conformitate cu Instrucţiunile privind elaborarea, avizarea, aprobarea şi urmărirea realizării
programelor (preliminariilor) anuale de exploatare, aprobate prin Ordinul nr. 12-23.01.2003
al Preşedintelui ANRM.
Programul general de exploatare va cuprinde în mod obligatoriu :
- o parte scrisă: ce va cuprinde memoriu tehnic, anexe cu volumul şi
eşalonarea lucrărilor, programul măsurilor tehnice, organizatorice, de protecţie a
zăcământului şi mediului, proiectul anual de aeraj , un capitol distinct cu măsuri de
prevenire şi protecţie necesare a fi luate ( program de degazare, program de înnămolire,
măsuri de combatere a prafului, baraje, zone de şistificare, diguri, pilieri de siguranţă, zone
cu măsuri speciale, etc. ) şi planul de prevenire şi protecţie.
- o parte grafică: hărţile de prezentare la susţinerea Programul general de
exploatare vor reprezenta lucrările miniere subterane care vor fi întocmite la o scara care
să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul nr.12/23.01.2003 al preşedintelui
ANMR. La susţinere se vor prezenta de asemenea şi planurile (hărţile) de lucru.
În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere
cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea.
Ele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa fie păstrate atât timp cât este necesar, din
motive de securitate.
Programul general de exploatare va fi avizat de Compartimentul de Inspecţie
Teritorială al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale şi va fi aprobat de conducerea
tehnică a CNH-SA.
Modificări faţă de programul general de exploatare se pot face în cazuri bine
justificate numai cu aprobarea conducerii tehnice a CNH-SA Petroşani şi în situaţiile în
care se aduc modificări esenţiale programelor anuale, cu avizul Compartimentului de
Inspecţie Teritorială al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în conformitate cu
Ordinul ANMR nr. 12/23.01.2003.
Aceste modificări se vor face în baza unei documentaţii ce va cuprinde:
- o parte scrisă : - memoriu tehnic justificativ;
- justificare din punct de vedere economic;
- măsuri de prevenire şi protecţie;
- proiect de aeraj ( descriere circuite de aeraj, calculul
debitului de aer pe circuite);
- o parte grafică, în conformitate cu Ordinul ANMR nr.12/23.01.2003 :
- hărţile de prezentare prevăzute în programul general de
exploatare;
- hărţi de prezentare cu varianta propusă ( plan de bază,
secţiuni )
Hărţile vor cuprinde sensul curenţilor de aer şi zonele adiacente lucrării ce
urmează a fi executate.
Partea I. Capitolul III. Programul general de exploatare 41
2. PLANUL DE PREVENIREŞI PROTECŢIE (PPP)
(1). Planul de prevenire a riscurilor profesionale şi protecţie a sănătăţii şi

securităţii lucrătorilor este compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă
natură, bazat pe evaluarea riscurilor, care trebuie să se aplice corespunzător condiţiilor de
muncă specifice tuturor locurilor de muncă / posturilor de lucru din cadrul sucursalei.
(2). Planul de prevenire şi protecţie cuprinde :

a.- locul de muncă / postul de lucru;
b.- riscurile evaluate;
c.- măsuri tehnice;
d.- măsuri organizatorice;
e.- măsuri igienico – sanitare;
f.- măsuri de altă natură;
g.- acţiuni în scopul realizării măsurii;
h.- termenele de realizare;
i.- persoana care răspunde de realizarea măsurii;
h.- observaţii;
(3). Planul de prevenire şi protecţie are la bază evaluarea riscurilor pentru fiecare
componentă a sistemului de muncă :
a.- executant (acţiunile greşite sau omisiunile acestuia);
b.- sarcina de muncă (conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în
raport cu cerinţele de securitate, sarcina de muncă subdimensionată sau
supradimensionată în raport cu capacitatea executantului);
c.- mijloace de muncă / echipamente de muncă (factorii de risc fizic,
mecanic, electric, chimic, biologic);
d.- mediu de muncă (factorii de risc chimic, biologic, caracterul special al
mediului).
(4). Observaţie : În Anexa nr. 2 sunt prezentate documente orientative ce pot fi

utilizate la evaluarea factorilor de risc de accidente sau boli profesionale.
(5). La fiecare loc de muncă se vor întreprinde următoarele :

a. se evaluează riscurile;
b. se stabilesc măsuri de ordin tehnic, organizatoric, igienico-sanitar sau
de altă natură pentru prevenirea riscurilor de accidentare, boală profesională sau deces;
c. se stabilesc acţiunile ce trebuie întreprinse în scopul realizării
măsurilor;
d. se stabilesc termenele şi persoanele care răspund de realizarea
măsurilor;
(6). Planul de prevenire şi protecţie se întocmeşte de către angajator şi este supus

analizei Comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
(7). La nivelul fiecărei sucursale se vor identifica zonele cu risc ridicat şi specific -
acele zone din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente
sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.
Măsurile stabilite pentru zonele cu risc ridicat şi specific vor fi aduse la
cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în
aceste zone.
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific se face prin nominalizarea şi
localizarea acestor zone în cadrul sucursalei.
La acţiunile întreprinse pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării

riscurilor, pentru zonele cu risc ridicat şi specific, constituie o prioritate în cadrul Planului
de prevenire şi protecţie.
(8). Planul de prevenire şi protecţie va avea anexate:

 Planul de avertizare – alarmare în care va fi specificat modul operativ de
anunţare a situaţiilor de urgenţă (pericol grav şi iminent, incidente periculoase) la
nivel ierarhic superior şi lucrătorii nominalizaţi care trebuie să contacteze serviciile
specializate, pe schimburi.
 Planul de evacuare (schiţă la scară), atât pentru suprafaţă cât şi pentru
subteran. Pe Planul de evacuare pentru suprafaţă sunt marcate :
 amplasamentele clădirilor din incintă;
 căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia;
 reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă;
 reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică şi agent
termic;
 reţelele de canalizare;
 vecinătăţile;
Pe Planul de evacuare pentru subteran sunt marcate :
 traseele şi sensul de evacuare al lucrătorilor de la locurile de
muncă,în curent de aer proaspăt, spre puţurile, suitoarele sau galeriile de
coastă, de ieşire la suprafaţă; cu culoare verde se marchează traseele şi
sensul de evacuare, echipamentele, posturile sau încăperile de prim
ajutor, iar cu culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor
tehnice de intervenţie precum şi interdicţii pe traseele pe care este interzis
a se face evacuarea lucrătorilor;
 Schema reţelelor de aer comprimat;
 Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor tehnologice;
 Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a
incendiilor;
 Schema reţelelor de evacuare a apelor;
 Schema reţelelor de înnămolire;
 Schema reţelelor de degazare;
 Schema reţelelor de inertizare;
Observaţie : Pe schemele menţionate mai sus se va indica :
- traseul conductelor şi diametrele acestora ;
- locul staţiilor de pompe cu caracteristicile tehnice ale acestora (presiuni, debite);
- locul vanelor (ventilelor) precum şi a racordurilor de pe conductele.
 Schema de aeraj a minei actualizată (lucrări miniere, sensul curenţilor de aer,
evidenţierea instalaţiilor de aeraj parţial, debite planificate şi realizate pe circuite);
 Schema de aeraj pentru cazul inversării aerajului, în situaţii de urgenţă, la
minele unde aceasta este posibil, schemă în care se vor indica pentru curenţii
principali sensurile de curgere;
 Schema electrică monofilară a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor
din subteran, inclusiv partea de înaltă tensiune de la suprafaţă, pe schemă fiind
trecut tipul cablurilor, secţiunea şi lungimea acestora ;
 Schemele electrice monofilare ale sectoarelor, care vor conţine staţia de
transformare de sector cu menţionarea sursei de alimentare la 6 kV şi toţi
consumatorii de joasă tensiune, precum şi reţeaua de cabluri cu indicarea tipului,
secţiunii şi lungimii acestora.
 Planul lucrărilor miniere din subteran pe care se marchează :
- pilierii de siguranţă ai puţurilor şi ai altor lucrări miniere din subteran, precum şi

pilierii de siguranţă a construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă;
- pilierii de siguranţă ai râurilor şi ai lucrărilor vechi inundate;
- digurile de închidere a zonelor exploatate;
- digurile de izolare a zonelor de atenţie (foc, acumulări de ape, emanaţii de gaze,
etc.)
- locul posturilor telefonice sau a altor mijloace de alarmare;
(9). Planul de prevenire şi protecţie va fi prelucrat anual cu toţi lucrătorii, cu ocazia

instruirilor periodice sau ori de câte ori este necesar.
Anexa 2
LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executare defectuoasă de operaţii :
 comenzi  manevre  poziţionări  fixări  asamblări  reglaje
 utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii:  întârzieri  devansări
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
 pornirea echipamentelor tehnice  deplasări, staţionări în
zone periculoase
 întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
 alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.)
 deplasări cu pericol de cădere:
 de la acelaşi nivel:  prin dezechilibrare alunecare
 împiedicare
 de la înălţime:  prin păşire în gol  prin dezechilibrare
 prin alunecare
1.4. Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCĂ
1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU

CERINŢELE DE SECURITATE
1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2. Absenţa unor operaţii
1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1. Solicitare fizică:  efort static  efort dinamic  poziţii de lucru
forţate sau vicioase
- Solicitare psihică:  ritm de muncă mare  decizii dificile în timp
scurt  monotonia muncii
 operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de
complex etc.
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. FACTORI DE RISC MECANIC

1.1. Mişcări periculoase
1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:  organe de
maşini în mişcare
 curgeri de fluide  deplasări ale mijloacelor de
transport etc.
1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor

funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:
 alunecare  rostogolire  răsturnare  cădere liberă  rulare pe
roţi
 scurgere liberă  deversare  surpare  prăbuşire 
scufundare
1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:
proiectare de corpuri sau particule  deviere de la traiectoria normală
 balans  recul  şocuri excesive  jet, erupţie
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:
 înţepătoare  tăioase  alunecoase  abrazive  adezive
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame
3. FACTORI DE RISC ELECTRIC
Curentul electric:  atingere directă  atingere indirectă  tensiune de pas
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
 Substanţe toxice  Substanţe caustice  Substanţe cancerigene
 Substanţe inflamabile  Substanţe explozive
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:
 bacterii  spirochete  virusuri  ciuperci  richeţi  protozoare
5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)
D. MEDIU DE MUNCĂ
1. FACTORI DE RISC FIZIC

1.1.Temperatura aerului:  ridicată  scăzută
1.2.Umiditatea aerului:  ridicată  scăzută
1.3.Curenţi de aer
1.4.Presiunea aerului:  ridicată  scăzută
1.5.Aeroionizarea aerului
1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7.Zgomot
1.8.Ultrasunete
1.9. Vibraţii
1.10 Iluminat:  nivel de iluminare scăzut  strălucire  pâlpâire
1.11.Radiaţii: - Electromagnetice: infraroşii, ultraviolete, microunde, de
frecvenţă înaltă, de frecvenţă medie, de frecvenţă joasă, laser
- Ionizante: alfa, beta, gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol,
alunecări, surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14.Pulberi pneumoconiogene
FACTORI DE RISC CHIMIC
2. 2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1.Microorganisme în suspensie în aer:

 bacterii  spirochete  virusuri  ciuperci  richeţi  protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
 subteran  acvatic  subacvatic  mlăştinos  aerian  cosmic etc.
FISĂ DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
UNITATEA : FISĂ DE NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE :

SECŢIA: EVALUARE DURATA EXPUNERII:
A LOCULUI DE
LOCUL DE MUNCĂ: MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE :
FIŞA NR…
0 1 2 3 4 5 6
CONSE
-
FORMA CLAS NIVE
FACTOR CLASA
COMPONENT CONCRETĂ DE CINŢA A L
I DE
A MANIFESTARE A
RISC DE
FACTORILOR DE MAXIM DE PAR-
IDENTIFI PROBA-
SISTEMULUI RISC Ă GRAVI ŢIAL
- BILITAT
DE MUNCĂ (descriere, - DE
CAŢI E
parametri) PREVI- TATE RISC
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
MĂSURI PROPUSE
Nr. crt. FACTOR DE RISC NIVEL DE RISC Nominalizarea măsurii
0 1 2 3
ORDINEA IERARHICĂ A MĂSURILOR DE PREVENIRE
MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM - Măsurile trebuie să acţioneze direct asupra sursei de factori
de risc (prevenire intrinsecă)
MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)
IZOLAREA RISCURILOR
- Factorii de risc persistă, dar prin măsuri de protecţie
RISC OM colectivă se evită sau diminuează acţiunea lor asupra omului
MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)
EVITAREA RISCURILOR
- Interacţiunea dintre factorii de risc şi om se evită prin măsuri
RISC OM organizatorice şi reglementări privind comportamentul
MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)
IZOLAREA OMULUI
- Limitarea acţiunii factorilor de risc se face prin protecţie
RISC OM individuală
SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII CONSECINŢELOR ACŢIUNII

FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
CLASE DE
GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINŢELOR
CONSECINŢE
 consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă
1 previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără
NEGLIJABILE
tratament)
 consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
2 MICI
previzibilă de 3 - 45 zile care necesită tratament medical
 consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
3 MEDII previzibilă între 45 - 180 zile care necesită tratament medical
şi prin spitalizare
 consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de
4 MARI
muncă de maxim 50 % (invaliditate de gradul III)
 consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a
5 GRAVE capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire
(invaliditate de gradul II)
FOARTE  consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de
6 muncă şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)
GRAVE
7 MAXIME  deces
CLASE DE
PROBABI- PROBABILITATEA CONSECINŢELOR
LITATE
EVENIMENTE
1 EXTREM Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică
DE P < 10-1/an (peste 10 ani)
RARE
2 FOARTE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică
RARE 10-1 < P < 5-1/an (între 5 şi 10 ani)
3 Probabilitate de producere a consecinţelor mică
RARE
5-1 < P < 2-1/an (între 2 şi 5 ani)
4 PUŢIN Probabilitate de producere a consecinţelor medie
2-1 < P < 1-1/an (între 1 şi 2 ani)
FRECVENTE
5 Probabilitate de producere a consecinţelor mare
FRECVENTE 1-1/an < P < 1-1/lună (între 1 lună şi 12 luni)
6 FOARTE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare
P > 1-1/lună (cel puţin 1 pe lună)
FRECVENTE
Sursa pentru partea a 2-a scalei(clasele de probabilitate): adaptare după CEI-812/1985
GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI
PROBABILITATEA PRODUCERII LOR
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
EXTRE PUŢIN FOARTE
FOART FRECVE
M DE RAR FRECVE FRECVEN
E RAR NT
RAR NT T
CLASE DE
GRAVITATE P> P>
P > 1-1/an
P> 10-1/an 5-1/an P > 2-1/ an P > 1-1/
P < 1-
10-1/an P< P< P < 1-1/an 1 lună
/lună
CONSEC 5-1/an 2-1/ an
INŢE
MAXIM (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

7 DECES
E
INVALIDI (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

FOART
-
6 E
TATE
GRAVE
GR. I
INVALIDI (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

-
5 GRAVE
TATE
GR. II
INVALIDI (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

-
4 MARI
TATE
GR. III
ITM 45 - (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

3 MEDII
180 ZILE
ITM 3 - 45 (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

2 MICI
ZILE
1 NEGLIJABILE (1,1)
(1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)
SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE
NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - NIVEL DE

PROBABILITATE SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM
2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC
6 FOARTE 2 FOARTE MIC
(5,6) (6,4) (6,5) (7,4)
MARE
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM
r R
i=1
i i
Nr = n , în care:
ri=1
i
Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă;

ri = rangul factorului de risc "i";
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i";
n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
3. PLANUL DE ACŢIUNE
ÎN CAZ DE PERICOL GRAV ŞI IMINENT (PA - PGI )
(1). Pericolul grav şi iminent de accidentare este situaţia concretă, reală şi

actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment.
(2). La nivelul fiecărui loc de muncă / post de lucru se vor stabili situaţiile în care pot
apărea pericole grave şi iminente de accidentare, avându-se în vedere :
a. - prezenţa metanului în atmosfera de mină, peste
limitele admise;
b. - prezenţa prafului combustibil în suspensie sau
depus, peste limitele admise;
c. - acumularea în atmosfera de mină a substanţelor
nocive;
d. - încălzirea pronunţată a straturilor de cărbune;
e. - degajările instantanee de gaze;
f. –l oviturile de acoperiş;
g. - erupţiile de apă şi/sau inundaţiile subterane;
h. - infiltraţiile de hidrocarburi lichide;
i. - surpările în căile de evacuare a lucrătorilor, în
căile aeraj, de transport, în abataje sau în alte lucrări miniere;
j. -întreruperea alimentării cu energie sau a
funcţionării instalaţiilor electromecanice principale (maşini de
extracţie, pompe de apă, ventilatoare, compresoare, staţii
telegrizumetrice, etc.) pe o durată mai mare de 30 de min.;
(3). Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent cuprinde modul concret în
care lucrătorii trebuie să acţioneze în astfel de situaţii pentru evitarea accidentelor.
(4). În cadrul Planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent se va stabili şi se
vor nominaliza:
1. lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă ;
2. modul în care se face evacuarea personalului din zona periculoasă ;
3. traseele stabilite pentru evacuare ;
4. modul operativ de anunţare a pericolului la nivel ierarhic superior ;
5. lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate ;
6. lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi
iminent;
7. serviciile specializate care pot interveni în caz de pericol grav şi iminent ;
8. dotarea personalului de intervenţie cu mijloace tehnice adecvate intervenţiei;
(5). Toţi lucrătorii de la locurile de muncă vor fi instruiţi şi verificaţi în ceea ce
priveşte :
- modul în care se face oprirea echipamentelor de muncă şi/sau
activităţii ;
- modul în care se face evacuarea pe traseele stabilite ;
- modul în care se face anunţarea la nivel ierarhic superior ;
- modul în care se face anunţarea serviciile specializate ;
(6). Lucrătorii care participă la eliminarea stării de pericol grav şi iminent vor fi
instruiţi şi verificaţi în ceea ce priveşte :
1. modul de intervenţie ;
2. modul de utilizare a mijloacelor de intervenţie din dotare ;
(7). Pentru asigurarea combaterii pericolului grav şi iminent :
a. se va întocmi Planul de avertizare – alarmare ;
b. se va întocmi Planul de evacuare a lucrătorilor (schiţa la scară) ;
(8). Planul de avertizare – alarmare cuprinde :

 lista persoanelor care vor fi anunţate în cazul unui pericol grav şi
iminent, în ordine cronologică, precum şi nr. de telefon;
persoana nominalizată cu anunţarea – alarmarea ;
 modul cum se face alarmarea (telefonic, comunicare verbală sau alte
sisteme) pentru :
o lucrătorii la locurile de muncă;
o dispecerul sau ofiţerul de serviciu;
o conducătorii ierarhici superiori şi care sunt aceştia (din
conducerea sectorului, sucursalei, companiei);
o serviciile specializate (formaţii de salvare minieră, servicii
sanitare, servicii de pompieri);
(9). Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei zonei în care se află locul de
muncă. Pe schiţă, cu culoare verde se marchează traseele şi sensul de evacuare iar cu
culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor tehnice de intervenţie. Pentru
subteran, pe schiţă se marchează şi sensul de circulaţie a aerului proaspăt şi a aerului
viciat.
De-a lungul lucrările miniere care reprezintă căi de evacuare precum şi în
intersecţii se vor monta tăbliţe indicatoare pe care se vor înscrie:
 denumirea topografică a lucrării;
 sensul de circulaţie spre puţul cel mai apropiat de ieşire la
suprafaţă.
(10). Toţi lucrătorii vor fi instruiţi pentru aplicarea Planului de acţiune în caz de
pericol grav şi iminent.
(11). Anual se execută un exerciţiu de alarmare şi de evacuare în caz de pericol grav
şi iminent, cu toţi lucrătorii.
(12). Orice lucrător este obligat să constate şi să ia măsuri în consecinţă, în caz de
pericol grav şi iminent de accidentare.
4. DOCUNENTUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
(1). Documentul de securitate şi sănătate va îndeplini cerinţele prevăzute în Legea

securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi în H.G. nr. 1.049/09.08.2006 privind
cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă
de suprafaţă sau subteran.
(2). Documentul de securitate şi sănătate se întocmeşte pentru fiecare loc de muncă,

înainte de începerea oricărei lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă
modificări majore, extinderi sau transformări.
(3). Documentul de securitate şi sănătate se ţine la zi şi face dovada în special că :

a.- sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expuşi lucrătorii la
locul de muncă;
b.- se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele de
securitate stabilite;
c.- proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de muncă şi ale
echipamentelor prezintă securitate în muncă.
(4). Ţinând seama de natura activităţilor, la fiecare loc de muncă :

a.- se vor evalua riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la
amenajarea locurilor de muncă;
b.- după evaluarea riscurilor şi dacă este necesar, măsurile de prevenire luate,
precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate vor asigura îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi vor fi integrate în ansamblul activităţilor
unităţii şi la toate nivelurile ierarhice;
c.- se vor lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce
priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d.- la planificarea şi introducerea de noi tehnologii se vor consulta lucrătorii
şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor şi de condiţiile şi mediul de
muncă;
e.- se vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi
specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile
adecvate.
(5). Atunci când la locul de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători de la alte
unităţi, se vor lua următoarele măsuri :
a.- împreună cu reprezentanţii acestor unităţii se vor stabili şi implementa
prevederi privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura
activităţilor;
b.- acţiunile întreprinse în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale vor fi stabilite de comun acord, luându-se în considerare şi natura activităţilor;
c.- informările despre riscurile profesionale, vor fi reciproce;
d.- lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora vor fi informaţi despre riscurile
profesionale.
(6). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să

comporte, în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători.
(7). În funcţie de natura activităţilor desfăşurate şi de riscurile de producere a unor

evenimente nedorite, la fiecare loc de muncă se vor stabili măsuri pentru :

a.- alarmarea şi anunţarea lucrătorilor, a conducătorilor ierarhici, a serviciului
medical de urgenţă, salvării şi pompierilor, după caz, întocmindu-se în acest sens un plan
de alarmare-avertizare ;
b.- acordarea primului-ajutor şi evacuarea lucrătorilor, întocmindu-se în
acest sens un plan de evacuare;
c.- intervenţia efectivă în cazul unor incidente majore, întocmindu-se în
acest sens un plan de acţiune în caz de incident major .
(8). Pentru protecţia împotriva riscului exploziilor:

a.- se vor lua toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumulării
atmosferelor explozive;
b.- în interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate
măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive;
c.- pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la
echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate.
(9). Pentru protecţia împotriva atmosferelor nocive:

a.- acolo unde se acumulează sau există riscul să se acumuleze în
atmosferă substanţe nocive, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura :
- reţinerea lor la sursă, sau
- captarea la sursă ori eliminarea; sau
- diminuarea acumulărilor acestor substanţe, astfel încât să
nu existe riscuri pentru lucrători.
Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel
încât să nu prezinte nici un risc pentru lucrători.
b.- în zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru
sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, vor exista un
număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare.
În asemenea cazuri, la locul de muncă va exista un număr suficient de
lucrători instruiţi care să folosească asemenea echipamente.
Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare vor fi depozitate şi
întreţinute corespunzător.
c.- în cazul în care gazele toxice sunt sau pot apărea în atmosfera locului de
muncă, se va întocmi un plan de apărare(mod de acţiune) care să precizeze
echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.
(10). Pentru protecţia împotriva incendiilor:

a.- oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se
exploatează sau se întreţin locuri de muncă, vor fi luate măsurile adecvate pentru
prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele de incendiu
identificate.
Se vor stabili prevederi concrete pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui
incendiu.
b.- locurile de muncă vor fi dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea
incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.
c.- echipamentele neautomate de stingere a incendiului (stingătoarele,
accesoriile de stingere a incendiilor, etc.) vor fi accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă
este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
d.- la locul de muncă va fi păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor
care să precizeze măsurile ce trebuie luate, pentru prevenirea declanşării şi propagării,
detectarea şi stingerea incendiilor.
e.- echipamentele pentru stingerea incendiilor va fi semnalizat în conformitate cu

prevederile cerinţelor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul
de muncă. Aceste panouri de semnalizare vor fi rezistente şi amplasate în puncte
corespunzătoare.
(11). Planurile lucrărilor miniere subterane

a.- planurile lucrărilor miniere subterane vor fi întocmite la o scară care să
ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Regulamentul de topografie minieră, aprobat
prin Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale
pentru Resurse Minerale nr.65/133/2003.
b.- în afară de galerii şi zonele de extracţie, pe acest plan vor fi
reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi
securitatea. Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atât timp cât este necesar,
din motive de securitate.
c.- planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere
subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi să se
găsească în permanenţă la locul de muncă, făcând parte din documentul de securitate şi
sănătate în muncă.
(12). Proiectul de aeraj:

a.- proiectul de aeraj va fi elaborat, actualizat periodic şi va fi disponibil la
locul de muncă în permanenţă. În proiectul de aeraj se vor indica parametrii caracteristici
utili ai sistemului de aeraj, parametri ce sunt măsuraţi şi înregistraţi periodic.
b.- se va asigura stabilitatea şi continuitatea aerajului.
c.- aerajul permanent se va menţine, cu o marjă suficientă de securitate
pentru a crea :
- o atmosferă sănătoasă;
- o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile
sunt sub control;
- o atmosferă în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în
timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice
impuse lucrătorilor.
d.- concentraţia de metan va fi măsurată continuu în curentul de ieşire al
aerului din abatajele, la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat,
precum şi la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de
asemenea, mecanizat. Lista de amplasare a capetelor de detecţie va face parte din
documentul de securitate şi sănătate în muncă.
(13). Instrucţiuni scrise:

a.- pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni de lucru,
care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul :
- asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
- utilizării în siguranţă a utilajelor;
Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate de un inginer din cadrul serviciului
securitate şi sănătate în muncă şi vor cuprinde detaliat etapele necesare executării
sarcinilor de lucru ţinând seama de particularităţile locurilor de muncă/posturilor de lucru.
Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate pe înţelesul tuturor lucrătorilor şi vor ţine
cont de evaluarea factorilor de risc, fişele tehnice ale instalaţiilor,etc.
În cadrul instrucţiunilor se vor nominaliza obligatoriu procedurile, operaţiile care
sunt interzise a se executa.
b.- aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la situaţii
deosebite:
- utilizarea echipamentelor de intervenţie;
- măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea

acestuia, în caz de urgenţă.
(14). Permise de lucru:

a.- se va introduce sistemul de permise de lucru (fostele programe de
lucru) pentru executarea :
- lucrărilor periculoase ;
- lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în
interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru vor face parte din documentul de securitate şi sănătate
în muncă.
b.- permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către
lucrătorul desemnat în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi
măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul şi după încheierea lucrului.
Permisele de lucru se vor întocmi de şeful de sector în colaborare cu inginerul
APM şi vor fi vizate de şef sector în care se execută lucrarea,şefii de sector care sunt
implicaţi în desfăşurarea lucrării, inginer şef securitate şi sănătate în muncă, inginer şef
producţie,inginer şef electro-mecanicşi vor fi aprobate de conducătorul
sucursalei.Permisele de lucru pentru lucrări speciale cuprinse în prezentul regulament, vor
fi vizate şi de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A.
(15). Prin documentul de securitate şi sănătate în muncă se asigură că au fost luate
toate măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii
normale, cât şi în situaţii critice.
(16). Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte
ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.
5. MĂSURI GENERALE DE PREVENIRE
(1). Incendii de suprafaţă:

- respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute de
legislaţia în vigoare.
(2). Incendii subterane şi focuri endogene:
- respectarea cerinţelor specifice de prevenire a incendiilor şi a focurilor de
mină prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate în muncă;
- respectarea cerinţelor specifice pentru executarea lucrărilor cu pericol de
incendiu sau de explozie în subteran prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate
în muncă.
(3). Inundaţii în incinta minei:
- verificarea şi repararea canalizării şi a drenării;
- stabilirea perioadei la care se curăţă reţeaua de canalizare;
- executarea şi repararea barajelor şi îndiguirilor de protecţie a instalaţiilor,
construcţiilor şi stocurilor, etc.;
- executarea şi verificarea izolărilor.
(4). Erupţii de apa, borchiş şi eventuale inundaţii subterane
- stabilirea sistemului de evacuare a apelor de mină care provin din
infiltraţii sau din viituri de apă din lucrări vechi, strate acvifere ( borchişuri);
- stabilirea sistemului de prevenire a erupţiilor de apă şi protejare a
lucrătorilor, a instalaţiilor şi a lucrărilor miniere de efectul acestor erupţii;
- fixarea pilierilor de siguranţă pentru zone vechi inundate şi pentru ape de
suprafaţă;
- întocmirea de proiecte pentru lucrările miniere ce se execută în strate
sau roci cu pericol de erupţie de ape ;
- construirea de bazine pentru colectarea apelor subterane şi stabilirea
perioadei de curăţire a acestora ;
- dimensionarea corespunzătoare a canalelor de scurgere pe galerii în
funcţie de debitul apelor;
- organizarea sistemului de alarmare ;
- stabilirea măsurilor pentru străpungerea pilierilor de siguranţă în
vederea evacuării apelor din lucrările vechi;
- izolarea lucrărilor miniere faţă de viiturile de apă sezoniere ( când este
cazul);
- stabilirea măsurilor pentru înlăturarea posibilităţii de pătrundere a apelor
prin lucrările miniere care fac legătură între suprafaţă şi subteran.
(5). Surpări în căile principale de aeraj şi transport:
- utilizarea susţinerii şi bandajării corespunzătoaere, micşorarea densităţii
de armare în zonele periculoase şi umplerea golurilor din spatele susţinerii;
- organizarea controlului susţinerii galeriilor;
- întocmirea graficului de întreţinere a căilor principale de aeraj şi transport
.
(6). Surpări în abataje:
- respectarea densităţii de susţinere conform monografiei de armare;
-respectarea metodei cadru, permisului de lucru şi documentului de
securitate şi sănătate în muncă;
- urmărirea dirijării corecte a acoperişului şi evitarea deschiderilor
periculoase;
- susţinerea corespunzătoare a nişelor şi a intersecţiei abatajelor cu
galerii;
- prăbuşirea totală a rocilor din acoperişul stratului cu închiderea completă
a golului rezultat prin exploatare.
(7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze:

- stabilirea lungimii găurilor de probă şi a măsurilor de evacuare a gazului
acumulat, precum şi a măsurilor speciale ce se impun pentru astfel de cazuri;
- împărţirea curentului principal de aer proaspăt în cât mai mult curenţi
independenţi pentru limitarea efectelor unor eventuale evenimente;
- izolarea zonelor exploatate sau a lucrărilor părăsite prin diguri etanşe.
(8). Explozii de gaze şi pulberi explozive:
- stabilirea modului de efectuare a controlului gazelor explozive ;
- stabilirea procedeelor de aplicat pentru prevenirea şi lichidarea
eventualelor acumulări de gaze ;
- stabilirea zonelor de şistificare, umezire, de amplasare a barajelor de praf
inerte;
- stabilirea măsurilor de reducere a trecerii în suspensie a prafului, a
măsurilor de reducere a cantităţii de praf în suspensie prin pulverizare cu apă, fixare ,
îndepărtare sau şistificare.
(9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale:
- asigurarea instalaţiilor principale de aeraj cu motor sau agregate de
rezervă, precum şi dublă alimentare cu energie electrică din surse diferite;
- asigurarea maşinilor de extracţie cu toate dispozitivele de siguranţă şi
interzicerea anulării acestora;
- asigurarea conductelor de evacuare a apelor, bunei funcţionări a
pompelor de rezervă ş.a.
(10). Infiltraţii de hidrocarburi lichide:
- stabilirea numărului şi lungimea găurilor de probă ;
- stabilirea modului de efectuare a lucrărilor de împuşcare şi întocmirea
permisului de lucru ;
- stabilirea modului de aerisire a locului de muncă ;
- stabilirea formei de energie, gradului de protecţie a utilajelor ;
- stabilirea modului de efectuare şi periodicitatea controlului gazelor
explozive ;
- stabilirea altor măsuri specifice.
6. MĂSURI GENERALE DE PRIMĂ INTERVENŢIE LA LOCUL DE MUNCĂ
(1). Incendii la suprafaţă:

- alarmarea - anunţarea lucrătorilor de la locul de muncă, persoanelor
ierarhic superioare, serviciilor proprii de intervenţie în situaţii de urgenţă precum şi a
seviciilor profesioniste de intervenţie în situaţii de urgenţă;
- întreruperea alimentării cu energie a instalaţiilor şi utilajelor;
- lucrătorii de la locul de muncă vor interveni imediat, folosind stingătoarele
din dotare, hidranţii şi furtunurile şi vor decupla energia electrică;
- vor pune la adăpost sau va izola materialele inflamabile;
(2). Incendii în subteran şi focuri endogene:
În cazul producerii unui incendiu în subteran, lucrătorii de la locul de muncă vor
proceda la:
- pregătirea măştilor de autosalvare şi aplicarea lor pe figură ;
- alarmarea şi evacuarea lucrătorilor ameninţaţi prin mijloace prestabilite ;
- anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic superior;
- evacuarea eventualelor victime în curentul de aer proaspăt;
- întreruperea energiei electrice şi a aerului comprimat (dacă este cazul);
- stingerea incendiilor cu stingătoare, apă, nisip, etc.(în funcţie de natura

incendiului);
- ocuparea posturilor de pază în curenţii de aer proaspăt, permiţând
accesul în zona avariată numai pentru personalul de intervenţie.
(3). Inundaţii în incinta minei:
- alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat;
- anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic
superior.
- construirea de îndiguiri provizorii.
(4). Erupţii de apă, borchiş şi eventuale inundaţii subterane:
- alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat;
- asigurarea , respectiv amenajarea căilor de evacuare din zona
periclitată;
- închiderea construcţiilor pregătite pentru limitarea efectelor inundaţiei;
- întreruperea energiei electrice (dacă este cazul);
- amplasarea posturilor de pază.
(5). Surpări în căile principale de aeraj sau transport:
- limitarea surpării cu materiale de susţinere existente la faţa locului şi din
apropire;
- intervenţii în vederea salvării lucrătorilor izolaţi din zona avariată;
- alarmarea si evacuarea lucrătorilor care ar putea fi afectaţi de eveniment
prin deranjamente în aerajul minei;
- restabilirea aerajului prin degajarea imediată a surpărilor sau
redistribuirea curenţilor de aeraj;
- oprirea transportoarelor după caz;
(6). Surpări în abataje:
- limitarea surpării prin intervenţii intensive şi imediate ;
- menţinerea circuitului de aeraj;
- anunţarea personalului de supraveghere şi control;
- Întreruperea energiei electrice după caz;
- oprirea transportoarelor după caz;
(7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze, erupţii de
gaze şi material mărunt:
-alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a
supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului;
- evacuarea personalului;
- decuplarea energiei electrice ;
-asigurarea funcţionării instalaţiilor de aeraj la capacitatea maximă (aer
comprimat);
- evacuarea eventualilor accidentaţi;
- plasarea posturilor de pază.
(8). Explozii de gaze sau pulberi:

- evacuarea imediată a personalului afectat de explozie în curentul de aer
proaspăt precum şi evacuarea eventualilor accidentaţi;
- alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a
supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului;
- acordarea ajutorului echipelor de salvare în limita posibilităţilor;
- plasarea posturilor de pază ;
- decuplarea energiei electrice ;
- restabilirea aerajului.
(9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale:
- anunţarea lucrătorilor de întreţinere de specialitate şi a personalului
ierarhic superior;
- punerea în funcţiune a agregatelor de rezervă ;
- alarmarea lucrătorilor afectaţi de eveniment şi asigurarea evacuării lor în
caz de nevoie.
(10). Înfiltraţii de hidrocarburi lichide:
- oprirea activităţii la locul de muncă şi evacuarea lucrătorilor până la
întocmirea permisului de lucru;
- anunţarea supraveghetorului locului de muncă, conducerii unităţii şi a
personalului de supraveghere şi control;
- colectarea hidrocarburilor lichide;
- combaterea acumulărilor de gaze explozive.
7. MĂSURI GENERALE PENTRU INTERVENŢIA PROPRIU ZISĂ
În cazul în care nu se pot înlătura pericolele grave şi iminente şi incidentele periculoase prin
prima intervenţie la locul de muncă, se pune în aplicare Planul de acţiune în caz de incident
major (PA-IM).
Incidentul major este considerat un eveniment identificabil, cum ar fi explozia,
incendiul, ,întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale,accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, surpări în căile de aeraj pricipale rezultat din
disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care a afectat sau nu lucrătorii şi/sau a
produs pagube materiale.
Pentru înlăturarea incidentelor majore vor interveni echipele de salvare formate din
salvatori minieri, antrenaţi şi dotaţi cu echipament de salvare corespunzător şi personal
calificat în funcţie de specific nomonalizaţi în permisul de lucru.
Planul de acţiune în caz de incident major va fi întocmit de şeful intervenţiei
(conducătorul sucursalei) şi şeful staţiei de salvare minieră în Registrul cu evidenţa
incidentelor majore (fostul Registru de avarii), se materializează prin Permisul de lucru
pentru lichidarea incidentului major şi cuprinde :
- locul incidentului major ;
- natura incidentului major;
- scurtă descriere a primelor constatări;
- căile de evacuare a lucrătorilor ameninţaţi;
- căile de acces a echipelor de salvare ;
- locul depozitelor de materiale pentru intervenţie ;
- măsurile de lichidare ce se întreprind imediat;
- responsabilii cu aplicarea măsurilor;
- sarcinile lucrătorilor aflaţi în subteran ;
- posturile de pază, baza subterană ;
- posturile telefonice şi ordinea de anunţare a conducătorilor;
- modul de alarmare a salvatorilor minieri;
- periodicitatea raportării gazelor şi a acţiunilor întreprinse la
comandament.
Permisul de lucru poate fi completat ori de câte ori intervin modificări ,
consemnându-se în Registrul cu evidenţa incidentelor majore. La Planul de acţiune în
caz de incident major se vor anexa :
o planul de alarmare – avertizare;

o planul de evacuare.
La întocmirea planului de acţiune în caz de incident major se vor prevedea măsuri
specifice, concrete, eficiente şi uşor de aplicat astfel ca incidentul major să fie lichidat cât
mai repede.
Modul de acţiune al echipelor de intervenţie în diferitele situaţii de incident major
este prezentat în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă CNH-SA – Cerinţe
specifice privind activitatea de salvare minieră.
În cadrul programului de instruire a lucrătorilor se vor efectua şi exerciţii practice
privind:
- alarmarea şi evacuarea lucrătorilor în caz de incident major ;
- modul de folosire a măştilor de autosalvare;
- alte demonstraţii practice legate de măsurile prevăzute în planul de
acţiune în caz de incident major, astfel ca cei care trebuie să intervină să cunoască practic
manipularea diverselor mijloace de intervenţie specifice.
Şeful staţiei de salvare este obligat ca !a începutul fiecărui an, precum şi trimestrial
sau când intervin modificări în planul de acţiune în caz de incident major, să-şi însuşească
sarcinile prevăzute în cazul intervenţiilor pentru diferite incidente majore, luând măsuri
pentru instruirea în timpul cel mai scurt a echipelor de salvare.
În cadrul fiecărui sector se va organiza semestrial un exerciţiu de alarmare al
lucrătorilor din subteran verificându-se nivelul de cunoaştere a prevederilor planului de
acţiune în cazul unor incidente, comportamentul lucrătorilor în astfel de cazuri şi modul de
utilizare a echipamentului de protecţie.
Exerciţiul de alarmare va fi organizat de către şeful de sector cu avizul
conducătorului unităţii şi în prezenţa conducătorului activităţii de securitate şi sănătate în
muncă sau a conducătorului serviciului de securitate şi sănătate în muncă.
8. SARCINILE PERSONALULUI DE CONDUCERE ÎN CAZ DE

INCIDENTE MAJORE
Conducătorul sucursalei (conducătorul intervenţiei) are următoarele sarcini

principale:
(1). Stabileşte şi comunică celor interesaţi locul comandamentului de unde conduce
acţiunile de intervenţie în caz de incident major, anunţă conducerea CNH SA.
(2). Organizează şi dispune modul de executare a acţiunilor de salvare şi a celor de
lichidare a incidentului major în primă urgenţă, şi anume:
- stabileşte limitele extinderii zonei incidentului major ce prezintă pericol ;
- dispune întreruperea alimentării cu energie electrică a zonei, dacă acest
lucru se impune şi dacă nu a fost realizată până în momentul respectiv;
- verifică numărul lucrătorilor aflaţi în zona afectată, precum şi locul unde
aceştia se află, luând măsuri urgente de evacuare;
- împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte modul de acţiune
a echipelor de salvare şi atribuţiile acestora pe baza Permisului de lucru (traseul care
urmează să fie controlat, numărul şi componenţa echipelor, verificările şi observaţiile care
urmează a fi efectuate -determinări asupra prezenţei gazelor nocive şi debite de aer,
starea lucrărilor miniere, etc.);
- dispune ca accesul în zona afectată să fie permis numai lucrătorilor
cărora le revin atribuţii de lichidare, respectiv componenţa echipelor de salvare minieră ;
- solicită, după caz, ajutorul necesar din partea serviciilor medico-sanitare
- solicită după caz ajutorul altor instituţii cu acordul conducerii CNH-SA.

(3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare:
- întocmeşte Planul de acţiune în caz de incident major (PA-IM) pentru
limitarea efectelor incidentului major şi lichidarea acestuia ;
- repartizează personalul tehnic de care dispune pentru executarea
lucrărilor;
- stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de
intervenţie;
- primeşte rapoarte privind modului de desfăşurare a lucrărilor şi urmăreşte
cum sunt aduse la îndeplinire măsurile dispuse.
(4). Pentru fiecare acţiune pe care o dispune, stabileşte nominal lucrătorii care au
acces în subteran şi organizează evidenţa strictă a celor care intră şi ies din mină; dispune
măsuri care să asigure interdicţia accesului în subteran a lucrătorilor care nu au fost
nominalizaţi, indiferent de funcţia acestora şi instituţiile pe care le reprezintă.
(5). Stabileşte momentul în care permite accesul în subteran în zona incidentului
major a personalului de specialitate cărora le revin sarcini de stabilire a cauzelor producerii
incidentului major.
(6). Consemnează în Registrul de evidenţă a incidentelor majore incidentul
major, toate dispoziţiile date, întocmeşte rapoarte asupra modului cum acestea au fost
realizate. În acest scop, poate fi ajutat de cadre tehnice de specialitate pe fiecare schimb,
fără însă ca prin aceasta să fie absolvit de responsabilitatea deciziilor.
Conducătorul tehnic al sucursalei are următoarele sarcini principale:

(1). Se prezintă imediat la sucursală după anunţarea incidentului major şi stă la
dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia ;
(2). În baza dispoziţiei primite, împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte
traseul de deplasare a echipelor de salvare şi atribuţiile acestora ;
(3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare :
- repartizează personalul tehnic de care dispune la executarea lucrărilor;
-stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de
intervenţie;
(4). Informează pe conducătorului intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în
vederea rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major.
Şeful staţiei de salvare, în caz incident major, are sarcinile prevăzute în

Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă – Cerinţe specifice privind activitatea de
salvare minieră.
Conducătorul activităţii de securitate şi sănătate în muncă are următoarele

sarcini principale :
(1). Se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la
dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia;
(2). Ia toate măsurile pentru ca întreaga activitate de intervenţie pentru lichidarea
incidentelor majore să se desfăşoare cu respectarea prevederilor legale de securitate şi
sănătate în muncă;
(3). În baza dispoziţiilor primite ia măsuri pentru realizarea unui aeraj corespunzător
al minei, raportând situaţia şi măsurile luate conducătorului intervenţiei;
(4). Verifică existenţa materialelor necesare pentru refacerea construcţiilor de aeraj
şi ia măsuri pentru transportarea lor în locurile unde acestea sunt necesare.
(5). În cazul în care incidentul major s-a soldat cu victime, urmăreşte modul de
evacuare, acordarea primului-ajutor şi transport al acestora la unităţile sanitare.Se
informează asupra evoluţiei stării accidentaţilor.
Conducătorului activităţii electromecanice are următoarele sarcini principal:

(1). se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la
dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia;
(2). asigură condiţiile pentru funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor
electromecanice ale sucursalei (maşini de extracţie, ventilatoare, pompe, compresoare,
staţii de telegrizumetrie, de degazare, serviciile telefonice);
(3). în baza dispoziţiei conducătorului intervenţiei ia măsuri pentru întreruperea
energiei electrice sau a aerului comprimat în zonele care necesită acest lucru ;
(4). ia măsuri pentru asigurarea funcţionării sistemului de comunicare cu zona în
care s-a produs incidentul major;
(5). ia măsuri pentru procurarea şi transportul a materialelor şi utilajelor necesare
lucrărilor de salvare;
(6). organizează echipe, pe schimburi, pentru lucrările cu caracter electromecanic în
vederea desfăşurării în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de lichidare a incidentelor
majore;
(7). informează pe conducătorul intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în
vederea rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major.
Întreg personalul de conducere solicitat (inginerii, subinginerii, tehnicienii, maiştrii)

precum şi lucrători din cadrul sucursalei se vor prezenta la sucursală imediat ce au fost
anunţaţi despre incidentul major şi vor răspunde sarcinilor şi dispoziţiilor primite.
Toate incidentele majore vor fi înscrise în Registrul cu evidenţa incidentelor
majore.
Toate planurile vor fi actualizate în permanenţă, câte un exemplar păstrându-se
şi la dispeceratul sucursalei, respectiv:
o Planul de prevenire şi protecţie
o Planurile de acţiune în caz de pericole grave şi iminent
- Registrul cu evidenţa incidentelor majore.
9. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

Toţi lucrătorii sucursalelor vor fi instruiţi asupra modului de acordare a primului ajutor
în caz de accident sau intoxicaţie acută. Măsurile de acordare a primului ajutor vor fi
incluse în tematicile de instruire.
În subteran va fi prezent un număr suficient de lucrători instruiţi, care au absolvit un
curs de pregătire pentru acordarea primului ajutor.
Sucursalele vor amenaja un post de prim ajutor care se va menţine în bună stare
de funcţionare şi cu personal permanent de serviciu.
Postul de prim ajutor va fi amplasat la suprafaţă, în apropierea intrării principale în
mină, fiind semnalizat corespunzător.
Sucursalele vor amenaja atât la suprafaţă cât şi în subteran un număr corespunzător
de puncte de prim ajutor dotate cu truse şi tărgi.
Punctele de prim ajutor vor fi semnalizate corespunzător şi amplasate în locuri
supravegheate permanent astfel încât să asigure o intervenţie operativă.
Sucursalele trebuie să asigure lucrătorilor care au suferit un accident sau o boală la
locul de muncă, primele îngrijiri şi mijloace adecvate de transport la suprafaţă şi – dacă
este cazul – accesul la servicii medicale corespunzătoare.
10. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ACTIVITATEA DE SALVARE MINIERĂ
10.1. CONSIDERAŢII GENERALE

(1). Toate sucursalele miniere care execută lucrări miniere subterane vor avea
organizate staţii de salvare minieră proprii, dotate cu aparatele şi materialele necesare
acestei activităţi. Se admite deservirea unei sucursale care nu are organizată staţie de
salvare minieră, de către o staţie de salvare învecinată sau SCSM în baza unui contract.
Sistemul de organizare la sucursalele miniere a activităţii de salvare minieră va
fi aprobat de conducerea tehnică a CNH – SA, cu avizul unui organism certificat.
(2). Activitatea în condiţii deosebite, create ca urmare a unor incidente grave în
subteran şi la suprafaţă şi care pun în pericol lucrătorii sau bunurile materiale, unde
datorită depăşirii concentraţiilor maxime admise de gaze, vapori şi pulberi toxice sau
asfixiante, ce impune folosirea aparatelor izolante pentru protecţia respiraţiei, se asigură
prin staţii de salvare minieră.
De asemenea în timpul acestor incidente grave, când există pericolul apariţiei
de gaze, vapori şi pulberi toxice sau asfixiante la interceptarea unor lucrări miniere vechi,
goluri în masiv, la controlul şi cercetarea unor zone cu atmosferă incertă, precum şi în alte
situaţii cu risc foarte ridicat stabilite, aprobate de conducătorul sucursalei miniere şi avizate
de conducerea tehnică a CNH -SA, până la realizarea unei atmosfere respirabile, lucrările
vor fi efectuate de salvatorii din cadrul staţiei de salvare minieră pe bază de permise de
lucru.
Atunci când concentraţia gazelor din atmosfera zonei avariate se află în limite
explozive se interzice intrarea salvatorilor în zonă cu excepţia cazurilor când acolo se
presupune că se află persoane care trebuie salvate.
(3). Numărul salvatorilor operativi va reprezenta cel puţin 2% din efectivul
schimbului cel mai populat, însă nu va fi mai mic de 15 salvatori. Se admite suplimentarea
cu 3 – 5 salvatori în cazul în care staţia de salvare deserveşte prin contract două sau mai
multe sucursale miniere învecinate, aceştia fiind încadraţi ca salvatori călăuze şi vor face
parte de la sucursalele deservite prin contract.
(4). Activitatea de salvare se organizează prin staţii de salvare la sucursalele
miniere şi/sau prin Staţia Centrală de Salvare Minieră- SCSM.
Categoria staţiilor de salvare se stabileşte în funcţie de extinderea sucursalei,
gradul de periculozitate, concentrarea producţiei, natura incidentelor grave posibile etc.
sub următoarele forme:
- staţii de salvare minieră de categoria I-a încadrate cu un efectiv de peste
25 salvatori operativi;
- staţii de salvare minieră de categoria II-a încadrate cu un efectiv de 15
până la 25 salvatori operativi;
- staţie centrală de salvare minieră – SCSM.
Forma de organizare a staţiilor de salvare se propune de sucursale pe baza
unei documentaţii se aprobă de conducerea tehnică a CNH – SA şi se avizează de un
organism certificat.
Documentaţia va cuprinde obligatoriu planul localului staţiei de salvare
( secţiuni, relevee ).
Periodic, la 5 ani, un organism certificat în acest sens prelungeşte avizele
privind forma de organizare şi localul staţiilor de salvare prin verificare la faţa locului
asupra modului în care sunt respectate proiectele şi documentaţiile avizate anterior.
(4). Îndrumarea de specialitate precum şi controlul activităţii de salvare de la
sucursalele miniere şi staţia centrală de salvare minieră se face de către Direcţia
Securitate şi Sănătate în Muncă. Cu aprobarea conducerii tehnice a CNH – SA, se poate
apela la un organism certificat în acest sens.
(5). Personalul care activează în cadrul staţiilor de salvare minieră trebuie
instruit şi autorizat în acest scop.
Instruirea – autorizarea ca şi reinstruirea – reutorizarea se efectuează de către

SCSM Petroşani sau un organism certificat în acest sens.
Examinarea, la SCSM Petroşani, în vederea autorizării şi reautorizării
personalului de salvare minieră se face de către o comisie formată din:
- reprezentant al unui organism certificat – preşedinte;
- reprezentant al Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul CNH
– SA –membru;
- doi reprezentanţi ai SCSM Petroşani – membri.
10.2. LOCALUL STAŢIILOR DE SALVARE MINIERĂ

(1). Localul staţiei de salvare minieră de categoria I şi a II-a, va dispune de
următoarele spaţii:
a. camera aparatelor în care se păstrează aparatele izolante, aparatele de
control, aparatele de respiraţie artificială.
Aparatele se vor păstra în dulapuri prevăzute cu vitrine de sticlă sau în pupitre
speciale. Temperatura încăperii va cuprinsă între +15 0C şi +220C;
b. camera de instruire teoretică a personalului staţiei de salvare;
c. camera pentru repararea, întreţinerea, dezinfectarea şi pregătirea
aparatelor izolante, unde se va afla şi aparatura sau instalaţia de dezinfectare;
d. magazia pentru păstrarea materialelor de salvare şi a pieselor de
schimb;
e. camera pentru pompele de încărcare a buteliilor cu oxigen. Această
cameră va corespunde din punct de vedere constructiv şi al amplasării conform legislaţiei
în domeniu aflate în vigoare;
f. camera pentru păstrarea buteliilor încărcate cu oxigen comprimat
construită potrivit legislaţiei în domeniu aflate în vigoare;
g. construcţii de antrenament în lucrări miniere din subteran sau la
suprafaţă pentru instrucţia salvatorilor. În cadrul staţiei de salvare, aceste construcţii
trebuie să se poată crea condiţii de microclimat şi de lucru cât mai apropiate de cele din
subteran în caz de avarie, fără a se depăşi însă concentraţiile maxime admise de gaze
toxice. (Anexa 3)
Dimensiunile construcţiilor trebuie să fie suficient de mari pentru ca în interiorul
acestora să poată acţiona o grupă de 10 salvatori, care trebuie să execute diverse operaţii
de lucru;
h. Lămpărie, vestiar – baie, WC-uri, în situaţiile în care aceste utilităţi nu
sunt asigurate la sucursalele miniere în mod corespunzător şi pentru activitatea de
salvare.
(2). Localul staţiei de salvare minieră trebuie să fie situat într-un loc uşor,
accesibil atât pentru personalul staţiei cât şi pentru autovehicule, să aibă legătură
telefonică cu sucursala, să posede sistem de alarmă rapidă a salvatorilor ( sirenă, telefon,
sonerii, radio, pager, telefon mobil etc. ).
În localul staţiei de salvare minieră se interzice accesul persoanelor străine de
aceasta sau desfăşurarea unor activităţi ce nu sunt în legătură cu staţia de salvare
minieră.
(3). Proiectele pentru construcţia sau documentaţiile pentru reamenajarea
localului staţiilor de salvare minieră, vor fi aprobate de conducerea tehnică a CNH - SA şi
avizate de un organism certificat.
10.3. DOTAREA STAŢIILOR DE SALVARE MINIERĂ

(1). Dotarea minimă a staţiilor de salvare minieră, va consta din:
- un aparat izolant în perfectă stare de funcţionare pentru fiecare salvator
şi câte un aparat izolant de rezervă pentru fiecare cinci aparate izolante. Accesorii
(muştiuc, mască, trusă de chei, căpăstru) pentru fiecare aparat; 2 -3 măşti cu membrană
vorbitoare pentru fiecare echipă de salvare;
- câte o mască de autosalvare izolantă la fiecare cinci aparate izolante de
salvare (pentru evacuare accidentaţi);
- un aparat universal pentru controlul dozajului şi etanşeităţii la fiecare
zece aparate izolante, dar minimum două;
- un aparat pentru verificarea măştilor de etanşare;
- un pulmotor pentru respiraţia artificială la fiecare zece aparate izolante,
dar minimum două;
- un inhalator la fiecare zece aparate izolante;
- două pompe pentru transvazarea oxigenului în stare de funcţionare;
- pentru fiecare aparat, o butelie de oxigen de 2 litri, ca rezervă, încărcată;
- cel puţin trei butelii de oxigen de 40 litri încărcate;
- un stoc anual minimum de 100 cartuşe filtrante. La SCSM Petroşani se
va păstra un stoc de minim 500 cartuşe filtrante;
- un dulap sau instalaţii adecvate pentru dezinfectarea aparatelor izolante;
- lămpi electrice portabile în număr egal cu numărul aparatelor izolante,
care se păstrează ca şi metanometrele, la lămpărie;
- o geantă trusă sanitară pentru fiecare echipă;
- o centură de siguranţă cu frânghie prevăzută cu cârlige şi carabină,
pentru fiecare cinci aparate izolante;
- detectoare de metan, detectoare de alte gaze sau fiole colorimetrice +
pompă de aspiraţie, termometre, lădiţe cu fiole pentru prelevări de probe de aer;
- echipament individual de protecţie;
- pături de lână (cca 15 – 20 bucăţi) pentru a servi la transportul
accidentaţilor şi izolarea rapidă a zonelor avariate;
- o brancardă (targă) la fiecare zece aparate izolante. Brancardele pot fi
prevăzute fiecare cu câte două curele de prindere care se trec peste umerii salvatorilor, în
scopul uşurării transportării accidentaţilor.
Dotarea staţiilor de salvare cu materiale va consta din:
- furtunuri de cauciuc şi furtunuri din pânză ( 100 – 200 ml );
- ajutaje de diferite dimensiuni necesare eventualelor intervenţii la incendii,
focuri de mină etc.;
- amestecător de tip C ( pompieri ) şi/sau generator de spumă chimică;
- capetele terminale pentru conducte de aer comprimat sau apă, de
diverse dimensiuni prevăzute cu ramificaţii şi robinet;
- tuburi cotite ( gât de lebădă ) şi tuburi pentru controlul atmosferei din
spatele digurilor de izolare;
- 100 – 200 bucăţi saci de pânză pentru digurile de protecţie;
- ciocane de abataj, securi, fierăstraie, târnăcoape, scule de zidărie, găleţi,
în număr suficient pentru exerciţii şi intervenţii la diverse genuri de avarii;
- 10 – 20 kg cuie de diferite mărimi;
- corzi ( frânghii ) de legătură între salvatori în număr suficient;
- telefoane de campanie şi role cu conductori de legătură;
- scări din cablu de oţel sau funie;
- perne de etanşare de diferite secţiuni pentru închiderea rapidă a zonelor
incendiate;
- trolii cu acţionare manuală;
- cricuri universale;
- sondeze uşoare;
- materiale pentru dezinfectare: spirt, formol, amoniac, acid boric,
hipermanganat de potasiu;
- materiale pentru întreţinerea pompelor de oxigen: glicerină, apă distilată,

silicagel;
De dotarea cu materiale răspunde şeful staţiei de salvare minieră şi inginerul
şef securitate şi sănătate în muncă.
10.4. PERSONALUL STAŢIILOR DE SALVARE MINIERĂ

(1). Staţiile de salvare vor fi încadrate cu:
- personal operativ şi de conducere;
- personal de control, supraveghere şi coordonare (ingineri) din cadrul
sucursalei miniere şi din cadrul CNH –SA;
- cadre medicale;
- personal auxiliar – mecanici staţie de salvare autorizaţi.
(2). Salvatorii operativi se recrutează în mod voluntar din rândurile personalului
din sucursala minieră, de diferite profesii şi nivel de pregătire (mineri, sondori, lăcătuşi
înnămolire, dulgheri, electricieni, lăcătuşi, artificieri, maiştri, subingineri, ingineri) prin
încheierea unei adeziuni angajament ( anexa 1 ) cu aprobarea conducerii tehnice a CNH -
SA.
Pentru sucursalele miniere unde în caz de incidente grave este necesară
activitatea sub protecţia aparatului izolant a unor mecanici de maşini de extracţie,
mecanici de pompe, mecanici de locomotive, etc., efectivele staţiei de salvare vor fi
complectate şi cu alte profesii.
La SCSM Petroşani vor fi încadraţi numai salvatori profesionişti.
Condiţiile pentru încadrarea personalului la staţiile de salvare sunt următoarele:
a.- Condiţii generale:
- vârsta între 22 – 45 ani (pentru personalul operativ);
- să fi lucrat efectiv cel puţin 3 ani în subteran într-o muncă calificată
ca: miner, artificier, electrician, lăcătuş, sondor, mecanic maşină de extracţie,
maistru,subinginer, inginer;
- să posede autorizaţie de salvator minier eliberată de SCSM
Petroşani sau organismul certificat care a efectuat instruirea (conform modelului din
Anexa 4 ).
Pentru personalul încadrat ca salvator profesionist în cadrul staţiei centrale de
salvare minieră se stabileşte suplimentar următoarea condiţie:
-vechime în activitatea de salvare minieră de cel puţin 3 ani.
b.- Condiţii de sănătate şi aptitudini:
- să fie declarat apt din punct de vedere medical şi psihologic.
În acest scop la recrutarea la sucursale salvatorii vor fi supuşi unui examen
medical. Examenul medical va fi repetat la admiterea în cursurile de instruire sau
reinstruire.
(3). Formaţiile personalului operativ din cadrul activităţii de salvare minieră,
sunt:
- echipa de salvare va fi compusă din 3 – 5 salvatori operativi, numărul lor
urmând a fi stabilit de şeful staţiei de salvare, în funcţie de natura şi amploarea acţiunii de
salvare. Unul din membrii echipei va îndeplini funcţia de şef de echipă.
- grupa de salvare va fi compusă din cel puţin două echipe de salvatori
operativi;
(4). Personalul operativ şi de conducere a activităţii de salvare:
a. - salvatorul minier operativ ;
b. - şeful de echipă este persoana care conduce activitatea unei echipe
operative de salvare minieră. Numirea şefului de echipă se face de către şeful staţiei
de salvare prin dispoziţie scrisă aprobată de conducerea sucursalei miniere şi
vizată de conducerea tehnică a CNH - SA, dintre salvatorii operativi care au o
vechime de cel puţin 3 ani în activitatea de salvare minieră. El răspunde de
îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful de grupă sau de la şeful staţiei de

salvare minieră.
c. - şeful de grupă este persoana care conduce una din echipele de
salvare ca şef de echipă şi coordonează activitatea celorlalte echipe de pe schimb,
răspunzând de îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful staţiei de salvare.
Retribuţia este ca a şefului de echipă.
Şeful de grupă trebuie să aibă calificarea de maistru, subinginer, inginer
minier sau electromecanic.
Numirea şefului de grupă se face de către şeful staţiei de salvare prin dispoziţie
scrisă, aprobată de conducătorul sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a
CNH -SA.
d. – şeful staţiei de salvare minieră este persoana care conduce
activitatea acesteia. El trebuie să aibă calificarea de inginer minier.
Adjuncţii şefului staţiei de salvare sunt persoanele care ajută în activitate pe
şeful acesteia şi preiau în lipsa sa atribuţiile de şef de staţie.
Atât şeful de staţie cât şi adjuncţii săi sunt numiţi prin dispoziţii scrise de
către conducătorul sucursalei miniere, vizate de conducerea tehnică a CNH –
SA.Aceştia vor avea obligatoriu o vechime în activitatea de salvare de cel puţin 3
ani.
Adjuncţii şefului de salvare pot fi numiţi şi din rândul şefilor de grupă de salvare.
Numărul adjuncţiilor şefului staţiei de salvare se va stabili de către conducătorul
sucursalei miniere în funcţie de categoria staţiei, astfel:
- pentru staţii de categoria I vor fi 2 adjuncţi;
- pentru staţii de categoria II, 1 adjunct;
Salvatorul minier, şeful de echipă, şeful de grupă, şeful staţiei de salvare
minieră şi adjunctul său precum şi personalul de control, supraveghere şi coordonare
trebuie să execute efectiv instructajul periodic pentru menţinerea condiţiilor fizice.
Evidenţa instructajului şi a îndeplinirii acestuia vor fi trecute la zi în registrul nr.2
al staţiei de salvare al sucursalei miniere completându-se totodată şi autorizaţia de
salvator minier ce se păstrează la staţia unde activează salvatorul.
Din cadrul salvatorilor se vor recruta minimum 2 persoane de la fiecare staţie
de salvare de la sucursalele miniere care vor fi instruiţi cu privire la modul de acordare a
primului ajutor.
Personalul de conducere al sucursalelor miniere (director, inginer şef producţie,
inginer şef electromecanic, inginer şef securitate şi sănătate în muncă) poate face parte
din efectivul staţiei de salvare minieră numai ca personal de control, supraveghere şi
coordonare cu excepţia inginerului şef securitate şi sănătate în muncă care poate fi
personal operativ de conducere.Ca personal de control, supraveghere şi coordonare se
încadrează şi personalul din cadrul CNH -SA cu atribuţii de control la sucursale.
Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate fi autorizat în acest
sens, dacă posedă autorizaţie de salvator operativ şi deţine o funcţie menţionată anterior
sau dacă este autorizat ca personal de control, supraveghere şi coordonare. Dacă
personalul de control, supraveghere şi coordonare este numit în alte funcţii (decât cele
menţionate) în cadrul sucursalei acesta va reveni ca salvator operativ, fără a pierde
calitatea de salvator.
Efectivele staţiilor de salvare vor fi astfel dimensionate încât să acopere
întreaga gamă de calificări necesare pentru a asigura operativitatea
intervenţiilor.Numărul personalului de conducere va fi obligatoriu corelat cu
numărul salvatorilor operativi, respectiv al echipelor de salvare.
Efectivele staţiilor de salvare vor fi aprobate de conducerea CNH-SA.
(5). Controlul activităţii de salvare se efectuează de către conducătorul
sucursalei miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare şi personalul avizat din
cadrul CNH -SA.
În timpul intervenţiilor, controlul se asigură de personalul de control,

supraveghere şi coordonare a activităţii de salvare minieră.
Numirea persoanelor sus – menţionate se face de către:
- conducerea tehnică a CNH –SA – Direcţia Securitate şi Sănătate în
Muncă;
Având în vedere condiţiile deosebite în care se desfăşoară intervenţiile
formaţiilor de salvare, nu se acordă derogare la depăşirea vârstei de 45 de ani pentru
salvatorii operativi şi 50 de ani pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare.
Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare, pe baza avizului
medical dat trimestrial, cu aprobarea conducerii tehnice a CNH –SA – Direcţia Securitate
şi Sănătate în Muncă, se poate acorda derogare pentru depăşirea vârstei, până la 55 ani.
Instruirea personalului de control, coordonare şi supraveghere se efectuează de
un organism certificat pe o durată de 10 zile lucrătoare, din care:
- pregătire teoretică generală – 2 zile;
- pregătire teoretică de specialitate – 4 zile;
- pregătire practică – 4 zile.
Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare care deţine
autorizaţie de salvator operativ nu este necesară instruirea ca personal de control,
supraveghere şi coordonare urmând a face numai reinstruirea pentru personal de control,
supraveghere şi coordonare.
Reinstruirea se va face din 3 în 3 ani timp de 6 zile lucrătoare după cum
urmează:
- pregătirea teoretică generală – 1 zi;
Instruirea şi reinstruirea personalului de control, supraveghere şi coordonare se
încheie cu un examen teoretic şi practic susţinut în faţa unei comisii.
Etapa a II-a de instruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare
cuprinde exerciţii pentru menţinerea condiţiei fizice. Instruirea se va efectua la staţia de
salvare minieră unde este luat în evidenţă şi se fixează la maximum 4 ore pe săptămână,
cu participarea împreună cu salvatorii operativi, la cel puţin un exerciţiu (pe lună) de 2 ore
în camere de fum. Instruire în cadrul staţiei de salvare minieră a personalului de control,
supraveghere şi coordonare din afara sucursalei se face cu aprobarea conducerii tehnice
a CNH -SA.
Acest personal, în timpul acţiunii de salvare, are următoarele sarcini:
- efectuarea de observaţii, măsurători, schiţe, prelevări de probe materiale
şi/sau de gaze, necesare stabilirii cauzelor care au condus la producerea evenimentului;
- supravegherea şi coordonarea modului de desfăşurare a activităţii din
zona evenimentului;
- acordarea de asistenţă tehnică la executarea lucrărilor de salvare.
(6). Personalul operativ şi de conducere trebuie să participe la cursurile şi
exerciţiile de instruire, pregătire şi antrenare precum şi la cele de verificare. Perioada de
instruire şi pregătire teoretică şi practică a salvatorilor cuprinde două etape şi anume:
Etapa I de iniţiere şi instruire.
Perioada de iniţiere şi instruire are durata de 24 zile lucrătoare şi cuprinde două
faze:
- o fază de iniţiere de 8 zile în care cursantul este urmărit de instructori şi
personalul medical privind comportarea la exerciţii practice. La sfârşitul acestei faze
comisia stabilită pentru autorizare, în urma unui examen teoretic şi practic, hotărăşte dacă
cursantul poate continua sau nu instruirea;
- o fază de instruire de 16 zile lucrătoare în care cursantul îşi desăvârşeşte
cunoştinţele practice şi teoretice.
Etapa I de instruire se desfăşoară după următorul program:

La expirarea acestei faze cursantul este supus unui examen teoretic şi practic.
În urma rezultatului favorabil al examinării se eliberează salvatorului autorizaţia de salvator
în baza căreia sucursala minieră îl încadrează în efectivul staţiei de salvare.
Periodic, o dată la 3 ani, toţi salvatorii operativi vor efectua o reinstruire de 12
zile lucrătoare conform următorului program:
La terminarea reinstruirii, salvatorii vor fi supuşi unui examen în urma căruia se
va prelungi valabilitatea autorizaţiei de salvator în vederea menţinerii în efectivele staţiei
de salvare.
Reinstruirea personalului ingineresc va fi de 6 zile lucrătoare conform
programului de reinstruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare a
activităţii de salvare. După această perioadă de reinstruire, salvatorii vor fi supuşi unui
examen practic şi teoretic. Personalul de salvare la care s-a depăşit termenul de
valabilitate al autorizaţiei de salvator cu mai mult de 6 luni şi n-a efectuat reinstruirea, se
scoate din efectivele staţiei de salvare.
Etapa II-a de reîmprospătare a cunoştinţelor teoretice şi exerciţii pentru
menţinerea condiţiei fizice, se execută la staţiile de salvare de pe lângă sucursala minieră
în 4 -5 ore săptămânal (maximum 20 ore pe lună) după următorul program:
- pregătire teoretică generală - 4 ore;
- pregătire teoretică de specialitate - 4 - 8 ore;
- pregătire practică cu aparatul izolant în funcţiune - 8 ore (din care cel
puţin 2 ore în camera de fum). Dotarea şi metodologia de lucru la efectuarea exerciţiilor de
către salvatori în camerele de antrenament este redată în Anexa 3. Temele pentru
programul de instruire lunară se vor stabili de către şeful staţiei de salvare după tematica
orientativă din Anexa 2. Programul de instruire în etapa a II -a se aprobă de conducătorul
sucursalei miniere şi se înaintează direcţiei Securitate şi sănătate în Muncă din cadrul
CNH – SA la început de trimestru.
Exerciţiile de instruire teoretică şi practică din etapa II-a se vor efectua în afara
programului de la funcţia de bază.
Pe durata intervenţiilor, personalul care participă la acestea, nu va efectua în
săptămâna respectivă instructajul în etapa II-a pe perioada intervenţiei.
Pe perioada instruirii sau reinstruirii personalul staţiilor de salvare minieră se
consideră în delegaţie.
La personalul de control, supraveghere şi coordonare de care a depăşit vârsta
de 45 ani verificarea stării de sănătate se va face semestrial.
Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate inspecta lucrările din
zona afectată numai însoţit de o echipă operativă de salvatori minieri.
Se interzice participarea la acţiunile de salvare a personalului la care s- a
depăşit termenul de valabilitate al autorizaţiei de salvator minier, a personalului aflat în zi
de recuperare, concediu de odihnă sau concediu medical precum şi a celor la care este
depăşită perioada de valabilitate a certificatului medical.
În cazuri de forţă majoră se admite participarea la intervenţie a personalului
aflat în concediu de odihnă sau zi de recuperare cu rechemare scrisă.
În zonele cu temperatură ambiantă ce depăşeşte 40 0C, lucrările de intervenţie
vor fi executate în perioade de timp limitat, de salvatori minieri selecţionaţi şi atestaţi
pentru lucrul la temperatură şi umiditate ridicată, pentru prevenirea accidentelor datorită
unui eventual şoc caloric.
(7). Salvatorul care a absentat motivat de trei ori consecutiv de la orele de

instructaj din cadrul staţiilor de salvare ( etapa II-a ) nu va fi admis la intervenţii de salvare
până când nu-şi redobândeşte cunoştinţele practice şi condiţia fizică, lucru ce se va
consemna de şeful staţiei de salvare în Registrul nr. 1.b.
(8). Indisciplina în activitatea de salvare, instruire ( etapa I-a, II-a ) şi reinstruire
sau lipsa nemotivată de la 3 şedinţe consecutive precum şi neparticiparea la etapa a II – a
de instruire (absenţe nemotivate) pe o perioadă de timp de cel puţin 30 de zile de la ultima
instruire atrage după sine excluderea din activitatea de salvare.
De asemenea se vor exclude din activitatea de salvare minieră persoanele
care:
- refuză nejustificat să participe la şedinţele de salvare;
- se prezintă la antrenamente şi acţiuni de salvare sub influenţa alcoolului;
- nu respectă regulamentele, permisul de lucru, dispoziţiile şefilor ierarhici
în activitatea de salvare sau periclitează acţiunea de salvare.
(9). Şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul acestuia ) de la sucursala minieră
unde s-a produs evenimentul, împreună cu un cadru medical specializat vor permite
intrarea în zonă a salvatorilor în condiţiile respectării prezentului regulament numai după
ce au verificat gradul de oboseală şi moralul salvatorilor, precum şi dacă aceştia nu au
consumat băuturi alcoolice.
În cazul când nu este la dispoziţie un cadru medical, intrarea în zonă a
salvatorilor va fi permisă de şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul său ) asistat de şeful de
grupă ( echipă ).
Înainte de începerea unei acţiuni de salvare, salvatorii sunt obligaţi să-şi verifice
aparatul izolant asistaţi de şeful de echipă ( grupă ), complectând şi semnând apoi în
Registrele ( 3.a. sau 3.b.) pentru verificarea aparatelor izolante cu care se intră în
acţiune. Se procedează în acelaşi mod şi pentru intrarea la exerciţii cu aparatul,
semnându-se în Registrul 3.a.
(10). În zona afectată, lucrările de salvare se efectuează în baza permisului de
lucru întocmit de şeful staţiei de salvare minieră sau adjunctul său, conform planului de
acţiune stabilit de conducătorul sucursalei miniere.
Planul de acţiune al echipelor de salvare în zonă va cuprinde:
- delimitarea zonei afectate şi a zonelor periclitate;
- căile de acces şi evacuare ale salvatorilor;
- puncte de pază;
- modul de evacuare a personalului din zonă şi din zonele periclitate;
- locul bazei subterane a formaţiilor de salvare;
- lucrările ce urmează să se execute în zonă pentru limitarea efectelor
evenimentului şi lichidarea lui;
- măsuri de siguranţă ce trebuie luate în timpul lucrului în zonă.
Singura persoană care poate da dispoziţii direct salvatorilor în subteran este
şeful ierarhic pe linie de salvare.
La terminarea schimbului de intervenţie, se întocmeşte un raport detaliat care
va cuprinde:
- numărul salvatorilor cu care s-a lucrat;
- lucrările efectuate şi durata de execuţie;
- greutăţi întâmpinate şi concentraţiile de gaze din zonă;
- comportarea salvatorilor;
- dacă s-a lucrat sau nu cu aparatul izolant în funcţiune;
- observaţii, defecţiuni, propuneri, etc.
Planul de acţiune şi raportul privind modul de desfăşurare a intervenţiei se vor
consemna în Registrul nr. 4.
Raportul de activitate va fi semnat de şeful de echipă ( grupă ), contrasemnat
de şeful staţiei de salvare minieră şi vizat de conducătorul sucursalei miniere.
(11). Pe timpul exerciţiilor de alarmare şi pe durata intervenţiilor, salvatorii sunt

obligaţi a se pune la dispoziţia şefului staţiei de salvare până la încetarea alarmei sau
intervenţiei dispusă de persoana care a ordonat alarma.
Alarmarea salvatorilor se face o dată pe trimestru.Alarma va fi dată de către
reprezentanţii Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă.
Temele pentru alarmă vor avea ca obiect numai activitatea din subteran şi vor fi
retribuite ca operaţii de salvare cu aparatul izolant în funcţie. Orele efectuate pentru
exerciţiul de alarmare se includ în orele de instruire etapa a II-a aferente lunii respective
nedepăşind numărul de ore programat. Se pot depăşi orele de instruire numai cu orele
efectuate în cadrul acţiunilor de salvare minieră.
(12). În afară de personalul autorizat pe linie de salvare minieră nu se
admite intrarea cu aparatele izolante în aer viciat a altor persoane, indiferent de
funcţie.
(13). Trimestrial staţiile de salvare vor întocmi rapoarte de activitate care vor fi
înaintate Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă.
SCSM va ţine evidenţa centralizată a salvatorilor şi o va înainta, semestrial,
Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă.
10.5. DOCUMENTELE STAŢIILOR DE SALVARE MINIERĂ
(1). În cadrul staţiilor de salvare minieră se vor ţine la zi următoarele

documente:
- Registrul nr.1 care va cuprinde:
a)- tabel cu personalul staţiei (tabelul nr.1);
b)- evidenţa instruirii etapa a II-a (tabelul nr.2);

a)- inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea staţiei de
salvare (tabelul nr.3);
b)- verificarea periodică lunară a aparatelor izolante (tabelul nr.4);
c)- observaţiile organelor de control (tabelul nr.5);
- Registrul nr.3a verificarea aparatelor izolante cu care se intră în
acţiune şi se păstrează la staţia de salvare (tabelul nr.6);
- Registrul nr.3b verificarea aparatelor izolante cu care se intră în
acţiune şi se ţine la baza subterană pe toată durata acţiunii de salvare (tabelul nr.7);
- Registrul nr.4 care cuprinde:
- intervenţiile efectuate (tabelul nr.8);
- Dosar personal care va cuprinde: fişele medicale, adeziunea
angajament, autorizaţia de salvator.
La staţiile de salvare minieră vor fi afişate vizibil în camera de instruire
următoarele:
- planul operativ de prevenire a avariilor; instruirea echipelor de salvare
asupra modului de intervenţie în cazul diferitelor avarii, se face de către şeful staţiei de
salvare anual, trimestrial şi ori de câte ori intervin modificări în planul operativ de prevenire
a avariilor;
- programul de instruire lunară ( etapa a II-a );
- instrucţiunile referitoare la manipularea aparatelor, instalaţiilor şi
echipamentelor din dotarea staţiei de salvare;
- tablă pe care se vor afişa numele salvatorilor, domiciliul, număr telefon,
loc de muncă, schimbul acestora.
10.6. VERIFICAREA ŞI REPARAREA APARATURII DE SALVARE MINIERĂ
(1). Pentru menţinerea în perfectă stare de funcţionare a aparaturii din dotarea

staţiilor de salvare se vor efectua verificări şi reparaţii curente la staţiile de salvare şi
verificări periodice şi reparaţii, la SCSM sau un organism certficat.
Pentru tipurile de aparate provenite de la firme a căror activitate a încetat
personalul va fi instruit şi autorizat de către un organism certificat, în baza unei proceduri
elaborate în acest scop.
Repararea subansamblelor sigilate se face numai de personal autorizat de firma
producătoare a tipului respectiv de aparat.
(2). Aparatura de salvare se verifică şi se autorizează de către un organism
certificat periodic o dată la 2 ani sau ori de câte ori este nevoie.
Buteliile de oxigen se supun controlului metrologic la un organism certificat în
acest sens, la expirarea valabilităţii poansonate pe acestea, în conformitate cu prescriţiile
ISCIR.
(3). Lucrările de verificare, reparaţii şi întreţinere care se pot executa la staţiile
de salvare de la sucursale:
A.- La tuburile de oxigen de 2 litri:
- înlocuirea rozetei de la ventil;
- înlocuirea piuliţei de strângere a rozetei;
- înlocuirea arcului de strângere al garniturii de alunecare.
B.- La aparatele de verificare a etanşeităţii şi dozajului:
- verificarea şi înlocuirea furtunului de racord;
- verificarea şi înlocuirea racordurilor metalice din exterior:
- verificarea curentă a etanşeităţii aparatului.
C.- La pompele pentru umplerea buteliilor de oxigen:
- înlocuirea garniturilor d etanşare;
- înlocuirea tijelor de pompare;
- reparaţii electromecanice la dispozitivul de acţionare al pompei.
D.- La aparatele izolante cu circuit închis:
a. verificarea etanşeităţii aparatului în ansamblu;
b. la cutia supapelor:
- înlocuirea supapelor;
- înlocuirea racordurilor metalice şi de cauciuc;
- înlocuirea şi curăţirea sirenei de alarmă;
- înlocuirea membranei de cauciuc de la sirena de alarmă;
- verificarea etanşeităţii cutiei de ventile.
c. la reductorul de presiune:
- înlocuirea piuliţei la tubul de oxigen;
- înlocuirea racordului dintre piuliţă şi reductor;
- înlocuirea sau vulcanizarea învelişului de protecţie din cauciuc al
conductei finimetrice;
- schimbarea finimetrului de presiune;
- înlocuirea completă a reductorului de presiune cu unul nou sau
verificat ( dacă are sigiliu ).
d. la sacul de respiraţie:
- înlocuirea completă a racordului spre cartuşul alcalic sau numai
schimbarea şurubului racordului;
- verificarea etanşeităţii sacului;
- dezinfectarea sacului.
e. la furtunurile de respiraţie:
- înlocuirea cutiei de salivă;
- înlocuirea racordurilor;
- dezinfectarea furtunurilor.
Toate garniturile de la aparatele izolante cu excepţia celor aflate în partea
sigilată a reductorului de presiune, pot fi înlocuite la staţiile de salvare minieră de la unităţi.
f. la pulmotoare – inhalatoare:
- înlocuirea furtunurilor de respiraţie;
- înlocuirea garniturilor la furtunurile de respiraţie;
- înlocuirea manometrelor de înaltă presiune;
- reparaţii la anexe ( semimăşti ).
g. la măşti:
- verificarea etanşeităţii măştilor;
- repararea curelelor de fixare.
(4). Întreţinerea, verificarea şi repararea aparaturii de salvare de la staţiile de
salvare de la sucursale se va face numai de către mecanici instruiţi şi autorizaţi de un
organism certificat.
a.- Perioada de instruire a mecanicilor staţiilor de salvare este de 12 zile
lucrătoare şi se desfăşoară după următorul program:
- pregătire practică de specialitate – 6 zile;
b.- Reinstruirea periodică a mecanicilor de la staţiile de salvare ale
unităţilor se va face la un organism certificat pentru tipurile de aparate de salvare din
dotare o dată la 3 ani timp de 12 zile lucrătoare, conform programului de instruire,
prelungindu-se valabilitatea autorizaţiei în urma unui examen teoretic şi practic.
c.- La staţiile de salvare minieră de categoria I trebuie să se asigure într-
un schimb un mecanic permanent; la staţia de categoria II mecanicul va lucra la staţie în
funcţie de necesităţi.
(5). Plata salvatorilor (pentru activitatea de instruire şi intervenţie ) se face
conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, care va avea un capitol destinat
scopului respectiv.
10.7. MODUL DE INTERVENŢIE A ECHIPELOR DE SALVARE
10.7.1. Cerinţe generale:

(1). Salvatorul minier operativ, şeful de echipă, şeful de grupă, personalul de
control, supraveghere şi coordonare, şeful de staţie şi adjuncţii săi pot lua parte la acţiunile
operative de salvare numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiţii:
a.- să aibă antrenamentul practic efectuat la zi. Salvatorii care au absentat
motivat de la ultimele 3 exerciţii practice nu vor putea lua parte la acţiuni de salvare până
când nu-şi recapătă prin antrenamente la zi condiţia fizică necesară folosirii aparatului
izolant;
b.- să aibă certificatul de examinare medicală eliberat de cel mult un an la
salvatorii până la vârsta de 45 ani, iar personalul de control şi supraveghere cu vârsta
peste 45 ani, semestrial;
c.- să aibă autorizaţia de salvator minier valabilă şi vizată la zi.
(2). Intrarea salvatorilor minieri în acţiune începe din momentul prezentării la
staţia de salvare ca urmare a alarmării acestora, printr-una din metodele de alarmare
stabilite pentru staţia de salvare minieră respectivă.
(3). Imediat ce au fost alarmaţi, salvatorii vor pleca la staţia de salvare fie direct,
fie la unul din punctele de întâlnire anterior fixate.
(4). Salvatorii sunt obligaţi să se prezinte la staţia de salvare imediat după
alarmare, din acest moment fiind la dispoziţia şefului de staţie de salvare minieră.
Salvatorii care se simt bolnavi, sunt stăpâniţi de un sentiment de teamă, au consumat
băuturi alcoolice, etc. vor aduce acest lucru la cunoştinţa şefului de staţie care-i poate
programa pe alte schimburi.
(5). Salvatorii care au primit ordin de intrare în acţiune vor trece de urgenţă la
îmbrăcarea echipamentului de protecţie, funcţie de natura avariei şi îşi pregătesc aparatul
izolant. Vor face apoi personal verificarea aparatului izolant la dozaj şi etanşeitate.
Rezultatele verificării aparatului izolant se scriu în Registrul nr. 3a în care
salvatorii semnează pentru exactitatea celor menţionate evitându-se astfel intrarea în
acţiune cu aparate izolante cu funcţionare defectuoasă.
Fiecare salvator va lua ca rezervă câte un cartuş filtrant sigilat şi o butelie de
oxigen încărcată la presiunea de 150 – 200 atm., ambele introduse într-o geantă specială.
Salvatorul cu responsabilităţi sanitare va lua o trusă de prim ajutor, un altul va
lua aparatul universal de control şi Registrul nr. 3b.
Salvatorii îşi iau lămpi electrice portative, apoi cu aparatul izolant în spate se
grupează pe echipe pentru a primi dispoziţii de la şeful staţiei referitoare la locul şi natura
avariei, sarcinile care trebuie îndeplinite în zonă, traseul de parcurs, etc.
Înainte de a pleca din staţia de salvare minieră salvatorii vor fi supuşi unui
control asupra echipării complete şi corecte care se face de către şeful de echipă, după
care organizat, în pas normal se pleacă spre locul evenimentului.
Obligaţiile şi atribuţiile personalului staţiei de salvare sunt redate mai jos:
(6). Şeful de echipă:
a.- cel care va intra în zonă îşi îmbracă echipamentul de protecţie
corespunzător, montează şi verifică personal aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate şi în
acelaşi timp îi supraveghează la verificare pe salvatorii din subordine, trecând rezultatele
verificării în Registrul nr.3a în care semnează şi totodată contrasemnează la salvatorii pe
care i-a asistat;
b.- când toţi salvatorii sunt gata echipaţi, şeful de echipă face un scurt
control asupra echipării corecte a salvatorilor din subordine. Controlează dacă toţi
salvatorii sunt dotaţi corespunzător, în funcţie de natura evenimentului, dacă aparatele
izolante sunt aşezate corespunzător pe spate;
c.- deschide capacul fiecărui aparat izolant la salvatorii din subordinea sa,
controlând dacă: pârghia de acţionare a automatului pulmonar este racordată la sacul de
respiraţie, ( în cazul aparatelor tip MEDI 494 B/400 ) conducta de alimentare este montată
la reductorul de presiune ( în cazul aparatelor tip MEDI 17108 ), cartuşul filtrant este
montat corect, supapa de preaplin nu este blocată şi dacă în aparat nu se găsesc obiecte
străine ca de exemplu: truse de chei, pachete cu mâncare, etc., după care închide
capacul;
d.- verifică presiunea oxigenului la aparatul său universal şi la salvatorii din
subordine, presiune care trebuie să fie de 150 sau 200 atm. ( funcţie de tipul aparatului ) şi
dacă pârghia de blocare a conductei finimetrice este sigilată la poziţia deschis;
e.- verifică starea măştilor de etanşare sau a muştiucului, a clemei nazale
precum şi dacă salvatorii sunt echipaţi cu căpăstru pentru prinderea muştiucului pe figură
şi cu ochelari contra fumului;
f.- şeful de echipă va avea asupra sa o schiţă simplă cu zona afectată de
eveniment şi cu lucrările miniere prin care trebuie să se circule, un carneţel şi un creion
pentru a-şi însemna toate observaţiile care cad în sarcina sa. Va fi dotat cu o mască de
etanşare cu membrană vorbitoare. Va avea, de asemenea, o cretă cu care va marca prin
semne indicatoare traseul parcurs precum şi numerotarea locurilor de muncă ( acolo unde
există ) în scopul unei bune orientări.
(7). Şeful de grupă:
a.- la sosirea în staţia de salvare minieră se prezintă la şeful staţiei pentru
a se informa asupra avariei produse precum şi pentru a lua la cunoştinţă despre
dispoziţiile de lucru în acţiunea de salvare;
b.- dispune salvatorilor ce echipament de protecţie să îmbrace, ce

aparatură să ia în subteran, după care se echipează, apoi îşi montează şi verifică aparatul
izolant la dozaj şi etanşeitate trecând în Registrul nr.3a rezultatele verificării şi semnând,
iar un alt şef de grupă contrasemnează. În acelaşi timp îi asistă pe şefii echipă care îşi
verifică aparatele izolante şi contrasemnează pentru ei; va fi dotat cu mască de etanşare
cu membrană vorbitoare;
c.- Ia cu el unele aparate de control ca interferometru sau metanometru,
detector de gaze şi dacă este cazul şi un anemometru;
d.- de asemenea va avea asupra sa un carneţel şi un creion pentru
diverse însemnări şi schiţe în legătură cu situaţia existentă în zonă. Trebuie să mai aibă
asupra sa ruletă, un ceas şi cretă;
e.- în baza ordinului primit de la şeful staţiei de salvare, şeful de grupă
dispune plecarea echipelor de salvare la locul unde s-a produs evenimentul.
(8). Mecanicul staţiei de salvare minieră:
a.- se îngrijeşte ca aparatura de salvare cu care se pleacă la intervenţie să
fie în perfectă stare de funcţionare;
b.- eliberează aparate, materiale, scule, utilaje, etc, din magazia staţiei de
salvare minieră;
c.- ia măsuri corespunzătoare pentru asigurarea unei cantităţi suficiente de
oxigen îmbuteliat;
d.- execută controlul, dezinfectarea şi eventualele reparaţii la întreaga
aparatură de salvare asigurând funcţionarea perfectă a acesteia.
(9). Adjunctul şefului staţiei de salvare minieră:
- este la dispoziţia şefului de staţie, iar în cazul avariilor de lungă durată,
preiau pe câte un schimb atribuţiile şefului de staţie.
(10). Şeful staţiei de salvare minieră:
- stă la dispoziţia comandamentului pentru lichidarea evenimentului şi răspunde
de executarea lucrărilor de salvare conform permisului de lucru fixat, stabileşte împreună
cu responsabilii cu lichidarea evenimentului, mijloacele de menţinere a legăturii cu
personalul de intervenţie, ca şi modul de acţiune al salvatorilor, solicitând la nevoie ajutorul
serviciului medico - sanitar, sau salvatori de la alte sucursale miniere.
În afara acestor atribuţii, şeful staţiei de salvare minieră mai are următoarele
sarcini:
a.- se îngrijeşte de formarea echipelor de salvare şi de repartizarea lor pe
schimburi, în conformitate cu necesarul optim de forţe, pentru o intervenţie eficace, în
funcţie de zona evenimentului;
b.- organizează transportul dispozitivelor şi materialelor necesare la baza
subterană a salvatorilor;
c.- organizează reţeaua de telecomunicaţii între baza subterană şi staţia
de salvare, respectiv comandamentul pentru lichidarea evenimentului;
d.- primeşte, prin intermediul şefului bazei subterane, raportul şefilor de
grupă sau de echipă sosiţi din zonă, informând comandamentul pentru lichidarea
evenimentului despre situaţia din subteran;
e.- urmăreşte asigurarea bazei materiale de salvare şi de lucru a
formaţiilor de salvatori;
f.- informează comandamentul pentru lichidarea evenimentului despre
concentraţiile de gaze din zonă;
g.- în limita timpului disponibil şi obligatoriu în cazurile mai dificile,
controlează personal în ce stadiu se află lucrările din zonă;
h.- admite, pe baza permisiunii conducătorului sucursalei, intrarea în mină
cu aparate izolante doar a acelor persoane, din afara staţiei de salvare minieră, care
posedă autorizaţia de salvator minier, au instructajul periodic şi vizita medicală la zi şi au
sarcini concrete în lichidarea evenimentului, controlul şi expertiza zonei evenimentului;
i.- fixează locurile pentru bazele subterane ale salvatorilor în funcţie de

raportul primit de la echipele de cercetare a zonei avariate;
j.- dacă se impune o asistenţă tehnică superioară la conducerea lucrărilor
în zona avariată, numeşte responsabilii de schimb dintre cei mai destoinici şefi de grupă;
k.- şeful staţiei de salvare minieră se consideră în acţiune ( pe un schimb )
pe toată perioada cât durează lichidarea evenimentului.
10.7.2. Intrarea echipelor de salvare în subteran:

(1). După ce au fost controlaţi de cadrul medical şi de şeful staţiei de salvare,
salvatorii pleacă din staţie la locul unde s-a produs evenimentul în formaţie compactă, sub
conducerea şefului de grupă.
După darea alarmei, prima echipă care intră în zonă se va constitui din primi
salvatori sosiţi la staţie, indiferent de funcţia ce o au cadrul acesteia, cu obligativitatea de a
se numi un şef de echipă dintre aceştia.
(2). Personalul din cadrul sectorului de transport are sarcina de a acorda
prioritate echipelor de salvare la intrarea şi ieşirea din subteran.
(3). La transportul salvatorilor în colivii, cărucioare, maşini etc., se va ţine cont
de gabaritul aparatelor izolante, drept care în mijloacele de transport în care intră salvatori
numărul lor să reprezinte cca jumătate faţă de numărul de persoane care se transportă în
mod normal. În aceste mijloace de transport, în afară de salvatori, se recomandă să nu se
transporte în acelaşi timp şi alte persoane.
(4). Deplasarea în subteran a salvatorilor se recomandă să se facă cu mijloace
mecanizate.
(5). În apropierea zonei afectate, într-un loc cu aer proaspăt de preferinţă într-o
nişă, cameră subterană, etc., în locul indicat de şeful staţiei de salvare, salvatorii sosiţi
depun genţile cu rezervele. Aici se organizează baza subterană a salvatorilor.
Locul bazei subterane trebuie să fie astfel ales, încât personalul care se află în
rezervă să fie asigurat contra unor eventuale pericole, ca de exemplu: explozia gazelor din
zona avariată, inversarea curenţilor de aer, etc.
(6). În timp ce prima echipă intră în zonă, echipa următoare se ocupă cu
amenajarea bazei subterane, care va fi legată telefonic cu suprafaţa.
(7). În timpul lucrărilor de intervenţie se organizează trei feluri de baze ale
salvatorilor:
a.- baza de suprafaţă organizată în incinta staţiei de salvare condusă de
şeful staţiei;
b.- baza principală din subteran;
c.- baza auxiliară din subteran, în cazul în care evenimentul a cuprins
zone mari.
(8). Baza subterană serveşte pentru:
a.- păstrarea în condiţii bune a aparaturii de salvare în funcţie şi de
rezervă;
b.- loc pentru verificarea aparatelor izolante înainte de intrarea în zonă;
c.- loc pentru odihna salvatorilor ieşiţi din acţiune. Baza subterană trebuie
să fie dotată cu echipament călduros( pături, etc) ;
d.- punct de comandă şi de legătură cu echipele aflate în acţiune;
e.- punct de informare şi legătură cu conducătorul sucursalei şi cu staţia
de salvare minieră;
f.- punct de acordare a primului ajutor;
g.- păstrarea materialelor auxiliare şi a celor necesare la acţiunea din
zonă;
(9). La baza subterană principală se va găsi o copie după permisul de lucru şi
un plan topografic (o hartă) a zonei afectate pe care se vor însemna toate modificările şi
lucrările realizate după producerea evenimentului.
(10). Când din cauza extinderii mari a zonei afectate este necesară înfiinţarea
mai multor baze subterane auxiliare, acestea trebuie să fie legate telefonic cu baza
principală.
La baza subterană a salvatorilor se va găsi o persoană care să facă de pază şi
de serviciu la telefon, pentru cazul în care toţi salvatorii se găsesc în zonă.
(11). La evenimentele de amploare la lichidarea cărora participă un număr mare
de salvatori, la baza subterană va fi în permanenţă un mecanic de staţie de salvare pentru
remedierea operativă a eventualelor defecţiuni apărute la aparatura de salvare.
În acest caz mecanicul de staţie va face şi serviciul la telefon.
(12). Baza subterană a salvatorilor este condusă de responsabilul cu activitatea
de salvare pe schimb (cadru tehnico – ingineresc de conducere), care are calificarea de
salvator şi care se subordonează şefului staţiei de salvare minieră.
Este singura persoană care trasează în subteran sarcini direct către şefii de
echipă ( grupă ).
(13). Şeful bazei subterane a salvatorilor are următoarele sarcini:
a.- ţine o evidenţă strictă a persoanelor care intră şi ies din zonă,
permiţând accesul doar pentru cei care prezintă permise scrise eliberate de conducătorul
sucursalei;
b.- trasează sarcinile primite de la comandamentul pentru lichidarea
evenimentului şi de la şeful staţiei de salvare către şefii de echipă ( grupă );
c.- supraveghează personal ca lucrările de lichidare a evenimentului să se
desfăşoare în afara oricărui pericol evident, verificând gradul lor de executare;
d.- se îngrijeşte de înzestrarea bazei subterane cu utilaje, materiale, scule,
etc.;
e.- menţinerea bazei în deplină ordine;
f.- detectarea periodică a gazelor în zona bazei subterane;
g.- repartizarea însoţitorilor pentru echipelor de salvare sosite de la alte
sucursale.
(14). Şefii de echipă, când ajung la baza subterană a salvatorilor, prezintă
şefului bazei lista nominală a salvatorilor cu care au sosit.
După prezentarea echipelor de salvare la şeful bazei subterane acesta face
repartizarea sarcinilor către şefii de echipă ( grupă ) care urmează să intre în zonă. Toţi
salvatorii aflaţi în subteran sunt subordonaţi direct şefului bazei subterane.
(15). Toate observaţiile pe care le face şeful de echipă ( grupă ) se comunică
şefului bazei subterane, care trebuie să fie informat cu privire la:
a.- modul, metoda şi gradul de rezolvare a sarcinilor primite;
b.- observaţiilor efectuate în timpul lucrărilor în zonă;
c.- starea fizică şi moralul salvatorilor;
d.- modul de aprovizionare cu materiale al echipelor de salvare şi
eventuale solicitări;
e.- propuneri cu privire la eventualele modificări în executarea lucrărilor, în
funcţie de condiţiile din zonă şi care au rolul de a permite lichidarea operativă a avariei.
10.7.3. Intrarea în zonă a echipelor de salvare:

(1). La intrarea în zonă, şeful de echipă ( grupă ) trebuie să aibă o schiţă cu
lucrările minieră din zona afectată de eveniment. Dacă echipa care intră în zonă este
venită de la o sucursală, va avea în componenţa sa, în mod obligatoriu, un salvator de la
sucursala la care s-a produs evenimentul ( o călăuză ).
Intrarea în zonă se face în formaţie de 3 – 5 persoane, în scopul ajutorării între
membrii echipei în caz de nevoie.
(2). Formaţia de salvare este indivizibilă şi în timpul circulaţiei sau lucrului în
zonă, salvatorii vor lucra în formaţie completă, fiind interzis ca în cazul unor eventuale
defecţiuni survenite la unul dintre aparatele izolante, al indisponibilităţii unui salvator, etc.,
o singură persoană să plece la baza subterană. În aceste situaţii întreaga formaţie va

părăsi zona, retrăgându-se la baza subterană.
(3). Scoaterea muştiucului, a clemei nazale, sau a măştii de etanşare în zonă
este strict interzisă. Între ei, salvatorii se vor înţelege după un cod dinainte stabilit sau prin
însemnări efectuate în carnetul şefului de echipă ( grupă ).
(4). În timpul circulaţiei în zonă se va observa cu mare atenţie starea susţinerii
lucrărilor miniere şi nu se va circula mai departe până când nu există siguranţa înapoierii
pe acelaşi traseu.
La circulaţia prin zonă, în faţă va merge călăuza, iar încheietor de formaţie va fi
şeful de echipă ( grupă ) care are astfel posibilitatea de a-şi supraveghea coechipierii.
Salvatorii circulă în zonă în şir indian.
Atunci când vizibilitatea este redusă din cauza fumului din zonă, salvatorii se
vor lega între ei cu o cordelină subţire pentru a nu se rătăci la intersecţii.
Intrarea şi ieşirea salvatorilor din zonă se face în mod obligatoriu pe acelaşi
traseu, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.
(5). Şeful de echipă (grupă) va face, la intervale de cca 10 – 15 min. citirea
presiunii la finimetru atât la aparatul său şi la aparatul salvatorilor din echipă ( grupa ) sa,
pe toată durata rămânerii în zonă. La acelaşi interval de timp vor citi şi salvatorii finimetrele
la aparatele lor.
În momentul scurgerii celor cca. 2 ore de lucru sau atunci când la aparatul unuia
dintre salvatori presiunea oxigenului din butelie indică dublul numărului de atmosfere
folosite pentru parcurgerea drumului la intrarea în zonă, dar nu mai puţin de 25 atm.,
întreaga echipă ( grupă ) se va retrage la baza subterană.
(6). Pentru comunicarea în zonă cu baza subterană a salvatorilor, se foloseşte
un cod stabilit . După caz codul se poate realiza prin semnale ce se bat pe conducte, ţevi,
şina de cale ferată. Mai întâi se bate repetat pentru atenţionare, apoi se dau semnale după
cod, care se traduc astfel:
- semnal de atenţie pentru sosirea în zonă : -. ;
- semnal de atenţie pentru plecarea din zonă : -.. ;
- da : -... ;
- nu : -.... ;
- am înţeles : -..... ;
- avem nevoie de ajutor : -...... ;
- suntem în pericol : -....... ;
- atenţie baza : -........ ;
(7). La ieşirea din zonă, la baza subterană a salvatorilor, aceştia sunt obligaţi ca
mai întâi să-şi monteze un nou cartuş filtrant şi o butelie plină, să verifice apoi aparatul
izolant la dozaj şi etanşeitate, iar rezultatele se consemnează în Registrul nr.3 b. în care
semnează, iar şeful de echipă ( grupă) care i-a asistat contrasemnează.
Se montează apoi dopul de cauciuc la muştiuc şi după aceea salvatorii se
odihnesc, fiind astfel gata în orice moment să dea ajutor echipei din zonă.
(8). Timpul de pauză se stabileşte de către şeful de echipă (grupă) în funcţie de
condiţiile de lucru din zonă şi de potenţialul salvatorilor.
În timpul pauzei, salvatorii nu vor fi obligaţi să execute alte lucrări, această
perioadă fiind afectată exclusiv pentru refacerea potenţialului fizic şi moral.
În timpul pauzei salvatorii se vor hrăni consistent, pe măsura efortului depus,
fiind contraindicate alimentele care produc sete sau gaze.
(9). Aprovizionarea cu materiale, dispozitive, etc., se face până la baza
subterană a salvatorilor – de personal auxiliar, în scopul folosirii eficiente a salvatorilor.
(10). Salvatorii se consideră în acţiune din momentul prezentării la staţia de
salvare şi până la ieşirea din mină.
Pe toată durată operaţiunilor de lichidare a evenimentului, salvatorii se scot de

la funcţia de bază şi vor presta post numai la salvare – cu excepţia primei zile, când după
efectuarea postului la funcţia de bază pot efectua şi post la staţia de salvare.
Salvatorii vor fi astfel programaţi la lucru încât să li se asigure timpul necesar
pentru odihnă. Până la asigurarea numărului necesar de salvatori pentru intervenţie, se
poate depăşi timpul de lucru de 8 ore, cu acceptul salvatorului şi avizul medicului sau al
şefului staţiei de salvare dar nu mai mult de 16 ore.
(11). În cazul în care un salvator suferă un accident legat de utilizarea
aparatului izolant în zonă, aparatul său va fi sigilat, butelia se închide se citeşte presiunea
oxigenului la finimetru în momentul respectiv şi se scoate la suprafaţă. Aparatul izolant va
fi examinat de o comisie formată din un reprezentant al unui organism certificat, un
reprezentant al Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă a CNH şi un reprezentant al ITM
Petroşani. Vor asista şeful staţiei de salvare şi mecanicul staţiei de salvare de la sucursala
la care s-a produs accidentul.
(12). Dacă în zonă salvatorii găsesc persoane decedate, ei nu au voie să le
mişte din loc şi nici accesoriile acestora ( măşti, lămpi, haine, etc. ). Vor face schiţe cu
poziţia persoanelor decedate şi a celor accidentate (care au fost evacuate) şi distanţele
până la diferite repere din apropiere, după care se procedează la evacuarea acestora în
baza dispoziţiei primite de la comandamentul pentru lichidarea evenimentului.
10.7.4. Intrarea în acţiune a echipelor de salvare pentru cercetarea zonei

afectate:
(1). Din momentul prezentării la staţia de salvare minieră, şi până la ieşirea din
mină, membrii echipelor de cercetare a zonei afectate vor respecta regulile care se cer
îndeplinite de către o echipă de salvare.
(2). Echipele de cercetare a zonei afectate au sarcini principale de a acorda
prim ajutor persoanelor surprinse în zonă în timpul evenimentului, de a evacua eventualele
persoane întâlnite în zonă, fac controlul zonei afectate, delimitarea acesteia şi în cazul în
care evenimentul nu este de proporţii, o vor lichida cu forţe proprii.
Pentru ca aceste echipe să ia hotărâri pe loc, să observe competent zona
afectate şi să poată face constatări, formaţiile respective vor fi compuse din personal
tehnico-ingineresc, personal cu vechime în activitatea de salvare şi personal de control,
supraveghere şi coordonare.
Conducerea acestor echipe va fi încredinţată unor şefi de grupă sau chiar
adjunctului şefului de staţie.
(3). Dacă evenimentului va cuprinde întreaga mină, activitatea echipelor de
cercetare începe în momentul intrării lor în subteran.
Echipele de cercetare a zonei afectate vor căuta locurile în care se presupune
că au rămas oameni izolaţi, evacuându-i în curentul de aer proaspăt şi dându-le prim
ajutor. Vor merge de asemenea la locurile de muncă dotate cu dispozitive de alimentare
cu aer comprimat de la reţea şi în cazul când găsesc oameni, îi vor evacua în curentul de
aer proaspăt sub protecţia măştilor de autosalvare izolante.
(4). Stabilirea posibilităţilor de trecere spre locul evenimentului cade tot în
sarcina acestor echipe, care vor observa cu atenţie starea construcţiilor şi instalaţiilor de
aeraj, a barajelor cu praf sau apă, etc. şi influenţa pe care evenimentului o are asupra
aerajului.
De asemenea determină natura şi concentraţia gazelor toxice în compoziţia
aerului de mină, direcţia deplasării acestora, viteza curenţilor de aer, fumul, etc.
(5). În sarcina acestor echipe cade executarea lucrărilor indispensabile în
legătură cu lichidarea evenimentului ca de exemplu: manevrarea uşilor de aeraj, lichidarea
surpărilor mici, care împiedică trecerea personalului şi aerului, plasarea semnelor care vor
uşura circulaţia echipelor de intervenţie, fac cercetarea efectelor datorate avariei, urmele
lăsate de aceasta.
Toate observaţiile se trec în carneţele, însoţite de schiţe explicite, pentru ca la

prelucrarea acestor date să se poată trage concluzii asupra cauzelor evenimentului,
extinderea zonei afectate, numărul victimelor, modul în care va trebui lichidat evenimentul
şi forţele necesare pentru aceasta.
(6). Echipele de cercetare a zonei afectate vor lua ca rezervă pentru aparatele
izolante o butelie de oxigen, cartuş filtrant şi măşti de autosalvare izolante sau aparate
izolante cu timpul de funcţionare de 1 oră.
10.8. CERINŢE GENERALE ÎN FUNCŢIE DE NATURA EVENIMENTULUI

(1). Indiferent de natura evenimentului, la lichidarea acesteia salvatorii vor
respecta toate prevederile privind modul general de comportament al salvatorilor în zonă.
(2). La combaterea incendiilor de mină prin metode directe . active – se va ţine
seama de:
a.- apa sub formă de jet se foloseşte la stingerea substanţelor
combustibile solide. Sub formă de picături sau pulverizată, apa se poate folosi şi la
stingerea substanţelor lichide ( în cazuri extreme );
b.- sub formă de jet, apa nu se aruncă direct în centrul focarului, ci în
cercuri concentrice începând de la periferie spre centrul focarului, evitându-se exploziile
de vapori de apă;
c.- salvatorul care stropeşte cu apă va sta întotdeauna în faţa focarului în
sensul de circulaţie al aerului, evitându-se astfel opărirea sa;
d.- pentru reducerea temperaturii în lucrările miniere cu foc, se vor stropi
cu apă pereţii şi tavanul acestora;
e.- la incendiile produse la utilaje sau instalaţii aflate sub tensiune, nu se
folosesc apa sau stingătoare cu spumă chimică sau mecanică din cauza pericolului de
electrocutare. În acest caz se decuplează întâi energia electrică şi după aceea se
foloseşte apa ca mijloc de stingere sau dacă acest lucru nu se poate face operativ se
foloseşte nisipul, praful inert sau stingătoarele cu praf;
f.- la executarea lucrărilor în apropierea suprafeţelor care radiază căldură,
salvatorii vor purta masca în locul muştiucului, combinat cu echipament din material greu
inflamabil sau termoizolant pentru protecţie.
Salvatorul care operează cu jet de apă asupra focului va fi stropit cu apă de un
alt coechipier, iar ceilalţi stropesc pereţii şi tavanul lucrării miniere pentru a reduce din
temperatura mediului.
(3). Stingătoarele cu tetraclorură de carbon nu se folosesc în subteran
( generează fosgen).
În prezenţa carbidului şi metalelor alcaline, nu se foloseşte apa ca mijloc de
stingere a unui incendiu.
(4). Curentul de aer care trece prin zonă va fi astfel dirijat, încât să se evite
inundarea minei cu fum şi gaze.
Pentru strangularea provizorie a curentului de aer spre zone incendiate sau cu
foc endogen se vor folosi perne de etanşare ce vor fi fixate în profilul galeriei, baloane de
etanşare ( BIM ) de tip minier sau paravane din pături umezite, respectiv blindul de
scândură muruită.
(5). În cazul în care există acces la zăcământul care arde, se excavează jarul,
care se va răcii(cu jet de apă) şi evacua din zonă. Concomitent, se va lucra la răcirea
zonei cu jeturi de apă, spumă mecanică sau chimică, injectarea apei în masiv, etc.
(6). Dacă prin acţiune directă un foc sau un incendiu de mină nu pot stinse, se
izolează zona afectată, se decuplează energia electrică şi aerul comprimat.
(7). Lucrările care se execută în mină pentru combaterea sau lichidarea unui
incendiu sau foc de mină, precum şi cele pentru redeschiderea zonei izolate, se vor
efectua numai cu formaţii de salvatori.
(8). Atunci când atmosfera locului de muncă permite să se lucreze la lichidarea

focurilor şi incendiilor fără aparate izolante, plasarea locului de muncă se recomandă să
se facă cu o echipă de salvare, dotată cu aparate izolante şi cu necesarul pentru
intervenţie şi controlul atmosferei.
(9). La lichidarea evenimentelor produse de exploziile de gaze şi/sau pulberi
explozive, salvatorii au sarcina de a identifica zona în care s-au manifestat efectele
exploziilor şi zonelor învecinate, unde este pericol de pătrundere a gazelor rezultate de la
explozie.
(10). Salvatorii au sarcina de a reface construcţiile şi instalaţiile de aeraj,
restabilind aerajul parţial ca şi aerajul general în zonă, până la realizarea posibilităţii
lucrului în condiţii normale.
(11). Salvatorii vor observa cu atenţie prezenţa crustelor şi picăturilor de cocs,
care indică o explozie de praf de cărbune, în special pe elementele metalice din lucrările
miniere, la intersecţii de galerii şi în punctele de deversare a cărbunelui.
Salvatorii vor observa de asemenea, prezenţa funinginii care indică o explozie
de metan şi este rezultatul disocierii termice a acestui gaz.
Se vor observa cu atenţie bucăţile de reofori arşi, hârtie sau aşchii de lemn
arse, elemente de susţinere pârlite de flacără, rezultate din efectele termice ale exploziei.
(12). La lichidarea evenimentelor produse de erupţii de gaze şi material mărunt
se lucrează pentru restabilirea aerajului parţial, refacerea lucrărilor miniere, în vederea
reluării lucrului în condiţii normale.
(13). La lichidarea surpărilor produse în caz de explozii de gaze sau pulberi
explozive, sau erupţii de gaze şi material mărunt şi când este afectată din punct de vedere
calitativ compoziţia aerului de mină se lucrează numai cu salvatorii, deoarece circulaţia
aerului fiind obturată pot apare gaze toxice şi poate să scadă conţinutul procentual de
oxigen.
(14). La lichidarea evenimentelor produse de inundaţii subterane, salvatorii
lucrează numai după evacuarea apelor din zonă.
În cazul în care în zona inundată au rămas oameni izolaţi care trebuie să fie
salvaţi, se intervine cu formaţiuni de salvatori – scufundători, compuse din 5 persoane,
dotate cu costume de scafandru autonom şi aparate cu aer comprimat. Atunci când apa a
ocupat în întregime profilul lucrării miniere este interzisă scufundarea în apă cu aparat
izolant, deoarece presiunea apei acţionează asupra sacului de respiraţie şi nu permite
inspiraţia sau expiraţia salvatorului.
Având în vedere că vizibilitatea sub apă este redusă din cauza suspensiilor, se
recomandă o mare atenţie din partea salvatorilor şi acţiuni numai pentru salvarea de
oameni.
10.9. SELECŢIA, ANTRENAREA, AUTORIZAREA ŞI INTERVENŢIA

SALVATORILOR MINIERI ÎN CONDIŢII DE TEMPERATURĂ ŞI UMIDITATE RIDICATĂ
10.9.1.Selecţia salvatorilor pentru lucrul în condiţii de temperatură şi

umiditate ridicată:
(1). Pentru complectarea formaţiilor de salvare cu persoane capabile să lucreze
în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, se va face selecţia salvatorilor şi
autorizarea pentru aceste activităţi de către un organism certificat în acest sens, prin
efectuarea unui complex de măsuri generale, măsuri igenico - fiziologice, care va
cuprinde:
a.- Măsuri generale:
- profesia: se preferă persoanele care lucrează efectiv în subteran, la
activităţi ce necesită un efort moderat sau greu;
- ambianţa în care se desfăşoară activitatea: este de preferat să se

aleagă persoane care lucrează în mod curent sau frecvent în condiţii de temperatură şi
umiditate ridicată;
- greutatea corporală: se va evita selecţionarea dintre persoanele
supraponderale.
b.- Măsuri igenico- fiziologice şi profilactice:
- consultaţii primare care se efectuează o dată cu încadrarea în
activitatea de salvare minieră;
- consultaţii periodice, pentru observarea dinamică a stării
salvatorului şi a sănătăţii sale, stabilindu-se dacă persoana respectivă poate să mai
continue activitatea de salvare, şi ele se efectuează anual şi ori de câte ori intervin
modificări în starea generală de sănătate a salvatorului;
- consultaţii medicale pentru un control obiectiv, privind starea
salvatorului chiar înainte de intrarea în acţiunea de lichidare a evenimentului, în condiţii de
temperatură şi umiditate ridicată.
(2). Selecţia şi autorizarea salvatorilor care urmează să lucreze în condiţii de
temperatură şi umiditate ridicată în subteran, se face de un organism certificat în acest
sens, fiind valabile perioadele în care salvatorii se instruiesc sau se reinstruiesc.
10.9.2. Metode de instruire (antrenament) a salvatorilor minieri în condiţii

de temperatură şi umiditate ridicată:
(1). Antrenamentul salvatorilor minieri în medii cu temperatură şi umiditate
ridicată, se desfăşoară în două etape distincte:
Etapa I-a de selecţie şi antrenament, care se desfăşoară de către un
organism certificat, în două faze:
a.- Faza de selecţie, care vizează evaluarea capacităţii de efort fizic şi a
gradului de solicitare a salvatorilor minieri în ambianţă termică de 20 o – 25oC;
b.- Faza de selecţie şi antrenare, care vizează evaluarea capacităţii de
efort fizic şi a gradului de solicitare a salvatorilor în medii cu temperatură şi umiditate
ridicată.
Etapa a II-a de antrenament în medii cu temperatură şi umiditate ridicată,
care se desfăşoară la staţiile de salvare minieră la care salvatorii sunt încadraţi, în cadrul
programului de instruire teoretică şi practică a salvatorilor ( etapa a II-a ) şi la care
participă cei care au obţinut la un organism certificat calificativul de apt pentru a lucra la
temperatură şi umiditate ridicată.
(2). Pentru fiecare salvator, la staţia de salvare a sucursalei se va întocmi o fişă
individuală care se complectează de cadrul medical şi în care sunt menţionate valorile
iniţiale, intermediare şi finale ale frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, temperaturii
cutanate şi variaţia sudoraţiei.
La dosarul personal de la organismul certificat, al fiecărui salvator minier admis
a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, se păstrează fişele personale din perioada de
instruire - reinstruire.
(3). Salvatorii care după testarea de către un organism certificat au fost admişi
să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, vor avea înscrisă pe autorizaţia
de salvator ( pe partea interioară a coperţii, sub fotografie ) menţiunea: apt la data de -----
pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, cu semnătura directorului şi parafa
organismului certificat.
(4). În perioada reinstruirii, dacă un salvator nu mai corepunde la testări, se va
scrie în diagonală cu tuş ” inapt pentru temperatură şi umiditate ridicată” semnat, data,
parafat.
Aceeaşi menţiune se face în ” Autorizaţia de salvator minier” la persoana care
în timpul exerciţiului din etapa a II-a sau la intervenţii s-a dovedit inapt pentru această
activitate. Fişa personală în care s-au inserat aceste rezultate cu autorizaţia de salvator
minier al persoanei respective, se trimit oficial la organismul certificat pentru a se face

modificarea cuvenită.
Etapa a II-a de antrenare a salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi
umiditate ridicată, la staţiile de salvare minieră de la sucursale.
(5). Pentru menţinerea gradului de aclimatizare al salvatorilor atestaţi, periodic,
odată pe lună se va executa un exerciţiu în camera climaterică la temperatura de 38 o – 42o
şi umiditate ridicată.
(6). Pentru pregătirea psihologică a salvatorilor, odată pe an, aceste exerciţii se
desfăşoară la temperatura de 48o – 50oC.
Exerciţiul va avea două reprize a câte 8-10 minute fiecare, cu pauze între ele
care durează până la revenirea la normal a parametrilor fiziologici.
(7). Exerciţiile în camera climaterică în condiţii de temperatură şi umiditate
ridicată, vor fi conduse de şeful staţiei de salvare, unul din adjuncţii săi sau un şef de
grupă care au fost declaraţi „apţi pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată” .
Înainte de începerea exerciţiului, salvatorilor li se explică modul de desfăşurare a
exerciţiului, durata reprizelor de lucru şi a pauzelor.
(8). Înainte de începerea exerciţiului, salvatorii se cântăresc în şorţ, după care
îmbracă echipamentul de protecţie cu care vor lucra iar la sfârşitul exerciţiului vor fi
cântăriţi tot în şorţ, ţinându-se cont cu stricteţe de apa ingerată în timpul pauzelor
(9). Camera climaterică este aceea în care exerciţiile se desfăşoară la scăriţă,
ergometru şi construire – demolare diguri, şi vor avea următoarea structură:
- construire – demolare dig bolţari : 15 minute;
- pauză : 5 minute;
- efort la scăriţă : 15 minute;
(8 urcări -coborâri/minut)
- pauză : 10 minute;
- efort la ergometru : 15 minute.
---------------------
Total : 60 minute.
(10). Antrenamentul salvatorilor în camera climaterică contribuie la cunoaşterea
de către aceştia a limitelor în care se manifestă organismul, să-şi capete curaj şi încredere
în forţele proprii şi să poată face o bună apreciere subiectivă, care să concorde cu
rezultatele obţinute prin urmărirea de către un cadru medical a parametrilor fiziologici.
(11). Este strict interzis ca la acţiunile de lichidare a avariilor care se desfăşoară
în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, să participe salvatori care nu au înscris pe „
Autorizaţia de salvator minier “ menţiunea „ apt pentru a lucra la temperatură şi umiditate
ridicată “ dată de organism certificat.
(12). Salvatorul care a absentat de la exerciţiu în camera climaterică ( în condiţii
de temperatură şi umiditate ridicată ) nu va fi admis să lucreze în condiţii grele de
microclimat până când nu-şi recapătă antrenamentul necesar, aceasta menţionându-se în
fişa sa individuală.
10.9.3. Stabilirea timpului de acţiune, fără pericol în condiţiile lucrului la

temperatură şi umiditate ridicată:
(1). La temperaturi mai mari de 40 0 – 420C – TE, în lucrări miniere executarea
acţiunilor de salvare este interzisă, cu excepţia celor legate de salvarea de vieţi omeneşti.
Conducătorul lucrărilor de salvare minieră va stabili timpul de rămânere în zona
cu temperatură şi umiditate ridicată, funcţie de condiţiile de microclimat din aceasta. În
scop, la înălţimea de 1,5 – 1,6 m de la vatra lucrării miniere se aşează un termometru sau
psihometru, care se citesc din 5 în 5 minute.
(2). Timpul de acţiune ( durata de toleranţă ) permis în condiţii de temperatură şi
umiditate ridicată este redat în tabelul de mai jos:
Temperatur Temperatura Timpul de 75% din

a ( 0C ) toleranţă timpul
efectivă ( min. ) de
( TE0C ) toleranţă
( min. )
1. 2. 3. 4.
30 35 78 59
31 36 67 50
32 38 58 43
33 39 49 37
34 40 42 32
35 41 36 27
36 42 31 23
37 43 27 20
38 44 23 17
39 45 20 15
40 46 17 13
41 47 15 11
42 48 13 10
43 49 11 8
44 50 9 7
45 51 8 6
În condiţii de vizibilitate redusă, umiditate şi viteza aerului foarte mică

(nesesizabilă ) se va lua în calcul 75% din timpul de toleranţă indicat în tabelul de mai sus.
(3). Conducătorul formaţiunii de salvare minieră care lucrează în condiţii de
temperatură şi umiditate ridicată, va supraveghea foarte atent în timpul lucrului pe toţi
salvatorii din subordinea sa, pentru a putea decide momentul în care aceştia trebuie să fie
scoşi din zonă, înainte de a apărea manifestările de hipertermie, având drept criteriu de
decizie starea generală şi opinia personală a fiecărui salvator în parte. Dacă un singur
salvator reclamă o stare de indisponibilitate, întreaga formaţie se va retrage la baza
subterană a salvatorilor.
(4). Timpul de rămânere în subteran este de 8 ore, cu respectarea duratei
timpului de lucru şi pauzelor conform prezentelor instrucţiuni. Durata pauzei va fi până la
revenirea la normal a parametrilor fiziologici.
Tabelul nr.1
REGISTRUL NR. 1
a).- Tabelul cu personalul staţiei
Anul Nr. şi data

Nr. Numele şi Anul intrării Numărul Funcţia Domiciliul eliberării
crt. prenumele naşterii Ocupaţia în adeziunii în Autorizaţiei
salvare salvare de salvator
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Data Data Numărul

Numărul valabilităţii Dat Valabilitate scoaterii din aparatului Observaţii
evidenţei autorizaţiei a a evidenţă de salvare
reinstruirii
reinstruirii
9 10 11. 12. 13 14 15
. . . . .
Tabelul nr.2
REGISTRUL NR.1
b).- Evidenţa instruirii periodice (Etapa a II-a)
Numele şi Program Observaţii în legătură

Data prenumele ce se Raportul cu modul de desfăşurare Viza organului
instruirii celor instruiţi desfăşoară programului a programului de
control
1. 2. 3. 4. 5. 6.
NOTĂ: - persoana care întocmeşte programul în raportul său face

observaţiile şi va semna în rubrica respectivă la sfârşitul textului. Datele din tabele vor
servi la complectarea autorizaţiilor salvatorilor.
Tabelul nr.3
REGISTRUL NR.2
a).- inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea
staţiei de salvare minieră pe anul --------
Nr. Denumirea
crt obiectului U/M Cantitatea Model Seria Numărul de Numărul de Data ultimei
de inventar ( tip ) inventar ordine verificări
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
ŞEF STAŢIE DE SALVARE,

Tabelul nr.4.
REGISTRUL NR.2
b).- verificarea periodică lunară a aparatelor izolante.
aparat nr.-----------seria--------produs-----------
model------------intrat în funcţiune---------------
Rezultatele controlului la etanşeitate

Nr. Data Furtunurile de Racordul la Sacul de Aparatul în
crt verificării respiraţie cartuşul filtrant respiraţie ansamblu Sirena
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6.
Rezultatele controlului la funcţionare Semnătura

Dozaj, persoanei care Viza şefului
Conducta Finimetru oxigen Automat pulmonar a verificat staţiei
finimetrică l/min. supapă preaplin
7. 8. 9. 10. 11. 12.
Tabelul nr.5
REGISTRUL NR.2
Observaţiile organelor de control făcute cu ocazia inspecţiilor întreprinse, cu indicarea măsurilor
de îmbunătăţire propuse.
Numele şi Măsuri luate

Data prenumele Funcţia şi Constatări Propuneri şi Semnătura şi semnătura
controlului personal de instituţia făcute măsuri organelor de conducătorului
control control sucursalei
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Tabelul nr.6.
REGISTRUL NR.3 (a)

a.- verificarea aparatelor izolante cu care se intră în
acţiune ( se păstrează la staţia de salvare )
Nr.
crt. Numele şi Funcţia Data Schimbul Seria şi numărul de ordine
prenumele verificării al aparatului
0. 1. 2. 3. 4. 5.
Rezultatele verificării
Semnătura Viza
Dozaj Etanşeitate Presiune oxigen celui care a verificat şefului de echipă Observaţii
(Di) (atmosfere) (grupă)
+ -
6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Tabelul nr.7
REGISTRUL NR.3 (b)
cu verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune
( se păstrează la baza subterană pe durata intervenţiei )
Nr. Numele şi Funcţia Schimbul Data Seria şi numărul

crt. prenumele verificării de ordine
al aparatului
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Rezultatele verificării Viza şefului Semnătura Observaţii

Dozaj Etanşeitate Presiune de echipă celui care a
(Di) oxigen (grupă) verificat
+ - (atmosfere
)
6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Tabelul nr. 8
REGISTRUL NR.4
Intervenţii executate
Raportul executării programului

Data Locul Natura Conţinutul
intervenţiei evenimentulu evenimentului planului de Numele Timp
i acţiune salvatorilor din lucrat în Lucrări
componenţa ore efectuate
echipei (grupei )
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
Observaţii Viza
(mod de comportare a Conducătorul
salvatorilor, propuneri, greutăţi Şefului de staţie responsabil
întâmpinate) cu lichidarea avariei
8. 9. 10.
NOTĂ:- persoana care întocmeşte programul sau rapoartele va semna în rubrica respectivă la sfârşitul textului.
ANEXA 1
ANTETUL SUCURSALEI
SE APROBĂ,
CONDUCĂTORUL SUCURSALEI
PROPUN SPRE APROBARE,

ŞEF STAŢIE SALVARE,
ADEZIUNE ANGAJAMENT
Subsemnatul (1) ----------------------------------------------------------------------------------

născut în anul---------------------------------luna--------------------------ziua----------------------------
Având o vechime în subteran de-------------------------ani, absolvent al (2) (3)
------------------------------cu domiciliul stabil în
localitatea--------------------------------------------------strada------------------------
numărul-------------------------după ce am luat la cunoştinţă „Regulamentul„ privind condiţiile
pe care trebuie să le îndeplinească un salariat pentru a funcţiona ca salvator minier şi cele
de funcţionare a staţiilor de salvare .
Solicit în mod voluntar să fiu admis a face parte din efectivul staţiei de salvare a
(4)-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mă angajez:
1.- Să activez în cadrul staţiei de salvare pe o perioadă de minimum 3 ani.
2.- Să respect întocmai programele de instruire ale salvatorilor.
3.- Să răspund conştincios la toate chemările forurilor competente pe linie de
salvare.
4.- Să-mi însuşesc temeinic cunoştinţele teoretice şi practice ale activităţii de
salvare.
5.- Să îngrijesc aparatele pe care le voi primi în folosinţă de la staţia de salvare.
6.- Să respect întocmai dispoziţiile de la şefii ierarhici în timpul intervenţiilor şi
instructajului şi să nu precupeţesc nici un efort pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor
primite în timpul intervenţiilor şi instructajului.
Drept pentru care semnez prezenta adeziune angajându-mă să dau dovadă de un
înalt spirit de umanitate şi colegialitate pentru a purta cu onoare titlul de salvator minier.
Semnătura
------------------
(1) – Numele şi prenumele celui care solicită înscrierea în efectivul staţiei de

salvare.
(2) – Se va trece calificarea.
(3) – Se va trece ultima şcoală absolvită, eventual ultimul an şcolar.
(4) – Se va trece numele sucursalei pe lângă care funcţionează staţia de salvare
în care doreşte să activeze solicitantul.
NOTĂ: Se înregistrează şi se păstrează la dosar.

Anexa nr.2
TEMATICA ORIENTATIVĂ DE REÎMPROSPĂTARE ( ETAPA II ) A

CUNŞTINŢELOR TEORETICE
Nr. Plan tematic detaliat

crt.
0. 1.
A.- TEMATICA PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ
Luarea la cunoştinţă de către salvatori a planului de prevenire şi protecţie de
1. la sucursalelor miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare minieră, precum
şi, după caz – de la cele ale sucursalelor la care trebuie să intervină pe bază de
contract.
2. Indicarea eventualelor modificări de bază în structura aerajului minei şi

informarea curentă despre lucrările miniere noi.
3. Informaţii referitoare la inversarea curenţilor de aeraj din mină.
4. Compoziţia aerului atmosferic. Descrierea gazelor de mină ( CH 4, CO2, CO,

H2S etc. ). Influenţa fiecărui gaz asupra organismului uman, modul în care se
formează aceste gaze, controlul lor şi pericolul pe care-l prezintă asupra
organismului uman.
5. Cauzele care produc avarii miniere: incendii subterane, focuri de mină,

explozii de metan şi praf de cărbune, surpări mari, erupţii de gaze şi material mărunt
din zăcământ, inundaţii, emanaţii şi acumulări de gaze, etc.
6. Cercetarea urmărilor unor avarii ca de exemplu: cocs, funingine, foc, efecte

dinamice ale exploziei asupra susţinerii, starea construcţiilor de aeraj.
7. Prelevarea probelor de aer din atmosferă în urma unei avarii şi de după

diguri.
8. Prevenirea şi stingerea incendiilor şi focurilor endogene. Materiale contra

incendiilor ca: extinctoare, trenuri antiincendiare, injectări în masiv, perdele de ceaţă,
dopuri de spumă, utilizarea gazelor inerte pentru combaterea focurilor şi incendiilor.
9. Apa ca mijloc de stingere. Folosirea dotaţiei pentru stingerea incendiilor cu

ajutorul apei ( furtunuri de pompieri, furtunuri cu spirală, hidranţi, perdele de apă).
1 Dopurile de spumă, mod de producere, perne pneumatice- montarea şi

10. demontarea rapidă a acestora.
0. 1.
1 Schimbarea aerajului în timpul incendiului sau a focului de mină
11. (depresiunea termică, inversarea curenţilor de aeraj, focuri secundare,
evacuarea fumului, etc.)
1 Principii pentru efectuarea diverselor intervenţii de salvare, după natura

12. avariei şi a diverselor condiţii.
1 Obligaţii ale salvatorilor în timpul acţiunilor de salvare. Idem pentru şeful

13. de echipă, de grupă, de staţie de salvare minieră.
1 Obligaţiile şefului bazei subterane şi utilarea acesteia.

14.
1 Prelucrarea diverselor cazuri de accidente la operaţiuni de salvare de la

15. sucursalele miniere din ţară şi străinătate.
1 Construcţii de izolare provizorii şi definitive: diguri de ciutaci, zidărie,

16. scânduri, rambleu, saci, perne pneumatice, etc.
1 Alarmarea salvatorilor: modul de comunicare în subteran între membrii

17. unei formaţii, comunicarea între formaţie şi baza subterană.
1 Construcţia, funcţionarea şi manipularea telefonului de campanie, mod

18. de deservire a instalaţiilor de semnalizare
1 Intrarea salvatorilor în zonă: mod de lucru în zonă ( la diverse genuri de

19. avarii ), retragerea din zonă, timpul de lucru efectiv şi odihna efectivă.
2 Mod de acţiune a salvatorilor în cazul incendiilor la instalaţiile electrice.

20.
2 Alte tematici specifice sucursalei.

21.
B.- TEMATICA ORIENTATIVĂ PENTRU EXERCIŢII PRACTICE

( ETAPA II )
a.- Acomodarea cu aparatura de salvare
1 Descrierea aparatelor izolante în ansamblu şi pe subansamble,

1. arătându-se importanţa fiecărei piese în parte.
2 Descrierea pulmotoarelor şi inhalatoarelor şi a modului în care trebuie

2. să se execute respiraţia artificială.
3 Descrierea diverselor tipuri de aparate pentru controlul etanşeităţii şi a

3. modului de verificare a aparatului izolant.
o. 1.
4 Descrierea măştilor de autosalvare în ansamblu şi pe subansamble,

4. modul de folosire.
5 Descrierea pompelor pentru transvazarea oxigenului.

5.
6 Descrierea dulapului de dezinfectare şi diferitelor metode de

6. dezinfectare a aparatelor izolante.
7 Măsurători de aeraj ( debite de aer, temperatură, umiditate ), controlul

7. gazelor de mină, prelevări de probe de aer.
8 Exerciţii de stingere a unui incendiu simulat; cu utilizarea apei,

8. extinctoarelor, agregatelor.
9 Exerciţii de deservire a instalaţiilor mecanice cu trolii şi transportoare,

9. darea semnalelor la puţuri, etc.
C.- EXERCIŢII PRACTICE PENTRU MENŢINEREA CONDIŢIEI

FIZICE
1 Transportul aparatelor de protecţie a respiraţiei pentru personalul

1. surprins de avarie în diferite lucrări miniere.
2 Transportul accidentaţilor prin diferite lucrări miniere, pe braţe pe

2. distanţa de 200m timp de 30min. şi cu targa pe o distanţă de 500m timp de
20min.
După fiecare repriză se face o pauză de 10min.
3 Exerciţii de ridicare a unei greutăţi de 25kg la înălţimea de 1m în

3. reprize de 5min cu pauze de 5 minute între reprize.
4 Exerciţii de mers în genunchi şi mâini, târâş pe burtă şi coate pe o

4. distanţă de 100m în timp de 5 minute cu aparatul izolant în funcţiune.
5 Exerciţii de marş normal cu o viteză de 4-6km/h cu pauza între ore de

5. 10 minute.
6 Exerciţii de marş prin lucrările miniere înclinate cu o viteză de 1 -2km/h.

6.
7 Exerciţii de urcare- coborâre pe scările unui puţ. Fiecare salvator va

7. face repriza de minimum 150 m urcare şi coborâre cu pauze de 15 minute între
reprize.
8 Exerciţii de lucru la o înaintare în steril sau la un abataj unde obligatoriu

8. vor efectua toate operaţiile normale de lucru, inclusiv aducerea materialului
pentru susţinere.
0. 1.
9 Exerciţii de marş pe teren accidentat cu aparatul în funcţiune cu viteza
9. de 3- 4km/h cu pauze de 5 minute, la fiecare 30 minute de marş.
1 Trimestrial se va face un exerciţiu de alarmare a salvatorilor cu

10. deplasarea echipelor într-o zonă declarată avariată.
D.- TEMATICA PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
1 Cunoştinţe generale privind anatomia şi fiziologia corpului omenesc.

1.
2 Metode de acordare a primului ajutor prin respiraţie artificială.

2. Aparatura folosită.
3 Acordarea primului ajutor în caz de fracturi, hemoragii, arsuri, etc.

3.
4 Primul ajutor dat în zonă salvatorilor accidentaţi.

4.
5 Transportul accidentaţilor prin atmosfera viciată de la locul avariei

5. până la baza subterană a salvatorilor.
6 Acordarea primului ajutor prin respiraţie artificială:

6. - pregătirea accidentatului;
- metoda Schaffer şi Szilvester;
- metoda înecatului;
- metoda gură la gură, gură la nas.
7 Trusa de prim ajutor. Masajul cardiac.

7.
8 Acordarea primului ajutor în caz de hipertermie.

8.
Notă:
- la exerciţiile din subteran, în timpul prescris se include şi deplasarea de la staţia
de salvare şi înapoi, însă locul de executare şi exerciţiu va fi astfel ales ca durata efectivă
a exerciţiului să fie de cel puţin 2 ore;
- înaintea începerii exerciţiului cu aparatele izolante, fiecare salvator va verifica
singur aparatul sub supravegherea directă a şefului de echipă şi controlul conducătorului
exerciţiului;
- lunar se va executa cel puţin un exerciţiu de 2 ore cu folosirea la respiraţie a
oxigenului din butelie şi a cartuşului filtrant;
- şeful staţiei de salvare sau locţiitorul lui va completa în registrele de salvare după
fiecare exerciţiu: prezenţa salvatorilor, modul cum a decurs programul, materialul predat
sau exerciţiul efectuat, comportarea la program a fiecărui salvator în parte, durata
exerciţiului;
- personalul care execută instruirea salvatorilor, va controla în permanenţă, modul
în care salvatorii montează, demontează şi verifică aparatul de salvare şi anunţă citirea
manometrului pentru verificarea rezervei de oxigen;
- şefii staţiilor de salvare de la sucursale au latitudinea de a modifica programul de
instruire a salvatorilor funcţie de specificul sucursalei respective, executându-se însă
lucrări similare celor din prezentul program;
- programul de instruire a salvatorilor, întocmit de şeful staţiei de salvare şi vizat de
conducătorul tehnic al sucursalei miniere, va fi afişat în cadrul staţiei de salvare la
începutul fiecărei luni.
Anexa 3
DOTAREA ŞI METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA

EXERCIŢIILOR DE CĂTRE SALVATORI ÎN CAMERELE DE
ANTRENAMENT
I.- DOTAREA CAMERELOR DE ANTRENAMENT PENTRU SALVATORI:

1.- Fiecare staţie de salvare minieră trebuie să aibă o cameră de antrenament
în care să se poată realiza condiţii de microclimat cât mai apropiate de cele existente în
subteran (în cazul producerii unei avarii). Indiferent de categoria staţiei de salvare minieră,
camerele de antrenament vor îndeplini condiţiile impuse în prezentul regulament.
2.- Camerele de antrenament vor fi astfel dimensionate încât în interiorul lor să
poată lucra două echipe de salvare minieră, fiecare simulând asigurarea securităţii pentru
cealaltă.
3.- Camerele de antrenament pot fi amenajate fie la suprafaţă, fie în subteran
într-o lucrare minieră , care să facă posibilă evacuarea gazelor şi fumului fără a afecta
circuitul de aeraj al minei.
4.- Camerele de antrenament amenajate în subteran vor fi prevăzute cu
instalaţie de aeraj parţial (pentru evacuarea aerului viciat şi a fumului) cu posibilitatea de
pornire - oprire a ventilatorului din interiorul şi exteriorul încăperii.
5.- Camerele de antrenament vor fi prevăzute cu instalaţii de iluminat fix.
6.- Camerele de antrenament vor fi izolate cât mai etanş faţă de exterior şi
prevăzute cu uşi care se manevrează atât din exterior cât şi din interior.
7.- Deasupra intrării în camerele de antrenament se instalează un bec de
semnalizare de culoare roşie , care în timpul desfăşurării exerciţiilor va fi aprins.
8.- În camerele de antrenament , mediul cu fum se realizează prin folosirea
lumânărilor fumigene , prin arderea bucăţilor de bandă de covor de cauciuc uzată , cârpe
vechi, etc.
Materialele care ard pentru a produce fum se introduc într-un recipient de tablă
care se goleşte la terminarea exerciţiului.
În camera de antrenament concentraţiile de gaze toxice nu vor depăşi CMA.
9.- Camerele de antrenament vor fi dotate cu 3 - 4 ergometre, prevăzute cu
greutăţi de 25kg. Ergometrul va fi confecţionat dintr-un cadru metalic fixat la partea de jos
pe o placă metalică . Pe cadru glisează o greutate. Cablul de tracţiune este dirijat la partea
superioară de o rolă.
- spaţii înguste confecţionate fie din materia! lemnos sau sub formă de
module confecţionate din profile metalice şi plasă de sârmă. Elementele (modulele) se
asamblează între ele prin şuruburi şi au pe părţile laterale uşi, iar la capăt, aşezată vertical
o scară. Porţiunea planului înclinat este aşezată la 20° faţă de orizontală, în interiorul
acestor construcţii se montează conducte pentru aer comprimat prevăzute cu coturi şi
flanşe.
- într-o nişă amenajată într-un perete şi adâncă de 0,4 - 0,5 m, având
dimensiunile şi profilul unei lucrări miniere tipizate , se va realiza o construcţie de izolare
din bolţari, fără a se folosi material liant.
- o scară din funie de oţel, cu lungimea de 3-4m, fixată solid în tavanul
camerei de antrenament.
- două scări metalice, cu trepte late de cea 0,20 m şi prevăzute cu bare

laterale de sprijin, ansamblul scară - bară fiind fixat la o înclinare de 45" faţă de unul din
pereţii camerei de antrenament. Ansamblul scară - bară de sprijin se va fixa pe o placă
metalică.
Atunci când camera de antrenament se amenajează în subteran, se pot crea
condiţii de antrenament, ca :
- spaţii înguste , prin realizarea unor astfel de treceri între peretele lucrării
miniere şi un perete realizat din scânduri;
- instalaţii de ergometre într-o nişă sau cameră subterană ;
- construcţie de izolare (fără folosirea liantului) într-o lucrare minieră
orizontala;
- un suitor prin care sa se facă circulaţia salvatorilor pe ambele secţii; .
- scăriţe cu balustrade de sprijin care se aşează înclinat faţă de peretele
unei nişe sau camere subterane.
II.- METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA EXERCIŢIILOR DE

CĂTRE SALVATORI ÎN CAMERELE DE ANTRENAMENT:
1.- exerciţiile salvatorilor în camerele de antrenament se desfăşoară în
conformitate cu tematica cadru din prezentul regulament.
2.- în fiecare lună salvatorii vor efectua 8 ore de exerciţii, practice din care cel
puţin 2 ore în camera climaterică în mediu cu fum.
3.- în stabilirea tematicii privind instruirea salvatorilor în camera de antrenament
- realizat pe baza tematicii cadru - se va insista asupra următoarelor operaţiuni:
- treceri prin lucrări miniere de diferite secţiuni în care salvatorii sunt
obligaţi să meargă in poziţiile târâş , în mâini şi în genunchi aplecat;
- transportarea accidentaţilor , a materialelor , sculelor şi dispozitivelor
necesare pentru lichidarea avariei;
- manevrarea aparatului la trecerea prin spaţii înguste atunci când este dat
jos de pe spatele salvatorului şi atunci când el trebuie luat pe spate , etc.;
- efectuarea unor operaţiuni ca de exemplu : montări şi demontări de
conducte de aer comprimat sau apă în spaţii înguste, montări de tuburi de aeraj, etc.;
- exerciţii cu depunere de efort mare ca de exemplu : lucru la ergometre,
urcarea sau coborârea de pe scara .
4.- este interzis să se introducă la exerciţii salvatori care acuză diferite
indispoziţii sau sunt în convalescenţă.
5.- înainte de efectuarea exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii nu vor
consuma lichide în exces , băuturi alcoolice sau mâncăruri grele şi sărate.
6.- la intrarea în camera de antrenament salvatorii sunt verificaţi dacă sunt
echipaţi corespunzător, dacă presiunea oxigenului din butelia aflată în aparatul izolant este
de 150 - 200 atmosfere, după care li se dau indicaţii scurte asupra operaţiunilor pe care
trebuie să le execute.
7.- persoana care conduce exerciţiile în camera de antrenament este
răspunzătoare de respectarea măsurilor de protecţia muncii care trebuie luate pe toată
perioada rămânerii în această încăpere.
8.- cantitatea de muncă pe care trebuie să o presteze salvatorii în camera de
antrenament, se exprimă în kgm , şi în funcţie de instalaţiile la care lucrează , se
calculează cu relaţii în care se folosesc următoarele notaţii:
p - greutatea obiectelor transportate , (kg) ;
P - greutatea salvatorului împreună cu aparatul izolant, (kg);
l - lungimea drumului pe care se face transportul,(m);
z - numărul de treceri repetate ;
t - timpul cât durează activitatea , (min.), (fără includerea timpului de
odihnă);
S - lungimea drumului de trecere, (m);

h - înălţimea de ridicare a greutăţii, (m);
n - numărul de ridicări; a - unghiul de înclinare al traseului de parcurs de
către salvator.
În aceste calcule se folosesc valorile numerice (120 - 140) (500 ; 0,055 ; 0,5 ;
580) stabilite experimental pe baza măsurării consumului energetic.
9.- cantitatea de muncă depusa de salvatori în camerele de antrenament
trebuie să fie echivalentă cu :
- 10.000 kgm pentru salvatorii în formare , primele două luni de la
recrutarea lor;
- 15.000 kgm pentru salvatorii în formare în lunile 3 - 4 de la recrutare;
- 20.000 kgm la salvatorii cu vechime , inclusiv cei în formare aflaţi în lunile
6 de la recrutare.
10.- cantitatea de muncă depusă în timpul transportului de materiale, de
accidentaţi, de utilaje , etc., se stabileşte cu relaţia:
A1 = p x l x z (kgm)
11.- cantitatea de muncă depusă pentru realizarea unei construcţii de izolare
(fără folosirea liantului), se stabileşte cu relaţia :
A2= 120 x t (kgm)
12.- cantitatea de muncă depusă pentru tăierea de material lemnos cu
fierăstrăul cu două mânere , se stabileşte cu relaţia :
A3 = 500 x t (kgm)
13.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu
profil normal (orizontală) se stabileşte cu relaţia :
A4 = 0,055 x P x S (kgm}
14.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu
profil normal înclinată la un anumit unghi , se stabileşte cu relaţia:
A5 = 0,055 x P x S x sin a (kgm)
15.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei porţiuni de galerie cu
profil redus , în poziţie târâş :
A6 = 0,5xPxS (kgm)
16.- cantitatea de muncă depusă pentru ridicarea unei greutăţi la ergometru, se
stabileşte cu relaţia :
A7 = p x h x n (kgm)
17.- cantitatea de muncă depusă pentru urcarea unei scări aşezate vertical în
ritm de o mişcare pe secundă , se stabileşte cu relaţia:
A8= 580 x t (kgm)
Când scara este aşezată înclinat , se foloseşte relaţia :
A8 = 580 x t x sin a
18.- cantitatea totală de muncă depusă de un salvator în camera de
antrenament se calculează cu relaţia :
AT = Σ(A1 ,A8) (kgm)
19.- în timpul desfăşurării exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii vor
face citirea finimetrului la intervale de maximum 10 - 15 minute , pentru a stabili momentul
retragerii din camera de antrenament.
20.- şeful staţiei de salvare sau adjuncţii săi , vor stabili condiţiile de microclimat
din camera de antrenament , urmărind modul de comportare al fiecărui salvator în funcţie
de aceste condiţii , ţinând cont de faptul că la:
3 - 5 catagrade apare senzaţia de sufocare ;
6 - 9 catagrade apare senzaţia de apăsare ;
10-12 catagrade apare senzaţia de căldură ;
13-19 catagrade apare senzaţia plăcută.
21.- se vor instrui salvatorii asupra faptului că semnele apariţiei şocului termic
(acumulare excesivă de căldură în organism) se manifestă prin dureri de cap , senzaţii de
vomă , ameţeală, slăbeşte vederea şi auzul . La apariţia acestor senzaţii se anunţă şeful
de echipă care va întrerupe antrenamentul.
22.- după un exerciţiu intens în mediu cu temperatură ridicată , !a ieşirea din
camera de antrenament salvatorii se învelesc bine , vor consuma băuturi calde şi li se vor
administra vitamina B1 şi glucoză.
23.- timpul de lucru în camera de antrenament ca şi durata pauzei se stabileşte
de conducătorul exerciţiului în funcţie de condiţiile din încăpere , de intensitatea exerciţiului
şi de potenţialul salvatorilor.
24.- Dacă se amenajează camera de antrenament în subteran şi nu există
posibilitatea de a realiza mediu cu fum, temperatură şi umiditate ridicată , consumul de
muncă depus de salvatori va creşte de la 20.000 kgm/120 min, la 25.000 - 30000 kgm/120
mm. In mediu fără fum şi temperatura mediului ambiant de 20 - 28°C , funcţie şi de
vechimea salvatorilor în activitate, se vor corela aceste prevederi cu cele din Art.9.- astfel :
Cantitatea de muncă depusă, kgm/120min

Temperatura Salvatori în lunile 1-2 Salvatori în lunile 3-4 Salvatori cu vechime
mediului ambiant de la recrutare de la recrutare şi cei în lunile 5-6 de
la recrutare
1. 2. 3. 4.
200C 20000 25000 35000
240C 15000 20000 25000
280C 10000 15000 20000
ANEXA 5
ANTET
AUTORIZAŢIE
DE SALVATOR MINIER
ANEXA 6
LOC PENTRU
FOTOGRAFIE
ŞTAMPILA
SEMNĂTURA POSESORULUI
.........................................................
Autorizaţie
de salvator minier
Nr.--------din------------20----
În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 193/ 1992 şi cu prevederile legislaţiei în

vigoare şi a fişei de examinare nr.-----------------------din----------------------20------- se acordă.
„ AUTORIZAŢIA DE SALVATOR MINIER „

cu dreptul de a funcţiona în cadrul staţiilor de salvare conform legislaţiei în vigoare,
domnului___________________________________________________________________
născut în anul __________________luna_______________ ziua______________________
actualmente încadrat al _______________________________________________________
în funcţia de ________________________________________________________________
Autorizaţia este valabilă până la data de ___________________________________
cu dreptul de prelungire conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare
minieră.
DIRECTOR
A. Instruit în perioada ___________________________________

Examinat la data de ___________________________________
Rezultatele examinării:
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea

activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.
Comisia de examinare:
Preşedinte:_____________________
Membrii :_____________________
_____________________
_____________________
_____________________
B.- a) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
PREŞEDINTELE COMISIEI de EXAMINARE,
b) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
c) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
d) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
e) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
activităţii de salvare minieră până la data de __________________.
f) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
g) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
h) Reinstruit în perioada _____________________________
TEORETICE_________________________
PRACTICE _________________________
C.- a) Luat în evidenţă la staţia de salvare ______________________________
Funcţionează ca_______________________
Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. __________
Data________________ Şeful staţiei de salvare
Aprobat
conducătorul sucursalei
b) Luat în evidenţă la staţia de salvare ______________________________
Funcţionează ca ____________________________
Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. _____________
Data_________________ Şeful staţiei de salvare
Aprobat
c) Luat în evidenţă la staţia de salvare ______________________________
Funcţionează ca _____________________________
Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ____________
Data__________________ Şeful staţiei de salvare
Aprobat
D.- a) Poate îndeplini funcţia de salvator conform regulamentului până la data de

______________ , când depăşeşte vârsta.
PREŞEDINTELE COMISIEI DE EXAMINARE,
Data________________ _____________________
b) Cu derogare privind_________________________
pentru funcţia de _______________________
până la data de ____________
în baza________________________
Data________________ _____________________
c) Cu derogare privind__________________________
pentru funcţia de ________________________
până la data de ________________
în baza____________________________
Data________________ _____________________
E.- Îndeplineşte condiţiile medicale cerute de legislaţia în vigoare:
Nr. Data Cine constată Specificaţia apt - inapt Detalii Semnătura şi parafa
crt. medicului
F.- Însuşit cunoştinţele la instructajul de la staţia de salvare a sucursalei:
Anul Trimestrul Prezenţa (ore) Calificativ Observaţie Semnătura şef

staţie
Observaţii:

Partea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partea I. Capitolul I.

1. CERINŢE MINIME DE APLICARE

2. RELAŢII CU ACTE NORMATIVE

3. APLICAREA DE TEHNOLOGII NOI

4. CERINŢE GENERALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

B. ACCESUL ÎN INCINTA SUCURSALELOR

2. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte:

Duşurile trebuie să dispună de apă rece şi caldă.

2. PROCEDURI DE INSTRUIRE A LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL

2.2. PROCEDURI DE INSTRUIRE A LUCRĂTORILOR DE LA SUPRAFAŢĂ ÎN

A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu

Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi

B. Instruirea la locul de muncă

Instruirea periodică se va finaliza prin verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de

2.3. PROCEDURI DE INSTRUIRE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII

A.1. Instruirea introductiv generală la angajare:

A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu

II. INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCĂ:

Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice

III. INSTRUIREA PERIODICĂ:

Cu aprobarea Directorului Securitate şi Sănătate în Muncă lucrătorii cărora li s-a

3. REPARTIZAREA ÎN SUBTERAN A LUCRĂTORILOR PE LOCURI DE

La fiecare front de lucru activ în subteran va fi repartizat un număr suficient de

4. VERIFICAREA PERIODICĂ MEDICALĂ – PROFESIONALĂ ŞI ÎN

4.1. EXAMINĂRI MEDICALE

4.2. MESERIILE, PROFESIILE ŞI POSTURILE DE LUCRU CARE NECESITĂ

(1). Artificieri ( activitatea cu explozibili în subteran sau la suprafaţă ):

(2). Salvatori minieri ( participă la toate acţiunile de salvare în caz de

(3). Mecanici maşini de extracţie miniere ( manipulează maşini de extracţie

(4). Semnalişti ( dau semnale de puţ pentru mecanicii maşinilor de

Control medical periodic:

(5). Electricieni cu munci specializate în mine grizutoase, mecanici LDM,

(6). Mineri, ajutori mineri, muncitori necalificaţi, sondori, preparatori, şefi

(8). Mecanici compresoare – ventilatoare, preparatori, alţi lucrători care-şi

(11). Fochişti, forjori:

(12). Operatori calculatoare, prelucrători prin aşchiere, personal, personal

(13). Conducere întreprindere, sectoare, ingineri, CFL, APM, specialişti

(14). Personalul sanitar – psihologic superior şi mediu:

Examen medical la angajare:

Examenele medicale suplimentare: se efectuează în funcţie de diagnosticul

4.3. VERIFICAREA PROFESIONALĂ ŞI ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI

5. PERSONAL DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o

6. PERIODICITATEA CONTROLULUI LA LOCURILE DE MUNCĂ ŞI

La sucursalele miniere din cadrul CNH SA, în zilele nelucrătoare se va organiza un

7. OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI – LUCRĂTORULUI

7.1. OBLIGAŢII GENERALE ALE ANGAJATORILOR

(1). Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în

b.- să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii

7.2. OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR

Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi

- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după

8. ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE:

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie

PRIVIND ACORDAREA ECHIPAMENTULUI DE LUCRU ŞI DE PROTECŢIE LA

Acordarea echipamentului de lucru şi de protecţie se face de către angajator în baza

Echipamentul individual de protecţie se acordă tuturor lucrătorilor după următorul

Normativ cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie

Cască de protecţie inventar

IFRONIST Cască de protecţie inventar

mediu de lucru - suprafaţă Salopeta simplă 1/6 luni

Cască de protecţie inventar

MACARAGIU Cască de protecţie inventar