21.10.

2019
Curs 3
Ca la orice institutie juridica, si in cazul actului administrativ regimul sau juridic impune
aspecte de fond si de procedura care il particularizeaza in raport cu alte categorii juridice.
In centrul acestuia se afla legalitatea, pe care si C.R o mentioneaza in mai multe
articole, incepand cu articolul 1 (5), care reglementeaza statul roman si prin care se
proclama caracterul obligatoriu al respectarii C.R , a suprematiei sale si a lgii. Acest text
s-a regasit inca din forma initiala a C.R, insa era reglementat in Titlul II, Capitolul al 3-
lea care consacra indatorii fundamentale. Prin legea de revizuire a C.R, pastrandui-se
continutul, textul a fost inserat in primul articol care,reglementeaza elementele care da
identitate statului roman, intre acestea regasindu-se si respectarea C.R, a suprematiei sale
si a legilr, termen care trebuie inteles intr-o acceptiune exitinsa, care inglobeaza actele cu
forta juridica obligatorie pentru subiectele de drept.
Codul administrativ asaza Principiul legalitatii intre principiile generale aplicabile
administratie publice si il defineste ca reprezentand: „obligatia autoritatilor si
institutiilor publice si a personalului acestora de a actiona respectand prevederile legale
in vigoare, precum si tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte.”
Acestea, potrivit art. 11(2), prin ratificare devind parte a dreptului intern.
Legalitatea a fost analizata in doctrina postbelica prin raportare la oportuniatea actiunii
administratiei si a actelor sale, formandu-se 2 mari conceptii:
► Conceptia Scolii de la Cluj- legalitatea si oportunitatea sunt conditii
distincte de validitate a actului administrativ. Spre deosebire de legalitate,
oportunitatea nu poate face obiectul controlului judecatoresc pentru ca ea
releva o manifestare a dreptului de apreciere, dimensiune a puterii
discretionare de care dispune administratia si prin intermediul careia poate
sa aleaga dintre mai multe solutii pe cea care satisface un interes
determinat, dintr-un timp si loc date. Ea vizeaza mai mult spiritul legii, spre
deosebire de legalitate care priveste fondul, continutul acesteia
► Conceptia Scolii de Bucuresti- a considerat oportunitatea ca un element
constitutiv al legalitatii impreuna cu care fundamenteaza validitatea unui
act administrativ si a considerat ca judecatorul trebuie sa se pronunte asupra
indeplinirii oricarei conditii de validitate a actului, inclusiv cel care tine de
oportunitate.
In practica a existat preocuparea, care a fost consacrata si in vechea lege a
administratiei publice locale(215/2001) de a se interzice organelor de
control dreptul de a se pronunta asupra oportunitatii actelor administrative
ale organelor controlate, aceasta, deoarece, s-a considerat ca trebuie sa se
 recunoasca acestora independenta si autonomia necesare in luarea anumitor
decizii, toate acestea trebuie incadrate in contextul in care, unele organe de
control (ex: Curtea de Conturi) au considerate inoportune anumiet acte ale
administratiei, cu precadere Cureta de Conturi in ceea ce priveste cheltuiea
banilor publici.
Solutia a fost preluata si de Codul Administrativ, care contine dispozitii prin
care se pevede competenta exclusiva a autoritatilor publice locale si
centrale de a hotari cu privire la oportunitatea actelor lor.
Dincolo de aceste solutii administrative nu poate fi legata competenta
organelor de control cu precadere cele care controleaza legalitatea cheltuirii
banului public de a se pronuntat atat asupra aspectelor de legalitate, dar si a
celor de oportunitate. In spiritul jurisprudentei instantelor europene trebuie
recunoscuta aceasta competenta si intantelor judecatoresti (ca regula, cele de
contencios administrativ), care se pronunta asupra legalitatii actelor
administrative. Conditiile generale de legalitate a unui act administrativ
vizeaza conformitatea actului cu legea in sens larg(constitutia si restul actelor
obligatorii);
- actul administrativ sa fie emis sau adoptat de organul competent si in
limitele prevazute de lege pentru acesta;
-actul sa fie emis sau adoptat in forma si cu procedura prevazute de lege.
In cea ce priveste oprtunitatea, ea se raporteaza la conditii determinate, de
speficitatea locului, de cutume, de subiectele care cad sub incidenta actiunii
administratiei.
Regula o reprezinta faptul ca actele administrative imbraca forma scrisa
care este ceruta ad validitatem pentru toate actele, cu anumite exceptii,
prevazute de lege. Exceptiile pot viza doar actele administrative
individuale, deoarece actele normative, fiind supuse regulii publicarii trebuie
sa imbrace forma scrisa. De regula formei scrise, se leaga si alte conditii care
privesc exteriorizarea actului, cum ar fi:
► Limba in care acesta se redacteaza si care trebuie sa fie limba
romana, care este oficiala in stat potrivit art 13 C.R. se admite insa, din
art 120(2) din C.R. si prevederile Codului administrativ, dreptul
minoritatilor nationale care au o ponedere semnificativa intr-o
unitate teritoriala de a isi folosi limba natala in scris si vorbit, ceea ce
inseamna si dreptul de a se intocmi in aceasta limba acte administrative
care sa fie comunicate sau, dupa caz, publicate
 ► Semnaturi, stampile, antent, sigiliu-ca elemente de exteriorizare a
actului-Codul administrativ prevede ca, incepand cu 1 ianuarie 2020, in
administratia publica nu se mai foloseste sigiliul autoritatilor si
institutiilor publice, iar certificarea autenticitatii si forta juridica a
actelor sunt date de semnatura persoanelor competente. Prin
exceptie, sigiliul este folosit alaturi de semnatura pentru proiectele de
acte normative care sunt adoptate sau emise de autoritatile si institutiile
publice prevazute la Titlul II, Capitolul 4 (Avocatul Poporului). Titlul
III(Presedintele, Guvernul) , Tilul IV art 140(Curtea de Conturi), Titlul
V ( Curtea constitutionala)
Conditia formei scrise este utila din mai multe considerente:
-pentriu a se cunoaste continutul actului(pentru a se determina
legalitatea lui, validitatea lui si pentru a fi pus in executare si
respectare);
-era necesara forma scrisa pentru ca administratia sa-si realizeze rolul
educativ in raport cu beneficiarii activitatilor sale
-pentru a fundamenta actiunile in contenciosul administrativ, prin care
se contesta legalitatea actelor administrative si pentru solutionarea
carora este necesara depunerea actului si a intregii documentatii care a
stat la baza lui.
Procedura de emitere a actului administrativ imbraca anumite forme care
dpv al momentului in care intervin pot sa fie anterioare, concomitente sau
ulterioare emiterii sau adoptarii(contracte) unui act administrativ.
Ca natura juridica, formele procedurale sunt operatiuni administartive care
nu produc prin ele insele efecte juridice, insa contribuie la emiterea unui
asemena act, la punerea lui in executare si , respectiv, la respectarea sa si
consolideza validitatea actului, de aceea, pe de o parte, Legea
Contenciosului administrativ obliga sa se depuna intreaga documentatie
care semnifica formele procedurale pe are se bazeaza actul, pe de o parte,
iar pe de alta parte, prevede competenta judecatorlui ca, prin solutia
pronuntata sa se pronunte si asupra legalitatii actelor si operatiunilor care au
stat la baza actului.
Formele anterioare imbraca fromalitati diferite de manifestare, prin acestea cele
reglementate de Constitutie fiind:
Avizul-opinia unui organ public cu privire la un act administrativ care urmeaza a fi emis
de un alt organ si care in functie de regimul sau juridic, imbraca formele urmatoare:
 o Avizul facultativ- nu este obligatorie nici solicitarea, nici
respectarea lui, daca a fost cerut si obtinut;
o Avizul consultativ- care este obligatoriu sa fie solicitat, insa nu este
obligatorie respectarea lui; C.R il prevede in art 95, coroborat cu
articolul 147 litera h, potrivit caror C.R da aviz consultativ in
procedura de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei
o Avizul conform-obligatoriu sa fie solicitat si obligatoriu de
respectat; Codul administrativ il prevede in art 167 „Guvernul poate
infinta in subordinea sa, cu avisul conform al Curtii de Conturi,
organe de specialitate, altele decat ministerele.
Avizele, indiferent de tipul lor, nu sunt acte administrative, nu produc efecte
juridice, insa consolideaza sau, dimpotriva, afecteaza efectele actului. Face exceptie
avizul conform, care are un regim juridic special, in sensul ca el naste actul administrativ
complex, rezultat al manifestarii de vointa a 2 organe, respectiv, cel de la care emana
avizul si cel de la care emana actul vatamator, altele urmand sa aiba calitate procesuala
intr-un eventual litigiu.
Propunerea-(pe care o prevede si Constitutia) semnifica operatiunea prin care un subiect
de drept in solutionarea atributiilor sale, inainteaza o solutie altui subiect de drept.(ex:
judecatorii sunt numiti de PR la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii, care are
competenta si cu privirea la celelalte etape, care privesc cariera judecatorilor, respectiv
promovarea, transferarea sau dupa caz, sanctionarea. In procedura de remaniera
guvernamentala, regasim, potrivit art 95, propunerea primului-ministru si respectiv,
numirea de atre a PR a ministrilor. Codul administrativ reglementeaza vacanta functiei de
membru al Guvernului, prevazand anumite termene de exercitare a atributiilor care revin
prim-ministrului si presedintelui. Astfel , primul-ministru , transmite PR propunerea in
termen de 5 zile de la data la care intervine un caz de incetare a functiei de membru a
Guvernului, iar PR, prin decret, ia act de incetare a functiei si o declara vacanta in termen
de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului.
Aprobarea prealabila-o formalitate, o procedura prealabila prin care un organ,de regula
cel ierarhic superior isi exprima acordul, consimtamantul cu privire la un act emis cu
privire la un subordonat al sau.
Consultarea(alta operatiune prealabila)- exprimarea opiniei cu privire la anumite proiecte
de acte normative care urmeaza a fi adoptate, atat de catre administratia centrala cat si de
cea locala. Ea reprezinta o componenta a principiului transparentei(care este unul dintre
principiile generale aplicabile administratiei publice) potrivit caruia, in procesul de
elaborare a actelor normative, autoritatile si institutiile publice au obligatia de a informa
si de a supune consultarii si dezbaterii publice, proiectele de acte normative, precum si
dreptul de acces al cetatenilor la procesul de luare al deciziilor aministrative( concretizat
prin caracterul public al sedintelor organelor deliberative) precum si la datele si
informatiile de interes public.
Exista unele operatiuni administrative cu un regim special reglementat de lege, cum este
certificatul de urbanism in materia constructiilor, caruia lega 50/1991 ii confera o forta
obligatorie, impunand obtinerea lui inainte de emiterea actului administrativ propiu-zis,
care este autorizatia.
Formele procedurale concomitente de emitere sau adoptare a actului:
 Cvorumul- care este numarul minim de membrii prevazut de lege pentru intrunirea
valabila a unui organ colegial, de regula, este jumatate+1 din numarul total de
membrii ai acestuia;
 Majoritatile cerute de lege pentru adoptarea actelor, de catre organele colegiale -
care reprezinta numarul de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ
colegial pentru adoptarea unui act administrativ care este stabilit de lege, existand
3 tipuri de majoritati care sunt definite de codul administrativ astfel:
o Majoritatea absoluta=primul numar natural strct mai mare decat jumatate
din totalul membrilor in functie ai organului colegial;
o Majoritatea calificata=care reprezinta primul numar natural care este mai
mare decat valoarea numerica rezultata in urma aplicarii fractiei sau
procentului prevazut de lege la totalul membrilor organului colegial stabilit
de lege;
o Majoritatea simpla=care reprezinta primul numar natural mai mare decat
jumatate din totalul membrilor prezenti la sedinta organului colegial, cu
conditia sa fie indeplinit cvorum-ul
Alte forme procedurale concomitente sunt:
► Semnarea si contrasemnarea actelor-proceduri prevazute si de
Constitutie in art 100 , potrivit caruia decreteke PR se contrasemenaza
de primul ministru-unele- si art 108, potrivit caruia, actele Guvernului
se semneaza de primul-ministru si se contrasemneaza de ministrii care
le pun in executare.
► Motivarea-care semnifica aratarea argumentelor de fapt si de drept care
determina luarea unei decizii, a unui act de catre un organ administrativ;
este specifica hotararilor judecatoresti si actelor administrative
jurisdictionale, insa este considerata ca o conditie de validitate a actului,
motiv pentru care se considera inclusiv in jurisprudenta ca trebuie sa se
regaseasca in orice act administrativ. Constitutia o prevede in artivolul
115(4)-care obliga Guvernul sa motiveste urgenta in continutul unei
O.U.G. . Motivarea este obligatorie in toate cazurile
Forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptarii actului:
 Comunicarea-operatiunea de aducere la cunostinta a actelor individuale
 Publicarea-obligatorie, ca regula, pentru actele normative existand cazuri cand ea
este impusa si pentru cele individuale(toate hotararile Guvernului, cu exceptia
celor cu caracter militar)
 Ratificarea-se intalneste in cadrul actelor internationale(intocmite de Guvern prin
int M.A.I), ce se realizeaza de Parlament intr-un termen rezonabil.