Sunteți pe pagina 1din 9

Eclampsie

Afectiune grava care survine, in general, la sfarsitul sarcinii, caracterizata prin convulsii asociate unei


hipertensiuni arteriale.

Semne si simptome - Boala incepe de cele mai multe ori in al treilea trimestru de sarcina la o femeie care n-a
nascut niciodata; ea se manifesta mai intai printr-o hipertensiune arteriala, o prezenta excesiva de proteine in
urina si edeme. Aceste semne se accentueaza astfel ca apar dureri de cap, vertije, zbarnaituri in urechi, fulgere
vizuale si o durere in bara la inaltimea stomacului. In cele din urma survine eclampsia propriu-zisa,
asemanatoare cu o criza de epilepsie: pierderea starii de constienta, redoarea membrelor urmata
de convulsii. Ea se declanseaza uneori in timpul nasterii sau imediat dupa ea.
In absenta unui tratament, eclampsia poate pune in joc viata mamei si, in aproximativ 50% dintre cazuri,
viata copilului.

tratament - tratamentul de urgenta, in mediu spitalicesc, cuprinde anticonvulsivante si


declansarea nasterii sau cezariana. In marea majoritate a cazurilor, pacienta se vindeca fara sechele si nu exista
vreo alta recidiva in timpul altor sarcini. Totusi, intre 5 si 10% dintre mame prezinta complicatii de durata
(cerebrale, renale sau cardiace).
Prevenirea eclampsiei consta in depistarea sistematica, in cursul oricarei sarcini, a semnelor de atingere renala
(tensiune arteriala, proteinurie) si a celor imediat precursoare eclampsiei.

PRIMA CONSULTARIE NEONATALA


Primul an din viata copilului este poate unul dintre cei mai importanti ani, in aceasta perioada
copilul urmand sa se adapteze la noul sau mediu de viata. De asemenea, in acest interval de
timp are loc acomodarea dintre parinti si copil si se administreaza cele mai multe vaccinuri,
importante pentru imunitatea si sanatatea ulterioara a copilului. Din acest motiv, dar si din
multe altele, medicul pediatru trebuie sa fie aproape de familie si sa aiba o comunicare cat mai
buna cu aceasta.
In acest prim an din viata copilului, vizitele la medicul pediatru vor urmari in primul rand
cresterea armonioasa a sugarului, respectiv cresterea in greutate, inaltime si a perimetrului
cranian. De preferat este ca aceste vizite sa se efectueze lunar, pentru a urmari elementele
specificate mai sus, dar si aparitia unor modificari la nivelul pielii, ochilor, articulatiilor,
achizitiilor pe care ar trebui sa le faca sugarul, precum si depistarea din timp a anumitor boli
acute sau cronice.
Daca nu se reuseste realizarea acestor vizite lunar, iata care ar trebui sa fie vizitele oarecum
obligatorii la medicul pediatru in primul an de viata al bebelusului.
Prima vizita - la 2 saptamani de viata
La  aceasta vizita, care poate avea loc la medicul pediatru sau neonatolog, se vor urmari:
greutatea acumulata pana la acel moment (daca a recuperat scaderea in greutate din
maternitate, stiindu-se ca dupa nastere, in primele zile, are loc o scadere fiziologica in
greutate, scadere care poate merge pana la 10 -15% din greutatea nou-nascutului si care se
recupereaza in primele 7-10 zile de la nastere), cresterea in lungime si cea a perimetrului
cranian.
In ceea ce priveste corpul, se vor cauta eventualele semne din nastere, zone slabe ale peretelui
abdominal, se vor verifica urechile, cavitatea bucala, ochii, modul in care s-a vindecat buricul
(in cazul in care s-a vindecat si nu a aparut vreo infectie), se vor controla articulatiile si in
special articulatia soldului bilateral pentru a depista din timp semnele unei displazii de sold, se
vor controla organele genitale externe pentru a depista anumite modificari sau malformatii
congenitale, se vor observa membrele inferioare pentru a depista diferitele vicii de pozitie sau
malformatii si a indica corectarea lor.
La aceasta vizita se va recomanda vitamina D pentru profilaxia rahitismului, vitamina ce se va
administra pana la varsta de 2 ani.
Tot in cadrul acestei prime vizite, se va discuta despre cantitatea de lapte pe care nou-nascutul
trebuie sa o manance, programul meselor si programul de somn, despre frecventa si aspectul
scaunelor, despre igiena zilnica si despre vaccinurile obligatorii si optionale pe care copilul le
poate face in primul an de viata.
A doua vizita - la o luna
In cadrul acestei vizite se va verifica daca bebelusul s-a dezvoltat in mod armonios si cum s-a
adaptat la noul mediu de viata. Vor fi masurate greutatea, talia, perimetrul cranian si fontanela
anterioara. De asemenea se va recomanda efectuarea ecografiei de sold ca si investigatie
screening, ecografie care se recomanda a fi facuta intre 4 si 6 saptamani de viata si care va
depista din timp eventuala displazie de sold.
Se va discuta despre regurgitatii sau varsaturi, modificari la nivelul pielii, iritatii, dermatite
atopice, despre existenta colicilor si metodele de calmare.
A treia vizita - la 2 luni
In cadrul acestei vizite va avea loc prima vaccinare (exceptandu-le pe cele din maternitate)
din cadrul calendarului de vaccinari obligatorii, vaccinare in care se va utiliza un vaccin
hexavalent pentru hepatita B, poliomielita, difterie, tetanos, pertusis si haemofilus influentzae.
Si in cadrul acestei vizite se va verifica cresterea in greutate, in lungime, cresterea
perimetrului cranian, se vor verifica eventualele modificari la nivelul abdomenului (exemplu:
hernie ombilicala) si se vor verifica urechile si ochii pentru depistarea anumitor afectiuni
congenitale.
A patra vizita - la 4 luni
In plus fata de examinarile precedente, la aceasta vizita se va urmari aparitia dintilor (media
de aparitie este intre 6 si 8 luni, dar exista si copii carora le apar mai devreme), modul in care
raspunde la sunete si achizitiile motorii.
Tot la aceasta varsta copilul va efectua vaccinul specific de 4 luni si vaccinuri optionale daca
parintele a optat pentru ele. Aceste vaccinuri optionale se pot administra concomitent cu
vaccinurile obligatorii sau la distanta de o luna de acestea. Dupa vaccinare copilul va fi
urmarit pentru depistarea eventualelor reactii adverse.
A cincea vizita -  la 6 luni
La aceasta vizita se va realiza verificarea de rutina si vaccinul obligatoriu de 6 luni. De
asemenea, pentru cei ce au inceput vaccinarile optionale, se va completa schema cu dozele
corespunzatoare de rotavirus si antipneumococic. Se va vorbi despre achizitiile motorii,
despre posibilitatea de a sta in fundulet cu si fara sprijin. Se va discuta despre diversificare (in
cazul copiilor alimentati exclusiv la san, diversificarea incepe la 5 luni si jumatate - 6 luni,
insa in ceea ce priveste copiii alimentati cu formula de lapte sau mixt, aceasta discutie va avea
loc la vizita anterioara, deoarece ei vor fi diversificati mai devreme).
Aceasta este si varsta la care pot aparea primele semne ale anemiei, deoarece depozitele de
fier acumulate in timpul sarcinii incep sa se epuizeze in lipsa unei alimentatii corespunzatoare
varstei. Pentru anumite categorii de copii cum ar fi cei proveniti din mame cu deficit de fier in
sarcina, cu hemoragii sau prematurilor, aceste depozite vor fi epuizate mai devreme.
Se va recomanda si un consult oftalmologic de tip screening, dar si un consult de ortopedie
pediatrica atunci cand copilul va incepe sa se ridice in picioare si sa paseasca.
A sasea vizita - la varsta de 12 luni
La aceasta varsta are loc vaccinarea cu cele 2 vaccinuri obligatorii din cadrul schemei de
imunizare. Se vor recomanda analize de evaluare de 1 an, analize care vor cuprinde testarile
specifice pentru metabolismul fosfo-calcic, pentru anemie, pentru functia ficatului si
rinichilor.
Se va urmari cum merge in picioare, daca acesta calca corect (daca nu, se recomanda consult
de ortopedie pediatrica, in cazul in care nu s-a efectuat pana atunci), se vor oferi sfaturi despre
ingrijirea dintilor, se va urmari cum interactioneaza cu ceilalti copii, ce sunete produce.
AUTOEXAMINAREA SANILOR
1. Autoexaminarea sanilor este recomandata sa se faca in primele 5 zile dupa terminarea
sangerarii menstruale. In cazul femeilor care nu mai au ciclu (la menopauza, in sarcina
sau in cursul lactatiei dupa nastere), palparea se face in aceeasi zi a fiecarei luni
2. Aceasta evaluare se face cu bustul gol, cu mainile incalzite. Multe femei prefera sa-si
faca aceasta evaluare la dus, pielea umeda favorizand palparea.
3. Autoexaminarea sanilor se face prin inspectia si palparea bilaterala a sanului,
mamelonului si axilei (zona de sub brat) unde se gasesc o  parte din glanda mamara si
ganglionii limfatici care pot fi afectati in bolile sanului.
4. Metoda trebuie aplicata de orice femeie incepand cu varsta de 18 ani, pe parcursul
intregii vieti. Rolul acestei examinari este ca femeia sa se obisnuiasca cu forma si structura
propriilor sani. Repetata in fiecare luna, aceasta examinare va devenii rutina, pacienta isi va
cunoaste foarte bine structura sanului si va identifica rapid orice modificare.
5. De multe ori aceasta autoexaminare este insotita de anxietate pentru ca femeile simt
ceva la nivelul sanului, dar nu inteleg ce simt si cat de important este. Trebuie cunoscute
semnele de alarma - acele modificari care au semnificatie si care trebuie sa determine
pacienta sa se prezinte la consult medical.
6. Nu toate formatiunile descoperite la nivelul sanului sunt cancere. 80 %  din
tumefactiile descoperite la nivelul sanului NU sunt cancere.
PASUL 1 - INSPECTIA SANILOR
Se face la bustul gol, in fata oglinzii, cu suficient de multa lumina pentru a evita umbrele
proiectate pe sani. Se urmareste amanuntit aspectul sanilor in mai multe pozitii: cu mainile pe
langa corp, cu mainile in sold, cu mainile ridicate deasupra capului. Se vor efectua miscari de
rotire a trunchiului pentru a inspecta fiecare parte a sanului, bilateral.
Ce trebuie urmarit la inspectie?
 Forma si marimea sanilor – daca s-au produs modificari, daca a aparut o asimetrie de
volum sau forma, daca au aparut tumefactii ce deformeaza relieful sanului, daca s-au
modificat pliurile naturale ale sanului
 Aspectul pielii sanilor – daca este similar bilateral, daca au aparut modificari de
culoare, de relief, zone cu aspect de coaja de portocala sau roseata sau zone cu vene dilatate
 Aspectul areolei mamare sau mamelonului – modificare de forma, de culoare,
eroziuni sau ulceratii, retractie de mamelon sau scurgeri spontane de lichid prin mamelon
Atentie la semnele de alarma 
 Tumefactie nou aparuta ce deformeaza relieful sanului
 Modificari de mamelon – eroziune, scurgere mamelonara
 Modificari de piele – retractie, infiltrare, ingrosare, accentuarea desenului venos
PASUL 2 – PALPAREA SANILOR
Se face cu mana dreapta pentru sanul stang si cu mana stanga pentru sanul drept. Se folosesc
degetele 2-3-4, pulpa degetelor si nu varful degetelor, discret departate. Palparea se face
initial superficial (pentru tesuturile superficiale), apoi cu o presiune medie (pentru cele
intermediare) si apoi mai ferm (pentru tesuturile profunde), exercitand o presiune a glandei
mamare pe peretele toracic.
Palparea trebuie sa fie progresiv mai ferma pe masura ce sunt examinate tesuturile mai
profunde, dar in nici un caz nu trebuie sa fie dureroasa. Se va examina fiecare centimetru de
san, fara a pierde contactul cu sanul (nu se ridica degetele, nu se „sar” portiuni de san).
Miscarile de palpare trebuie sa fie blande si fara graba.
Este recomandata examinarea sanilor stand in picioare, apoi culcat pe spate, cu mana sub cap
de partea sanului ce trebuie examinat. Palparea in aceste 2 pozitii favorizeaza explorarea
fiecarei portiuni de glanda mamara, indiferent de profunzime.
Sunt recomandate 2 modalitati de palpare, care pot fi aplicate pe rand, in aceelasi episod de
examinare:
 Prin miscari circulare, care pleaca de la mamelon pana la periferia sanului. Se repeta
examinarea de 2-3 ori pentru fiecare san, cu presiune din ce in ce mai ferma, pentru a
identifica si structurile cele mai profunde
 Prin miscari verticale de sus in jos, de la clavicula pana la coaste, si care avanseaza de
la stern la marginea laterala a sanului.Se repeta examinarea si in sens invers, de 2-3 ori.
Atentie la semnale de alarma:
 Tumefactie nou aparuta
 Durere la nivelul unor tumefactii mai vechi
 Scurgere mamelonara aparuta in cursul palparii
PASUL 3 – PALPAREA/ EXAMINAREA AXILEI SI A MAMELONULUI
BILATERAL
 Aceste 2 zone (mamelonul- central, axila – lateral) necesita o atentie speciala pentru ca:
 La nivelul axilei exista tesut mamar unde se poate dezvolta o tumora
 Axila este o zona relativ traumatizata prin proceduri cosmetice, iar leziunile aparute la
acest nivel sunt deseori atribuite aplicarii de deodorant sau metodelor de depilare
 In cazuri rare, prima manifestare a unui cancer poate fi o tumefactie axilara prin invazia
ganglionilor de la acest nivel, fara tumora mamara palpabila (asa numitul cancer mamar ocult)
 Nu de putine ori prima manifestare a unui cancer de san poate fi o scurgere mamelonara
sau o eroziune a mamelonului
 Palparea axilei se face in aceeasi maniera folosita la palparea sanului  – degetele 2-3-4
grupate, cu miscari blande, explorand toate laturile axilei in cautarea unei tumefactii nou
aparute
 Palparea mamelonului de face cu miscari delicate, exercitand o discreta presiune pe
areola mamara, dar si pe mamelonul cuprins intre  degete, in incercarea de a obtine o
eventuala scurgere mamelonara
Atentie la semnale de alarma
 Tumefactie nou aparuta la nivel de axila
 Scurgere mamelonara
 Modificari de mamelon (retractie, tumefactie, eroziune)
Odata incheiata aceasta examinare, pacienta isi va gasi linistea si starea de bine data de un
rezultat bun al examinarii.
DE RETINUT
Autoexaminarea sanilor este cea mai ieftina si cea mai rapida metoda de depistare a
afectiunilor sanului. Dureaza doar cateva minute, dar poate aduce ani de sanatate si viata
frumoasa.
Semnele de alarma  - nu trebuie neglijate pentru ca semnaleaza boli importante:
 Scurgere mamelonara sanguinolenta (sau de orice fel inafara perioadei de alaptare),
spontan sau la palparea sanului sau mamelonului
 Eroziunea mamelonului sau a areolei mamare
 Retractia sau tumefactia mamelonului
 Formatiune tumorala palpabila oriunde la nivelul sanului, mamelonului sau axilei
 Modificarea de forma sau volum a sanului
 Modificarea pielii sanului – roseata, infiltrare, retractie
METRORAGIA
Descriere
Metroragia reprezintă orice sângerarea uterină sau vaginală care apare la intervale neregulate, între
menstruaţii. Cele mai multe femei au menstruaţie la aproximativ 28 de zile, care durează cca 4 zile şi produce o pierdere
totală de sânge de 30-80 ml.
Metroragia include sângerările apărute între două menstruaţii normale, după contactul sexual, înainte de pubertate
sau după menopauză. Femeile însărcinate pot prezenta de asemenea metroragii.
Cauzele metroragiilor variază în funcţie de vârsta femeii şi de perioada vieţii. De exemplu, femeile tinere, aflate în
primii ani după instalarea menstruaţiei pot avea metroragii. Femeile aflate la vârsta reproducerii pot prezenta probleme
ginecologice precum fibroame sau polipi, sau complicaţii ale contraceptivelor hormonale sau ale tratamentelor de
substituţie hormonală, oricare dintre acestea putând determina metroragie.
Femeile care se apropie de perioada de menopauză pot prezenta metroragii, menstruaţii neregulate sau perioade în
care menstruaţiile lipsesc. Hiperplazia endometrială care reprezintă îngroşarea excesivă sau anormală a mucoasei
uterine poate determina metroragie. În unele cazuri, hiperplazia endometrială poate duce la cancer endometrial. Riscul de
cancer creşte până la aproximativ 10% la femeile care prezintă metroragii postmenopauză.
Ciclul menstrual este reglat de doi hormoni: estrogen şi progesteron. Metroragiile pot apărea dacă nivelele unuia
dintre aceşti doi hormoni nu sunt normale.
Simptomele ce apar frecvent alături de metroragie includ:
• Crampe sau dureri abdominale;
• Dureri severe abdominale, pelvine sau în regiunea inferioară a spatelui;
• Fatigabilitate;
• Infecţii frecvente, mai ales infecţii micotice;
• Hemoragii puternice în timpul menstruaţiilor (menoragie);
• Cicluri menstruale neregulate;
• Iritabilitate şi schimbări de dispoziţie;
• Lipsa unor menstruaţii;
• Dureri în timpul actului sexual.
Alte simptome:
• Modificarea tranzitului intestinal;
• Constipaţie;
• Fatigabilitate;
• Febră şi frisoane;
• Stare generală alterată;
• Letargie;
• Tahicardie (accelerarea frecvenţei cardiace);
• Creştere sau scădere inexplicabilă în greutate.
sus
Cauze posibile
Cauze ginecologice de metroragie:
• Chisturi (formaţiuni benigne asemănătoare unor saci care conţin lichid, aer sau alte materiale);
• Hiperplazia endometrială;
• Menoragia (sângerări puternice în timpul menstruaţiei);
• Fibroame uterine sau tumori necanceroase ale uterului;
• Polipi uterini sau formaţiuni la nivelul endometrului.
• Leziuni sau afecţiuni la nivelul vaginului (provocate de contactele sexuale, infecţii, polipi, veruci genitale, ulceraţii sau
vene varicoase);
Cauze hormonale:
• Modificarea nivelelor de hormoni estrogeni sau progesteron;
• Metodele contraceptivele hormonale (orale, patch-uri sau injecţii; dispozitive intrauterine);
• Terapia hormonală;
• Hipertiroidismul (creşterea activităţii glandei tiroide);
• Hipotiroidismul (scăderea activităţii glandei tiroide);
Alte cauze:
• Tratamentele anticoagulante;
• Biopsia endometrială sau cervicală sau alte proceduri;
Cauze grave:
• Cancerul sau leziunile precanceroase la nivel cervical, uterin, ovarian, vaginal sau foarte rar al trompelor uterine;
• Sarcina ectopică (sarcină care se dezoltă în afara uterului şi care poate ameninţa viaţa femeii);
• Avortul spontan (pierderea sarcinii);
• Alte complicaţii ale sarcinii;
• Boala inflamatorie pelvină (infecţie a organelor genitale interne).

PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU ECOGRAFIE ABDOMINALA


PREGATIREA PACIENTULUI INAINTE DE EFECTUAREA UNEI ECOGRAFII ABDOMINALE
Pregătirea pacientului pentru  ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație,
astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai) inaintea
examinarii. Cu 24 de ore înainte, se recomanda sa nu se consume dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe, lapte), iar cina din ziua precedentă
trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. În cazul în care sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigației să se
administreze medicamente ca Espumisan ( 2 cp de 3 ori pe zi), Carbocit ( 2 tb de 3 ori pe zi), eventual un supozitor intrarectal cu glicerina sau Sab simplex
(1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore înaintea examinării).
 
Reguli inainte de ecografia abdominala
1. Nu manca inainte de ecografia abdominala :

 – datorita faptului ca ecografia se realizeaza pe principiul trimiterii de ultrasunete de catre aparat, si apoi captarii ecourilelor
ultrasunetelor folosind efectul piezoelectric ultrasunetelor, ce se intorc dinspre organul examinat, acest proces este ingreunat de meteorism
abdominal (balonare), asa ca de obicei se recomanda efectuarea acesteia pe nemancate, insa nu este neaparat obligatoriu acest lucru;
 – cel putin limitati alimentele care va pot balona cu o zi inainte de programarea ecografica – fructe, legume (ce fermenteaza)
2. Nu consuma alimente cu un continut ridicat de grasimi in seara de dinaintea ecografiei
– pentru ecografia de ficat, colecist, splina si pancreas
3. Nu trebuie sa urinezi inainte de ecografia abdominala
 – vizualizarea pelvisului este usurata cu o vezica urinara plina
4. Daca ai urinat de dimineata, este recomandat sa consumi 3-4 cani de lichid inainte de ecografie si sa nu urinezi deloc.
 
Cum se realizeaza ecografia abdominala?
In primul rand trebuie sa te programezi la un medic care este specializat in executarea ecografiei si in interpretarea imaginilor ecografice.
Programarea la clinica IMAMED este extrem de facila,atat telefonic sau online. In timpul consultului, medicul iti va spune sa indepartezi de pe
abdomen hainele si sa te asezi pe spate pe un pat capitonat. Pentru ca transductorul sa alunece mai usor si sa asigure calitatea transmiterii
undelor ultrasonore se aplica pe abdomen un gel. Transductorul va fi presat pe piele si miscat pe toata suprafata, unde se afla organul
abdominal care trebuie evaluat, fara a provoca durere. In clinica IMAMED dispunem de un ecran suplimentar special pentru pacient, el poate
urmari vizal intreaga procedura. In timplul examinarii se vor realiza si fotografii ecografice ce vor fi inmanate pacientului.
Imediat ce procedura a fost realizata, gelul va fi inlaturat de pe abdomen si te vei putea imbraca. Asadar, poti sa apelezi cu incredere la
aceasta investigatie pentru ca nu prezinta niciun pericol pentru sanatatea ta, nefiind nici macar inconfortabila

INGRIJIREA PLAGII POST-OPERATORII – CEZARIANA


Nașterea prin cezariană este o intervenție chirurgicală majoră iar în perioada imediat următoare acestui eveniment, corpul
tău are nevoie să treacă printr-o etapă de vindecare.

La întoarcerea din maternitate, procesul continuu de refacere devine responsabilitatea ta. Chiar dacă principala ta grijă este
bebelușul, nu uita de tine și respectă câteva indicații ce te vor ajuta să te vindeci mai repede și să te bucuri de statutul de
mămică.

Dacă ai avut o naștere prin cezariană, va trebui să acorzi o atenție și o îngrijire specială plăgii / cicatricei pentru ca incizia să
se vindece total, iar organismul are nevoie de mai mult timp pentru a se reface. Este firesc, corpul tău s-a pregătit timp de
9 luni pentru venirea pe lume a bebelușului și a suferit o intervenție, are nevoie de o perioadă mai lungă de recuperare.
Sfaturi pentru îngrijirea operației
 Zona respectivă trebuie ferită de apă, atât timp cât medicul ginecolog recomandă acest lucru.
 După îndepărtarea firelor externe, zona inciziei va fi protejată cu un pansament steril pentru o perioadă scurtă de
timp.
 Curăță zona inciziei cu un tampon din tifon steril imbibat în soluție de betadină.
 Protejează cicatricea cu un pansament steril recomandat de medic. Dacă plaga postoperatorie este corect îngrijită,
infectarea acesteia este rară.
 În cazul în care nu au fost folosite fire resorbabile, ele îți vor fi scoase peste aproximativ 10 zile.
Îți recomandăm să nu depui efort fizic pentru o perioadă de 6-8 săptămâni pentru a nu risca ruperea operației și
respectă un repaos sexual de 6 săptămâni.
 Alege-ți cu grijă hainele astfel încât, să-ți ofere confort și să nu jeneze zona operată.
Contactează medicul în cazul în care apar semnele unei infecții, inclusiv:
 ăldură, roșeață sau umflături la locul inciziei;
 Dureri abdominale puternice;
Scurgeri provenite din zona inciziei;
 Agravarea sau apariția bruscă a durerii;
 Febră (chiar dacă incizia nu este afectată).

Administrare – neuroleptice: Fenobarbital, Algocalmin


Zentiva intramuscular, în funcţie de indicaţii. Nu se administrează intravenos datorită solventului.

Fenobarbital Algocalmin- Algocalmin soluție injectabilă și perfuzabilă

Compoziție
Algocalmin soluție injectabilă conține metamizol. O fiolă de Algocalmin are 2 ml și conține 1 g metamizol sodic anhidru  sub
formă de metamizol sodic monohidrat 1,05 g. Excipientul este reprezentat de apă pentru soluții injectabile.

Se explica tehnica administrarii

TESTUL PAPA NICOLAU

Care este rolul testului Papanicolau


Potrivit unui studiu citat de Institutul National de Sanatate Publica, cancerul de col uterin este al patrulea cel mai
intalnit tip de cancer in randul femeilor la nivel mondial. In tara noastra, aceasta afectiune duce anual la peste 1.900 de
decese. Cauzat de infectia cu anumite tulpini ale HPV (Human Papilloma Virus), cancerul de col uterin poate fi prevenit in 80%
din cazuri prin screening realizat periodic, doar la cabinetul ginecologic, potrivit aceluiasi studiu.
Efectuat la intervalele de timp recomandate de medic, testul Papanicolau identifica precoce prezenta celulelor
anormale la nivelul colului uterin. Prin capacitatea de a depista acele infectii sau celule cervicale anormale, cu potential
cancerigen, aceasta procedura s-a dovedit salvatoare pentru milioane de vieti pana in ziua de azi. Sansele de a trata cancerul
de col uterin sunt foarte mari daca afectiunea este diagnosticata la timp, inca de la semnele ei cele mai timpurii.

Cui se adreseaza analiza


Daca ti-ai inceput viata sexuala, te numeri deja printre femeile care trebuie sa efectueze periodic testul Papanicolau.
Cu cat esti mai activa sexual si cu cat ai mai multi parteneri, riscurile de a contracta HPV sunt mai mari, deci cu atat mai
necesar este sa fii la curent in permanenta cu starea de sanatate a colului tau uterin.
Testul Papanicolau este o necesitate chiar si in cazul femeilor aflate la menopauza sau care au efectuat deja vaccinul
impotriva HPV. Totusi, exista cazuri speciale, care depind de starea fiziologica sau medicala, in care oportunitatea sau
frecventa efectuarii acestui test este stabilita de medicul ginecolog.
Cand trebuie efectuata analiza
Recomandarea medicilor este ca testul Papanicolau sa fie efectuat anual, incepand cu varsta de 21 de ani si pana la 65
de ani. Daca antecedentele tale medicale includ prezenta dovedita a virusului HPV sau a virusului HIV, un transplant de organe
sau chiar chimioterapie, realizarea testului Papanicolau se va face mai des, in functie de recomandarile precise ale medicului
specialist. Testul nu trebuie efectuat in timpul menstruatiei, iar cele mai bune zile pentru recoltare sunt intre ziua 10 si 20 a
ciclului menstrual.
Cum te pregatesti pentru testare
Papanicolau nu este un test complicat in sine, dar pregatirea pe care va trebui sa o faci pentru el necesita o atentie
deosebita, de care va depinde exactitatea rezultatului. Cu 48 de ore inainte de vizita la ginecolog, vei evita spalaturile
intravaginale, tratamentele medicamentoase si cremele aplicate local, folosirea contraceptivelor, a lubrifiantilor si a
tampoanelor interne, precum si contactele sexuale.
Cum se desfasoara examinarea
Efectuata doar de medicul specializat in obstetrica-ginecologie si realizata doar intr-un cabinet medical, examinarea
incepe cu asezarea pacientei pe masa ginecologica si cu fixarea picioarelor ei in suporturile speciale, denumite
etriere. Cu ajutorul speculului (o unealta medicala din metal sau din plastic) prevazut cu oglinda, medicul largeste
peretii vaginului, pentru a putea vedea colul uterin. Apoi, cu o periuta fina, medicul va colecta o mostra de celule
cervicale, printr-o miscare de rotatie.
Proba recoltata va fi fixata pe lama de sticla sau introdusa intr-un flacon cu substanta lichida speciala si trimisa la
laborator pentru analiza. Desi testul Papanicolau este simplu si nu implica in general durere, exista cazuri foarte rare
in care femeile acuza disconfort sau chiar sangerari dupa prelevarea probei. Acestea se leaga mai degraba de
prezenta unei inflamatii a colului uterin, nu de particularitatile acestei metode de analiza.

Ce indica testul Papanicolau


In functie de caracteristicile probelor prelevate, rezultatul unui test Papanicolau poate indica o serie de rezultate,
cum ar fi:
•normal: fara celule anormale;
•inflamatie: celule usor anormale, din cauza unei eventuale infectii;
•anomalii: celule anormale ce pot indica modificari precanceroase;
•ASCUS: modificari ale celulelor din epitaliul scuamos. Este un rezultat comun, prezent in 50% din cazuri. Medicul
ginecolog va recomanda repetarea testului intr-un interval de 4-6 luni sau o testare HPV a colului uterin si o
colposcopie (analiza aparatului reproducator, cu o camera video speciala).
•L-SIL: modificari ale epiteliului scuamos in proportie de o treime din grosimea acestuia. Medicul ginecolog va
recomanda repetarea testului intr-un interval de 6-9 luni si colposcopie.
•H-SIL: modificari ale epiteliului scuamos de acoperire in a doua treime superioara a grosimii acestuia. Se
recomanda colposcopie, biopsie si examen histopatologic.
•AGC: anomalii ale epiteliului glandular. Medicul va recomanda chiuretaj de endocol si examen histopatologic.
•cancer: celule raspandite in parti profunde ale colului uterin.

Cauzele leucoreei
Fiecare vagin sanatos produce, in mod regulat, secretii al caror rol este de a-l curata, impiedicand aparitia infectiilor.
Modificarile acestor secretii apar fie din cauza ciclului menstrual (inainte sau dupa menstruatie), a unei perioade cu stres
emotional, alimentatie deficitara, sarcina sau tratamente repetate cu antibiotice.
Alti factori care duc la aparitia leucoreei sunt hipersecretia glandelor cervicale, alte boli ale aparatului genital (vaginite,
candidoze microbiene), igiena precara, folosirea in mod repetat a produselor cosmetice sau a lubrefiantilor vaginali, diabet
zaharat, activitate sexuala excesiva.
Simptome de leucoree
Fiecare femeie are secretii vaginale. In conditii de normalitate, acestea pot fi clare, usor tulburi ori albicioase sau galbui
atunci cand apar pe lenjerie sau pe tamponul extern. Uneori, leucoreea este insotita de iritatii locale, arsuri, mancarimi si
chiar dureri in timpul actului sexual.
Analize medicale
In vederea unui diagnostic este necesara recoltarea de secretie vaginala pentru examinarea microbiologica in timpul
consultului ginecologic, care este indispensabil pentru a primi tratamentul corect. Alte investigatii sunt testul cu KOH
(hidroxid de potasiu), colpocervicoscopia si biopsia cervicala
Diagnosticul de leucoree de natura patologica
In momentul aparitiei simptomelor descrise mai devreme, este important ca fiecare femeie sa mearga la un consult de
specialitate. Amanarea obtinerii unui diagnostic corect duce la aparitia complicatiilor sau la intarzierea eficacitatii
tratamentului prescris.
Tratamentul pentru leucoreea de natura patologica
In functie de cauza aparitiei leucoreei, se face un tratament diferentiat. Daca este de natura infectioasa, leucoreea este
tratata cu antibiotice sau antifungice, in functie de germenul identificat in timpul examinarii microbiologice.
Evolutie, Complicatii, Profilaxie
Leucoreea este destul de sensibila la tratament, dar ea recidiveaza destul de frecvent. Netratate, aceste scurgeri vaginale
pot cauza infertilitate si predispun la aparitia cancerului de col uterin.
 NOTAREA SI REPREZENTAREA FUNCTIILOR VITALE
http://amg2016.blogspot.com/2015/10/masurarea-notarea-si-reprezentarea.html