Anatomia

nervului optic

Efectuat de: Stratan Daria

 Embriologie
• Formarea veziculei optice și al pediculului optic
 în săptămâna a 3-a de viață i.u. – apar primele modificări la nivelul
ochiului

Placa neuronală este destinată

pentru formarea prozencefalului

depresiune

Formarea șanțului optic

Șanțul optic se adâncește și pereții prozencefalului
se bombează în afară

Se formează vezicula optică

Partea priximală a veziculei optice se contractă și

se alungește

Săptămâna a 4-a

Se formează pediculul optic

 Pediculul optic reprezintă conexiunea dintre vezicula optică și creierul

anterior (care include ambele emisfere, talamusul și hipotalamusul)
Embriologia capului NO
Papila Bergmeister este o proeminență papilară caracterizată de absența excavației
fiziologice, de forma lineară, situată anterior de papila nervului optic. Este constituită din
resturi obliterate ale porțiunii posterioare a arterei hialoide și țesut glial.
Persistența arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos, rareori
permeabil înconjurat uneori de țesut glial care se întinde de la discul optic spre cristalin.
 Nervul optic
Axonii
• Se dezvoltă din pediculul optic embriologic
• Lumenul pediculului este ocupat de axonii,ce se dezvoltă din
celulele ganglionare (săpt. a 7-a)
• Axonii în totalitate ocupă pediculul, ajung la creier și formează
chiasma optică rudimentară (săpt. a 8-a)
• Mielinizarea începe lângă chiasma optică și se finisează la nivelul
laminei cribroase
Tecile nervului optic
• Se formează din celulele mezenchimale
• Apar la sfârșitul săptămânii a 7-a

Elementul glial
• Se formează din celulele neuroectodermului, ce formează învelișul
extern al pediculului optic
• Se diferențiază în astrocite și oligodendrocite
Celulele ce intră în structura NO:
• 1. Axonii celulelor ganglionare retiniene
• 2. Oligodendrocitele - celule gliale specializate in mielinizarea
axonilor
• 3. Microgliile si macrofagele -celule imunocompetente cu rol
impotriva infectiilor cat si in apoptoza celulara
• 4. Astrocitele- parte din BHE, rol in nutritia si suportul structural
al axonilor
 Embriologia nervului optic
Săptămânile de gestație Lungimea NO (mm) Etapele de dezvoltare
4 2,5-6 mm Pediculul optic scurt
5 5-9 mm Dezvoltarea vascularizării hialoide
6 8-14 mm Fisura embriologică se închide
7 13-18 mm Creșterea axonilor
Formarea NO
8 18-31 mm Pediculul în totalitate este ocupat
de axoni

Axonii NO ajung la creier

Chiasma optică rudimentară este
stabilită

Începe formarea vascularizării NO

11 65-73 mm Septul vascular-conjunctiv
invadează NO

12 80 mm Se diferențiază învelișurile - pia

mater, arahnoida și dura mater

Apar filamentele gliale

14 105 mm Apare spațiul subarahnoidal

15 117-123 mm Începe formarea cupei fiziologice

18 160 mm Vascularizarea NO este finisată

23 220 mm Începe meielinizarea

Calea nervului optic
• NO conduce informațiile vizuale prin intermediul fibrelor aferente somatice speciale.
• Lumina care pătrunde în globul ocular activează celulele cu conuri și bastonașe,
fotoreceptorii retinei.
• Semnalele electrice generate de fotoreceptori sunt transmise către alte celule ale retinei
care procesează și integrează informațiile senzoriale.
• Neuronii bipolari senzitivi de ordinul I ai caii vizuale se gasesc în retină și sunt responsabili
de transmiterea semnalelor către celulele ganglionare multipolare de ordinul II ale retinei.
• Acestea din urmă dau naștere axonilor nemielinizați care converg către discul optic (papila
optica) si traversează lamina cribrosă a sclerei, pentru a parasi globul ocular prin partea
posterioara a sa.
• La acest nivel, axonii celulelor ganglionare capată teacă de mielină și se organizează sub
forma nervului cranian II - nervul optic.
• Acesta părăsește orbita prin intermediul canalului optic si pătrunde în
fosa craniană mijlocie.
• Nervii optici, drept si stâng, se încrucișează și formează chiasma
optică, unde are loc decusația parțială a fibrelor nervoase din ambele
părți.
• Toti axonii celulelor ganglionare care iau naștere din jumătatea
nazală a retinei, în regiunea centrală a chiasmei, se încrucișează și
fiecare trec în tractul optic de cealaltaăparte.
• Toți axonii celulelor ganglionare care iau nastere din jumatatea
temporală a retinei nu se incrucișează cu cei de partea opusă și trec,
prin partea laterală a chiasmei optice, în tractul optic de aceeași
parte.
•
• De la acest nivel, tracturile optice înconjoară pe fiecare parte
pedunculul cerebral pentru a conduce informația, prin axonii
celulelor ganglionare, în una din urmatoarele regiuni ale creierului:
nucleul geniculat lateral, o statie de releu talamic pentru vedere;
coliculul superior, o stație de releu mezencefalic pentru vederea
asociata cu reflexe somatice; aria pretectală, o regiune
mezencefalica responsabila cu desfasurarea unor reflexe
autonomice; hipotalamus.
• Fibrele NO sunt foarte fine (2-10 microni în diametru) și
sunt la număr de 1,2-1,5 milioane
• Este înconjurat de meninge spre deosebire de alți nervi
periferici
• Ambii neuroni – primar și secundar se află în retină
Părțile componente al NO

Are în lungime de 47-50 mm

Se divide în 4 părți:
Intraocular (0.7- 1 mm)

Nervul Intraorbital (25-30 mm)

optic
Intracanalicular (6-9 mm)

Intracranial (10 mm)

Părțile componente al NO
 Partea intraoculară

• Trece prin scleră, coroidă și pătrunde în ochi prin intermediul discului

optic – papila nervului optic- locul de convergență a fibrelor nervoase
retiniene amielinice și locul de ieșire și de intrare a vaselor centrale a
retinei. Absența completă a fotoreceptorilor la acest nivel generează
scotomul din câmpul vizual – pata oarbă
• Are o suprafață de 2,4 mm2, diametrul orizontal este 1,8 mm, cu limite
fiziologice variabile
• Papila este ușor alungită vertical, fiind ușor ovalară
• Se divide în 4 părțiuni (de la anterior spre posterior):
Artera și vena centrală a retinei:
• Pătrund ușor nazal de centrul discului
• Pulsația venoasă este normală
• Pulsația arterială este anormală și însoțește o creștere a presiunii
intraoculare sau stenoza aortică
• ACR și VCR se ramifică la aprox. 8 mm îninate de locul în care NO
părăsește globul ocular
Vasele cilioretiniene
• Sunt vase aberante cu origine direct din coroidă (artere ciliare
scurte posterioare)
• Traversează marginea temporală a discului și servesc nutriției
straturilor interne ale retinei
• Vascularizația papilei este asigurată de inelul Zinn format din
anastomoze de ramuri mici din arterele ciliare scurte posterioare și
artera centrală a retinei care este ramură din artera oftalmică, și
aceasta din artera carotidă.
Se divide în 4 părțiuni (de la anterior spre posterior):

1.Suprafața stratului fibrelor nervoase

2.Prelaminar
3.Lamina cribrosa
4.Retrolaminar
Papila NO sau discul optic:
 Suprafața stratului
fibrelor nervoase
• Este compus dintr-un mănunchi de axoni (94%
de fibre nervoase a retinei +5% astrocite)
• Discul optic este acoperit de un strat subțire de
astrocite, membrana limitantă internă Elsching:
care o separă de corpul vitros
• Când porțiunea centrală a acestei membrane se
subțiază: Meniscul central al lui Kuhnt
• Lângă nervul optic, toate straturile retinei (cu
excepția stratului fibrelor nervoase) sunt
separate de acesta prin: Țesutul intermediar al lui
Kuhnt
Regiunea prelaminară
• Structurile predominante: neuronii și cantitatea crescută
de țesut astroglial
• Țesutul de frontieră al lui Jacoby (manșetă din astrocite)
separă nervul optic de coroidă
• Țesutul glial nu leagă fascicolii de axoni împreună, precum
fac celulele Muller din retină
iată din ce cauză discul se mărește atât de ușor în edemul
papilei NO, în timp ce retina adiacentă nu își schimbă
dimensiunea
Lamina cribroasă
a sclerei

• Are o structură fibrilară și ciuruită

• Compusă din foițe fenestrate sclerale căptușită de
țesut glial
• Fascicolele fibrelor NO părăsesc globul ocular prin
lamina cribroasă
• Țesutul de frontieră al lui Elschnig:
- rim-ul țesutului colagenos cu câteva celule gliale
- intervine între coroidă și scleră, și fibrele NO
Regiunea retrolaminară
• Caracterizată prin scăderea astrocitelor și achiziționarea
mielinei furnizate de oligodendrocite
• Adăugarea învelișului de mielină - dublează diametrul
NO (de la 1,5 la 3,0 mm) pe măsură ce trece prin scleră
• Fascicolele axonale sunt înconjurate de septuri din țesut
conjunctival
 Caracteristicile
oftalmoscopice al capului
nervului optic
 Disc optic: o parte a capului nervului optic vizibil cu
oftalmoscopul
 Părțile intrapapilare:
-cupa optică și rim-ul neuroretinal
-separate de inelul scleral al lui Elschnig
 De ce discul normal este de
culoare roz?

 Lumina care se proiectează pe disc se

difuzează printre coloanele adiacente de
celule gliale și capilare
 Obține culoarea roz a capilarelor
 Razele de lumină care se reflectă de pe
fascicolele fibrelor nervoase sunt de
culoare roz și

conferă discului culoarea sa caracteristică

 Pierderea fibrelor nervoase în glaucomul
cronic:
- duce la o expunere crescută a lamelei pe
măsură ce se pierd axonii
- porii ei devin mai vizibili pe măsură ce cupa se
mărește
- apare reflex alb crescut al discului
 Forma
discului
 De obicei are forma ovală
 Diametrul vertical este în medie cu 9% mai lung
decât diametrul orizontal
 Cupa optică este cu 8% mai lată pe orizontală

Dimensiunea
discului

 Suprafața normală a discului variază de la 0,86 mm2 la 5,54

mm2
 Macrodisc: aria > 4.09 mm2
 Microdisc: aria < 1.29 mm2
• Macrodisc primar: asociat cu afecțiuni precum apariția unor
pit-uri sau depresiuni în structura nervului optic:
„Sindromul gloriei de dimineață”
• Macrodisc secundar: asociată cu Miopie înaltă sau
Buftalmie
• Neuropatie optică ischemică anterioară non- arteritică
apare deseori la nivelul NO cu cap mai mic din cauza
problemelor de perfuzie vasculare și al spațiului limitat
• Același lucru este valabil și pentru drusenul capului nervului
optic datorită blocării fluxului axoplasmatic ortograd
• Pseudo papiloedemul se întâlnește cu capul
nervului optic mai mic - în special în ochiul extrem
de hipermetrop
• Crește susceptibilitatea regiunilor superioare și
inferioare ale discului în deteriorare: datorită
zonei mai mari a porilor de la nivelul discului optic
 Cupa
optică
• Depresia în formă de pâlnie:
- variază ca formă și dimensiune
- de obicei decentralizată spre partea temporală
• Cupa se corelează cu discul:
- mărit pe discuri mari
- mici pe discuri mici (pot lipsi)
 Rim-ul
neuroretinal
• Țesut în afara cupei
• Conține axonii nervului retinian pe măsură ce intră în capul NO
• Regula ISNT (inferioară - cea mai groasă). Regula ISNT afirmă că,
în ochii normali, grosimea rim-ului neuroretinal de-a lungul
meridianelor cardinale ale discului optic, scade în următoarea
ordine: inferioară (I)> superioară (S)> nazală (N)> temporală (T)
• Masă axonală și vascularizație mai mare în regiunea
inferotemporală
• În glaucomul primar cu unghi deschis:
- pierderea progresivă a celulelor ganglionare
ale retinei
- duce la mărirea cupei, în special în polul
superior și inferior a discului, adică cu alungirea
cupei pe verticală
Dar: cupa pe orizontală rămâne normală
• Apariția hemoragiilor în formă de flacără în
zona rim-ului, de obicei la marginea
temporală inferioară sau superioară: semn
precoce al glaucomului
 Raportul
cupă\disc

• Raportul lățimii dintre cupa optică și disc

• Se măsoară în același meridian, de obicei vertical sau
orizontal
• Nu diferă cu mai mult de 0,2 la 99% subiecți, cu ochi
sănătoși
• !!! Asimetria mai mare de 0,2 are o importanță de
diagnostic în glaucom
 Atrofie corioretinală parapapilară

• Regiune semicentrică a atrofiei corioretiniene, întâlnită în

regiunea temporală în discul normal
• Poate fi exagerată în glaucomul cronic sau miopie de grad înalt
• Atrofia corioretinală parapapilară are două zone:
Zona alpha\semilună coroidiană:
o zonă mai periferică și este o regiune neregulată hipo- sau hiper
pigmentată
• Corespunde epiteliului pigmentar retinian, ce nu a reușit să se
extindă la marginea discului
 Zona beta sau semiluna
sclerală

• Este legată de zonă mai apropiată disc sau zona alfa

periferică
• Constă în atrofia marcată a epiteliului pigmentar și a
stratului coriocapilar, cu o bună vizibilitate a vaselor
coroidale mai mari
• Zonele sunt mai mari pe toată suprafața, îndeosebi în
prezența glaucomului cronic
 Partea intraorbitală
• Se extinde de la partea posterioară al globului ocular
până la orificiul optic
• Traiectul sinuos al NO permite efectuarea mișcărilor
ochilor
• Acoperit de dura mater, arahnoidă și pia mater
• Pia mater conține capilare și trimite septuri pentru a
împărți nervul în fascicoli
• Spațiul subarahnoidian ce conține LCR se finisează la
nivelul sclerei, dar continuă intracranial
• Artera retiniană centrală însoțește vena ce traversează
spațiul subarahnoidian inferomedial, la aproximativ 10
mm de la globul ocular
• Posterior, în apropierea orificiului optic, NO este strâns înconjurat de
inelul Zinn și de locul de origine a celor patru mușchi drepți

• Unele fibre ale mușchiului drept superior și drept medial sunt aderente la
teacă
• Din această cauză apar mișcări oculare dureroase în nevrita retrobulbară
 Raportul părții intraorbitale al NO cu alte
structuri anatomice
• Nervii și arterele ciliare lungi și scurte înconjoară NO
înainte ca acestea să intre în globul ocular
• Între NO și mușchiul drept lateral este situat ganglionul
ciliar, ramurile nervului oculomotor, nervul nazociliar,
ramura simpatică și nervul abducens
• Artera oftalmică, vena oftalmică superioară și nervul
nazociliar traversează NO superior dinspre partea
laterală spre cea medială
 Partea intracanaliculară

• Strâns legată de artera oftalmică

• Artera oftalmică traversează nervul inferior, din partea
medială a lui spre cea laterală în teaca durală
• Sinusurile sfenoidale și post-etmoidale se află medial de
NO și sunt separate de o lamă osoasă subțire
• Această relație explică nevrita retrobulbară după
infectarea sinusurilor
 Partea intracranială

• Se află deasupra sinusului cavernos și converge cu perechea a

doua pentru a forma chiasma optică
• Este înveșlit de pia mater, rețeaua căreia vascularizează NO
• Este învelită de arahnoidă și dura mater în punctul de intrare al
acestuia în canalul optic
• Artera carotidă internă trece, la început mai jos și apoi lateral
• Rădăcina medială a tractului olfactiv și artera cerebrală
anterioară se află deasupra acesteia
 Învelișurile meningeale al NO

 Porțiunea intracranială: doar pia mater

Porțiunea intracanaliculară și intraorbitală: pia
mater, arahnoida și dura mater
Anterior, toate 3 învelișuri meningeale se
termină și se continuă cu sclera
 Aranjarea fibrelor nervoase în NO

La nivelul capului NO

• Exact la fel ca în retină

• Fibrele din partea periferică a retinei:
- se află adânc în retină
- ocupă partea cea mai periferică a discului optic
• Fibrele care provin mai aproape de capul nervului optic:
- se află superficial în retină
- ocupă o porțiune mai centrală a discului
 În regiunea periferică

• Aranjarea este exact ca în retina

- adică fibrele temporale superioare și temporale inferioare sunt situate
pe jumătatea temporală a nervului optic - separate unele de altele de o
zonă în formă de pană, ocupat de fasciculul papilomacular
• Fibrele nazale superioare și inferioare sunt situate pe partea nazală

În regiunea centrală

• Fibrele maculare sunt plasate central

Aprovizionare vasculară al NO
Porțiunea intraoculară
 • Aprovizionat de Artera
centrală a retinei
Suprafața stratului • Ocazional de Artera
Cilioretinală, vasele ciliare
fibrelor nervoase derivă din regiunea
prelaminară
 • Aprovizionat de Artera
Regiunea Ciliară posterioară scurtă
(Artera cilioretinală)
prelaminară și Artera coroidală recurentă
Regiunea laminei Aprovizionat de Arterele
ciliare posterioare scurte și
cribroase Cercul arterial Zinn - Haller
 • Aprovizionat în mare parte de
Regiunea Vasele din pia mater și Arterele
ciliare posterioare scurte, cu un
retrolaminară mic ajutor din partea Vaselor
coroidale recurente și Artera
coroidală recurentă
• Edemul discului optic apare pe măsură ce axonii
prelaminari se măresc în dimensiune datorită
blocării fluxului axoplasmatic ortogonal la nivelul
laminei cribroase
• Fluxul insuficient de sânge prin arterele ciliare
posterioare se datorează trombozei,
hipotensiunii, ocluziei vasculare, ce cauzează
infarctul capului nervului optic.
 Partea intraorbitală
• Este aprovizionată de sisteme de vase:
• 1) Sistemul de vase periaxial
• 2) Sistemul de vase axial
Sistemul de vase periaxial
Artera
lacrimală
Artera
oftalmică

Artera Artera
carotidă centrală
internă a retinei
Artera
ciliară
posterioar
ă lungă
Artera
ciliară
posterioar
ă scurtă
 Sistemul de vase axial
• Sistemul axial este format din:
- Ramuri intraneurale ale arterei centrale a retinei
- Artere colaterale centrale care se desprind din
ACR înainte ca aceasta să pătrundă în nervul optic
- Artera centrală a nervului optic
Partea intracanaliculară
Sistemul de vase
periaxial

Plexul pial cu origine de la

nivelul inelului Zinn-Haller,
alimentat de ramurile
Arterei oftalmice
Partea intracranială
Sistemul
periaxial de
vase

Plexul pial
 Ramura
Ramurile recurentă a
arterei arterei
cerebrale hipofizare
anterioare anterioare
superioare

Ramura
Sistemul recurentă
periaxial a arterei
oftalmice
de vase

Plexul pial
(partea intracranială)
• Anevrisme ale arterei carotide pot comprima NO
Drenajul venos al capului nervului optic
• În fiecare zonă:
- venulele se scurg în vena centrală a retinei sau într-o venă
duplicată, atunci când ea este prezentă (o persistență embrionară
a venei hialoide)
• Ocazional venele septale din regiunea retrolaminară se scurg în
venele piale
• Unele venule mici din regiunea prelaminară sau de la nivelul
suprafeței fibrelor nervoase a retinei se scurg în coroidă
 Drenajul venos al nervului optic
• Capul nervului optic – vena centrală a retinei
• Partea orbitală – plexul pial periferic și vena centrală a
retinei
• Partea intracranială – plexul pial care se sfârșește în
vena cerebrală anterioară și vena bazală
 Bariera sangvină a creierului la nivelul
nervului optic
• Capilarele capului NO, a retinei și a SNC, cu endoteliu
nefenestrat cu joncțiuni strânse între celulele endoteliale
adiacente
• Este responsabilă de Bariera țesutului sanguin la difuzia
moleculelor mici prin capilare
• Cu toate acestea, bariera este incompletă ca urmare a
continuității între spațiile extracelulare ale coroidei și capului
NO la nivelul coroidei (în regiunea prelaminară)