-

' '
,, '
'
, 0

'

j
, i

,
-

DACIA A
I

- 1
J '

15 1938
, ..
.. 4
. '
. .

,
.

-
.

'
1 1
, ,
,
(
g
r
Pretul Lei 40
www.dacoromanica.ro (
DACIA ISTORICA
Apare la fiecare 15 a
Red. Prop. IOSIF SCHIOPUL
REDACTIA ADMINISTRATIA
CLUJ, STRADA CO$BUC 7

12 luni . . . . 400 Lei

6 luni . . . . 200 Lei
3 luni . . . . 105 Lei
Pentru 12 500 Lei

Numárul 40 Lei.

www.dacoromanica.ro
 DACIA ISTORIGA
STUDII CERCETÁRI
Anul IL Cluj, 15 1938. 1.

UNE ÉNIGME ET UN MIRACLLE HISTORIQUE"

Istoricul francez Ferdinand Lot a publicat de curând (Paris
1937) in douä volume mari sub titlul Les invasions barbares" o
istorie succinctä a popoarelor din Europa. Partea despre
are drept titlu - titlul pus in fruntea acestor Enigma
miracolul ar fi sä fie disparitia din istorie, timp de vreo 8 secole,
a populatiunii civile romane sau romanizate din acea parte a Da-.
ciei Traiane care azi se numeste (geograficeste) Transilvania.
Chestiunea continuitätii sau discontinuitätii elementului roman
sau romanizat Transilvania este ea oare inteadevär o enigmä,
singüra in ce priveste Transilvania ? Nu. Enigma mai
prinde disparitia din istorie a Transilvaniei de care la
fel nu se mai pomeneste timp de 8 secole. In momentul in care se
pomeneste din nou de Dacia Transilvaneaná (sub un nume nou,
fireste), se pomeneste din nou de elementul roman sau romanizat
al ei (tot sub alt nume). enigma astfel completata inceteazä de
a mai fi o de nedeslegat.
Dacia care dupá retragerea legiunilor romane a fost
invadatá pe de Goti, Huni, Gepizi, Avari, n'a fost
treaga Dacie Traianä. N'a fost de toate regiunea muntoasä
a acestei Dacii, n'a fost Transilvania de azi, ci au fost
rile subcarpatine cele de dincolo de Carpatii cari despart Tran-
silvania de Ungaria. Nomazi, venind de femei copii
in urmati de turme de vite necesare pentru

www.dacoromanica.ro
2

hrana invadatorii cäutau râurilor mari cari duel spre

Occident, tinta a tuturor acestor invadatori. Transilvania
conjuratá din toate pärtile de munti acoperiti de páduri nepatrunse,
cu trecätori abia cunoscute de locuitorii acelor locuri, drumuri
pe unde ar fi putut trece cärute incärcate turme mari, a fost un
obstacol in calea invadatorilor gräbiti sä in Occident de
aceea a fost A fost un obstacol de neinvins, cum obstacol
a fost la secolului al in calea hoardelor
cari au invadat Ungaria. se explicä despre Tran-
silvania locuitorii ei timp de aproape 8 secole.
*

Invaziunea Tätarilor din 1241 este cea mai importantä epocä

in istoria Transilvaniei, chiar pentrucá Transilvania n'a fost inva-
datä ea. nefiind invadatá ea a fost un
azil de refugiu pentru de locuitori ai tinuturilor inva-
date din-sudul din Vestul Carpatilor. Prádarea Transilvaniei de
cätre de care vorbesc unele cronici sträine este numai o
poveste näscocitä mult dupä invaziune, o poveste pe care o des-
minte täcerea a cronicilor tuturor documentelor ungu-
re§ti contimporane (cum se va aräta, mai pe larg, la timp).
Restabilirea adevärului in timpul invaziunii Tätarilor din
1241 Transilvania a fost un azil de refugiu pentru cei
tuiti de invaziune ne face cu lämurim o serie
de evenimente, cari azi formeazä obiect de controverse :
lonizarea Säcuilor in Transilvania ja secolului al XI-lea ;
inchegarea germani din provincia Sibiului intr'o auto-
nomie nationalä la inceputul secolului al XIII-lea ; descälecarea din
tara Fägärawlui la sfâr§itul secolului al XIII-lea.
Dacá aceste evenimente ar fi adeváruri intangibile.
istorie de mai târziu a Transilvaniei, istoria dela mijlocul secolului
al inainte ar rámânea neinteleasä, lipsitä de logicá, färä
cu trecutul. Dacä acele evenimente ar fi
avut atunci când istoria de azi pretinde cä au avut istoria
Transilvaniei ar fi trebuit aibe cu inceperea mijlocului secolului
al XIII-lea o altä
Examinarea a documentelor pe cari se intemeiazä
tarea evenimentelor acestora ne aratä parte dintre acele
documente sunt fal§e, parte sunt gre§it sau tendentios interpretate
in consecintá acele evenimente nu pot fi adeväruri intangibile
nici in ansamblul nici luate fiecare in

www.dacoromanica.ro
 3

Examinarea a documentelor ne aratá :

1. n'au putut fi colonizati in Transilvania de

secolului al de invaziunea Tätarilor
din
2. Inchegarea colonistilor germani din provincia Sibiului inWo
autonomie nationald n'a putut se intämple nici ea de acea
pentrucä de invaziune provincia Sibiului abia avea
o de colonisti germani numiti Flandrenses" ').
3. Descalecarea din tara Fägärasului n'a fost o descalecare de
RomAni in tinuturile subcarpatine, ci o reintoarcere la vatra
a unor
Marea invaziune a Tätarilor din 1241 a determinat aceste eve-
nimente. Cu prilejul acelei invaziuni s'au refugiat in Transilvania
Säcuii ; cu acel prilej s'au refugiat un mare numár de Germani din
judetele din nordul Ungariei ; cu acel prilej au venit grupuri
nate de Unguri ; cu acel prilej s'au refugiat in Transilvania mii de
Români din tinuturile subcarpatine, alungati de Tátari, intorcin-
du-se la vetrele retragerea Tätarilor, cum spune, cel din-
tâiu, Dimitrie Cantemir in Chronicul Româno-Moldo-Vlahilor" :
s'au tras la munti, trecând la Ardeal, unde vreme. acolo
s'au asezat, pânä când cu osamá in Moldova,
Radul Negrul cu altii in tara Munteneasca s'au intors,
nu cum de iznoavä le-ar fi descalecat, precum se gresesc chro-
nicile noastre, ci ca cum din bejenie intorcându-se pe locurile
mosiile sale asezandu-se".

miraclu ? Ci concluziuni eronate trase din pre-

!

mise eronate.
Eliminarea sau indreptarea acestor premise eronate o incepe
revista cu acest numär.

Cum n'au Germani de invaziune nici in Tara

in Tara BArsei. In Tara n'au lost Identificarea
tera Baza" cu Tara se datoreve unor documente fal§e, - cum
se va yedea din numerile ale revistel noastre.

www.dacoromanica.ro
 PROBLEMA SACUIASCA.
L
de toate o intrebare : de ce säcuiascä nu secuiascä ?
un räspuns : pentrucá Säcui-Säcuiascä este numirea româneascä
istoricä a locuitorilor unguri dela frontiera dinspre Est a
vanieL Secui-secuiaseä este o formá mai literarä, pe care o
gäsim in cärti, dar n'o auzim graiul viu românesc din Transilvania.

In limba ungureascä echivalentul numirii române§ti este székely

(la plural székelyek) limba germanä Szekler ; in limba documen-
telor latine§ti Siculus.
Säcui nu este un cuvânt de origine româneascá. In limba româ-
neascä el nu are nici un imprumutat dela altii. Dela
cine ? Mai logic ar fi sä presupunem 1-am imprumutat dela
Säcuii cä la originea lui este ungurescul székely. Dar cu presu-
punerea aceasta ne lovim de o mare dificultate : românescul Säcui
nu poate sä fie o asimilare a ungurescului székely, pentrucä e
din finalä nu s'a putut preface românesc u. Asimi-
larea fireascá, conformä regulelor foneticei române§ti, ar fi putut da
numai (cum Vásárhely a dat heiu, cum Várhely
a dat Orheiu ; cum Székeltelek in judetul Bihor a dat Sichitelec
pe sub influenta lui t din silaba urrnätoare, Sititelec, cum
in fine Székelyhid tot jud. Bihor a dat - dar in nici
un caz nu Säcui".
Dar oare forma ungureascä de azi székely este ea forma veche,
istoricä a numelui ? Oare nu o origine pentru amân-
douá formele : românescul Säcui ungurescul székely ?
DecO vom cerceta documentele vechi, vom
de latinescul Siculus (la pL o formá ungureascá
care nu este cea de azi: Scichul Boguta la 1092, - Scicul bogitta
la 1095, - Petrus Zekul la 1308, - Abraho dicto Zekul la 1310, -
Petro ditco Zecul la 1318, - Dominico dicto Zekul la 1320, - Grego-
rius dictus Zekul la 1351. - Apoi, pentru prima datä, Petrus dictus

www.dacoromanica.ro
 5

Zekel la 1353, - Gregorius dictus Scekel la 1361, - apoi din nou

Gregorii Zekul la 1366.
Exemplele citate sunt toate din Ungarial insä aceastä
formä in documentele din Transilvania, mult mai târziu ce-i drept,
- pentrucä in Transilvania de in general se pomeneste
mai târziu decât in Ungaria. La 1345 (Zimmermann, Urk. No. 609,
556 566), capitlul episcopiei din Oradea o diplomä din
1241 a regelui Carol Robert, care aprobä o din 1240 a
Voivodului Transilvaniei privitoare la o neintelegere ivitä cetä-
teni ai Clujului. In aceste documente se pomeneste de generationes
comitis Stark, Zekul et eorum affines" de comes Thomas filius
ekul civis de Kuluswar".
Vechile cronici unguresti cunosc ele aceastä Cronica
lui Simon din Keza, pe la finele secolului al XIII-lea,
care vede in ale Hunilor), are chiar o formá mai
veche. El povesteste anume cä Hunii lui Atilla au fost bátuti de
au fugit din Panonia, acolo numai
vreo 3000 de oameni cari s'au refugiat munti au stat acolo
pânä la venirea lui Arpad. Acesti ar fi Säcuilor,
Simon din Keza povesteste Remanserunt quoque de Hunis virorum
tria millia... qui... in campo Chigle usque Arpad permanserunt, qui
se ibi non Hunos sed Zakulos vocaverunt. Isti enim Zakuli Hunorum
sunt residui". (Cap 6) Cronica scrisä pe la 1358, po-
vesteste epizoclul in aceíasi termeni, cu deosebirea numai cä spune
cä nu se numesc Hungaros" (cronica lui Simon are Hunos")
qui... non se Hungaros, sed Zekul alio nomine vocaverunt... Etenim
Zekuli Hunorum sunt residui" (Cap 10). Cronica lui Thurocz,
la 1488, care cronica o
si o continuä, abandoneazä opinia cä ar fi rámásite ale
nilor spune ei s'au numit nu Huni sau Unguri, pentru
a nu fi confundati cu acestia. Cronica lui Thurocz dela 1488 are
in locul formei Zekul" sau Zakul" din cronicile mai vechi,
forma Zekel": qui... se non Hunos sive Hungaros, sed, ne illorum
agnoscerentur esse residui, Siculos, ipsorum autem vocabulo Zekel
se denominasse perhibentur". Acest Zekel" a fost insä introdus in
cronicá numai de editorul dela 1488. Georgius Schwandtner reedi-
teach la 1746 aceastä alui Thurocz publicând el text
numele forma de Zekel", dar notä subliniazä manu-
scrisul lui Thurocz are forma Zekul" (Cap
'1 Szamota-Zolnai, Magyar Oltlevélszotár. Budapest 1902-1906.

www.dacoromanica.ro
6

Din aceste forme istorice vechi, Zakul Zekul, atestate in

documente cronici din trei secole diferite (secolele XIII, XIV si
XV) potrivit legilor foneticei s'a format Zekel pe
Székely. In limba ungureascá tonic intotdeauna
prima silabä a unui cuvânt, silabele atone sufere schimbäri sau dispar
(be aceea diminutivele ungure§ti prescurate se intot-
deauna din prima parte a unui nume : Anti din - Dani din
Daniel, - Erzsi din Erzsébet, - Feri din Ferencz, - Jani din
János In limba româneascd tonic avându-1 de
sau penultima, Zacul-Zekul pástrat pe u, jar a
sau e din prima silabä s'a prefäcut, nefiind accentuat, in (De acea
in limba româneascá diminutivele prescurtate se formeazá
deauna din a doua parte a unui nume Sandu din Alexandru, Vidu,
din David, Geni din Eugeniu, din Elisaveta, Mitru din Du-
mitru, Fira din Rafira etc).
Numele strávechiu de Zakuli-Zekuli s'a pästrat neschimbat in
limba româneascd. Numai 1 s'a sub influenta lui potrivit
legilor foneticei precum sub influenta lui i: cal a

a dat
cum sätul a dat -
dat cai. cercel a dat cercei, copil a dat copii, gol a dat goi, destul
a dat destui, Zakuli-Zekuli

De altfel documentele numesc pe Säcui tot Saculi.

La anul 1523, Radul dela Afumati se adreseazä Sibienilor le cere
bani pentru o§tirea strânsä contra Turcilor, comunicându-le teama
sa ca nu cumva sakuli i dorobanti" dacä nu-i va putea
) Forma aceasta veche o aveau numeroase sate din Ungaria,
in ungure§te azi au numele de Székelyfalu. in judetul Sza-
a existat : villa Zekul (la 1284), villa Zakul (la 1326), 4) Satul
Székelyhid din jud. Bihor documentele vechi are forma de
kulhida (la 1325), iar satul Székelyfalva din judetul Pozsony in limba
are azi numele de Szekula 5),
Forma româneascá de Säcui exclude chiar posibilitatea ca la
originea lui sä fi putut sä fie vreo formá decât una de Zakul-
Zekul, Graiul românesc a pästrat numele vechi mai curate deck
2) In limba ungureasca medievald Z avea numai valoarea alui s
românesc. Azi acest românesc s este redat in ungureste prin sz, in
nemleste prin ss sau sz.
Anuarul institutului de nationald, vol. IV. Cluj, 1929 (Documente
publicate de S. Dragomir, p. 41).
4) Thury Jozsef, A székelyek eredete. Kolozsvár 1898.
Szabo A régi szekelyseg. Kolozsvár 1890.

www.dacoromanica.ro
 7

graiurile celorlalte popoare din Transilvania. Forme le Turda, Sibiu,

Cluj, Bra§ov multe altele ilustreazä in mod clasic conservatismul
românesc in ce prive§te toponimia. Noi am pästrat aceste nume
cum circulau in vechime cum ni le-au transmis documentele
latinesti ale : Turda, Scibin, Clus, etc. a pästrat
graiul românesc numele strävechiu al Sa§ilor din Transilvania,
numele sub care pentru pomenesc de ei documentele :
Flandrenses (la 1198), Flandrenses sacerdotes (la 1199), - care ro-
mâne§te a dat Flandär, nume prefäcut mai apelativ
floandär, cu de venetic, sträin venit din alte pärti. tot
a pästrat graiul românesc neschimbat numele strävechiu al
Ungurilor, numele sub care erau cunoscuti de descälecarea
in Panonia.
In secolele V VI scriitorii de atunci (Priscus, Jordanes)
numiau pe unguri, cari atunci se gäsiau departe pe
Märii Caspice, Onogur, hunugur. ungur. Cand Ungurii ace§tia au
fost cutropiti de numele dispare pentru un timp oare-
care, dar pe la mijlocul secolului al IX-lea când Ungurii erau in
drum spre Panonia, ei din nou sunt numiti ongur-ungur Din acest
nume documentele latine§ti au fäcut ungarus ti Ungaria (Germanii
ungr un gar) sub sugestia teoriei cä Ungurii sunt descendenti
ai Hunilor - Hungarus Hungaria.
Numai l-au pästrat pe acest ungur", cum l-au
pästrat pe cel de säcui".
Ce insemneazä acest nume de Zekul-Székely care este
originea ?

Formele istorice de Zekul-Zakul exclud cu certitudine etimo-

logia care aduce numele in cu impärtirea administrativá pe
scaune" (szék) a teritorului locuit de Säcui, - etimologie care
azi mai este destul de '). De el etimologia aceasta este
o imposibilitate in urma faptului cä numele de Säcui (Székely) a
existat in cari organizatiunea pe scaune era necunos-
numele a existat de ce ar fi existat organiza-
tiunea pe scaune, care la Säcui Sa§i) este cunoscutá abia
finele secolului al XIV-lea De scaunul Sepsi (unul dintre
Homan Magyar történet. Budapest 1932. Vol. I , p. 45.
7) Mangold Lajos, A magyarok oknyomozo története. Budapest 1883, p. 21
Ma ga a székely szo Is annyit tesz mint székentuli, székmögötti, aminthogy
dély is annyit tesz mint - Dar Mangold uitä Skull nu locales
dlncolo" de scaune, ci in scaunele

www.dacoromanica.ro
8

cele 3 scaune unite mai târziu sub numirea de Treiscaune) se pome-

neste pentru la anul 1404 ; de scaunul Mureqului la
1408 ; de scaunul Orbo (al doilea dintre cele 3 scaune) de scaunul
Ciuc la 1419 ; de scaunul Kézdi (al treilea dintre cele 3 scaune) la
1427 de scaunul Odorheiu la 1448. 9
Formele istorice atestate etimologiile lui Karácsonyi,
care derivä numele fie dintr'un slavon siec", a täia, care cu sufixul
turcesc ar fi dat un cuvânt siecli", apor sekeli", adicä
tori de päduri (Sdcuii mergând intotdeauna in fruntea ostirilor
guresti pentru a le täia drum prin fie etimologia
iatä pe nemtescul Sicher, secerä, arma de atunci a Säcuilor
sabia scurtá incovoiatä (ca o secerä) pe care au imprumutat-o
dela Germani.
Repeam, etimologiile aceste nu pot fi corecte, pentrucä nu
formele istorice atestate Zakul-Zekul. Etimologia adeväratä
nu poate fie decât o etimologie care aceste forme
istorice care in acela timp este in concordanta cu intelesul
istoric al numelui.
Sä pornim dela aceastä lature a problemei. In timpurile vechi
Säcuii erau un fel de de frontiere. Dictionarele etimologice
unguresti dau numelui de Székely azi acest custos confinii,
nemt. Grenzer.
Cuvântul nu este unguresc. Din nici un apelativ al limbii
unguresti nu se poate deriva acest Trebuie cäutäm, prin
urmare, cuvântul in limba unuia dintre popoarele cu cari Ungurii
au venit contact in timpul migratiunii sau in timpul descálecärii
Panonia.
Nu avem cäutäm mult in limbile turcesti, cari au läsat
adânci urme limba ungureascd, existä un cuvânt care are
lesul de päzitor de cuvântul szakuly.") Acest cuvânt ar putea
sä fie adevärata etimologie a numelui unguresc székely formele

8) Dr. Lászlo, a székely ? ClujKolozsvár 1932.

9) Szamota-Zolnai, op. cit. Székely, széköly, custos Grenzer".
Magyar szotár de Academia Ungará). Budapest 1860.
(Szekler); 2) custos (Grenzer)".
io) Mangold op. cit. p. 21. A török nyelvekben e szo szakuly annyit
lent mint határör".
cuvAntului turc Namik bey
articol publicat ziar unguresc din Budapesta reprodus de ziarul
Cluj 2 Februarle 1930.

www.dacoromanica.ro
 9

istorice atestate Zakul-Zekul. In caz, cuvântul in

mod logic formele istorice intelesul istoric al lui.
.

Istoriografia n'a reu§it sä rezolve in mod multumitor

convingator problema originii Säcuilor no§tri din Transilvania. Pro-
blema aceasta a dat na§tere la atâtea ipoteze teorii a provocat
atâtea controverse, cu drept cuvânt a putut spune unul dintre
istoricii unguri cerneala care s'a consumat in discutiunile aceste
ar fi suficientä sä mâie o
Rezolvirea problemei a fost ingreunatä de toate prin
faptul toti au cäutat rezolvirea problemei pornind dela laturea
etnicä a : ce cunt Säcuii ?
Cale gre§itä, credem noi, - pentrua pentru istoria Transil-
vaniei laturea etnicä a problemei, adia chestiunea originii etnice
a Säcuilor nu are nici o importantä. Pentru istoria Transilvania nu
are nici o importantä de a se dacä Säcuii sunt descendenti-
ale Hunilor lui Atila ; descendenti-rämä§ite ale Pecene-
gilor; descendenti ale Gepizilor, sau sunt Bulgari ungu-
rizati (prizonieri de Unguri la 894 in luptele
aliati ai Grecilor), sau in fine dacá sunt de altá origine etnicä.u)
Originea etnicä a n'are nici o importantä pentru istoria
Transilvaniei, pentrua atunci când au venit in Transilvania,
ei erau ar fi fost (Hun!, Pecenegi, Gepizi,
Bulgari etc.). Erau de mult completamente asimilati de Unguri
in ce prive§te limba in ce religia. Atunci Säcuii au
venit in Transilvania, limba ungureascd pe care o vorbiau ei
trecuse prin faza influentei limbilor turce§ti a celei slavone. Când
Säcuii au venit Transilvania, se incheiase de mult procesul de
asimilare a Slavilor din Panonia care ungurii au venit in contact
indatä desalecarea asimilare care a läsat nenumärate
urme in limba ungureasa in relatiune toate domeniile activitätii
omene§ti. Atunci când Säcuii au venit in Transilvania ei erau deja
incre§tinati, - incre§tinati in timp cuprins de

") Karácsonyi János, A székelyek ösei és a székely magyarok. Cluj 1924.

12) numai cateva etnice. cari se intereseaza de
in ziarul Bucurestl 18 lanuarie 1937:
G. Popa-Lisseanu, diferite asupra secuilor.

www.dacoromanica.ro
tarä
ar fi fost ei
Când au venit in Transilvania, Säcuii
- nu se mai deosebiau de Unguri prin nimic,
-
inainte de toate nu prin limbä, care era una aceeas, cum una
este azi, nu se deosebiau de Unguri nici prin religie.
la venirea Transilvania nu ar fi fost deja Unguri,
nu s'ar putea explica cum de ei, sträini, neasimilati in mod
definitiv de Unguri, nu s'au pierdut in massele ne-unguresti cari ii
; nu s'ar putea explica faptul izolati
contact geografic direct cu continentul etnic unguresc au vorbit
intotcleauna limbä ungureascä ca cei din
tinarea Säcuilor s'ar fi in altá epocä cea a Ungurilor
din Panonia, nu s'ar putea explica identitatea a limbii bise-
ricesti a ritului, nici lipsa din traditiunile bisericii catolice a ori-
urme a unei actiuni de convertire separatä a Sacuilor.
De acea, Säcuii la venirea for in Transilvania Hind Unguri,
problema originii etnice, intrebarea ce au avut
de a se fi asimilat cu Ungurii - nu are nici o importantä pentru
istoria Transilvaniei.
Pentru istoria Transilvaniei importantá are numai rdspunsul la
: de unde au venit Säcuii când au venit ?
Constatärile privitoare la limba fiinta etnicä a fäcute
in cele precedente ne un prim räspuns la intrebarea de unde
au venit in Transilvania. Räspunsul este : din Panonia, pen-
trucä Panonia s'a putut petrece - cum am arätat - pro-
cesul formärii limbii unguresti procesul de asimilare a Säcuilor.
Hunfalvy Pál, A székelyek. P. 30. .A székelység bizonyosan csak akkor
szakadhatta al magát a magyarsàgbol, midön ebben az az amalgam tökéletesen
s midön bizonyos szláv szok mär tökéletesen uralkodásra jutottak volt...
Mert az a tünemény a székely és csángo nyelvben, hogy ebben ugyanazon szláv
szok fejezik azokot a legszükségesebb s a közéletben leglnkább elöfordulo
dolgokat, melyek a nagy magyar nyelvben jelentik ugyanazokat : a legvflágosab-
ban bizonyltja, hogy a nyelv csak akkor szakadt a nagy magyarbol,
midön ez a szláv elemek fölvételével már képezödött volt'.
r. Erday A székelyek eredete. P. 13. A székelyek magyar nyelve,
kereszténysége, és földmivélési müszavaf, tájszolásai, helynevel, stb
mint a .. magyarságé. Az egész székelység tehát kezdetben
évszázadakon át együtt élt okvetle ül a dunántull magyarsággal, mert nyelve
ment az egész keresztény szláv hatáson... Az nyilvánvalo, hogy ha a szekelyek
a magyarságtol távol a élnek, mikor a magyarok a keresztény-
séget ölvették, s a dunántuli szlovénokat m3gukba olvasztották, akkor a széke-
lyek sahasem veszlk a dunántuli... magyar nyelvet, tájszolást..., akkor a szé-
kelyek nyelve egészen más vo!na".

www.dacoromanica.ro
 11

Concluziunea aceasta este coroboratA de un fapt peste care

istoricii tree prea : mull de a se pomeni de in
Transilvania, se pomeneste de Säcui in Ungaria, numai in Ungaria.
Cronicarul Thurocz pomeneste de Sacui când de
luptele regelui stefan (1114-1131) cu in anul 1118.
spune anume Bohemii au dat asupra arcasilor
cari mergeau in fruntea unguresti. La vederea Bohemilor
Bisseni de nimic au luat-o la (Bohemi videntes
agittarios venire... impetum super sagittarios fecerunt Bisseni atque
Siculi vilissimi usque ad castrum regis absque vulnere fugerunt").
Thurocz pomeneste apoi de Säcui la povestirea luptelor
regelui Geyza (1141 -1161) contra ducelui i in anul 1146,
spunând acum cä in acea Bissenii netrebnici de
nimic au fugit". (Bisseni vero pessimi ac Siculi vilissimi omnes
pariter fugerunt"). Luptele aceste sunt confirmate de cronicarii
austriaci bohemi contimporani.")
La inceputul secolului al XIII-lea se pomeneste de sate
ganizatiuni in Bihor. La 1217 de acolo erau strânsi
organizatiune proprie a : centurionatus Seculzaz". La 1213
se de o villa Scecul" (azi Sititelec, ung. Székelytelek,
cercul Tinca). ) erau qi in Nordul Ungariei, in judetul Tolna,")
in râurilor Vag pe cursul superior al Tisei.")
odatá si la La anul 1314, regele Carol
mänástirii sancte crucis de Austria" - o bucatá de
in metis Hungarie et Austrie existentem... quam slim Siculi inha-
bitabant et colebant".")
In aceasta vreme de in Transilvania nu se pome-
neste niciodatä. Absolut niciodatä, documentul din 1096
in se de Skui in Transilvania de organizatiuni
14) op. p. 6, fuga Säcullor spunând es el s'au retras
nu avuseserá mislunea so atace... ci numal sä descopere
inamicului".
Regestrum Varadinense examinum ferri candentis... digestum. Budap.st
1903, p. In 213.
") Ibidem, p. 253. La anul 1220 se pomeneste de Agazones regis in villa
Zekul" (azi Nagy-Székely In
"1 Eckhart Ferenc, Magyarország története. Budapest 1933, p. 56. A szé-
kely szintén határvédö nép volt... Csaknem az egész gyepüöv mentén: a Felsö
Tisznnal, a Vág völgyének a cseh támadásoktol veszélyeztetett pontjain, a
vánal a Szerémségben, az áltak legnagyobb tömegben azon-
ban a keleti kapukat örizték a kun támadásokkal szemben'.
18) Szabo Kdroly, p. 7.

www.dacoromanica.ro
12

skuiesti - nu este un document autentic. El a fost publicat pentru

intiasdatä de preotul säcui Benkd (in Milcovia", Viennae 1781) pen-
tru a face de existenta unei episcopii a Milcovului la
putul secolului XI-lea.")
Din faptul acesta cá de a se pomeni de Säcui in Tran-
silvania se pomeneste de in Ungaria cá niciodatä nu se
pomene§te in acea in timp, de Säcui din Transil-
vania de din Ungaria, - nu se poate trage decât o singurá
concluziune logict, concluziunea et nu numai din Transil-
vania au venit din Ungaria (ceace azi este admis de aproape toti
istoricii unguri sträini,"), ci et Säcuii din Transilvania sunt
identici cu de cari se pomenia in Ungaria. Sau cu
alte cuvinte : din Ungaria päräsit vechile
din Ungaria pentru a se aseza in Transilvania, acolo unde ii gäsim
azi. Fireste, nu toti din Ungaria vor fi päräsit pentru tot-
deauna asezärile. Dar vor fi venit un mare numär ; o
pactä. De aceea putut pästra Transilvania caracterul
particular, fiinta etnicä deosebitá de a celorlalte popoare. de
aceea cei rämasi Ungaria, putini la numár, au dispärut trân-
du-se amintirea numai in numeroase nume toponimice.
Stabilirea faptului Säcuii nostri au venit din Ungaria pune
in mod firesc : când a avut aceastä deplasare a St-
din Ungaria in Transilvania ?

Vezi mai pe larg Dacia I, nrul 2, pag. 66.

20) Dr. Asztalos Miller, A székelyek öitörténete Cluj
lozsvár 193?, - este unul cari teoria Skull din
sunt acolo din Transilvania. Teoria alui Szabo Károly.

www.dacoromanica.ro
NOTE PE MARGINEA DOCUMENTELOR.
Documentul dat la 1223
Documentul are text :
In nomine sancte trínitatis et individue unitatis. Andreas dei
gracia Hungarie, Dalmacie, Croacie, Rame, Servie, Galicie
merieque rex in perpetuum. Cum quelibet peticio apud regie
serenitatis excellenciam sit admittenda, illa maxime censetur
optentum, que ab animo divinitus inspirato procedens prodit velle
petentis largiendo terrena celestia et temporalíbus institutis
acquirere sempíterna. Hinc est quod ad universorum noticiam te-
nore presencium pervenire volumus, quod cum fideli et dilecto
clerico nostro magistro Gocelino propter indecidue fidelitatis obse-
quia montem sancti Michaelis cum ecclesia et terra sibi pertinente
situm in Ultrasilvanis partibus, quem de zebiniensi ecclesia in con-
cambium terre borotnik receperamus simul cum omnibus suis per-
tinenciis eodem iure libertatis quo nos optinueramus libere ac
pacifice iure perpetuo possidendam per fidelem nostrum Pouka
filium ceci Eliahim contulissemus. Postmodum processu temporis
divinítus sibi ínspirante pro remedio anime sue intuitu eterne
tribucionis quo unusquisque generaliter indiget, monasterio de Kerch
contulísset, accedens ad nostram presenciam multa precum postu
lava instancia, quod donacioni sue assensum preberemus et privi-
legio regie auctoritatis confirmaremus. Cum igitur regie maiestatís
intersit cuiusque integra conservare et piis disposicionibus auc-
toritatem impendere iustas eius peticiones et optimam íntencionem
considerantes favorem adhibuimus condignum prenominatum itaque
montem simul cum ecclesia et terra cum suis pertinenciis eodem
titulo libertatis, quo iam dictus magister Gocelinus per nos posse-
derat, in presenti pagina adnotatam fecímus auctoritate pri-
vilegíí perempnarí prememorato monasterío perpetuo
dendam. Prima meta terre montis sancti Michaelis incipit ab oriente
in pede alpium et descendit per torrentem descendentem ab ipsis

www.dacoromanica.ro
 14

alpibus versus villam Ruetel metis assignatis secus rivulum usque

ad viam, que ducit de ipsa monte ad villam Ruetel, inde transit
ipsam viam et ascendit per quandam viam usque ad metam que
dividit territoria de villa Hermani et de villa Ruetel, inde tendit
sub pede montis vinearum de villa Hermani et per quandam semi-
tam que ducit ad insulam Christianarn usque verticem montis
nemorosi et per ipsam verticem ascendit iterum in alpes versus
occidentem et ibi terminatur. Item eciam confirmamus in presenti
privilegio terram quam prius eidem monasterio contuleramus
tam de blaccis pro remedio anime nostre per fidelem ac dilectum
nostrum Benedictum tune temporis woyavodam assignari facientes.
Meta vero huius terre incipiens a fluvio Alt ubi finis est cuiusdam
insule ascendit per paluclem que vocatur egwerpotac usque fagos
que dicuntur Nogebik et in fine dictarum fagorum cadit in rivulum
qui dicitur Arpas et exinde per eundem rivulum ascendit usque
alpes et per alpes veniens versus australem plagarn descendit in
rivum qui dicitur Kurchz et per um venit in fluvium
alt et sic terminatur. Ut autem huius nostre confirmacionis series
salva semper et inconcussa permaneat, presentern concessimus
ginarn sigilli nostri munimine in perpetuurn roboratam. Datum per
manus Cleti aule nostre cancellarii et Agriensis prepositi, anno
minice incarnacionis M. CC. XXIII-o. Strigoniensi sede vacante,
reverendo Ugrino Cholocensi archiepiscopo existente, Desiderio
Chenadiensi, Roberto Wezprimiensi, Stephano Zagrabiensi, Thoma
Agriensi, Waciensi, Bartolomeo Quinqueecclesiensi, Regnaldo
Ultrasilvano et episcopis ecclesias dei .gubernantibus.
latino et comite Budruguiensi, Salomone bano, Nicolao curiali co-
mite regine et comite Supruniensi, Botez aule nostre curiali comite
et comite Bekesiensi, Buzad Posoniensi, Martino Musuniensi, Lau-
rencio uwariensi et comitibus comitatus tenentibus. Regni au-
tem nostri anno vicesirno".
*
In rezumat, documentul spune :
Regele Andreiu II al Ungariei clericului Gocelinus
muntele S. Mihai biserica pämäntul apartinätor a§ezate in
Transilvania, pe care le primise (receperamus) in schimbul pämän-
tului Borotnic de la biserica din Sibiu, conferindu-le
drept de libertate cu care le obtinuse (optinueramus). Cu timpul
Gocelinus doneazä muntele S. Mihai biserica
Cârta roagä pe rege donatia sa. Se dau ho-

www.dacoromanica.ro
 15

tarele proprietätii. Regele confirmá din nou donatia sa

cutá anterior mândstirii. Urmeazä stabilirea hotarelor acestei donatii
mai vechi.
Documentul se in prezent in archiva din Sibiu,
A fost publicat in multe locuri : Teutsch-Firnhaber L ; Fejér III.
1,399 (cu oarecari variante ibid, VIII, 1, ; Hurmuzaki L 1,79

(cu oarecari gre§eli de cetire). In cea mai transcriere il afläm

in Zimmernann-Werner L No. 38.
Vom analiza in cele de mai jos acest document sub raportul

Caligrafia documentului. Afirmäm dela inceput scrierea

dintr'un document singurä nu poate forma criteriul pentru auten-
ticitate sau neautenticitate, totu§i trebue amintim scrierea din
acest document nu este asemánatoare cu caracterul scrierii din
documentele de la inceputul veacului XIII, ci mai de grabä cu cea
a documentelor dela veacului XIII inceputul celui al XIV.
Literile au aspect curios, in special consonantele cu forma
se inclinare nesigurä spre stânga, uneori sunt
prea drepte, se par a inclina spre dreapta. Inzädar cäutäm
in acest document inclinarea spre stânga a literilor para-
lelismul literilor lungi constatate in reproducerile documentelor
tentice. De altfel specialistul consultat inclinä pentru neautenti-
citatea documentului. (Vezi facsimilul).
Prescurkirile. Inafarä de unele inconsecvente constatate in
majoritatea cazurilor la alte documente, amintim numai cä prea
se face abuz de un anumit semn, adicä se intrebuinteazä semnul
obi§nuit al prescurtärii pentru literile sau terminatiunile pentru
cari documentele timpului se folosesc de semne separate.
Stilul documentului este greoi, unele propozitii par a face parte
din alt document. inclina cred cä documentul este compilat
din trei documente unul era cel redactat cu privire la donatiunea
in favorul lui Gocelinus, al doilea continea donatiunea lui
Gocelinus cätre mândstirea Cârta, al treilea vechea donatiune a
gelui fäcutä mânästirii regele donatiunea
sa cätre Gocelinus ne-am a§tepta sä se spunä Gocelinus la
rândul cedeazä prima mândstirii Dar acest
lucru abia se poate dupäce cete§ti de mai multe ori docu-
mentul, numele lui Gocelinus (sau vre'un pronume care s'ar
referi la el - acel s (sibi) nu lámure§te sensul) aici nu se mai
Iti face impresia cá acela care a compilat documentul anume

www.dacoromanica.ro
16

omis pentru a te face crezi cä este vorbä de un síngur do-

cument originaL
trecem la redactareci a documentului, care este, cre-
dem, cea mai concludentá pentru autenticitatea sau neautenticitatea
documentului. In pasagiul despre donatiunea regelui cätre Goceli-
nus spune regele montem Sancti Michaelis situm in Ultra-
silvanis partibus, quem de zebiniensi in concambium terre
borotnic receperamus simul cum omnibus suis pertinenciis eodem
libertatis quo nos obtinueramus iure perpetuo possiden-
dum contulissemus ". Aceste douä expresiuni receperamus,dar
mai ales obtinueramus sunt inadmisibile când este vorba despre o
donatiune regalá. Ele sunt cuvinte intrebuintate numai parti-
culari. Regele dispune, admite, acordä, permite etc., jar nu
primeste, in caz nu ob fine un lucru. De altfel tot in acest
document in alt se spune iustas eiusdem petitiones et optimam
intencionem considerantes favorem adhibuimus condignam" feci-
mus auctoritate nostri privilegii perempnari" petitio apud regia
serenitatis excellentiam sit admittenda" etc. Toate aceste expresiuni
sunt foarte obisnuite in documentele acelei epoci. Dar receperamus
obtinueramus nu se nici decum cu demnitatea regalä, nici
cu conceptia medievalä conform cäreia toate drepturile emaná de
la rege, care poate dispune schimbarea unor mosii, dar nu primeste
nu obtine de la alt locuitor al tärii. Intr'un document autentic
in adevär semnat de rege de inaltii demnitari ai asemenea
expresä sunt excluse. Copistul probabil le-a preluat dintr'un docu-
ment care cuprindea transactiuni particulari. Particularii nu
puteau cedeze un lucru decât drepturile care il primiserä,
dar nu regele (de ex. Comes Nicolaus de Tolmach câteva
mosii ale sale cum omni eo et dominio, cum quo et sub qui-
bus . . ipse tenuit", la 1336, Zim. No. 521),
Un alt fapt asupra cäruia trebue atragem atentiunea este
transcrierea de zebiniensi", (care de altfel gresit este transcris in
toate publicatiile ca de zebeniensi"). Cuvântul forma aceasta
intâlnim numai in urmátoarele cazuri : document din 1199
(Zim. no. 7), unde este Zebyn", dar acesta nu-1 avem decât
atestare din 1315., - la 120; Zibin (Zim. no. 11) nici acest
document nu este deck o copie. Cea mai frecventä numire, in
cumente, a Sibiului a adjectivului format din el este Cibin",
dela 1199, Scybin dela 1211, Chybin de la 1224, Scibin de la
1264. Aceste forme se intrebuinteazä in veacul XIIL Destul de free-
vente sunt in veacul XIV Cybyn, intälnim forma Czybin.

www.dacoromanica.ro
 un
\

1 -

.
W
.

.
n
!,. I

un

o .

auum

Actul de donatie din 1223 pentru

www.dacoromanica.ro
 17

Forma Zebin de cazurile mentionate apare : la 1282

Zibiniensi, Zibinio (Zim. no. 202) Zybin tot la 1282 (no. 202), 1360
(no. 762), 1361 (no. 786), 1370 (no. 739 939). Zeben, 1326 (no. 449),
1359 (no. 755 756). Dar documentul din 1282 nu emanä din can-
celaria regeascä ci de la arhiepiscopul din Gran, cele din 1199
1201 au foarte putinä valoare doveditoare. Din cele de mai sus
este lämurit cä forma curentä din veacul XIII este : Cibin, Cybin,
Cybyn, Scybin Scibin. Forma Zebin 9i Zeben veacului
XIV. Deci documentul din 1223 se incadreazä mai bine in veacul
XIV. Dacá totusi poartä data de 1223 este un fals.
Ocupându-ne de documentul din 1223 trebue ne oprim
la numele propriu Ruetel, care dupä document s'ar pärea ci in-
o localitate dimprejurul muntelui S. Mihai. De fapt istoriogra-
fia 1-a identificat cu Cisnädie. Or, localitatea Ruetel nu se
identifica cu Cisnädie. Precum sustine DI Schiopul in legä-
cu documentul de la 1204 dat favorul lui Latinus
(Diploma andreianä din 1224, Cluj 1934 86-98), Ruetel in mod
logic trebue identificat, nici decum cu Cisnádia, ci mai degrabä cu
Roandela din judetul Târnava mare. Istoricii sasi s'au ferit
de aceastä identificare deoarece Roandela este adeveritá isto-
rice§te numai in veacul XIV. (possessio Rundal 1322, possessio
Rundal 1340 in documente originale). Dacä Ruetel este iden-
cu o localitate care numai in veacul XIV, documentul
din 1223 nu poate fi decât un din veacul XIV, in care
catorul din nebägare de seamá sau nestiintä a numirea
de RueteL
altä dovadä despre neautenticitatea documentului din 1223
este numirea Oltului. Docurnentele publice ale Ungariel din veacul
XIII numesc totdeauna Oltul cu numele Olth de diplomele
din 1211 1222 unde apare forma Alt, care se cred redactate
mult mai Aceastä formá apare numai veacul XIV. Deci
documentul din 1223 a trebuit sä fie redactat in veacul XIV.
Falsul acestei diplome nu este singurul cu privire la
Cârta, precum vom vedea cu altá ocazie. Toate documen-
tele din veacul XIII privitoare la aceastä mânästire sunt false sau
documente färä valoare, in care s'a strecorat numele acestei
nästiri.
Am putea adäuga dovezile aduse pentru neautenticitatea
acestei diplome imprejurarea anul redactärii diplomei es:e
indicat dupä anii domniei regelui, ca bind al 20-lea, ceace

www.dacoromanica.ro
18

ocazia la douä interpretári. Dacá anii domniei de la

moartea predecesorului in domnie, Ladislau (ca rege III),
platä la 7 Mai 1205 sau de la incoronarea regelui Andrei (29 Mai),
anul 1223 este al 19-lea al domniei. Numai numárám anii de
la moartea tatälui lui Ladislau, Emeric (Sept. 1204), ajungem la anul
al 20-lea al domniei Andrei. Istoriografia spune cel de
al doilea mod de a calcula anii domniei se alte
cumente ale lui Andrei IL Ceeace ni se pare curios este impreju-
rarea multe din documentele unde este socotit astfel anul dom-
niei sunt contestate sau foarte suspecte.
Care ar putea fi mobilul din 1223 ?
este fäcut cu un anumit scop. precum s'a
adeverit se va adeveri incá, au fal§ificat unele documente de
danie pentru a dovedi anumite proprietäti s'au donat din
timpuri foarte vechi. Pe la veacului XV abatia dela
se ruineazä, iar averile ei tree la comunitatea bisericeasca din Sibiu.
Sibienii aveau deci tot interesul ca producá documente cari
constate mai multe mai vechi mo§ii ale
Documentul din 1223 este menit a cá dela 1223 Mun-
tele S. Mihai imprejurimile erau ale
care a putut fi mobilul fal§ului din 1223.
AL. DOBOSI

www.dacoromanica.ro
 INVAZIUNEA TÄTARILOR DIN 1241
Rogerius i invaziunea
La 1488 a apärut la Bran ceva mai târziu, dar in
an, intr'o editie identicä la Augsburg) Cronica lui Joannes de Thwrocz:
Chronica Hungarorum. Aceastä cronicä a publicat ca o
lucrare : M. Rogerii Hangari, Varadiensis capituli canonici, Mi-
serabile Carmen, seu Historia super destructione regni Hungariae
temporibus Belae IV Regis per Tartaros facta", istoria inva-
ziunii Tätarilor in Ungaria in timpul regelui Bela al
Cum a ajuns aceastä istorie sä fie publicatá ca la cro-
nica lui Thwrocz ? Nu se Publicarea ei nu este de nici
un comentar, care ne deslusiascä asupra autorului istoriei sau
asupra manuscrisului care a servit ca a publicatiunii. Cum in
titlu se pomeneste de Rogerius ca de canonic al capitlului episco-
piei din Oradea, se presupune istoria a ajuns in mânile lui
Thwrocz prin mijlocirea Episcopiei. In epoca publicärii cronicei lui
Thwrocz episcop al era (1476-1490), originar din Mo-
ravia. Numele lui de familie dupä unii a fost dupä altii
Nowa, Bossak sau Filipecz. Dupä ocuparea Moraviei de atre re-
gele Matia, loan Pruisz a in serviciile lui Matia, in
curând episcop al Oräzii.1) Este prin urmare foarte probabil ca
episcopul sä fi descoperit la Oradea manuscrisul lui Rogerius
sä-1 fi dat lui Thwrocz, cáruia ii va fi recomandat poate
editorul din Moravia (Brün).
In ce prive§te persoana alitorului, critica admite iden-
titatea lui acel magistru Rogerius, de origine din Apulia, de care
pomeneste pentru o a Papei Grigorie al IX-lea din
1233, adresatá Legatului Papal episcopo Praenestino". In bula aceasta
Papa aduce elogii Legatului pentru activitatea desfásuratä in Un-
despre care i-a raportat dilectus filius Rogerius, capellanus
tuus". La 1243, o altä a Papei Inocentiu al
1) Bunyitay Vincze, A VáLadi Nagyvárad 1883.

www.dacoromanica.ro
20

de acest Rogerius ca detinând archidiaconatum. in Varadiensi

Ecclesia",
Bonfiniu, istoriograful -
la 1249 Inocentiu numeste Archiepiscopum Spala-
de origine din Italia - dela
curtea regelui Matia il numeste unus e collegio Sacerdotum
densium".
Cum Rogerius adreseazä lucrarea (care are
de scrisoare) ad Reverendum Dominum Joannem Praenestensis
ecclesie episcopum",1 bula din 1243 vorbeste de Rogerius ca de
capelanul acelui episcop, identitatea celor nume devine o cer-
titudine.
In ce priveste epoca in care scris Rogerius scrisoarea, ea
poate fi ca o de 1249, el zice
canonicus Varadensis", 1249 nu mai fi putut zice
asa, in acel an numit episcop de
Titlul de Carmen miserabile" pe care il are descrierea pu-
de Thwrocz este un titlu impropriu, care poate duce usor
in eroare fácandu-te sä crezi este vorba de o in versuri,
timp ea este o istorie prozä
Descrierea invaziunii Tätarilor in Ungaria alui Rogerius este
cea mai amänuntitä relatiune despre invaziune. In deosebi
sunt pretioase capitolele III-XIV, in cari se analizeazd situatiunea
internä a Ungariei in epoca invaziunii ni se cauzele cari
au fäcut ca Ungaria sä nu invadatorilor o resis-
: rege existau anume (pe cari
Rogerius le analizeazá cu obiectivitate).
Descrierea lui Rogerius incepe cu o inexactitate cronologicd :
in anul dela intruparea Domnului 1242", regele Cumanilor Kuthen
cere protectiunea regelui Bela al Ungariei, rugandu-1 dee
post lui poporului deoarece tara luí a fost de TI-
tari. Acest in 1242" (anno MCCXLII ab incarnacione
mini", in editiunea dela Augsburg anno millesimo ducentesimo qua-
dragesimo secundo") este se apropie de granitele
Ungariei atre sarsitul anului 1240, iar atunci Cumanii erau deja
in Ungaria. In anul 1242, clod Kuthen cerea protectiunea regelui
Bela (cum spune Rogerius), Tátarii erau deja in retragere,
ocupatá Ungaria mai bine de un an de zile. Cererea de
protectiune alui Kuthen a avut mult mai nainte, pe la 1235,
cánd au trecut Donul au invadat Cumania (care se in-
Fejér, Codex Dipl. 3. II. 371, 4. I. 304, 4. IL 57.
In text este gresít Pesthensis

www.dacoromanica.ro
 21

tindea atunci in regiunea acelui räu). Primirea Cumanilor Un-

este de Rogerius chiar ca una dintre cauzele princi-
pale ale nemultumirii
Indreptând eroare cronologich, rezumäm cuprinsul lu-
crárii in câteva rânduri lapidare pentru a reveni apoi mai pe larg
asupra unor mai importante.
Tätarii au venit in mai multe grupuri de ostiri. ostire a in-
trat in Ungaria prin muntii a doua a pornit spre
trecând prin Moravia indreptat ea spre Ungaria, a
ostire sub conducerea lui Cadan, a trecut peste munti la orasul
minier german Rudana". Cele dintâi douä ostiri au nimicit armata
ungureascä intr'o sângeroasä bätälie lângt râul Sajo,
treg unguresc. Regele a cu fuga pe coasta dalmatind.
Ostirea lui Cadan s'a indreptat, condusä de o ceatä de Germani,
dela Rudana spre Orade, unde se atunci Rogerius. Orade a
fost ea ocupatt, dar Rogerius scäpase prin fugä, ascun-
zându-se prin vágäuni päduri. In cele din urmá a fost el prins
la retragerea Tätarilor, silit In drum insä a reusit
st full cu un alt rátácind vre-o opt zile prin muntí
locuri pustii ajungä in cele din la orasul Alba",
care era el in ruine. In apropiere de acest oras, aproape de satul
Frata", se gäsia un munte pe care se refugiaserä multime
mare de locuitori asteptând sä plece Tätarii din tart. Aci a stat
Rogerius a sosit au plecat. In cadrele ace-
stor intâmplári, Rogerius descrie pe larg cum au pustiit Tätarii tara
intreaa cum au schingiuit omorât bärbati, femei copii,
pretutindeni numai ruine sânge.
Invaziunea aceasta din 1241 a fost o mare catastrofd pentru Un-
spun toate cronicile contimporane. Istoricii de mai târziu
adaogä cä ea a fost o mare catastrofä pentru Transilvania, care
deasemenea ar fi fost pustiitá de Tätari. Märturia
stet a acestor istorici este Rogerius. Dar märturia lui Rogerius
trebuie eliminatä dintre dovezile ce se in sprijinul tezei
Transilvania a fost invadatä cu acel prilej, pentrucá aceastä
rie alui Rogerius este numai concluziunea unui studiu superficial
al textului de Rogerius se bazeazä pe interpreari absolut
eronate.
Istoricii au identificat anume Rudana" cu Rodna din Nord-
Estul Transilvaniei, Alba" au indentificat-o cu Alba-Iulia, satul
Frata" l-au inclentificat cu satul Frata din judetul Cluj din aceste

www.dacoromanica.ro
22

indentificari au tras concluziunea cä au cutreerat prädat

Transilvania.
analizäm aceste identifichi concluziunile
a). In ce priveste Rudana", Rogerius povesteste regele
Cadan dupä un drum de trei zile prin pädurile dintre Ruscia Cu-
mania a ajuns la bogatul teuton Rudana, ai cärui locuitori,
trasi cursä surprinsi de Mari, o s'au
supus, ca orasul sä nu fie prädat (Rex Cadan, inter Rusciam
ac Comaniam, per silvas trium dierum habens iter sive viam, pervenit
ad divitem Rudanarn, inter magnos montes positam eutonicorum
villam, Regis argentifodinam"). Cadan a luat Rudana sub protecti-
unea sa n'a clistrus-o) luând cu sine 600 de Teutoni in frunte
cu comitele Ariscald, a pornit spre Orade. (Cadan, sub sua pro-
tectione villa recepta, Ariscaldum cornitem villae, cum electis sexcentis
armatis Teutonicis, suis militibus associavit sibi, venire cum eis
piens citra silvas... Hi, praestantibus ducatum per silvas et
nernora... prope aradinum civitatem subito advenerunt").
Poate fie Rudana" Rodna din Transilvania ?
De Teutoni in acel colt al Transilvaniei unde se gäse§te Rodna
nu se pomeneste decât târziu invaziunea Tätarilor din 1241.
De un caracter german al Rodnei nu se pomeneste Dacä
la 1241 Rodna ar fi fost un german, caracterul acesta german
ar fi trebuit continuie n'ar fi putut sä dispará färä lase
vre-o mäcar in traditia n'ar fi sä pen-
lunch Rodna n'a fost de ci - cum spune chiar Ro-
genius - a fost luatä sub protectiunea regelui Cadan, la care s'au
raliat locuitorii ei.
In cele patru documente ale socolului al XIII-lea in cari se
pomeneste de Rodna 4) nu se pomeneste de Teutoni nici direct nicii
indirect. Numai din câteva nume (comes Rotho", fratele säu comes
Henchmanus" un comes Henricus Brendlini", pomeniti
la 1268, document a cärui autenticitate este discutabila) s'ar
putea trage concluziunea timp oarecare Rodna a avut
câtiva locuitori germani.
Dar dacä Rudana lui nu este Rodna din Transilvania,
unde ar putea fi aceastä Rudana ?
In judetele din Nordul Ungariei, dela judetul Pozsony pânä la
judetul Ung, au existat din timpuri vechi numeroase colonii germane.
Cele din judetele mai dinspre apus sunt cele mai vechi poate au
Zimmerman, Urkundenbuch, nrele 106, '18, 192 276,

www.dacoromanica.ro
 23

luat fiintä pe timpul regelui cel Sfânt, când au venit in

tarä, cu regina de neam german Gizella, numerosi oaspeti germani
dintre cari de unii cronicile pomenesc cu numele. la mijlocul
secolului al XII documentele pomenesc de aceste colonii in repetite
Regiunea aceasta din Nordul Ungariei este ea o re-
giune primii germani vor fi fost poate
Mult de invaziunea Tätarilor se in aceste pärti
de Germani. La 1238 se pomeneste de Saxones de Corpona", la 1244,
regele Bela IV le acordä acelorasi hospites de Kurpona" inoirea
unor diplome privilegiale pierdute in timpul invaziunii Tätarilor (in
special le acordä privilegiul nu poatä fi invocate contra
märturiile Ungurilor, ci mox totum cum Saxonibus vel Tentonibus
gorem obtineat, ut decet"). La 1326 oaspetii acestia sunt pomeniti ca
Teutonici deKarpona". (Azi Korpona, nemt. Karpfen, Krupina
in jud. Zolyom). Pe aci, prin Carpatii din aceste regiuni au
rât in Ungaria ostiri tätäresti. Dupä retragerea regele Bela
acordä numeroase privilegii inoiri de privilegii pierdute. la 1253
acordá privilegii speciale orasului Ujhelly, iuxta
pentru credinta locuitorilor doveditä in timpul invaziuni. altele 5),
aceastä regiune existä o localitate Rudna, de care
cumentele pomenesc sub numele de Rodna" (in anul 1291), au-
rifodina... in possessione Rudna" (la 1331), Rwdna" (la 1430). Aceastä
localitate minierá se gäseste in apropiere de Rosnyo, cu po-
pulatiune ungaro-germano-slovacä, de care documentele pomenesc
ca de Rosnoubana" (la 1291), Rosnaw" (la 1291, 1320
In aceastä regiune din Nordul Ungariei chiar mai multe lo-
cu nume similare : Rudina in judetul Trencsén, Rudno,
jud. Bars, Trencsén Nyitra, Rudobánya in jud. Borsod, care pe
vremuri a fost ea o localitate cum dovedesc multele
mine azi päräsite.
Toate aceste localitäti se gäsesc in regiuni muntoase. Nimic
mai firesc decât sä presupunem Rogerius poate a una
dintre aceste localitäti. Dar chiar dacä ar fi vorba de Rodna din
Transilvania, din identitatea aceasta nu se poate trage concluziunea
Tátarii au Transilvania, pentrucá Rogerius spune
cá Rudana a fost sub protectiune de regele Cadan
au trecut inainte spre Orade.
9 R. Fr. Kuindl, Geschichte der Deutschen in den Karpathenländern. Gotha
1907. II, p. 139-156.
9 C.sánky, Magyarország történelmi földrajza.

www.dacoromanica.ro
24

Dar poate Transilvania a fost in retragerea

rilor din Ungaria ?
b) Retragerea Tätarilor este de Rogerius in capitolul
fnal, in capitolul 40. prizonier, este
multi altii insotiascä pe Rogerius poveste#e
tragându-se pas de pas pervenimus ultra silvas ubi remanserat
populi multitudo et erant ibi post eorurn transitum castra plurirna
preparata. Et quid ultra ? Exceptis castris quibusdam, terram totaliter
occuparunt et procedentes desolatam et vacuarn relinquerunt".
Cercetätorii istoricii interpreteazä acest ultra silvas" ca indicând
Transilvania. Sä admitem este vorba de muntii Mese§ului cari
Transilvania de Ungaria. Dar cea ce spune Rogerius in
cele urmatoare nu poate fie scris de el, intreg capitolul
este de contradictiuni incongruente cari exclud in mod
tegoric autenticitatea capitolului,
In capitolul acesta se spune anume cd dupä trecerea
rilor populatiunea numeroasä ridicase multe" ca sä ni
se indice vreun nume). Or, Transilvania de
ziunea Tätarilor mult timp invaziune n'a existat nici o cetate.
Cetätile au fost ridicate toate numai retragerea Tätarilor
construirea a fost o de secole. A admite prin urmare
in timpul in care Ungaria era de
Transilvaniei - ei de - ar fi putut
o multime de
construiasca din

ca sä fi cea mai
in
dintre cari unele au resistat Tätarilor, iar altele au fost distruse,
de ele, nici
-
de
amintire sau traditie, presupune o credulitate care nu este
fair's cercetare istoricd.
In continuare, Rogerius spune o rätäcire prin
el un au reu§it cele din urmä au
ajuns (ad extrema silvae") urcându-se
copac inalt au de acolo cum pustiisera
tara intreagä. prin tara aceasta pustiita, cälauziti in drum numai
de turnurile bisericilor in ruine, au opt zile au ajuns
la Alba-Julia (ad Albam venimus civitatem"), unde n'au gäsit nimic
afará de oasele capetele celor zidurile dárâmate risi-
pite ale bisericilor palatelor, pe cari le stropise värsat cu
(in qua nihil potuit reperiri, preter ossa et capita
cisorum basilicarum et palaciorum muros diruptos et subfossos, quos
nimia Christiani cruoris macularat").

www.dacoromanica.ro
 25

Rogerius este singurul izvor contimporan in care se

de distrugerea Alba-Iuliei de Tätari. Nici un alt document,
nici o cronicá, nici o traditiune cât de vagä nu mai pomeneste de ea.
Dar Alba-Julia ar fi fost distrusä de Tätari prefäcutä in
ruine, cum povesteste Rogerius, 3 ani mai ea n'ar fi fost
refäcutä Episcopul Transilvaniei relua
in Alba-Iulia. La anul 1246 anume, episcopul Transilvaniei Gallus
se plânge regelui Bela IV cä in urma invaziunii Tätarilor in dieceza
sa s'au imputinat in mare másurá locuitorii, chiar in
Alba, resedinta sa episcopald, in alte câteva curti episcopale
abia au mai locuitori. Episcopul roagá prin urmare pe rege
sä le acorde anumite privilegii celor cari vor veni locuiascä in
aceste locuri, pentrucá numai se vor simti oamenii indemnati
sä vinä sä locuiascä satele lui. ( Gallus episcopus Transilvanus, a
nobis... postulavit, quad cum sua diocesis hostili persecutione
rorum ad tantam inhabitantium devenerit raritatem, quod a ternpore
persecutionis usque ad sua tempora nulli vel pauci in Alba, que
est sedes episcopatus sui chatedralis et in curtibus pontificalibus...
habentur inquilini, nec illic conveniant nisi eos libertate
gratie dignaremur prevenire...").
Plângerea episcopului räspunsul regelui privilegiile
cerute celor cari vor veni si locuiascä in aceste sate päräsite subli-
niind de acele privilegii se vor bucura priores inquilini si
qui essent superstites" - dovedesc limpede curtile
episcopale n'au fost distruse ci numai päräsite de locuitori.
Alba-Iulia ar fi fost de episcopul Gallus in plân-
gerea sa, iar regele in räspunsul - ar fi pomenit de
catastrofä n'ar fi trecut amândoi in peste acest fapt trist.
N'ar fi trecut in täcere, cum n'a trecut täcere regele Ladislau
la 1278 o altä catastrofä mult mai neinsemnatä care dase peste
: distrugerea nu a orasului intreg, ci numai a catedralei.
In anul 1277 anume resedinta episcopeascä a fost incendiatä
distrusä de o ceatá de Sasi, de Gaan fiul lui Alard
lui, cari au dat foc catedralei, omorând arhidiaconi, canonici, preoti
alti crestini, prädând alte biserici spurcând vasele sfinte -
cum se spune actul (pästrat in original in Arhiva Episcopiei din
Alba-Iulia), prin care la 1278 Arhiepiscopul din Kalocsa
alti 7 episcopi din Ungaria excomunicd pe räufäcátori. La 1278
gele Ladislau al W-lea dáruieste bisericii catedrale din - care
per rabiem et sevitiam Saxonice combusta fuisset enormi-

www.dacoromanica.ro
26

ter et destructa et omnibus rebus ac ornamentis suis spoliate un

pämânt rämas pustiu tot in urma furorem eorundem Saxonum".
in ocelot an, capitlul bisericii din Alba-Julia per fu-
rorem et rabiem Saxonice partis Transsilvane" a rämas särac
de tot - däruieste o ocnä de sare in Turda (salifodinam in
Torda"). Zece ani mai târziu, la 1287, episcopia pomeneste de
aceastä distrugere. In acel an anume, capitlul din Alba-Iulia con-
un document al säu din 1268 precizeazä dupä arderea
bisericii pierderea sigilului" capitlul a un sigil a
pe toti ceice aveau documente proväzute cu sigilul vechiu
se prezinte cu documentele ca acele fie intinite sigilul
s'au prezintat comes Petrus" magister Saulus"
au prezintat privi/egium suum ipso antiquo sigillo nostro ante
combustionem ecclesie nostre seu perditionem sigilli nostri sigillatum",
capitlul acest document din Incendierea bise-
a avut deci 1268, pentrucä la 1268 exista
chiul
Alba-Julia n'a putut fi deci distrusä la 1241 de pen-
trucä in acest caz s'ar fi pomenit in documente de aceastá
tastrofä refacerea Alba-Iuliei ar fi reclamat atât de indelungat
timp aceastá refacere n'ar fi putut trece neobservatá.
Rogerius povesteste mai departe cä in apropierea Alba-Iuliei,
satul cu numele Frata, pe un munte de piaträ inalt, se refu-
multime de oameni cä aci s'a refugiat el asteptând sä
plece din (Et erat ibi ad decem milliaria iuxta silvam
villa que Frata dicitur in vulgari, et infra silvam, ad quatuor:mi-
Maria, mons mirabilis et excelsus, in cuius summitate lapis et petra
fundabatur terribilis"). Acest sat Frata nu poate sä fie Frata din
judetul Cluj, cu care a fost identificat de istoriografie, pentrucä
Frata aceasta nu este in vecindtatea Alba-Iuliei in apropierea
ei nu nici un munte care fi putut adäpost lo-
cuitorilor (Unde poate sá fie atunci aceastá Frata ? Avem
in Carpatii din Nordul Ungariei un de munti cari se numesc :
Matra, Tatra Fatra, - munti stâncosi, acoperiti de
duri. Fatra-Frata nu este oare unul lucru ?)
Dar atunci se pune intrebarea fireascä, cum a putut sä scrie
Rogerius aceste de contradictiuni incongruente ?
? Nu le-a scris el, nu le-a scris Rogerius, - ci capitolul final
este apocrif, adäogat ulterior, acest capitol este apocrif, ni-o
Zimmermann, Urkundenbuch, nrele 81, 185, 186, 187, 216 217.

www.dacoromanica.ro
 27

dovedeste mai presus de incheerea capitolului.

genius spune anume CA el a stat pe muntele de Frata o
lunä de zile, când Tätarii au päräsit tara regele Bela ajutat
de Cavalerii de pe insula Rhodos de neamul Frangepanilor" s'a
din Dalmacia. (...donec rex Bela, maritimis de partibus per
cruci feros de insula Rhodi, ac dominos de Frangapani, multis
nibus militum adiutus... in Hungariam venit").
Rogerius a murit la intr'o epocä când nu se putea
vorbi nici de cruciati Rhode ieni, nici de Frangepani. Ordinul
nitilor (milites hospitalis S. Joannis Hierosolimitani") numai la
inceputul secolului al XIV-lea, la 1310, au cucerit insula Rhodos
numai atunci mutat resedinta acolo, numindu-se de
atunci Cruciferi de insula Rhodi", iar contii de Veglia, de pe
coasta dalmatina, cari i-au dat ajutor regelui Bela, numai secolul
al XV-lea s'au gândit sä-si aducä originea cu familia
nobililor Frangepani din Italial
Concluziunea finalä este : nu poate fi invocat ca do-
vadä Transilvania a fost prädatä de Tätari in 1241, sau 1242,
capitolul final, singurul in care este vorba de prädarea
Transilvaniei, este o interpolare câteva secole dupä moartea lui.

Pauler A magyar nemzet törtenete. Budapest 1899. Vol. II. 513.

www.dacoromanica.ro
 la puncL
CUMANIA 51 CUMANIA

Cronicarul Thurocz spune in cap. X al cronicei sale (publicate

la 1488) la anul 373 Huni sive Hungari" au hotärât sä párá-
tara veche Scitia porniascd spre regiunile occi-
dentale. In drumul ei au trecut prin mai multe supunând
rând pe rând aceste locuitorii ajungând apoi in nigram
Cumaniam, quae nunc Moldavia forte creditur", in cele din urmá
in Panonia (Ungaria). Turocz descrie acest drum in termenii urmá-
tori : .tamquam turbo vehementissimus omnia evertentes, Bessos
ac Cumanos albos, tandem Susdalos, dehinc Ruthenos, crudeli sub
dominatione pertranseuntes, in nigram Cumaniam, quae nunc Mol-
davia forte creditur, devenerunt, perdomitis nihilominus, in
ipsorum a Tanai flumine, universis Barbaricis regionibus, tandem
v2nerunt in Pannoniam et ad ripas alvei Tysciae stativa fixerunt castra".
In partea ei alui Thurocz nu este decât
reproducerea verbalb, pe alocuri cu completári interpoläri expli-
cative, a cronicei zise Cronica Vienezá", la anul 1358. A§a,
spre exemplu, are douá interpoläri descrierea drumului Hunilor
mai sus. Cronica descrie anume acest drum al Hunilor färä
sä-i identifice pe acestia cu Ungurii identifice tara Cu-
manilor negri cu Cronica spune numai : Huni...
eqressi de iatrantes tandem Bessos et Cumanos albos, deinde
Susdalos, Ruthenos, terramque nigrorum Cumanorum
Abinde eqressi usque ad Thysciam pervenerunt".
Tot la fel cu cronica descrie drumul Hunilor cro-
nica lui Simon din Keza, scrisä atre sfärsitul secolului al XIII-lea,
cu deosebirea numai pune anul 700 :" ...egredientes, Bessorum
et Cumanorum alborum terras transirent. Deinde Sosdaliam, Ru-
theniam et nigrorum Cornanorum terras ingressi, tandem usque Tisze
flurnen salvis rebus, invitis gentibus prefatis pervenerunt".
Tot la fel descrie drumul in fine cronica Cronica din
Buda", publicatä la 1473 un manuscris dispärut, cu deosebirea

www.dacoromanica.ro
 29

pune drumul in anul 380 :" essi de Scitia intrantes tandem

bessos et cumanos albos, deinde susdalos, ruthenos, terramque nig-
rorum Cumanorum intravere, abinde egressi usque ad thysciam per-
venerunt".
Distinctiunea aceasta intre Cumani albi Cumani negri a re-
tinut dela inceput atentiunea istoricilor. Ei au gäsit diferite
explicatiuni pentru aceastä distinctiune, fárá sä fi putut
de acord asupra unei explicatiuni comune. Istoricul ungur Homán
ii identificä pe Cumanii negri cu Uzii lui Constantin Porlirogenetul.')
Istoricul german C. Neumann este de negru"
tributar, birnic, supus, - iar alb" insemneazd liber, inde-
pendent, clomnitor. Cumanii albi ar fi prin urmare Cumani liberi,
Cumanii negri - Cumani neliberi. Istoricul austriac R. Rösler
moclificä câtva aceastä explicatiune : alb" insemneazd regiunea
hordei principale sau a celei ce stá in cinste mai mare, pe când
negru" aratá horda mai mai putin insemnatä, desfäcutä de
cea mare.')
Istoricul român Onciul se apropie de cele explicatiuni
spunând epitetul de alb, dat capitalei unei tári, apoi
principale, era un obiceiu general la popoarele turanice... Tot
la Cumani tara principalá era Cumania Tara domi-
nantä cea a fost numitá prin contrast, neagre
Explicatiunile aceste nu sunt multumitoare. Nu sunt multu-
mitoare de toate fiindcä in nici una dintre cronicile citate
(singurele izvoare in gäsim aceastá distinctiune) nu gäsim nici
un indiciu din care putem conclude la un raport de
Mtre cele doub Cumanii, la un raport de dependentä a Cumaniei
negre de Cumania Cronicile pomenesc de ambele Cumanii
intotdeauna ca de de sine státátoare, independente, ca
de despärtite una de prin alte Cronicile ne
spun, cum vedem din citatele de mai sus, Hunii e§ind din Scitia
au trecut mai prin tara Bissenilor (Pecinegilor), deacolo prin tara
Cumanilor albi, pe continuând inainteze, prin tara Susda-
lilor Rutenilor, numai dupä acea au ajuns tara Cumanilor
negri, de unde au trecut deadreptul in Ungaria. Cele douä Cumanii
erau:prin urmare despärtite prin provinciile ruse§ti Susdalia Rutenia.
Nu sunt multumitoare explicatiunile cu contrastul dintre prin-
') Mint, Magyar Történet. I. 275.
3) Ferent, Cumanii si Episcopia Blaj 1931.
D. Onciul, Originele principatelor Bucuresti 1899, P. 23.

www.dacoromanica.ro
30

cipal" secundar" fiber" birnic" nici acest con-

trast nu explia un de alte nume formate tot cu ajutorul epite-
telor alb negru : avem in Balcani un munte negru (fostul regat
Muntenegru), avem in negre albe (Tisa neagrä
Crisul negru alb), avem in Germania o pädure
(Schwarzwald) altele multe, cari nici unul nu pot fi explicate prinun
contrast intre liber" neliber" ; independent" dependent" etc.
Un contrast pare tot se desprinde din aceste
vom pune (aft in fatá situatiunea geograficd a celor daub
Cumanii ne va izbi numai natura acestui contrast. Una dintre
cele douä Cumanii, Cumania albä, se in regiunea Donului,
in stepele rusesti; cealaltd, Cumania se intindea in vecinä-
tatea Ungariei, in regiunea de clincolo de Carpatii cari
granita Ungaria Galicia. Avem aci contrastul dintre
stepä pädure, dintre munte. Cumania era Cumania
care se in stepä, Cumania era cea care se intindea
in muntii dela granitele 4), iar Cumanii albi
negri erau locuitorii celor douä Cumanii din stepä munti. Cumania
era o in regiunea Donului, jar Cumania neagrä era
mântul Galiciei.
confirmare a acestei identificari o gäsim cronica notarului
anonim al regelui Bela, cea mai veche cronia ungureasca cunoscutd.
Notarul anonim nu face distinctiune Cumania
Dar acolo unde cronicile celelalte pomenesc de o terra ni-
grorum Cumanorum", in vecindtatea Ungariei de Nord, notarul ano-
nim cunoaste o cu numele de Galicia.
Simon din Keza spune in cronica sa au ajuns in Valea
Tisei din Cumanilor La fel spune cronica vie-
(terramque nigrorum Cumanorum avere. Deinde egressi
usque ad Tysciam pervenerunt", spune cronica vienea nigrorum
Cumanorum terras in gressi, tandem usque Tisze flumen... pervenerunt",
spune Simon din Keza). Notarul anonim la rândul povesteste
Ungurii in drumul spre Panonia au ajuns la ducele Chievului,
cu care au pace. Sfätuiti de el au pornit deacolo spre Panonia,
ajungänd mai in Galicia, uncle au poposit o lunä de zile. Ca
scape de Unguri ducele Galiciei i-a rugat sfätuit ut ultra
Howos versus occidentem in terram Pannonie läu-
dându-le peste másurá Panoniei. Ducele Galiciei le-a pus
la dispozitie 2000 de oameni qui eis per silvam Hams viam
azi o deaa se numeste pádure

www.dacoromanica.ro
 31

prepararent usque ad confinium Hung". Ungurii qic venientes

per silvam ad partes hung descenderunt".
Cronica ca pi celelalte cronici, descriind drumul pe
care au venit mai târziu Ungurii in Panonia, identificä acest drum
cu drumul pe care inaintea Hunii, cum pi pe Unguri
identifich cu Hunilor. Acest drum al Ungurilor este de-
de cronica in felul urmätor : Anno 600 677 vul-
Maori sive Huni, latine vero Ungari.., denuo ingressi sunt
Pannoniam. Transeuntes igitur per regnum Bessorum, Alborum Cu-
manorum, Susdaliam et civitatem Kyo nominatam, deinde transierunt
Alpes in quandam provinciam, ubi viderunt aquilas innumerabilés
et ibi propter aquilas illas manere non potuerunt, quia de arboribus
tanquam muscae descendebant aquilae et consummebant devorando
pecora eorum et equos ; volebat enim Deus, ut citius descenderent in
Hungariam. Exinde montes descendunt per tres menses, et deveniunt
in confinium regni Hungariae, scilicet in Erdelw...".
La fel descrie drumul pi cronica din Buda, ca pi cronica lui
Thurocz.') Provincia aceasta de unde i-a alungat pe Unguri mul-
timea de vulturi (a§a a fäcut Dumnezeu, ca Ungurii
sä nu coboare Ungaria") - coincide terra ni-
grorum Cumanorum" de care pomenesc cronicile prilejul venirii
Hunilor pi coincide prin urmare pi cu terra Galicie" a nota-
rului
Galicia", terra nigrorum Comanorum", terra aquilarum"!
Care poate sä fie legätura aceste trei nume ? Pen-
o trebuie sä existe, dach identificarea este
nu incape nici o identificarea este
Legätura ni-o etimologia numelui Galicia". In
limba veche slavä existá cuvântul gal" cu intelesul de negru. Din
acest radical gal s'au format : galic" care insemneazd corb ; ga-
lita", care insemneazd pi diferite alte negre ; halita"
halca" care insemneazä (in limba Malo-Rupilor) etc,').
5) Numai cronica lui Simon din Keza nu cunoaste provincie. El spune,
mai pe scurt, numai 872 anno... Huni sive Hungari denuo ingressi in Panno-
niam transierant per regna Bessorum, Alborum Comanorum et civitatem Kyo et deinde
in fluvio Hung vocato, ubi castrum fundavere resederunt".
Berneker, Slavisches Etymologisches Wörterbuch. P. 293. gal bedeutet sor-
didus, impurus (skr). wohl schwarz, wie aus den Ableitungen hervor-
geht : galic-Rabe; galifa-Benennung verschiedener schwarzer Vögel. Rksl. hie.
halita, halka-Dohle ; bulg. galita-Krähe, Debts".

www.dacoromanica.ro
32

Ga/-negru, galic-pasäre neagrä, Galicia-tarä neagrá sau tara

päsärilor negre, - iatä legätura cu Cumania nigra" sau terra
nigrorum Cumanorum".
din aceste urmeazá concluziunea finalä : Ungurii au
cälecat in Panonia venind dinspre Galicia nu dinspre Transilvania.
2. ,,SIEBENBÜRGEN" NU E ATESTAT LA 1296.

Colectiunea de documente privitoare la istoria germanilor din

Transilvania publicatä de Societatea säseascä') cuprinde sub
nrul 273 un document in limba germanä, in care maister Dietrich
von Sibenbiirgen" fratele däruiesc la 1296 unor din
Viena casa pärinteascä din Viena.
Acest Sibenbürgen" a fost identificat de editorii colectiunii
drept numele german al Transilvaniei documentul acesta din 1296
a fost prezintat drept o numele german de Sibenbürgen"
al Transilvaniei circula deja la sar§itul secolului al XIII-lea.
In stucliul säu Diploma Andreiana alte documente false sau
interpretate"-), dl L Schiopul a arätat (p. 120) acest
Sibenbürgen" adäogat la numele lui maister Dietrich" nu poate
sä insemneze Transilvania, pentrucä in document se vorbe§te de
casa pärinteascä" din Viena a donatorilor, ceace vrea
cá Dietrich era de origine din Viena nu din Transilvania,
Dl A. Sacerdotianu discutand din 1296 a
terpretat gre§it obiectiunile dlui Schiopul s'a oprit la etimologia
numelui, spunând Sibenbiirgen trebuie aibe o etimologie po-
pularä din Cibinburg, forma latineasca Septem castra" vine
dela cea nemteascä, deci posterior contactului Germanilor cu
provincie..) Documentul din 1296 a interesat pe dl Schiopul numai
a fost invocat pänä acum, cum am spus mai sus, ca o
atestare a numelui german al Transilvaniei la sarsitul secolului al
XIII-lea. Etimologia lui este o chestiune a parte.
Obiectiunile dlui Schiopul sunt, acum admise de critica isto-
In revista din Sibiu,') dl G. Müller,
directorul arhivelor säsesti acceptá interpretarea documentului
Fr. Zimmermann und C. Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deut-
schen in Siebenbürgen. Herausgegeben vom Ausschuss des Vereins für siebenbürgische
Landeskunde. Hermannstadt 1892.
2) 1934.
2) In revista Tara 1935 p.
4) Siebenbürgische Vierteljahrsschrift. Sibiu 1935. P. 117.

www.dacoromanica.ro
 33

din 1296 de dl Schiopul spune cl diploma aceasta numai din

gresalä" (fälschlich") a fost publican ca apartinând documentelor
privitoare la istoria Germanilor din Transilvania, Siben-
bürgen" din acel document nu este Transilvania.
Acest document din 1296 trebuie, prin urmare, eliminat dintre
documentele cari privesc istoria Transilvaniei.
V. POPA

TOPONIMIE, ISTORIE TOPOGRAFIE.

Burg los" Strassburg".
In studiul säu toponimic Siebenbargen im Lichte der Sprache",
dl profesor G. Kisch spune in 3 rânduri (paginile 184, 197 279)
Dej are un nume german, anume numele de Burg los".
Kisch dä etimologia acestui nume german : Burg" Idz"
de Niederlassung an der Burg", adicä asezare lângä
cetate" (p. 279) Burg" loeze", cu aceleasi (197).
Kisch mai acest nume german de Burglos" este
atestat la 1532, fárá indice insá izvorul de unde scoate
atestare.
Orasul Der n'a avut niciodatä numele german de Burglos",
Burgles" sau alt nume german. Nici un document, nici o
nu pomenesc de un nume german. Nici geograful sas Marienburg
(fost rector al liceului säsesc din Brasov), care in descrierea sa a
Transilvaniei publicata la 1813 a inventat numeroase nume ger-
mane, nu cunoaste acest nume german de Burglos", cum nu-1
cunosc nici geografii Lenk (1839) Bielz (1857).
Pentru pomeneste de acest nume german con-
tele Kemény studiu publicat la 1839, spunând pe o hartá
geograficá de prin secolul al XVII-lea, a cärei copie se gäseste la
Budapesta, orasul Dej are numele de Burgless",') hartá
geograficä a fost mai târziu identificata drept o a Transilva-
niei publican de reformatorul sas Johannes Honterus la Basel (El-
vetia) in anul 1532 (reeditan la 1878 in Budapesta).
La din 1532 cl se refere dl Kisch, când
pomeneste de atestarea" numelui german de Burglos" pentru
Kemény, Deutsche Fundgruben. I. Klausenburg. 1839.

www.dacoromanica.ro
34

hartá nu este o atestare, pentrucä nimic nu ne

dreptul sh afirmäm cá Honterus s'a gândit la Dej când, la confluenta
celor douá Somes-uri (pe cari harta le nume§te Thymes") a
numele de Burg los", - nu s'a la un alt sat din
apropiere, care are azi un nume românesc asemuitor, Briglez"
(ungure§te Totszállás"). In caz acel Burg los" de pe
lui Honterus nu poate fie o atestare in fata tácerii unanime a
documentelor.

In studiu (la pag. 79

290), dl Kisch un nume ger-
man de Strassburg" Aiud 'din judetul Alba. Acest
nume de Strassburg" atribuie localitätii Weigand.2)
numele acesta german este o inventiune, o inventiune chiar
mai decât cel al Dej. lui Honterus din 1532
nu-1 cunoa§te Harta aceasta cunoa§te numai numele de En-
geten". Tot numai numele de Engeten" cunoa§te istoriograful
sas (din Sibiu) J. Tröster, care la 1666 a publicat la Nürnberg
(Germania) o istorie a Transilvaniei, in care cäuta sá demonstreze
cä Sa§ii sunt urma§i ai Dacilor germani in consecintä, cei mai
vechi locuitori ai Transilvaniei. In acest scop Tröster a inventat o
multime de nume germane, - dar de Strassburg" nu
Tröster spune numai pe vremuri Engeten a fost
In secolele XV XVI numero§i studenti din Transilvania au
studiat la Universitatea din Viena. Intre ace§tia erau multi stu-
denti din Aiud. Numele Aiud este redat registrele
Universitätii prin Engedinum", Engedino maiori", Enied", Ene-
dino", Engadino", Engedinus Transilvanus",
prin Strassburg", studenti erau
niciodatá -
Germani. Este deci
nu

evident in secolele XV XVI nu numele german

de Strassburg, a origine nu poate fie mai veche decât
secolul al XVIII-lea".9
In general, constatäm istoricii, geografii carto-
grafii Transilvaniei, in deosebi istoricii, geografii cartografii sa§i,
au creat inventat pentru un mare numär de localitäti din Tran-
silvania nume german pe cele române§ti sau oficiale
gure§ti, - de§i localitätile aceste nu au n'au avut niciodatä vre'o
populatiune germaná. Numele aceste sunt fire§te nume artificiale
2) Weigand, Balkan-Archiv. L
2) Siebenbiirgische Vierteljahrsschrift, Sibiu 1934.

www.dacoromanica.ro
 35

cari nu circulä n'au circulat niciodatä in graiul viu, nu sunt ates-

tate in nici un document nu existä decât in manuale de geogra-
fie säseascä. Sunt numai nume scrise tipärite, nu nume vor-
bite", cum spunea istoricul sas J. Wolf, lucrare despre
toponimia sáseascd, lucrare in care relevä altele cazul satului
curat românesc Mag (judetul Sibiu), cäruia geograful sas Marienburg
(anul 1813) gäsise un nume german Schardörfel", nume german
care niciodatä n'a fost in circulatiune.4)
Procedeul acesta de a crea nume artificiale a fost criticat incä
pe la inceputul secolului trecut de Ignaz Lenk von lreuenfeld,
neral-comandant al trupelor din Transilvania de atunci, care pe
baza materialului statistic pus la dispozitiunea lui de guvernul Tran-
silvaniei (contele Georg Banffi) a publicat cunoscutul säu dictionar
geografic IV volume (Wien 1839). Lenk spune (p. XI) despre
numele germane cä prin traduceri hazlii uneori lipsite de deli-
catetä a unor nume de localitäti ungure§ti române§ti, publicate
in manualele de geografie a Transilvaniei, unii autori au lásat sä
se opinia cä in Transilvania toate ar avea trei
nume, anume câte in ungure§te, române§te nemte§te".
Procedeul acesta a continuat acea pânä in zilele
noastre. istoricul sas Georg Müller adaugá la un studiu al säu
publicat nu prea de mult (1928) o hartä geograficä a Transilvaniei in
care un numär de localitäti sunt indicate cu numele ger-
man in frunte, cel unguresc urmând numai paranteze, iar cel
românesc lipsind pe deantregul (cu exceptiunea numelui Cluj).5)
Harta indicä spre exemplu numele : Klausenburg (Kolozsvár,
Cluj), - Thorenburg (Thorda), - Bistritz Besztercze) -
Grosschlatten (Abrudbánya), - Kleinschlatten (Zalatna), - Karl-
sburg (Weissenburg, Gyulafehérvár), - Kronstadt (Brasso), - Her-
mannstadt (Nagyszeben), - Grossenyed (Nagyenyed, Strassburg)
multe Harta mai indicä un numär de alte nume
de ora§e cu numele unguresc in frunte urmat de numele german,
dar consecvent färä numele românesc : Szamosujvár (Neuschloss,
Armenierstadt), - Naszod (Nossendorf), - ajdahunyad (Henne-
deng, Eisenmarkt), - Hátszeg (Wallenthal), - Körösbánya (Allen-
I. Wolff. Die deutschen Ortsnamen in Siebenbürgen. Mühlbach 1879. Schar-
dörfel. Das ist der geschriebene und gedruckte (Marienburg) aber nicht auch gespro-
chene deutsche Name des rumänischen Dörfchens Mag".
5) Georg Die sächsische Nationsuniversität in Siebenbürgen. Hermann-
stadt 1928,

www.dacoromanica.ro
36

burg), - Tövis (Dörnen, Dreikirchen), - Mirkrásár (Streitfurt), -

Parajd (Salzburg) altele, in aceste nu exista nici o
populatiune säseascä.
Pe aceste nume artificiale nume germane
spontane, nume cari in graiul viu al poporului säsesc. Lo-
din Transilvania ca generalá aveau toate un
nume unguresc sau asimilat limbii unguresti, fie aceste localitäti
erau locuite de Románi, fie erau locuite de Germani (Sasi).
Aceste nume unguresti erau o nomenclaturä a statului
guresc de pe vremuri, nume cari numai actele oficiale circulau.
din judetul primise numele de Maros-Héviz, dar
in graiul viu satul continua sä se cheme ungureste cu numele
säu vechiu: Oláh-Toplicza. Alte localitäti, locuite de Germani (Sasí)
sau situate in teritoriul provinciei administrative a Sibiului, aveau
nume german pe cel sau unguresc. Unele loca-
litäti aveau astfel chiar 3 nume, unul in limba celor trei po-
poare cari locuiau Transilvania : Unguri Germani : Sibiu,
Nagyszeben, Hermannstadt, - Szászváros, Broos, etc.
Pe aceste nume din limbile vii, vorbite in unele
localitäti mai aveau in fine un nume in limba latiná, nume care
circula numai in documente cärti. Aceste nume latine erau de
obiceiu traducerea sau latinizarea romanesc, unguresc sau
german.
Din toate aceste deosebiri de nume etnice nu insä
toate cu nume unguresti sunt sau au fost
locuite de Unguri sau locuite de Unguri. nu
localitätile cari aveau nume sáse§ti erau localitä0
cuite de nu urmeazä nici localitätile cu douá sau trei
nume erau toate locuite de sau trei neamuri. De cele mai
multeori nu nici mäcar localitatea este locuitä in
joritate de neamul a cärui apare in nume. (Frata in judetul
Cluj are in ungureste numele de (Frata ungureascä),
dar satul este romanesc. a in judetul Sälaj are numele
resc de Mosobánya, dar populatiunea este curat romaneascä. Daia
din judetul Tarnäva-Mare are nume unguresc de Szász-Danyán
cel german de Totus, satul nu este säsesc, locuí-
lui sunt Unguri
In deosebi importante sub acest raport sunt formele sub cari
ni-au fost transmise numele toponimice prin documentele in limba
Sunt deosebit de importante nu numai fiindcä documentele

www.dacoromanica.ro
 37

in limba sunt documentele cele mai vechi in cari ni s'au

transmis nume topice, ci mai ales scriitorii acelor
mente au urmat in rândul metoda de a traduce in latineste
numele streine in toate cazurile in cari o traducere era cu :

scä)
-
Mons Michadis-Michelsberg (Cisnádioara), - Alba ecclesia-Biserica
Agnetis-vallis-Agnita, - Ruffomons-Rotberg (Rosia
- Nova villa- Neudorf (Noul säsesc) a. Când documentele
latinesti nu ne dau prin urmare traducere numele streine,
este semn cä ele nu erau traductibile (cel putin pentru scriitorul
documentului - nu) de aci urmeazi mod logic forma de
azi traductibilä a unor nume nu este forma originalä.
ION GRECU.

REVISTE
Prof. L Clinciu. Din trecutul Ardealului.
Sub titlul acesta dl L Clinciu, fost director al liceului Gh. Lazär
din Bucuresti, publici in ziarul Universul" (Bucuresti 9, 10 11
Decemvrie 1937) trei articole despre din Tara Zi-
direa acestor spune dl Clinciu, a fost atribuitä acum
de curând Cavalerilor Teutoni, dar in timpurile din chiar
unii dintre istoricii sasi recunosc cä presupunerea aceasta este gre-
in caz gresitä ce priveste unele dintre cetäti. In ce
priveste colonizarea Tärii Bârsei de Ordinul Cavalerilor
Teutoni, dl exprimä indoiala cä au fost vreodatä Cava-
Teutoni in Tara Bârsei, - o care i-a fost trezitä in
urma citirii studiilor judicioase convingatoare ale dlui Schiopul".
Articolele aceste ale dlui Clinciu sunt continuarea alor alte 2 arti-
cole publicate tot Universul" ceva mai nainte (5 26 Septemvrie).
Clinciu a studiat la f locului cetätile din Tara a
constatat nici cetatea dela Bran, nici cea dela Râsnov nu pot fi
ridicate de Cavaleri Teutoni, In ce cetatea dela Teliu,
in urma studiilor recente s'a constatat cetatea aceasta nici nu
existä".
Cu aceste orticole ale dlui Clinciu se ocupá revista istoricä
Siebenbürgische Vierteljahrsschrift" (Oct.-Dec, 1937)

www.dacoromanica.ro
38

dl Walther Horwath din Brasov, pentru a constata cele 5

din tei ra Borza" de cari pomeneste o bulá papalá din 1232 sunt
Marienburg (Feldioara), Heldenburg, Schwarzburg
halm), cetatea din pasul Tätarilon Argumentul pe care
dl Horvath invocä in sprijinul acestor identificári este Ordinul
Cavalerilor Teutoni construit din Palestina,
din Transilvania Prusia fel arhitectonic particular
specific". Argumentul acesta este tras dintr'o premisä falsá.
Ordinul Cavalerilor Teutoni s'a cätre secolului
al ca un ordin religios, pe Sant, timp de
epidemii prim6jdioase, pentru ca membrii ordinului de
bolnavi. De aci numele ordinului Domus hospitalis sancte Marie
Theutonicorum in Jerusalem". Mai târziu ordinul luat misi-
unea de a apära crestinismul locurile sfinte impotriva
Cavalerii Teutoni n'au fost colonizatori, nici intemeietori de
cetäti sau orase. Alta era misiunea and, la 1222, regele
dreiu al II-lea le-a däruit Terra Borza", Cavalerii erau la prima
experientá pe acest teren. Singura cetate de care se pomeneste
de 1222 in cu Cavalerii cetatea Monfort"
din Palestina (Starkenburg" este o traducere germaná) a fost o
necesitate localä continuitate.
Misiunea Cavalerilor era ingrijirea bolnavilor, apárarea peregri-
nilor la locurile Aceasta din toate documentele
contimporane in cari niciodatá nu se vorbeste de altä misiune a
Cavalerilor. La 16 1221, Papa Honoriu roagä toti Episcopii
indemne poporul fact daruri ordinului Cavalerilor cari
in cälätoria pe peregrini. La 20 lanuarie 1221 roagä pe
tinii sä nu Cavalerii in colectele La 25 Februarie
1221 Papa opreste pe toti sä le Cavalerilor sau bisericilor
taxe pentru ridicarea de ziduri de apärare, de poduri sau diguri.
La 25 1227, Grigoriu al IX-lea arhiepiscopii sä nu
supere nimeni pe Cavaleri cari in Palestina
biserica
and, la 1222, s'au asezat in terra Borza", o de
oameni pe un petec de (triginta dumtaxat aratra"), - ei
nu aduceau sine nici o experiena de colonizatori.
Arta de a construi cetäti, la inceput de lemn, apoi de
Cavalerii au mai in Prusia Orientalä. Che-
mati, la 1226, de ducele de Masovia sä apere tara lui contra
Cavalerii au plecat acolo in numär mai mare decât

www.dacoromanica.ro
 39

vor fi fost in terra Borza" (de acea s'au putut mentinea), ur-
mati färä contenire de coloni§ti din toate provinciile germane inve-
cinate. In Prusia aceasta Cavalerii au dat dela inceput numeroase
lupte cu pägânii pentru a se apära mai eficace au ridicat contra
Dar cetätile aceste au fost simple constructiuni de lemn,
inconjurate de anturi, de ziduri de pämânt, de palisade". au
fost Thorn cele dintâi cetki ridicate la 1231 1232. Numai
mai târziu, aceste au fost reconstruite in cetäti de
Chiar faimoasa cetate Marienburg, intemeiatä la 1274, a la
ceput o constructiune de lemn numai atre sfârsitul secolului al
XIII-lea a reziditä in piatrá. (Vezi mai pe larg : R. Bergau, Das
Ordenshaupthaus Marienburg. Berlin 1871, studiu publicat in colec-
tiunea : Wissentschaftliche Vosträge, herausgegeben von Rud. Vir-
chow"). Un stil particular al constructiunii cetätilor de piatrá n'a
existat de sar§itul secolului al XIII-lea.
Premisa dlui Horvath este din alte considera-
tiuni. In Prusia Cavalerii Teutoni fuseserä mai numerosi decât
in terra Borza", acolo in jurul se strânseserä dela inceput
coloni§ti. a trebuit peste 50 de
ce Cavalerii au ajuns sä construiascä primele cetäti de piaträ.
in terra Borza", ei, o mânä de oameni intr'o tarä pustie, fi fost
stare sä construiasa numai in 3 ani (1222-1225) cinci
de piaträ ?
Cetätile din Tara Bärsei n'au nimic comun cu Cavalerii Teutoni.
*

Ed. Dragomirescu-Buzne si L Cupsa. Considera-

tiuni asupra principalelor operatiuni militare ale lui Mihai Viteazul.
Timisoara 1936, 55 pagini.
Bro§ura cuprinde douá studii cari sunt o incercare de a judeca
operatiunile lui Mihal Viteazul contra Turcilor (1595, la
contra principelui Transilvaniei Bathory (1599, la $elimbär) pri-
vindu-le prin prisma teoriilor moderne de strategie mili-
Concluziunea studiilor este cä s'au exagerat aptitudinile mili-
tare" ale lui M. V., când toate bätäliile ce le-a dat au fost pre-
zentate ca geniale", pentrucä de§i din punct de vedere strategic
aproape nu i-se poate imputa nimic, din punct de vedere tactic
operatiunile lui au fost departe de a fi geniale".
Citatiunile aceste ne cä studiile sunt scrise mai mult
pentru militari specialisti, decât pentru laici. Färä a avea, prin urmare,
competenta de a face o criticá a studiilor, ne permitem

www.dacoromanica.ro
40

subliniem un defect al studiilor, un defect pentru care nu sunt

devinä autorii : anume lipsa de cuno§tinte exacte amänuntite in
ce prive§te lucrurile petrecute. Citäm, spre exemplu, privi-
toare la fortele in actiune bätälia cu Tura. Unii istorici afirmá
cd Turcii au dispus de o de 180.000 de oameni, altii
armata era de 100.000 altii era numai de 20.000.
Armata lui V. a fost de 16.000-20.000 dupd unii, de 16.000
numai de 10.000 dupä altii. In ce priveste bdtdlia dela
Selimbär, nu se cu sigurantä locul unde s'a dat bätälia. In
privinta locului unde s'a dat pärerile comentatorilor sunt

Din premise atât de putin sigure, din premise cari au un ca-

racter de controversä, nu se pot trage concluziuni apodictice
definitive.

Nicolae Firu. Date noi ref eritoare la revolutiunea lui Horia

1784-1785. Culese din Arhiva judetului Orade 1937.
C. Stoicanescu. Revolutia lui Horia. Timisoara 1937.
bro§uri publicate prilejul desvälirii la Alba lulia a
monumentului ridicat in memoria martirilor revolutiunii dela
situl secolului al XVIII-lea.
Bro§ura dlui (pag. 68) este o reeditare a unei bro§uri mai
vechi cuprinde date interesante - unele necunoscute pânä
acum - privitor la räsunetul pe care l-a avut revolutiunea lui Horia
in Bihor.
Lucrarea Stoicanescu este o incercare nouä in istoriografia
româneascd (ni se pare, inspiratá de Revolutia Francezä" a istori-
cului englez Carlyle), - o incercarc de-a ne da o icoand sufleteascä
a miscärii lui Horia. Dl St. nu vrea spunä numai ce-au fäcut
Horia lui, ne spunä ce-au simtit ce au putut
atunci când au fäcut ceea ce au fäcut. Lucrarea dlui St. are
pagini de un realism sguduitor. Spre ex. moartea lui Clo§ca. Cäläii
l-au izbit de 3 ori, dar atunci víata a rämas moartea
i-se mai umfla pieptul mai tremura carnea pe dar nu, nu
putea moarä Horia, nu se putea despärti nici acum de el...
Horia Horia i-ar fi pus mâna pe umärul zdrobit, dar era legat
in lanturi."

www.dacoromanica.ro
 41

Manciulea, Granita de Vest. Blaj 1936. (140 pag.)

Un documentat studiu istoric, care se schiteazä istoria Ro-
de dincolo de frontierele Transilvaniei propriu zise, a Ro-
din Maramure§, Samar, Banat a celor de dincolo
de actualele frontiere ale : din Tisei, Moravia,
Croatia Slavonia.
Odinioarä, frontierile etnice ale poporului se intindeau
mult dincolo de frontierele politice de azi, ne aratá acest studiu pe
bazä de documente statistici.

Dr. Timoteiu Cipariu. Bucure§ti 1937. (35

Cu prilejul implinirii a 50 de ani dela moartea lui Timoteiu
Cipariu (3 Septemvrie 1887), dl revocä in memoria celor de
azi figura marelui dela Blaj in in curs de 50
de ani nu s'a ridicat vr'un monument, afará de modesta
funerarä de pe mormantul säu de bisericuta
hialá din Blaj".

Dr. L Fortele regeneratoare. Un suflet eroic

uitat : Dr. Joachim C. Drägescu. Cluj (Articol retipärit din
Romania Eroicä").

Századok" (Budapest, Septemvrie-Octomvrie 1937), revista

istoricá a societátii istorice ungure§ti, publicá o amänuntitá recen-
siune Elekes Lajos) a lorga, La place des
Roumains dans l'histoire universelle. I. Antiquité et moyen-age.
Bucarest 1935". Recensiunea are caracter de polemicä, dar de o
polemicä §tiintificá. Recensentul porne§te recunoa§terea dl
dispune de o färä pereche de ízvoare de o
enormá de cuno§tinte de detaliu".
In mimär se publicá o recensiune a publicatiunilor
$colii Române din Roma (Diplomatarium Italicum"). Recensentul
(Vanyo Tihamér) are numai cuvinte de pentru studiile publi-
cate, recomandand activitatea $colii drept exemplu de
urmat Ungure§ti din capitala Italiei.

www.dacoromanica.ro
INSEMNÄRI
Virgil
Departe de viata zgomotoasá a oraselor, patriarhala cetätue
culturald a in cadre modeste, serbeazä 70 de ani de
viatä un istoriograf al Ardealului mai ales al Näsäudului,
Dl prof. Virgil
S'a näscut in 6 Decemvrie 1867 in Gheorgheni, din
gräniceri, mutati pentru moment in acel oras. Urmeazä cursul
cundar la unde a fost prieten bun cu George Co§buc, cäruía
era inferior cu o Ia bacalaureatul in 1888. Urmeazá cursu-
rile de litere din Cluj Budapesta. licentiat in
germano maghiard, devine un ziarist valoros. Redactor
la Gazeta Transilvaniei", publicä numeroase foiletoane literare,
istorice politice, in cari e de un rural neintrecut Printre foiletoane
gäsim un studiu istoric mai vast Cum s'a distins batalionul
niceresc in 1848-49".
anii de ziaristica profesionalä, se duce la Näsäud, ca
profesor la vechiul liceu gräniceresc de acolo. Colaboreazá cu arti-
cole studii istorice, mai ales la Transilvania" ,,Gazeta
silvaniei". In Anuarul:liceului din un studiu despre
trecutul scoalelor din
Tara Näsäudului, prin trecutul cultural, oferea istoricului un
vast material de cercetäri. Adunä un numär imens de acte scri-
pe de archivele Bistritei le va studia amänuntit
räzboiu, când politice sunt favorabile cercetárilor
referitoare la trecutul românesc.
In 1913 in colaborare cu dl Nicolae o operá
Istoria nisaudene", (scrisä cu ocazia jubileului de
50 al liceului).
intemeiazd o revistO istoria foarte importantä
pentru istoria Ardealului Arhiva Somesane (Vezi : I.
Introducere la Cronicari istorici ardeleni). Aproape in fiecare numär
-
al acestei reviste, dl $otropa publia studii extinse relative la tre-
cutul Tärii Näsäudului. Colaboreazá la Anuarul Institutului de
Istorie Nationale Revista etc. A publicat diverse studii in
Icoana unei dintr'un colt de românesc" (Anuarul $coalei
Normale din Niisäud)" Ion Al. Lapedatu Omagiu" etc. A
blicat in Biblioteca orafelor noastre" o monografie a

www.dacoromanica.ro
 43

Bätrânul publicist are in manuscris o lucrare vastä Revolta

districtului pe care o va publica in Arhiva
Prin de peste 3 decenii, a ajuns sä fie cunoscut in toate
cercurile istoricilor. In poveste§te cu drag despre
revistele ziarele române§ti din Ardealul antebelic, despre colabo-
ratorii la Gazeta 2ransilvaniei", despre Cosbuc, Caragiale, Bogdan
Duicä etc.
In ultimii ani, a contribuit la intemeierea Muzeului
o ínstitutie culturalä, care in curând va deveni nervul vital al acti-
vitätii intelectuale din Näsäud.
istoriograf a fost profesor timp de peste 30 de ani.
In acest timp a avut printre elevi pe L P. S. Sa Dr. Nicolae lan,
Mitropolitul Ardealului, pe Nicolae Dräganu, Liviu Rebreanu,
etc. Ca profesor, pe lângä activitatea strict oficialä, era indrumätor
al tineretului, fapt pentru care e stimat de fostii elevi.
IOSIF E. NAGHIU

Ziarul Keleti Ujság" din Cluj publia in numárul säu dela

25 Dec. 1937 câteva date interesante din viata Universitätii din Cluj,
dela a infiintare acum s'au implinit 65 de ani. Legea (ungu-
reascá) prin care s'a infiintat universitatea din Cluj a fost publicatä
la 12 Octomvrie 1872, iar la 10 Decemvrie a an a fost
stalat primul rector al Universitätii, Berde Aron. de 1872
se mai incercäri de a da Clujului o universitate. La 1581,
principe al Transilvaniei Hind Báthory, s'a deschis pentru
o universitate la Cluj, dar ea condusä de iezuiti,
Ardealul - in majoritate protestant - n'a suportat-o. La 1774 s'a
redeschis sub Maria Terezia, dar Impäratul al II-lea a cobo-
rât-o la rangul de academie, jar Impäratul Francisc I la cel de
liceu. Intre profesori ai universitätii a fost Grigorie
profesor pentru limba literatura româná.
Cu aceste se datele ziarului unguresc. Le complec-
noi cu alte douä date :
La 1882 a fost incorporatá universitätii academia de drept
(germand) din Sibiu, la 1844 de Universitatea
In timp a fost incorporatä bibliotecii universitätii din Cluj
biblioteca facultätii, foarte bogatá in opere privitoare la
Transilvaniei.
La 1 Februarie 1920 universitatea a fost inauguratä ca uni-
versitate româneascä de Regele Ferdinand, al cärui nume o poartä
de atunci încoace.

www.dacoromanica.ro
44

UN PREMIU DE LEL
Revista noasträ deschide concurs pentru cea mai bunä lucrare,
având ca subiect problema numirilor Ardealului : Transilvania,
Septem Castra, Siebenbürgen".
Lucrárile vor trebui in deosebi sä :

a) Când räsare pentru in documente numirea Tran-

silvania" ?
b) Când räsar pentru numirile Septem Castra"
Siebenbürgen" care numire este originalul care traducerea ?
Principiile hotärâtoare la judecarea lucrárilor nu vor fi nici o
bibliografie cât mai a chestiunii pärerile altora, nici
paginilor lucrärii, ci cercetarea interpretarea a
izvoarelor, greutatea argumentelor logica expunerii.
Lucrärile, scrise la masinä de un plic cuprinzând
numele autorului, vor trebui fie in posesiunea revistei mai târziu
la 15 Julie a. c.
Cea mai lucrare va fi cu un premiu de 10.000
lei numerar.

Premiul acesta este oferit de cätre dl Vasile Stoica, ministrul

la Riga (Letonia), care a ca diplomat un sârguincios
cercetätor al trecutului românesti.
Adevärata diplomatie este arta de a observa prevedea : este
arta de a observa fenomene miscäri nouä a prevedea cursul
pe care il vor ; este arta de a analiza trecutul a prevedea
viitorul. Pentruci : in aceleasi aceleasi cauze produc
aceleasi efecte.
DACIA ISTORICA".

Administratia noastrá sä reaminteascá prietenilor revistei

de pretutindeni cä abonamentul este :
1 an 400 lei.
6 luni 200 lei.
Adm. DACIA ISTORICA"
Cluj, Str. Coqbuc 7.

www.dacoromanica.ro
 SÄRNEI S.
CLUJ
Uzine: Câmpia-Turzii-Braila
Suc.: Bucureqti, lea Victoriei 51
PRODUCE:
Fier colaci, pentru
beton armat, cu
de fier calitate, de fier
specialä pentru nituri uruburi,
galvanizatä (zincata
galvanizatä pentru telegraf-telefon,
ghimpatd, de otel
calitate, specialä pentru su-
durá autogenä, Electrozi" pentru
sudurá electricä, arcuri de mobile,
spintecate (splinturi) legátoare de
saci, agrafe de birou, sulfat
Produce
,CUPRUM" S.
bare de ; bronz, alamä
CLUJ
aluminiu, frânghii de
aramä, troley pentru trenuri electrice.

www.dacoromanica.ro
 T

"

' :

-
' '

Sumarul No. 1.
Um énigme et un miracle histórique . :

Problema
: Documentul dat la 1223 mänastirii '

Invaziunea din 1241. '

V. Popd: Cumania Cumanía

Siebenbürgen" nu este atestat la 1296.
. Ion Grecu: Burglos" Strassburg" (toponimie).
' reviste. 1

Näghi, Un istoric, V.
Premiile revistei Dacia .

) r

. ' r

'
L '

r r

( ' ,

' .

INSTITUT DE ARTE GRAFICE A R A S. A. CLUJ, CALEA MOTILOR 59.

'

www.dacoromanica.ro
r

1
( '