28.10.

2019
CURS 4

Forta juridica si efectele juridice ale actelor administrative

Ca si alte acte juridice, actele administrative produc efecte care constau in nasterea,
modificarea sau schimbarea produse in realitatea juridica existenta.

Forta actului administrativ este data de cele 3 prezumtii care ii sunt specifice,
respectiv:
1) Prezumtia de legalitate, care semnifica presupunerea conformitatii actului cu
legea;
2) Prezumtia de autenticitate, care este presupunerea ca actul emana de la organul
mentionat in forma exterioara a actului;
3) Prezumtia de veridicitate, care inseamna ca actul corespunde adevarului.
Acestor prezumtii se asociaza principiul executio ex oficio un baza caruia actul
constituie titlu executoriu si temei pentru o eventuala executare silita.

Forta juridica a actului administrativ este determinata de anumite criterii, cum ar

fi:
a) locul pe care il ocupa organul de la care emana in arhitectura institutionala a
administratiei,
b) natura organului sub aspectul competentei sale materiale si teritoriale,
c) categoria de act din punct de vedere al efectelor pe care le produce.

Efectele actului administrativ sunt analizate in functie de urmatoarele criterii:

⁃ Momentul de la care actul produce efecte, care difera dupa cum ne
raportam la organul emitent sau la celelalte subiecte de drept pe care actul le vizeaza.
Pentru organul de la care actul emana, acesta produce efecte din chiar momentul emiterii,
adoptarii sau incheierii sale, el nascand anumite obligatii pentru acesta, respectiv cele de
a il comunica, publica, etc. Pentru celelalte subiecte de drept, momentul se diferentiaza
dupa cum este vorba despre acte administrative cu caracter normativ sau individual.
Regula este ca actele individuale produc efecte de la comunicare, iar cele normative
de la publicare. Aceata regula nu trebuie absolutizata , deoarece exista acte pentru care
este obligatorie publicarea lor , indiferent de caracterul individual sau normativ pe care il
au. Insasi Constitutia consacra o asemenea regula fara sa diferentieze intre tipul de act in
cazul hotararilor Guvernului, care pot imbraca ambele forme, sau ale Decretelor
Presedintelui cu privire la natura carora doctrina le este unitara, existand opinia conform
careia ele pot imbraca exclusiv caracterul individual, precum si opinia care recunoaste
posibilitatea de a imbraca atat caracterul individual, cat si normativ al decretului.
Independent de aceste abordari, Constitutia instituie sub sanctiunea inexistentei obligatia
publicarii, singura exceptie fiind aceea a hotararilor cu caracter militar care, la randul lor,
indiferent ca sunt normative sau individuale, se comunica numai institutiilor interesate.
Reguli cu privire la publicarea actelor normative in general si a unor acte administrative
in particular regasim si in Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa. Ea
instituie regula conform careia legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament,
hotararile si ordonantele Guvernului, deciziile primului ministru, actele normative ale
autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiuniile si alte acte
normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate
se publica in Monitorul Oficial partea I. De la regula publicarii fac exceptie anumite
categorii de acte administrative, respectiv deciziile clasificate ale primului ministru si
actele cu caracter individual. Publicarea in Monitorul Oficial nu atrage in mod automat
pentru toate categoriile de acte administrative intrarea lor in vigoare. In cazul legilor si
ordonantelor simple, termenul este de 3 zile de la data publicarii, daca in cuprinsul lor nu
se prevede un alt termen ulterior. Un asemenea termen ulterior publicarii poate fi
prevazut si in continutul altor categorii de acte administrative . Pentru unele dintre
acestea legea stabileste cu valoare de principiu un termen ulterior la care intra in vigoare,
cum ar fi actele administrative normative in materie contraventionala pentru care legea
prevede ca intra in vigoare, ca regula, intr-un termen de 30 de zile de la publicarea lor sau
intr-un termen mai scurt, care nu poate fi insa mai redus decat cel de 10 zile. Ratiunea
consacrarii unor asemenea termene este pentru a se crea conditiile necesare cunoasterii
continutului lor in contextul in care ele vizeaza o forma de raspundere juridica. Ca regula,
actele administrative produc efecte pentru viitor. Ele sunt active, nu retroactive.
Exista anumite reguli in care este permisa retroactivitatea lor, insasi Constitutia
prevazand in art. 15 (2), ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale si a
legii contraventionale mai favorabile. Sintagma lege contraventionala trebuie interpretata
intr-un sens extins de act normativ care contine reglementari in materie contraventionala.
O alta categorie de acte care produc efecte juridice cu caracter retroactiv sunt cele care
sunt denumite acte administrative declarative sau decognitive prin care se constata o
situatia preexistenta, ele producand efecte din momentul savarsirii faptului juridic. ex:
certificate de stare civila.
⁃ Intinderea efectelor actelor administrative se analizeaza prin raportare la
caracterul individual sau normativ al actului administrativ. Cele normative produc efecte
pentru toate ramurile dreptului cu exceptia dreptului penal, dat fiind faptul ca potrivit
Constitutiei, art. 73 (3) lit. h), infractiunile, pedepsele si regimul executarii lor se
reglementeaza prin lege organica. Actele administrative cu caracter individual produc
efecte juridice in primul rand pentru dreptul administrativ, dar si pentru ale ramuri ale
dreptului cum ar fi dreptul privat, dreptul muncii.
⁃ Incetarea efectelor actelor administrative. Poate avea loc in mai multe
modalitati, respectiv:
1) abrogarea, care poate fi totala sau partiala si care se poate dispune de catre organul
de la care emana actul, cel superior ierarhic, sau poate fi opera legiuitorului. ex: Codul
administrativ include intre actele normative pe care le abroga si decrete sau HG. Legea
24/2000 reglementeaza aceasta operatiune juridica consacrand unele reguli de fond si de
forma ale ei. Exemplu: se consacra caracterul definitiv al abrogarii si se interzice ca prin
abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Se
consacra reguli de fond si de forma ale abrogarii, ea dispunandu-se ca regula printr-o
dispozitie distincta in finalul actului normativ care reglementeaza o anumita materie. De
regula, actele normative, inclusiv Constitutia, contin o parte finala cu dispozitii finale si
tranzitorii in egala masura in care contin norme cu caracter general privind obiectul de
reglementare, definirea termenelor, subiectele vizate in partea lor de inceput.
2) revocarea sau anularea unui act normativ care, ca regula, produce efecte pentru
viitor, existand situatii care produc efecte si anterior interventiei lor. In Codul
administrativ regasim reglementari cu privire la actele administrative pe care le emit sau
adopta institutiile reglementate in continutul lui, respectiv:
- in partea a 2-a regasim actele Guvernului si ale administratiei publice de specialitate;
- in partea a treia consacrata administratiei publice locale regasim dispozitii privind
actele administratiei publice locale si dispozitii care vizeaza:
 limba in care se redacteaza acestea, repsectiv limba oficiala precum si cea a
minoritatilor nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care au o pondere de
peste 20%;
 tipurile de acte administrative, respectiv hotararile organelor deliberative si
dispozitiile organelor executive ale autonomiei locale;
 comunicarea si aducerea la cunostinta a actelor administrative. Potrivit Codului
administrativ, denumirea secretarului de unitate administrativ-teritoriala a devenit
cea de secretar general, iar acesta are obligatia sa comunice prefectului in cel mult
10 zile lucratoare de la data emiterii sau adoptarii actelor organelor deliberative si
executive, dat fiind faptul ca prefectul exercita controlul de legalitate asupra lor;
 unele reguli privind actele administrative cu caracter normativ si individual.
- in partea a 4-a a Codului administrativ regasim dispozitii privind actele prefectului
(Ordine) precum si actele serviciilor publice deconcentrate care functioneaza in judete si
sunt conduse de prefecti;
- in partea a 5-a, referitoare la proprietatea publica si privata, regasim dispozitii privind
acte administrative prin care se pun in valoare sau se constituie drepturi reale sau de
creanta cu privire la bunurile care alcatuiesc domeniul public si privat al statului si al
unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele prin care se instraineaza bunurile din
domeniul privat al acestora;
- in partea a 6-a a Codului administrativ, consacrata functionarului public si personalului
contractual, regasim reglementate tipurile de acte administrative prin intermediul carora
ia nastere raportul de serviciu , se modifica, se suspenda sau inceteaza, precum si cele de
sanctionare disciplinara. Acestea din urma, ca si cele de incetare, se comunica agentiei
nationale a functionarilor publici in termen de 10 zile de la data emiterii pentru ca aceasta
sa si exercite rolul de realizare a managementului functiei publice si functionarilor
publici. Consacrarea acestor reguli pentru actele administrative prin intermediul carora se
parcurg diferite etape ale carierei de functionar public are o semnificatie deosebita atat
din perspectiva ocrotirii acestei cariere si a principiilor care o guverneaza, specific fiind
cel al stabilitatii, cat si din cea a solutionarii eventualelor litigii pe care le poate aceasta
genera si care sunt de competenta instantelor de contencios administrativ. Ca si vechea
lege 188/1999 pe care codul o abroga, prin art. 536 din Codul administrativ se instituie
competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al
functionarilor publici pentru sectia de contencios al tribunalului, indiferent de organul de
la care emana actul administrativ. Precizam ca in contenciosul administrativ, unul din
criterile de stabilire a competentei materiale este reprezentat de natura organului de la
care actul emana, astfel incat actele de la autoritatile locale se solutioneaza pe la tribunal,
iar cele ale autoritatilor centrale se solutioneaza in fond la Curtea de Apel, sectia de
contencios administrativ si fiscal. Ca un element de noutate, codul sanctioneaza cu
nulitatea de drept a incalcarii regulilor pe care el le consacra cu privire la actele
administrative referitoare la raporturile de serviciu ale functionarilor publici;
- in partea a 7-a a Codului administrativ regasim reglementata raspunderea adinistrativa
si in acest context , unele reveniri exprese sau implicite la actele administrative. Regasim
dispozitii cu privire la raspunderea administrativ-patrimoniala solidara pentru prejudiciile
cauzate prin acte administrative;
- in partea a 8-a, consacrata serviciului public regasim prevederi referitoare la acte
admnistrative prin care se infiinteaza, reglementeaza, gestioneaza sau desfiinteaza
serviciile publice.

Suspendarea actului administrativ reprezinta o operatiune prin care se

realizeaza intreruperea sau incetarea temporara a efectelor unui act administrativ sau
exercitarea unui raport de functie sau de demnitate publica. Ea reprezinta o institutie de
rang constitutional pentru ambele ipoteze. Referitor la suspendarea exercitarii unui raport
de demnitate publica sau a unui mandat, Constitutia o prevede prin:
 art. 95 privitor la suspendarea din functie a Presedintelui.
 art. 96 alin (3) care reglementeaza suspendarea de drept a Presedintelui Romaniei
de la data punerii sub acuzare si pana la cea a demiterii.
 Art. 109 alin (2) care prevede 2 tipuri de suspendare a membrilor guvernului,
respectiv suspendarea pe care o poate dispune Presedintele Romaniei atunci cand
s-a cerut urmarirea penala a unui membru sl Guvernului si suspendarea de drept
care este atrasa de trimiterea in judecata a membrului Guvernului respectiv.
 Prin referire la efectele unui act administrativ, art. 123 alin (5) prevede ca actul
atacat de prefect in fata instantei de contencios administrativ este suspendat de
drept.
 Interventia suspendarii este reglementata si in legea contenciosului administrativ
nr 554/2004 si in Codul administrativ.
Suspendarea intervine atunci cand exista suspiciuni cu privire la legalitatea
unui act care impun intreruperea efectelor acestuia pana la clarificare . Ea poate interveni
si in cazul in care un functionar face obiectul unei cercetari administrative sau a foat
sanctionat in legatura cu actul respectiv pentru o fapta care indica actul respectiv. De
aceea, suspendarea este considerata:
a) o garantie a legalitatii , pentru ca opreste de la producerea de efecte un act care
este banuit a fi ilegal;
 b) o exceptie de la regimul juridic al actelor administrative de esenta carora este
caracterul lor executoriu, ori prin suspendare, ele nu mai pot fi executate.
Suspendarea se poate dispune de organul emitent , de cel ierarhic superior sau poate
fi opera legiuitorului in functie de subiectul de drept care o dispune.
Pot fi identificate mai multe tipuri de suspendare, respectiv:
a) suspendare de drept sau ope legis;
b) suspendare dispusa de instanta judecatoreasca, art. 14 si 15 din Legea
contenciosului administrativ, prevazand posibilitatea ca reclamantul sa solicite si instanta
sa dispuna suspendarea actului atacat in cazuri bine justificate si pentru inlaturarea
riscului producerii unor pagube iminente;
c) suspendarea dispusa de o alta autoritate publica decat cele mentionate anterior,
putand fi vorba, pe langa organul emitent si cel ierarhic superior, de o alta autoritate ,
situatie existenta in cadrul raporturilor constitutionale dintre diferite autoritati publice,
cum ar fi Parlament- Presedinte, Presedinte-Guvern. Suspendarea nu are ca efect
scoaterea din vigoare a actului, ci doar incetarea pe o perioda determinata a
efectelor sale, urmand ca dupa incetarea cauzei care a determinat-o , actul fie sa se
depuna in vigoare, fie sa fie defiintat in conditiile legii. Exemplu: in cazul admiterii unei
actiuni care are ca obiect un act administrativ suspendat fie in temeiul legii, fie de catre
instanta de judecata, actul atacat urmeaza a se desfiinta, a se anula in tot sau in parte.