1.

INTRODUCERE
“Pământul abundă cu resurse din belşug. Practica noastră de raţionalizare a resurselor prin
intermediul controlului monetar nu mai este relevantă şi este contraproductivă pentru
supravieţuirea noastră.”-  Jacque Fresco(13 martie 1916 - 18 mai 2017, fondatorul proiectului
Venus).
Am ales sa abordam aceasta tema a resurselor strategice din mai multe motive si anume, o data
din curiozitatea de a descoperi ce sunt de fapt resursele strategice dar si din dorinta de a lua
contact cu multitudinea de resurse pe care o detine pamantul nostru. Pentru a ne pune la punct
curiozitatile, am ales ca mai intai, sa raspundem la cateva intrebari fundamentale precum:” Ce
sunt resursele naturale?” “ Care sunt resursele naturale?” “Este petrolul o resursa strategica ?”
2.CE SI CARE SUNT RESURSELE NATURALE?
Resursele naturale reprezintă totalitatea zacamintelor de minerale și de minereuri,
a terenurilor cultivabile, a pădurilor și apelor de care dispune o anumită țară.
Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural dar în forma lor relativ nemodificată.
O materie este considerată o resursă naturală atunci când activitățile primare asociate cu aceasta
sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul
și silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura
nu.
Resursele naturale sunt de obicei clasificate în: resurse regenerabile si resurse neregenerabile.
Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se
refacă dacă nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă și pot fi folosite pe
termen nelimitat dacă sunt folosite rațional. Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o
rată care depășește rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor
epuiza. Rata care poate fi susținută de o resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere
și de mărimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale neregenerabile ce nu sunt vii
includ solul, apa, vântul, mareele și radiația solară.
Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind: resurse biotice, derivate
din animale și plante si resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă, ș.a.m.d.; resursele
minerale și energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natură.
Extragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi folosită direct sunt în general
considerate activități normale în cadrul valorificării resurselor naturale, chiar dacă ultimele pot să
nu se găsească în mod normal lângă primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural
ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol,
lemn, petrol, minerale și alte bunuri luate mai mult sau mai puțin așa cum erau în natură.
Resursele naturale ale unei țări determină deseori bogăția sa și statutul său în sistemul economic
mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai
puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, datorită bazei pe care o au în capitalul
infrastructural pentru producție.

3.DESPRE PETROL
Dintre resursele strategice existente, petrolul joacǎ rolul primordial pe scena geopoliticǎ a lumii de mai
bine de sase decenii. Importanta strategicǎ a petrolului in economia mondialǎ este justificatǎ de faptul
cǎ 40% din energia lumii, precum si 90% din combustibilul utilizat in transporturi este asigurat de
aceastǎ resursǎ energeticǎ primarǎ. Cresterea economicǎ depinde in mod direct de aceastǎ resursǎ
energeticǎ, determinand o concurentǎ acerbǎ intre actorii statali care doresc sǎ obtinǎ acces la aceastǎ
resursǎ cu costuri cat mai reduse.
Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele de
origine biogenă care se găsesc în scoarța pământului.Petrolul, care este un amestec de
hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec
de substanțe lipofile. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice
complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria
chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea carburanților. Ca o
curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii
ultraviolete.
Petrolul este important deoarece este mai curat şi mai ieftin decât cărbunele şi mai uşor de
transformat decât gazele naturale. El are nenumărate utilizări. Uneori numit “aurul negru”, el
asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Fără acesta transporturile s-ar bloca şi
maşinile şi utilajele industriale sau centralele termice nu ar putea funcţiona.

4.ISTORIA PETROLULUI
Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei
sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de
la suprafață, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei).  În cazul în care straturile
impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va
găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere. Din
timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne indică faptul că
petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit și în legile lui Hammurabi 1875 î.e.n. fiind
prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea folosirii petrolului.
Țițeiul era cunoscut pe teritoriul României încă din secolul I î.Hr., de când datează obiectele
descoperite în cadrul cetății dacice de la Poiana (Nicorești, Galați): podoabe din smoală întărită
și acoperită cu un strat subțire de argint. De altfel, prima rafinărie de petrol din lume a fost
construită în România, în 1856, la periferia orașului Ploiești, de către Marin Mehedințeanu.
Prețul petrolului scade rapid prin creșterea numărului de rafinării, petrolul lampant devine o
resursă tot mai importantă în iluminat, înlocuind treptat lumânările.
Exploatarea masivă a petrolului începe în secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii petrolului
în iluminat, care dădea o lumină mai bună producând fum mai puțin în comparație cu lămpile cu
ulei de balenă, sau lumânările de ceară. Pentru obținerea masivă a petrolului, urmează o perioadă
de forare intensivă. Cel mai renumit foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 în
Oil Creek, Pennsylvania, fiind finanțat de industriașul american George H. Bissell, aici găsindu-
se la 21,2 m adâncime zăcăminte mari de petrol.
După introducerea iluminatului electric a scăzut importanța petrolului în iluminat, dar s-a extins
utilizarea drept carburant în industria automobilului. Familia de industriași
americani Rockefeller, întemeietoare a companiei Standard Oil Company, a convins opinia
publică să folosească benzina în locul etanolului pe post de carburant în industria automobilului,
combătând concepția lui Henry Ford.

Repere ale unei istorii de peste 150 de ani:

       • 1857: prima înregistrare a producției petroliere din lume;
       • 1861: prima sondă săpată în România;
       • 1909: prima producție de gaze naturale din lume;
       • 1913: primul sistem european de transport al gazelor prin conducte, în Transilvania;
       • 1975: prima platformă de foraj marin;
       • 1976: maxim al producției de țiței - 14,7 milioane tone;
       • 1986: vârf al producției de gaze naturale - 36,2 miliarde mc;
       • 1990: se înființează S.C. Oil Terminal Constanța și S.C. CONPET S.A. Ploiești;
       • 1991: s-a înființat Regia Națională a Gazului Metan ROMGAZ R.A. Mediaș și Regia
Autonomă a Petrolului PETROM R.A. București;
       • 1995: apare Legea Petrolului - prima lege ce se referă exclusiv la hidrocarburi (țiței, gaze și
condensat) și se înființează Agenția Națională pentru Resurse Minerale;
       • 1997: se înființează Societatea Națională a Petrolului PETROM S.A., prin fuziunea
PETROM R.A. cu Compania Română de Petrol (CRP). De asemenea, este pusă în funcțiune
conducta submarină de transport gaze de la platforma centrală din Marea Neagră la terminalul
PETROMAR Constanța;
       • 1998: se înființează Societatea Națională de Gaze Naturale  
ROMGAZ S.A. Mediaș;
       • 2004: au fost aprobate noua Lege a Petrolului și Legea Gazelor în condițiile alinierii
standardelor românești la cele internaționale.

Harta 1.Rezervele mondiale de petrol din 2009.

5.FORMAREA PETROLULUI
Dintre  diferitele teorii asupra formarii petrolului , teoria originii organice este cea mai acceptata.
Conform acestei teorii , petrolul s-a format din malul rezultat din resturi de plante si animale
inferioare din apele marilor (plancton) , care , prin depunere la mare adancime in fundul apelor ,
in decurs de milioane de ani , a suferit procese de descompunere si transformare . Aceste procese
s-au produs in absenta de aer si sub influenta caldurii terestre , a presiunii ridicate si , probabil , a
unor bacterii anaerobe . Rol important se pare ca revine si malului mineral drept catalizator al
unor procese chimice de transformare a grasimilor . Malul negru unsuros de pe fundul apelor
statatoare , format din materii organice in putrefactie si din mal mineral , se numeste sapropel .El
constituie primul stadiu de transformare  a   substantelor organice ,care are loc in timpul
sedimentarii si sta la baza formarii bitumului in etapa urmatoare mai lunga cand se produc
transformari biochimice si geochimice . Formarea zacamintelor de petrol are loc ulterior , in
urma unor  procese de migratie si acumulare prin care au luat nastere concentratii mari de petrol
in sectoare relativ mici din scoarta pamantului. Petrolul se gaseste in zacaminte primare sau in
zacaminte secundare, in care el a patruns prin migrare din zacaminte primare sub actiunea
presiunii gazelor . (Rocile de inmagazinare , cum sunt calcarul , gresia , dolomitul , marnele si
nisipul au totdeauna pori si fisuri) .

6.  DISTRIBUTIA GLOBALA A RESURSELOR DE PETROL

Raritatea, dar si distributia inegalǎ a resurselor de petrol pe Glob au determinat numeroase
confruntǎri de-a lungul istoriei ultimului secol, avand ca motivatie principalǎ, chiar dacǎ de
multe ori ascunsǎ, incercarea de a obtine acces si de a controla resursele de petrol cele mai
insemnate ale Globului.
Dintre toate regiunile Terrei, Orientul Mijlociu se remarcǎ prin douǎ aspecte interconectate- in
primul rand detine cea mai importantǎ pondere in totalul resurselor de petrol ale Globului, iar in
al doilea rand a reprezentat o permanentǎ zonǎ de conflict incǎ de la inceputul secolului
precedent panǎ in prezent. In ceea ce priveste ponderea detinutǎ de resursele de petrol ale
Orientului Mijlociu, asa cum se poate remarca din tabelul de mai jos, nivelul acestora se ridica in
1995 la 65% din rezervele totale ale Globului.

1955 1970 1995- p. 278

SUA 19% 6% 7,7%(Am. de Nord)
URSS 6% 13% 5,7%
Orientul Mijlociu 62% 58% 65,5%
Venezuela 7% 2% 7,8% (Am. Latina)
Africa - 10% 7,3%

Tabel 1: Proportia rezervelor de petrol la nivel global

7. SCURT ISTORIC AL CONFLICTELOR CAUZATE DE PETROL

  O serie de mici conflicte (prin comparatie cu conflagratiile mondiale) au zguduit Orientul
Mijlociu, fǎcand din regiunea cea mai bogatǎ in resurse de petrol a Globului un teatru permanent
de rǎzboi. Aceste conflicte au fost conectate intr-un fel sau altul, cu accesul la petrol a marilor
consumatori de petrol.

 In 1956 are loc prima crizǎ a canalului Suez, declansatǎ de nationalizarea acestuia de
cǎtre Egiptul lui Nasser
 In 1961, Irakul refuzǎ sǎ recunoascǎ statul Kuweit, datorita zonei neutre foarte bogate in
petrol, aflatǎ intre cele 2 state
 In 1958 au loc dispute teritoriale ale Arabiei Saudite cu Bahrein, respectiv cu Iran in
stramtoarea Ormuz (1969) pentru insulele Abu Mussa si Tunba
 In perioada 1966- 1970, in Nigeria are loc un rǎzboi civil, pentru controlul zonei de sud a
tǎrii (Biafra), bogatǎ in resurse de petrol
 In 1967 se desfasoarǎ rǎzboiul de 6 zile israeliano-egiptean, ca urmare a amenintǎrii lui
Nasser de a interzice accesul navelor istraeliene in Canalul Suez; Israelul pune stǎpanire
pe zǎcǎmintele de petrol egiptene de la Abu Rodeis, asigurandu-si astfel aprovizionarea
cu petrol atat de necesarǎ
  In 1968, statele arabe producatoare de petrol infiinteaza OAPEC, in ideea de a controla
mai bine pretul petrolului pe piata modiala.
 In perioada 1973-1980 au loc socurile petroliere. Devalorizarea dolarului american,
provocata de decizia lui Nixon din 15 august 1971, de a elimina convertibilitatea in aur a
dolarului, afecteaza direct tarile producatoare de petrol, care isi vad veniturile in
petrodolari drastic diminuate.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Resurse_naturale

http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/documents/factsheet_ro.pdf

https://nadiatvic.wordpress.com/2013/01/31/211/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol#Istoric