ŞOVEA ANDREEA, GRUPA 57, SERIA E

SIALOLITIAZA
Litiaza salivară sau sialolitiaza este o afecţiune determinată de formarea unor calculi la
nivelul glandelor salivare şi a canalelor lor excretoare. Populaţia ţintă este reprezentată de
bărbaţii adulti cu vârsta între 30 şi 40 de ani. În ordinea descrescătoare a frecvenţei sunt afectate
glandele submandibulare (şi a canalelor de excreţie, canalele Wharton, care se dechid în
caruncula sublinguală), glandele parotide (şi a canalelor Stenon care se deschid la nivelul
vestibulului superior bucal, în dreptul molarului 2), şi cu totul excepţional glandele sublinguale.
În apariţia sialolitiazei concură o multitudine de factori: igiena orala proastă, tabagismul
etilismul, factori alimentari (alimentaţia azotată excesivă).
Stadiul iniţial al calculilor este reprezentat de nucleul organic (rezultă în urma modificarilor
în chimismul salivei, în echilibrul ei coloidal, mineral şi alterari ale secreţiei şi excreţiei salivare)
peste care, în stadiile ulterioare, se precipită coloizi salivari si sărurile din salivă (fosfaţi şi
carbonaţi de calciu). Uneori nucleul organic este reprezentat de un corp străin pătruns în
canaliculele excretoare ale glandelor (fragmente de tartru dentar, fire din periuţa de dinţi).
Aspectul si numărul calculilor diferă în funcţie de localizare:
- în canalul Wharton – calcul solitar, alungit, prezintă pe una din feţe un şant longitudinal prin
care se scurge saliva;
- în canalul Stenon şi la nivelul glandei sublinguale – calculii sunt multipli şi de mici dimensiuni;
Simptomatologie
- etapa 1-durere discretă pre şi/sau prandial, mai frecvent sub limbă şi în regiunea
submandibulară, mai rar in regiunea maseterină cu iradiere în ureche;
- etapa 2-durerea devine violentă cu caracter de colică şi se datorează blocării totale, de moment
a canalului excretor (prin migrarea calcului) şi a spasmului peretelui canalicular, care produc
suprimarea completă a fluxului salivar. Această etapă în evoluţia afectiunii dispare odata cu
reluarea fluxului salivar;
- etapa 3-obstrucţia totală a canalului excretor, stadiu în care apare o colică intensă de lungă
durată, la care se adaugă infecţia. Se constituie supuraţii la nivelul glandei respective, a canalelor
excretoare sau în ţesuturile vecine (loja sublinguală, submaxilară sau parotidiană) însoţite de
semne generale discrete de infecţie, local durere, tumefiere pericanaliculară si periglandulară;
- etapa 4-în decurs de câteva zile, în jurul canalelor de excreţie se constituie un abces care se
deschide la nivelul mucoasei, în vecinatatea orificiului de deschidere sau la distanţă, prin care se
elimină puroi sau chiar calculi;
Diagnosticul de certitudine se obţine în urma unui examen radiologic. În funcţie de
localizarea calculilor se indică incidenţe diferite, astfel:
- pentru localizarea submandibulară a litiazei - radiografii simple cu film muşcat în incidenţa
axială a hemiplanşeului bucal (descoperă calculi din canalul Wharton) şi radiografia glandei în
incidentă laterală (pentru calculii intraglandulari);
- pentru localizarea parotidiană a litiazei - incidenţa tangenţiala, radiografia cu film retrojugal
(pentru canalul Stenon).
Tratament
- simptomatic – antiinflamatorii nesteroidiene, antispastice, antialgice;
- în cazul calculilor mici se recomandă consumul de alimente acre pentru stimularea salivatiei
care poate determina eliminarea spontană a calculului;
- dilataţia canalului excretor cu balonaş;
- ablaţia chirurgicală a calculului;
- ablaţia chirurgicală a glandei în totalitate.