OPTIMIZAREA PROCESELOR

CHIMICE

CURS 2
CUPRINS

 Optimizarea proceselor chimice;

 Formularea generala a unei probleme de optim;
 Exemplul 1-Determinarea variabilelor de decizie.

2
 Etapele necesare pentru rezolvarea
unei probleme de optimizare
1.Analiza procesului astfel incat toate variabilele procesului si
caracteristicile specifice ce prezinta interes sunt definite,
inventarierea acestor variabile;

2.Determinarea criteriului de optimizare si specificarea functiei

obiectiv in termeni de variabilele definite in etapa 1 impreuna
cu coeficientii corespunzatori. Aceasta etapa furnizeaza
modelul de performanta (denumit uneori si model economic);

3.Utilizarea expresiilor matematice, dezvoltarea unui proces

valid sau a unui model al unui echipament care asociaza
variabilele de intrare-iesire ale procesului cu coeficientii
corespunzatori. Includerea restrictiilor de egalitate sau
inegalitate. Utilizarea principiilor fizice (bilant material, bilant
energetic), relatii empirice, concepte si restrictii externe.
Identificarea variabilelor dependente si independente in
vederea stabilirii numarului de grade de libertate; 3
6 etape pentru rezolvarea unei probleme
de optimizare
4. Daca formularea problemei este prea larga atunci:
-Se imparte in bucati care pot fi gestionate mai usor;
-Se simplifica functia obiectiv si modelul;

5. Se aplica o tehnica de optimizare specifica modului de

exprimare matematica a problemei de optimizare;

6. Se verifica raspunsurile, se verifica sensibilitatea

rezultatelor la modificarile coeficientilor problemei si ai
ipotezelor.

4
 Obstacole intampinate in procesul
de optimizare
Adesea unele probleme de optimizare prezinta una sau mai
multe dintre urmatoarele caracteristici care pot conduce la
determinarea eronata a solutiei optime:
1. Funcția obiectiv sau a restrictiilor pot avea discontinuități finite în
valorile continue ale parametrilor. De exemplu, prețul unui
compresor sau al unui schimbător de căldură nu se poate schimba în
mod continuu ca o funcție de anumite variabile, cum ar fi
dimensiunea, presiunea, temperatura, etc. În consecință, creșterea
unui parametru in anumite limite, este posibil sa nu aiba nici o
influenta asupra costurilor, in timp ce aceeasi modificare a
parametrului poate conduce la cresteri spectaculoase ale costurilor in
alte domenii.

2. Funcția obiectiv sau a restrictiilor pot fi functii neliniare in

variabile. Atunci cand se vorbeste de un echipament real, existenta
unui comportament liniar este oarecum o raritate. Dar aceasta nu
exclude utilizarea aproximarilor liniare, dar rezultatul acestora5
trebuie interpretat cu atentie sporita.
 Obstacole intampinate in procesul
de optimizare
3. Funcția obiectiv sau a restrictiilor pot fi definite in termeni de
interactiuni complicate intre variabile. Un caz familiar de interactiuni
il reprezinta influenta temperaturii si presiunii in proiectarea vaselor
sub presiune. Spre exemplu, daca functia obiectiv este de felul
f=15,5x1x21/2, interactiunea dintre x1 si x2 exclude determinarea
valorilor unice ale lui x1 si x2.

4. Funcția obiectiv sau a restrictiilor pot prezenta un comportament

“plat”, pentru anumite valori ale variabilelor sau o evolutie
exponentiala pentru alte valori ale acestora. Acest lucru inseamna ca
valoarea functiei obiectiv sau a restrictiilor nu este sensibila sau este
foarte sensibila la modificari ale valorilor variabilelor.

5. Functia obiectiv poate prezenta mai multe optimuri locale in timp

ce este cautat optimul global. O solutie a problemei de optimizare
poate fi gasita si este posibil ca aceasta sa fie mai putin
satisfacatoare decat o solutia din alta regiune. O solutie mai buna
poate fi gasita prin initierea unei cautari a optimului plecand de la alt
punct de pornire.
6
Dificultati in gasirea solutiei optime
 Dacă modelul matematic conţine un număr de relaţii
independente între variabile (exprimate fie analitic, fie prin
tabele, grafice etc.) egal cu cel al variabilelor, atunci soluţia
acestuia este unică şi sistemul nu poate face obiectul
optimizării. Se spune că modelul este rigid, nu are grade de
libertate.

 Pentru optimizare este necesar ca modelul matematic să fie

nedeterminat astfel încât să admită o infinitate de soluţii din
care să se poată alege soluţia optimă, aceea care satisface
criteriul de optimizare. Matematic, această condiţie este
realizată atunci când numărul ecuaţiilor independente ale
modelului este mai mic decât numărul variabilelor din model.

7
 Determinarea variabilelor de decizie
 Dacă n este numărul total al variabilelor şi l numărul
relaţiilor independente dintre acestea, este deci necesară
inegalitatea n>l, iar diferenţa N=n-l cunoscută ca numărul
gradelor de libertate al sistemului, stabileşte numărul
variabilelor de decizie (sau al comenzilor, într-o problemă
de conducere optimală), adică a acelor variabile independente
ale căror valori trebuie fixate pentru ca modelul matematic să
admită o soluţie unică.
 Cu alte cuvinte, dacă N>0, soluţionarea modelului
matematic este posibilă numai dacă se efectuează o decizie
(se fixează valorile) pentru N variabile din numărul total de n.
 Din infinitatea de decizii posibile, există una optimă, aceea
care satisface criteriul de optimizare exprimat prin relaţia:
max(min) f(x1, x2, ..., xn)

8
 Determinarea variabilelor de decizie
 Pentru modelul matematic al sistemului de optimizat se va
face abstracţie de forma concretă a acestuia, care poate fi
foarte diferită de la un sistem la sistem şi se va utiliza
exprimarea generală:
hi(x1, x2, ..., xn)=0, i=1,2,...,l

 Având în vedere cele l relaţii de egalitate dintre variabile,

funcţia obiectiv conţine în ultimă instanţă numai N variabile
independente, denumite variabile de decizie (de comandă).
 De cele mai multe ori însă, explicitarea variabilelor
dependente în cadrul modelului matematic nu este posibilă, de
aceea, în exprimarea generală a funcţiei obiectiv se vor păstra
deocamdată toate cele n variabile, cu menţiunea că numai
unele (cele de decizie) fac obiectul propriu-zis al optimizării,
celelalte sunt variabile dependente ale căror valori rezultă din
soluţionarea modelulului matematic al sistemului.

9
 Determinarea variabilelor de decizie
 Deoarece variabilele sistemului reprezintă în realitate
mărimi fizice asociate fluxurilor materiale (debite,
temperaturi, concentraţii) sau configuraţiei geometrice a
sistemului (lungimi, arii, numărul unor elemente componente,
de exemplu numărul de talere într-o coloană de fracţionare),
acestea nu pot lua în general decât anumite valori.

 Domeniul admisibil de valori pentru variabile este stabilit din

considerente tehnice, de funcţionare în siguranţă a sistemului
(temperaturi sau/şi presiuni maxime admisibile) sau pentru
respectarea unor condiţii de calitate impuse ale unor produse,
precum şi din considerente de concordanţă cu natura fizică a
variabilelor (de exemplu debitul, concentraţiile etc. nu pot fi
negative).

10
 Determinarea variabilelor de decizie

 Pentru ca soluţia problemei de optim să satisfacă şi aceste

cerinţe legate de valorile permise ale variabilelor, modelul
matematic al sistemului trebuie completat cu un număr
suficient de relaţii care să exprime restricţiile impuse
variabilelor. Aceste relaţii se exprimă prin inegalităţi şi
formează aşa-numitul sistem de restricţii, care poate fi scris
în general astfel:

g j ( x1 , x 2 ,..., x n )  0, j  1, 2, ..., m

11
 Determinarea variabilelor de decizie
 Notând cu X vectorul variabilelor semnificative ale sistemului
de optimizat, X  x1 , x2 ,..., xn  , expresia generală a modelului
matematic al unei probleme de optim se poate formula astfel:
max(min)f(X);

hi ( X )  0, i  1,2,..., l ;
X  Rn
g j ( X )  0, j  1,2,..., m.

12
Exemplul 1
 Proiectarea unui schimbător de căldură este un exemplu
tipic de problemă ce poate face obiectul optimizării. În acest
exemplu demonstrativ se va considera proiectarea tehnologică
a unui schimbător de căldură multitubular, a cărui schiţă de
principiu este prezentată în figura 1.
 Schimbătorul de căldură este utilizat pentru încălzirea unui
flux rece cu debitul masic G1, de la temperatura T1i, la
temperatura T1e, cu ajutorul unui fluid cald având debitul
masic G2, fluid care este disponibil la temperatura T2i.
 Aşadar, debitele G1, G2 şi temperaturile T1i, T1e, T2i sunt
fixate pentru tema de proiectare. În aceste condiţii,
dimensionarea tehnologică a schimbătorului implică
determinarea valorilor pentru următoarele variabile:

13
 Figura 1

G2, T2e
G1, T1e

G1, T1i
G2, T2i

14
 nT-numărul de ţevi;
 dT-diametrul nominal al ţevilor;
 L-lungimea ţevilor;
 s-pasul între ţevi;
 NT-numărul de treceri între ţevi;
 NS-numărul şicanelor transversale;
 tS-tipul şicanelor (segmente de cerc; discuri şi inele);
  s  factorul de formă al şicanelor (raportul dintre aria
secţiunii strangulate şi aria secţiunii transversale totale a
schimbătorului).

15
 Pentru simplificare s-a omis din această listă unele variabile
ce rezultă direct din datele problemei şi din valorile
variabilelor listate mai sus, cum sunt de exemplu diametrul
mantalei şi al ştuţurilor.

 Pentru stabilirea variabilelor semnificative ale acestui sistem

şi determinarea gradului de libertate este necesar mai întâi să
se scrie modelul matematic al schimbătorului.

 Deoarece în acest exemplu se urmăreşte doar o analiză

principială, ilustrativă asupra variabilelor şi a interdependenţei
acestora, unele din ecuaţiile modelului vor fi scrise doar
calitativ, expresiile concrete ale acestora fiind parcurse la
disciplina Procese de transfer de căldură.

16
 Modelul Matematic al Schimbatorului
de Caldura
Astfel, pentru schimbătorul din figura 1 modelul matematic
conţine următoarele ecuaţii:

Q  k  (3,14  d T  L  nT )  t ml  F

Q  G1  c p1  T1e  T1i 
Q  G2  c p 2  T2i  T2e 
T2i  T1e   T2e  T1i 
t ml 
T2i  T1e
ln
T2 e  T1i
F  F N T , T1i ,T1e , T2i , T2 e 

K  K G1 , G2 , T1i ,T1e , T2i , T2e , d T , nT , L, s, N T , N S , t S ,  S  17

În aceste ecuaţii Q este fluxul termic transferat
t ml -diferenţa medie logaritmică de temperatură,
F-factorul de corecţie pentru curgere încrucişată a celor
două fluxuri (F=1 pentru NT=1),
K este coeficientul global de transfer de căldură.

Modelul trebuie completat cu ecuaţiile pierderilor de

presiune în tuburi şi manta, deoarece aceste variabile
intervin în sistemul de restricţii precum şi în funcţia
obiectiv, aşa cum este exprimat în cele ce urmează:
pt  pt G2 , T2i , T2e , d T , nT , L, N T 
p m  p m G1 , T1i ,T1e , d T , nT , L, s, N S , t S ,  S 
18
 Pe baza acestui model matematic rezultă că numărul
variabilelor semnificative
 n=20 (G1 , G2 , T1i ,T1e , T2i , T2e , d T , nT , L, s, N T , N S , t S ,  S , Q, t ml , F , K , pt , p m )
iar numărul relaţiilor independente dintre acestea, l=8.
 Prin urmare, numărul total al gradelor de libertate este:
N=20-8=12
 Dintre acestea, cinci sunt consumate prin enunţul problemei
care fixează valorile variabilelor G1 , G2 , T1i ,T1e , T2i . Rămân astfel
şapte grade de libertate (12-5 variabile fixate), egal cu
numărul variabilelor de decizie pentru această problemă.

19
 Sistemul de restricţii ataşat modelului matematic exprimat
mai sus trebuie să conţină limitaţiile de natură constructivă
privind lungimea tuburilor, precum şi cele de natură
tehnologică privind pierderile de presiune.
 Astfel, lungimea tuburilor trebuie să se încadreze în limite
acceptabile în concordanţă cu lungimile standardizate, adică:

L min  L  L max

iar căderile de presiune în tuburi şi manta trebuie limitate

superior din motive tehnologice, adică:

pt  pt ,max

p m  p m ,max
20
Pentru proiectarea optimă a schimbătorului de căldură, un
criteriu convenabil de optimizare este acela care însumează
cheltuielile de investiţie cu cele de operare. Cheltuielile de
investiţie CI sunt date de rata anuală a amortizării, iar
cheltuielile de operare Cop sunt cele energetice, de pompare a
celor două fluide prin aparat. Aceste două categorii de
cheltuieli pot fi exprimate condensat astfel:

C I  a   AS 
b

C op  c  p

21
unde:
AS  3,14  d T  L  nT reprezintă aria schimbătorului,
p -căderea de presiune prin aparat (considerată separat
pentru tuburi şi manta),
a’, b, c sunt constante, ale căror valori pot fi determinate
printr-o analiză economică detaliată.
Rezultă următoarea expresie a funcţiei obiectiv:

f  a'd T  L  nT   ct  pt  c m  p m
b

22
 Valorile optime ale variabilelor listate la începutul exemplului
trebuie să asigure cea mai mică valoare posibilă a funcţiei f în
condiţiile satisfacerii modelului matematic si a sistemului de
restricţii.

 Acest exemplu oferă prilejul de a face unele comentarii

asupra naturii variabilelor, a domeniului admisibil de valori ale
acestora şi asupra funcţiei obiectiv, urmărindu-se cu această
ocazie şi realizarea unei imagini geometrice sugestive a
problemelor de optimizare, în special a celor cu un număr mai
mic de variabile de decizie.

23