Rezumat "Soldățelul de plumb" de Hans Christian Andersen

       Un băiat a primit de ziua lui o cutie cu 25 de soldăței de plumb. Erau frați, pentru că toți fuseseră
făcuți dintr-o lingură veche. Cum plumbul nu ajunsese, unul dintre ei nu avea un picior. Stătea însă și
el drept, cu pușca în mână, ca și ceilalți. Pe masa pe care îi așezase băiatul, erau și alte jucării.
Soldățelul de plumb se uita mai ales la un castel din hârtie, cu multe camere, cu un lac închipuit
dintr-o oglinjioară.
       În ușa castelului se afla o fetiță, o dansatoare, tot din hârtie. Avea haine frumoase și o panglică
albastră pe umeri, ca un șal. Pe panglică era prinsă o stea mare și strălucitoare. Dansatoarea ținea un
picior ridicat în sus. Soldățulul crezu că nu are decât un picior, ca el. Tot timpul o privi cu iubire,
numai pe ea.
       A doua zi dimineața, copii l-au pus pe marginea ferestrei. Fereastra s-a deschis și soldățelul de
plumb a căzut, înfingându-se cu vârful baionetei între două pietre ale drumului. Doi copii l-au găsit și
i-au făcut o luntre dintr-un ziar și i-au dat drumul pe apa care curgea vijelios prin șanțul de la
marginea drumului.

       Deodată, luntrea a intrat sub un podeț. Acolo a venit un șobolan și i-a cerut actele. Soldățelul de
plumb nu i-a răspuns nimic, iar luntrea l-a dus mai departe spre capătul podețului, unde apa se vărsa
într-un canal mare. Luntrea se scufundă în apă cu tot cu soldățel, dar el nu ajunse la fund căci l-a
înghițit un pește mare.
       Nici nu a apucat să se obișnuiască cu întunericul din burta peștelui, că văzu deodată izbucnind o
fâșie de lumină. Intâmplarea făcuse ca peștele să fie prins și dus la piață, de unde fusese apoi
cumpărat și adus chiar pe masa din bucătăria casei lui. Femeia care spintecase peștele l-a dus să îl
arate tuturor. Atunci, el a văzut-o din nou pe dansatoarea cea micuță. Deodată, un băiat a luat
soldățelul de plumb și l-a aruncat în foc, iar un curent de aer o luă și pe fetița de hârtie și o duse pe
jeratic, lângă el.
       Dimineata, când servitoarea a scos cenușa din sobă, a găsit numai o inimioară de plumb, iar
lângă ea, era steaua fetiței, arsă și neagră, ca tăciunele.