4 noiembrie 2013

chirurgie
c5

daca animalul [calul] nu se sprijina pe toate cele 4 membre, face furbura de sprijin
la cal, fracturile nu se pot remedia [poate doar de paleta iliaca, dar va mrge schiop toata viata]
la rumegator mare nu are importanta remedierea fracturilor, pentru ca animalul se valorifica economic

Clasificari fracturi:
dpdv al modului de producere:
 complete: intreg osul e rupt
 incomplete: osul e rupt partial:
 o simpla fisura la nivelul compactei osoase = fisura
 la oasele late = fracturi prin infundare [la spata, coxal, oasele fetei si neurocraniului]
 in lemn verde = o parte din compacta ramane intreaga, cealalta e rupta si iesita din axul
fiziologic la osului [cum se rupe o ramura verde]
dpdv clinic: [daca osul are contact cu exteriorul sau nu]
 deschisa: daca fractura e cu plaga la exterior. Urgente chirurgicale !!! [trebuiesc reparate in
maxim 12h, pt ca se pot infecta si contamina cu dejectii, alimente, paie, praf, etc]
 inchisa: fara solutie de continuitate la nivelul pielii [se opereaza la 3-5 zile de la data producerii
ei, cand tsutul haversian nu mai sangereaza]
dupa locul de actiune al agentului traumatic:
 directe: acolo unde a actionat agentul traumatic
 indirecte/la distanta fata de locul de actiune al agentului traumatic [cel mai frecvent se intampla
la fracturile de bazin = in urma unui impact in tuberozitatea ischiatica, se rupe paleta iliaca]

Fracturi incomplete
Fisura e o solutie de continuitate de aproximativ 1mm care nu intereseaza intreaga suprafata a
compactei. Simptomatologie: tumefactie, durere, schiopatura grad III [animalul nu prea pune piciorul
in pamant], poate aparea contuzie si echimoze/petesii la nivelul agentului traumatic/pielii. Nu apare
crepitatie osoasa! [Crepitatia osoasa apare la nivelul fracturii atunci cand incercam prin palpare si
manopere de flexie, extensie, rotire sa verificam mobilitatea.] Nu sunt modificari in pozitia anatomica.
Prognosticul e rezervat pentru ca se poate complica cu extinderea focarului si aparitia fracturilor
complete. Tratamentul = repaos, imobilizare externa in functie de tipul animalului [daca e un animal
care nu suporta nimic pe el, e bine sa nu fie imobilizat; daca suporta, se utilizeaza un bandaj inamovibil
-cu atela- care trebuie sa imobilizeze o aticulatie distala si una proximala fara de fractura, sa nu produca
modificari de circulatie, dar sa fie. Antiinflamatoarele merg bine, cu repaos si bandajare, animalul se
reface in 3 saptamani.
Fractura in lemn verde e frecventa la animalele tinere si la oasele lungi. Mai frecvent la
rumegator mare tanar. Oasele de cal sunt foarte casante. Mai apare la caine la animalele cu rahitism.
Linia de fractura e pe latura convexa a osului care si-a modificat pozitia anatomica normala. Simptome:
durere, schiopatura, modificarea pozitiei anatomice, lipsa crepitatiei osoare, fara posibilitatea de
rasucire in ax, sau de aparitia de unei articulatii false = mobilitate exagerata in focarul de fractura.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice. Prognostic rezervat. Daca fractura e recenta se incearca
refacerea diametrelor si axelor anatomice si se aplica un bandaj inamovibil. Se schimba la 72h apoi se
controleaza la 14 zile pentru a vedea daca nu cumva oasele au revenit in pozitia anormala.
Fracturile prin infundare sunt specifice oaselor late. Daca osul fracturat nu e pe o suprafata
foarte mare si infunarea nu e foarte pronuntata, se poate trata cu un antibiotic si cu liniste respetivul
caz. Daca fractura e cu suprafata mare, acolo se formeaza un calus care obstrueaza cai aeriene sau
prinde filte nervoase. Se remediaza prin incizie si repunerea portiunii de os infundate la nivelul locului
de unde a plecat [se face o trepanatie pe linia de fractura, de o parte si de alta, se bag niste carlige si se
tractioneaza usor]. Simptomatologie: tumefactie, durere, nu apare crepitatie evidenta, dar poate exista si
se constata la palare profunda. Prognosticul e rezervat sau grav in functie de localizare.
Diagnosticul de certitudine in aceste fracturi se face intotdeauna in baza unei radiografii.

Fracturile complete = intreruperea totala a continuitatii osului, fara solutie de continuitate cu

exteriorul. Mai exista o calsificare:
 dupa numarul liniilor de fractura:
 simple: cand exista o singura linie de fractura si 2 capete de fractura
 duble: 2 linii de fractura si 3 capete osoase
 multipla/cominutiva: atunci cand apar si eschile
 dupa directia liniei de fractura:
 transversale: fractura paralela cu solul/la egala distanta de capele osului
 oblice: in functie de gradul de oblicitate, ele sunt: [nu se remediaza prin osteosinteza
centromedulata, mai bine se pune un serclaj, sau o placuta cu surub]
 in cioc de clarinet
 in varf de penita
 in colt
 longitudinale
 dupa sediul fracturii:
 diafizare
 epifizare
 intraarticulare: cel mai greu de remediat si lasa cele mai multe sechele postoperatorii, pentru
ca o data afectat cartilajul articular, greu se mai reface
 dupa pozitia post fractura:
 fara deplasare: cand capetele osoase sunt in continuitate
 cu deplasare:
 laterale
 unghiulare
 prin rotatie [pe raze osoase inconjurate de masa musculara putina: tibie, metatarse]
 prin departare
 prin suprapunere [in marea majorotate a cazurilor]: pe raze osoase inconjurate de mase
musculara mare [humerul, femur]
Fracturile deschise au solutie de continuitate la nivelul pielii, prin care se pot decela capetele
osoase. Aceasta solutie de continuitate a pielii se poate realiza din exterior spre interior [impuscaturile,
muscaturile, loviturile foarte puternice, corpuri taioase] sau din interior [osul rupt distruge tesuturile si
produce o plaga la nivelul pielii]. Comunicarea poate fi:
 primara: la momentul producerii fracturii
 secundara: cand animalul nu sta cum trebuie si din cauza miscarilor de pendulatie, dispare
durerea la un moment dat, si se produce plaga
Sunt urgente chirurgicale pentru ca pot produce hemoragie care nu poate fi oprita. Infectia e
iminenta mai ales in plagile impuscate sau muscate. Infectia la nivelul osului e cea mai complicata
infectie care poate exista in organism, pentru ca nfectia la nivelul canalului medular nu se poate
steriliza, medicamentele nu patrund acolo, germenii care patrund acolo se multiplica din aproape in
aproape, iar la un moment dat poate aparea o carie/fistula.
 Simptomatologie: crepitatie osoasa, mobilitate exagerata in focar, durere, sprijin nul,
deformarea regiunii. La fracturile deschise, toate celelalte simpome sunt insotite de prezenta unei plagi.
Diagnosticul se pune pe baza semenlor clinice, si prin examen radiologic. Prognosticul e
rezervat, mai spre grav decat in fracturile inchise din cauza aparitiilor infectiilor, mai ales in canalul
medular.

O data aparuta plaga la nivelul osului, organismul incearca sa o repare. La om dureaza 90 de

zile, la animale 60-90 zile pentru aparitia unui calus definitiv. Procesul de reparare al fracturilor poarta
denumirea de calusare. Exista 4 stadii care au un anume timp [cu cat stadiul e mai avansat, cu atat
timpul e mai mare]
 stradiul de hemoragie posttraumatica = cate ore – 6-12h
 stradiul de organizare a hematomului cu rarefiere osoasa a capetelor de fractura: poate ajunge
pana la cateva saptamani 2-3-4 [transformare in calus fibrinos, cartilaginos]
 stradiul de formare a calusului primar [1-2 luni]
 stradiul de sudare a fragmentelor osoase/calusului definitiv [cateva luni]
Nomencaltura:
 stadiul histochimic: calus fibrino-proteic – se retrag elementele figurate si ramane fibrina, care
are componente proteice. Calusul osos definitiv e cel redus in volum care respecta
dimensiunilor osului inainte de fractura, apare structura intima a osului [in calus exista tesul
haversian] – e al 2lea tesut din organism care se reface ad integrum [primul e hepatocitul].
Calusul osos definitiv apare dupa multe luni.
In procesul de formare a calusului intervin:
 paratiroidele cu parathormonul sunt principalul mijloc de control enzimatic in formarea
calusului si strabilirii nivelului ce calciu in os
 tiroida
 hipofiza
 epifiza
 medulosuprarenala cu nivelul ei de cortizon
Animalele cu blana nu sunt carentate in vitamina D. Au o productie de provitamina D care in
prezenta razelor osoase se transforma in vitamina D. [sa facem vitamina D2 care e liposolubila, cainele
si pisica sunt sensibile la vitamina D3]. Co-calciferaza se transforma in calciferaza in prezenta
vitaminei C [in fracturi sa dam vitamina C]. Calcitonina e responsabila cu fixarea calciului in oase [se
gaseste ca Miacalcic sau Calcitonina]. Sa NU facem calciu i.v. in tratamentul postoperator al fracturilor.
[ionii de calciu circulant in exces se vor elimina prin excretie]. Se administreaza numai in cazul in care
calusul primar e format, si se administreaza per os o cantitate mica.

Calusul fiziologic se realizeaza pe un interval de timp curpins intre 28-90/100 zile animale talie
mica, pentru animalele de talie mare si o varsta matura se dubleaza acest timp, considerand ca la 6 luni
de zile un calus ramane definitiv si sa nu dea recidiva [fractura spontana]. Calusul nu trebuie sa
depaseasca diametrele osului inainte de fractura [decat cu maxim 10%]. Trebuie sa reproduca osul si sa
confere rezistenta acestuia dinainte fracturii si sa asigure functionalitatea zonei respective fara sechele.
In formarea calusului pot interveni:
 oprirea evolutiei sau vindecarii osoase intr-unul din stadiile premergatoare calusului definitiv
[in calus conjunctiv sau cartilaginos] daca imobilitatea din focar nu e asigurata
 lipsa unor enzime/coenzime: se intervine cu vitamia C, D, A, calcitonina
 lipsa de minerale: daca organismul e exfoliat de minerale o perioada indelungata, calusul nu e la
fel de rezistent iar organismul incearca sa suplineasca lipsa de duritate al calusului prin
ingrosarea calusului cu calciu
  din cauza infectiilor, calusul se construieste din lateral un calus nou care sa confere imobilitate
razelor osoase, dar intre razele osoase ramane o vacuola = sechestru
Pentru formarea unui calus fiziologic trebuie asigurata imobilizarea perfecta a focarului de
fractura, cobaterea hemoragiei postoperatorii in special in capetele osului fracturat si combaterea
infectiei in focarul de fractura. Neinterpunerea in focarul de fractura intre capetele osoase a
substantelor proteice se orice fel [vase, nervi, fascii, resturi musculare, etc]

Calusul fibros sau cartilaginos cand nu e asigurata imobilitatea in focar.

Calusul exuberant depaseste cu mult diametrele osului din care provine cand spatiul dintre raze
e mare.
Calusul dureros apare cand in el a prins un filet nervos sau cand apasa pe un filet nervos din
vecinatatea lui.
Toate se repara prin reinterventie chirurgicala: fibros [rezectia de cartilaj], dureros [ablatie de
nerv daca nu e unul important].

Simptome generale ale fracturilor:

 de probabilitate
 durerea vie in primele 48h, intensitatea depinzand de intensitatea agentului traumatic care a
produs fractura, deplasarea capetelor si miscarea oaselor in focar
 deformarea regiunii: apare si un edem
 impotenta functionala
 de certitudine:
 mobilitate exagerata
 crepitatia osoasa
 netransmiterea miscarii distal fata de focarul de fractura
Smne gnerale: inapetenta, abatere, temperatura crescuta, hemoragie exprimata in focar sau la
distanta [fractura oaselor late – curge sange din nas dar e lovit in frunte]. Daca o mandibula e rupta,
imediat i se stramba gura. Lipsa prehensiunii si masticatiei, salivatie abundenta [pentru ca nu o poate
inghiti].
Diagnosticul fracturilor e in general usor.
Deformarea regiunii
Toate semnele de certitudine apar brusc si persista.
Diagnosticul diferential: contuzii, luxatii, rupturi tendinoase, paralizii, sialoree [mancatul de
carnati in fata animalului]. Toate aceste presupuse diagnostice sunt expcluse prin radiografie.
Prognosticul e in general grav, dar variaza in functie de specie. La animalele mici e favorabil
dar si rezervat in functie de locul producerii fracturii si felul ei. Depinde si de momentul prezentarii la
medic.