Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Forţele interioare se pun în evidenţă prin metoda secţiunilor. Fie un corp supus
acţiunii sistemului forţelor exterioare:F1 , F2 ,F3 ,F4 ,F5
Se practică prin acest corp o secţiune S ce împarte corpul în două părţi: partea I şi
partea a II-a. Cele două părţi separate nu se mai găsesc în echilibru.
Bucata I astfel separată nu mai este în echilibru. Pentru a se păstra totusi echilibrul,
trebuie ca în secţiunea S să se introducă nişte elemente mecanice echivalente cu efectul pe
care bucata a II a îl avea asupra bucăţii I înainte de separare. Convenim să aplicăm aceste
elemente în centrul de greutate al secţiunii S. Pentru bucata a II-a situaţia este similară. În
acest caz, R şi M se numesc eforturi în secţiunea S. Aceste eforturi reprezintă efectul
rezultant al tuturor forţelor care acţionează între perechile de puncte corespunzătoare celor
două feţe ale secţiunii S. Dacă se ia în studiu una din părţi (de exemplu, partea a II-a), ce se
raportează la un sistem de axe ortogonale Oxyz, se constată că forţa R şi momentul M pot fi
descompuse după cele trei direcţii, deoarece ele au direcţii oarecare în spaţiu.
Se observă că în cazul cel mai general, în secţiunea unei bare, a unui corp, lucrează 6
mărimi mecanice, numite forţe interioare sau eforturi secţionale:
N - forţa axială;
Mt - momentul de torsiune.
Dacă în secţiune lucrează numai una din aceste mărimi mecanice avem de-a face cu o
solicitare simplă, iar dacă în secţiune lucrează două sau mai multe mărimi mecanice diferite
avem de-a face cu o solicitare compusă.
Solicitările simple sunt:
♦ solicitările axiale:
♦ întinderea (în secţiune există doar +N);
♦ compresiunea (în secţiune există doar -N);
♦ forfecarea sau tăierea (în secţiune există doar T)
♦ torsiunea sau răsucirea (în secţiune există doar Mt )