3.6.

Aniseikonia
Indicarea pacientului cu anizometropie a lentilelor de corecție cu o
putere optică diferită, ceea ce inevitabil va conduce la aniseikonie –
diferența în mărime și/sau forma imaginii retinale. Dacă diferența între
imaginile retinale ai ambilor ochi depășește 0,75%, atunci pacientul se
va plânge de disconfort, astenopie, cefalee, etc.
Se deosebesc următoarele tipuri de aniseikonie:
1. Refractivă – (de bază) – apare ca rezultat al unei corecții optice a
anizometropiei, când pe retina ochilor se formează imagini de
diferite dimensiuni. Dacă refracția ochilor este egală, însă
lungimea globilor oculari este diferită, atunci aniseikonia poate
debuta și fără existența anizometropiei. În acest caz, refracția egală
a ochilor este condiționată de puterea de refracție diferită a ochilor
(în cea mai mare măsură fiind condiționată de curbura corneei),
care compensează lungimea diferită a globilor oculari. Însă la un
ochi mai lung, se evidențiază o retină cu o rază mai mare, și
datorită puterii diferite de refracție a suprafeței retinei, apar
imagini retinale diferite, ceea ce conduce la aniseikonie.
2. Simetrică:
a) Comună, când o imagine retinală este mai mare sau mai mică
decât alta, însă este egală în toate meridianele;
b) Meridională, când imaginea este mai mare sau mai mică doar
într-un singur meridian.
3. Asimetrică:
a) Dinamică, când o dată cu deplasarea privirii, în câmpul vizual al
retinei, distorsiunea imaginii pe retină se mărește sau
micșorează;
b) Distorsiunea în ,,formă de butoi’’, în care marginile imaginii
devin mai convexe;
c) Distorsiune în ,,formă de pernă’’ în care marginile imaginii
devin mai concave;
d) Aniseikonie asimetrică neregulată, unde distorsiunea nu
corespunde cu nici una descrisă mai sus.
4. Combinată – combinarea mai multor tipuri de aniseikonii.
Desenul 91 pag 142
La 20-30% din utilizatorii corecției optice posedă aniseikonie, însă
numai la 3-5 % din toată populația această dereglare provoacă
diferite simptome cu semnificație clinică. 70% din pacienți cu
aniseikonie cu o diferență dintre imaginile retinale pe retină mai
mare de 0,75% prezintă acuze de intoleranța de purtare a corecției,
dureri în ochi, cefalee, amețeli, greață, dereglarea capacității de
concentrare a atenției, etc.
Cum a fost subliniat mai sus, aniseikonia poate fi ca rezultat al
corecției optice al anizometropiei. Lentilele sferice cu putere optică
diferită formează imagine retinală de diferite dimensiuni, adică
conduc la apariția unei aniseikonii simetrice. Lentilele astigmatice
contribuie la apariția unei aniseinkonii meridionale și dinamice.
Încă o cauză al diferenței dintre imaginile optice în ochi este
determinată de afakie monoculară.
Aniseikonia poate fi provocată fie de distanțe vertex diferite ca
rezultat al unei poziționări incorecte, asimetrice pe fața pacientului,
fie că ramele pentru ochelari sunt de diferite tipuri sau curbura
suprafeței al lentilelor pentru corecție este diferită.
Ca factori pentru apariția aniseikoniei mai pot servi și – lungimea
diferită a globilor oculari, distorsiunea diferită a fotoreceptorilor
din retină, patologia retinei, a corneei sau al corpului vitros, sau ca
rezultat al traumelor ochilor.
Pe lângă aniseikonie, corecția anizometropiei cu utilizarea
lentilelor optice cu diferite puteri de refracție poate conduce la
apariția efectelor prismatice. Se cunoaște că dacă axa vizuală al
ochiului trece prin centrul optic al lentilei, efectul prismatic nu se
depistează. Însă dacă axa vizuală trece prin orice alt punct din
lentilă, atunci inevitabil apare efect prismatic. Dacă puterea optică
al lentilei drepte și stângi se deosebesc, va fi diferit și efectul
prismatic. O astfel de diferență poate deregla lucrul sistemului
binocular, îndeosebi la deplasarea axelor vizuale pe verticală, de
exemplu, la citirea unei cărți.
Pentru calculul efectului prismatic al lentilei se utilizează regula,
propusă de opticianul englez Charles F. Prentice.
Regula Prentice (Prentice’s rule) spune că efectul prismatic este
egal cu deplasarea axei vizuale în centimetri în concordanță cu
centrul lentilei optice, înmulțit cu puterea optică a lentilei în
dioptrii:
P = c*f,
Unde P - efectul prismatic (în dioptrii prismatice), c – mărimea
decentralizării (deplasarea axei vizuale de la centrul optic al
lentilei în centimetri), f – puterea optică a lentilei.
Dioptrie prismatică – este unitatea mărimii unei deplasări lineare
al razei de lumină în centimetri pe ecran, poziționat la distanță de 1
metru de la prismă.
DESENUL 92 PAG 143
DESENUL 93 PAG 144
Se deosebește la fel aniseikonie statică și dinamică. Aniseikonia
statică apare în cazul unei fixări nemișcate al obiectului într-un
direcție anumită a privirii. Aniseikonia dinamică apare în timpul
efectuării de către globii oculari a mișcărilor, în care axele vizuale
își schimbă poziția (diferite mișcări de rotație). Noi întotdeauna
efectuăm mișcări a ochilor pentru fixarea obiectelor din spațiu. În
acest timp, axele vizuale se deplasează din centrul lentilei , și dacă
puterea optică a lentilelor dintre ochiul drept și stâng este diferită,
atunci apare efect prismatic variat. În cazul dat, axei optice al unui
ochi va trebui o deplasare și mai mare în comparație cu alt ochi.
Subiectiv, pacientul trece cu greu peste această stare, îndeosebi în
mișcările verticale ale ochilor.
Desenul 94 pag 144
Antimetropie – este o stare, când într-un ochi este prezentă miopie,
iar în altul – hipermetropie. Corecția optică pentru pacient cu
antimetropie, practic, nu poate fi suportată, deoarece lentilele
pozitive și negative produc efecte diferite:
a) Efectul optic al lentilelor: lentila negativă, asigurând acuitate
vizuală, micșorează imaginea obiectului fixat; lentila pozitivă,
dimpotrivă, mărește imaginea, respectiv, pe retina ochilor se
proiectează diferite după mărimea imaginii obiectului fixat,
fuziunea cărora este îngreunată sau imposibilă;
b) Efectul prismatic al lentilelor: putem să ne imaginăm o lentilă
negativă ca suma a mai multor prisme, care sunt unite la vârf,
iar o lentilă pozitivă – ca suma mai multor prisme, unite la bază,
respectiv, axele vizuale, trecând prin lentile, deviază diferit,
ceea ce complică fixația binoculară a obiectului din spațiu.
Desenul 95 pag 145