3.4.

Astigmatism
Astigmatism – este un defect optic, în care scăderea acuității vizuale este
provocată de imposibilitatea de a uni razele solare de pe retină într-un
singur punct de către sistemul optic al ochiului.
Termenul de ,,astigmatism’’ (,,absența stigmei’’, adică a ,,punctului’’) a
fost propus de savantul englez William Whewell, (1794-1866).
Însă pentru prima dată, astigmatismul a fost descoperit cu 150 de ani
mai înainte de către un savant genial Isaac Newton. În lucrarea sa
,,Lectiones Opticae’’, dedicată astigmatismului cu axele oblice, pe care
Newton a prezentat-o la Universitatea din Cambridge în 1670. El a
evidențiat că într-un ochi astigmatic există 2 centre principale de
focusare. El la fel a propus termenul de ,,cel mai mic cerc de difuzie a
luminii’’ – Circle Of Least Confusion (COLC), despre care scria:
,,...Noi trebuie să acceptăm ca imagine un punct aparte, care ocupă
zona centrală a întregii celei lumini, care provine de la țintă în ochi, și
care stă aproximativ la mijlocul dintre 2 focusuri...’’.
Cea mai des întâlnită cauză de dezvoltare a astigmatismului este
considerată forma torică a suprafeței anterioare a corneei (astigmatism
cornean). Cornea are o putere de refracție cu mult mai mare, decât a
doua lentilă biologică a ochiului – cristalinul. Cum s-a vorbit anterior, o
astfel de putere de refracție mare a corneei este condiționată de diferența
semnificativă dintre coeficientul de refracție a aerului și corneei. Ca
rezultat, în urma trecerii razelor de lumină din aer în ochi prin filmul
lacrimal al ochiului, ele se supun unei refracții și mai mari. Dacă
suprafața anterioară a ochiului se consideră torică, atunci în cazul dat are
loc - astigmatism cornean anterior, cel mai des este de tip direct (with-
the-rule).
Desenul 72 pag 124
Există și astigmatism cornean posterior, datorat unei forme corneene
posterioare torice.
Astigmatismul, cauza apariției căruia nu este suprafața corneană
anterioară, în optometrie se numește – reziduală (din lat. residuus –
rămas, salvat). Cauzele unui astigmatism rezidual pot fi:
a) Suprafața posterioară a corneei; în cazul dat, cel mai des se
întâlnește astigmatism de tip indirect (against-the-rule);
b) Forma torică a cristalinului și / sau și gradul de înclinare al lui
(astigmatism cristalinian);
c) Absența sfericității corneei.
În astigmatism cristalinian, torică poate fi atât suprafața anterioară a
cristalinului, cât și cea posterioară. Astigmatimul poate să apară și ca
rezultatul unei înclinări a cristalinului: într-o înclinare fiziologică a
cristalinului de 30 – 70 pe verticală și 30 pe orizontală se va evidenția
un astigmatism indirect cu puterea de 0,25D. Astigmatismul
cristalinian, în marea majoritate a cazurilor nu provoacă o influență
mare asupra refracției ochiului, deoarece este de grad mic, și are un
tip opus astigmatismului cornean (conform studiilor lui Duke-Elder și
David Abrams). Adică, dacă un astigmatism cornean e de tip direct,
atunci acel cornean, de obicei, e de tip indirect. În cazul dat,
astigmatismul cristalinian într-o oarecare măsură chiar
,,compensează’’ pe cel cornean, micșorând astigmatismul comun al
ochiului.
Fovea (pata galbenă a retinei) la fel poate fi cauza astigmatismului.
Încă Allvar Gullstrand (1862-1930) a descoperit, că fovea nu face
parte din axul optic al ochiului (axa vizuală trece nu prin punctele de
vârf al suprafețelor de refracție, dar puțin mai jos și mai nazal). Dacă
unghiul dintre axa optică și cea vizuală constituie 50 , atunci apare
astigmatism cu axele oblice și o putere de 0,1D.
La apariția astigmatismului la fel favorizează – curbura retinei,
aberațiile corpului vitros, etc.
Trebuie să subliniem, că în optometrie și oftalmologie în diferite țări,
termenul ,,astigmatismul rezidual’’ se înțelege diferit. De exemplu, în
optometria din Rusia, astigmatismul comun al ochiului îl împart doar
în astigmatism cornean și în acel cristalinian:
Astigmatismul comun = cornean + cristalinian
Ca astigmatism rezidual (la fel ca și în alte țări) se subînțelege
astigmatismul indus și rezidual, care apare în urma operației de
refracție, implantare de LIO, la fel și utilizarea lentilelor de contact.
În Rusia se folosesc de următoarea formulă:
Astigmatismul comun (total) = astigmatismul suprafeței anterioare a
corneei + astigmatism rezidual (suprafața posterioară a corneei,
umoarea apoasă din camera anterioară, cristalin, corpul vitros,
retina).
Simptomele astigmatismului:
a) Imagine neclară la vederea de aproape și la distanță;
b) În timpul determinării acuității vizuale, pacientul încurcă literele și
cifrele (îndeosebi H/K, M/N, 6/9, 3/8);
c) Liniile drepte sunt percepute ca înclinate;
d) Cefalee;
e) Astenopie.
1.4.1. Clasificarea astigmatismului
Astigmatismul poate fi clasificat după următorii parametri:
a) Astigmatism comun (Total) = cornean + cristalinian;
b) Regulat (Regular ) și neregulat (Irregular);
c) După formă: simplu (Simple), complicat (Compound) și compus
(Mixed);
d) După tip: direct (with-the-rule), indirect (against-the-rule), și cu
axele oblice (Oblique);
e) După grad: grad mic – până la 1,0D, grad mediu – de la 1,0D până
la 3,0D și grad înalt – mai mare de 3,0D.
Astigmatismul regulat și neregulat. Într-un astigmatism regulat, 2
meridiane principale (cel mai plat – putere optică slabă, și cel mai
abrupt – cu putere optică mare) sunt perpendiculare, deoarece se află
la 900 una față de alta.
Într-un astigmatism neregulat, 2 meridiane principale se află una în
raport cu alta sub un unghi, diferit de 900. Cauzele unui astigmatism
neregulat pot fi legate de modificările corneei:
a) Patologii;
b) Modificări distrofice;
c) Consecințele traumelor (cicatrice);
d) Dezvoltarea anomaliilor (keratoconus);
e) Modificări legate de vârstă.
Desenul 73 pag 127
Tipuri de astigmatism: direct, indirect și cu axele oblice. În
astigmatismul direct, meridianul vertical este cel mai puternic,
deoarece este mai abrupt după curbură, și se poziționează în limitele
scalei 600 – 1200 după TABO. Cu toate acestea, axa cilindrului care
va corija acest defect, în ochelari, va fi poziționat sub un unghi de 00 –
300 sau 1500 – 1800.
Pe o imagine de topografie corneană, în astigmatismul direct se
observă o refracție mai accentuată de-a lungul meridianului vertical
(cel mai abrupt), iar cea mai mică refracție – de-a lungul meridianului
orizontal (cel mai plat).
Desenul 74 pagina 127
Desenul 75 pag 128
Deseunul 76 pag 128
Într-un astigmatism indirect, meridianul vertical are cea mai mică
putere optică (mai puțin abrupt) și se localizează în limitele 00 – 300
sau 1500 – 1800. Cu toate acestea axa cilindrului negativ cu care se va
corija defectul se va poziționa vertical, sub un unghi de 900 ± 300.
Pe o imagine topografică corneană într-un astigmatism indirect se
observă o putere de refracție mai puternică de-a lungul meridianului
orizontal (mai abruptă), iar cea mai mică putere – de-a lungul
meridianului vertical (mai plată).
Într-un astigmatism cu axele oblice, meridianul puternic (mai abrupt)
se află în limitele 300 – 600 sau 1200 – 1500. Cu toate acestea, axele
cilindrului negativ cu care se va corija defectul va fi perpendicular
meridianului puternic – în limitele 1200 – 1500 și 300 – 600 respectiv.
Desenul 77 pag 128
Desenul 78 pag 129
Exemplu:
La un pacient, puterea optică a meridianului vertical constituie 64,0D,
iar cea orizontală – 60,0D. Înseamnă că astigmatismul este egal cu
4,0D cu meridianul puternic pe verticală, adică este de tip direct. Cu
toate acestea, puterea cilindrului corijabil va constitui, la fel 4,0D,
însă axul cilindrului va fi poziționat pe orizontală (vedeți desenul de
mai jos).
Desenul 79 pag 129
Tipurile astigmatismului: simplu (Simple), complicat (Compound) și
compus (Mixed). Astigmatismul regulat, în dependență de localizarea
a 2 focusuri în raport cu retina, se împarte în – simplu, complicat și
compus.
1. În astigmatismul simplu miopic (Simple Myopic Astigmatism) –
un focus se află pe retina ochiului, iar celălalt focus – în fața
retinei.
Desenul 80 pag 130
Exemplul 1
În ochi:
Plano

-1,00D

În lentila oculară:
Pl / -1,00*90 (în literatura rusească se scrie: Sph plan cyl -1,0D ax
900).
2. În astigmatismul miopic compus (Compound Myopic
Astigmatism) – ambele focusuri se află în fața retinei ochiului,
dar la distanțe diferite față de retină.
Desenul 81 pag 130
Exemplul 2
În ochi:
-2,00D

-3,00D

În lentila oculară:
-2,00 / -1,00 * 90 (în literatura rusească se scrie: Sph -2,0D cyl
-1,0D ax 900).
3. În astigmatismul hipermetropic simplu (Simple Hyperopic
Astigmatism) un focus se află pe retina ochiului, iar altul – în
spatele ei.
Desenul 82 pagina 131
Exemplul 3
În ochi:
Plano

+3,00D

În lentila oculară:
+3,00 / -3,00*180 (în literature rusească: Sph +3,0D cyl -3,0D ax
1800).
4. În astigmatism hipermetropic complicat (Compound Hyperopic
Astigmatism) ambele focusuri se află în spatele retinei, îmsă la
distanță diferită față de ea.
Desenul 83 pag 132
Exemplul 4
În ochi:
+2,00D

+4,00D

În lentila oculară:
+4,00 / -2,00 * 180 (în literature rusească: Sph +4,0D cyl -2,0D ax
1800).
5. În astigmatismul compus (Mixed Astigmatism), un focus se află
înaintea retinei, iar al doilea după ea.
Desenul 84 pag 132
Exemplul 5
În ochi:
+2,00D

-2,00D

În lentila oculară:
+2,00 / -4,00 ax 90 (în literature rusească se scrie: Sph +2,0D cyl
-4,0D ax 900).
Despre particularitățile funcționării aparatului de acomodare a
ochiului, în caz de astigmatism necorijabil, se va vorbi în capitolul
dedicat acomodației.

1.4.2. Statistica răspândirii astigmatismului

Astigmatismul se întâlnește la aproximativ 70 – 80% din populația
globului pământesc, însă în conformitate cu studiile recente, acest
procentaj constituie 86% din populație. Din numărul total de
pacienți cu astigmatism:
a) 65% - grad mic (până la 1,0D);
b) 32% - grad mediu (1,0 – 3,0D);
c) 3% - grad înalt (mai mult de 3,0D).
La pacienții cu vârsta de până la 10 ani – astigmatism direct este
întâlnit la 92% din cazuri, la vârsta de 80 de ani – 14%. Cel mai
frecvent astigmatismul este asociat cu miopia.
1.4.3. Corecția astigmatismului
În ochiul cu astigmatism puterea optică a meridianelor principale
este diferită, de aceea pentru corecția astigmatismului sunt
necesare lentile torice, la care în meridiane diferite va fi o refracție
diferită.
Desenul 85 pag 133
3.4.4. Transpoziția
În timpul selectării corecției optice a astigmatismului e de dorit să
folosim lentile cilindrice negative (cauza folosirii a acestor cilindre
negative va fi explicată în capitolul următor). Însă rețeta poate fi
prescrisă atât pentru lentile cilindrice negative, cât și pozitive.
Anume din această cauză este necesar de a cunoaște regulile
transpoziției – recalcularea cilindrului pozitiv în rețeta cu cilindrul
negativ, și invers.
Este important de înțeles, că una și aceeași refracție a uneia și
aceleiași lentile poate fi înscrisă atât cu semnificație cilindrică
negativă, cât și pozitivă, cu toate acestea, puterea optică a acestei
lentile nu se schimbă. În caz de transpoziție ambele variante a
rețetei se referă la una și aceeași lentilă. La unii oftalmologi
naționali, în special cei pediatrici, există o părere greșită, că lentila
oculară cu cilindru pozitiv diferă de lentila oculară cu cilindru
negativ.
Mai jos sunt prezentate exemple de lentile cu diferite metode de
inscripție a cilindrului – pozitiv și negativ. Atrageți atenția:
indiferent de forma de înscriere a corecției sferocilindrice, aceasta
se atribuie pentru corecția a unei și aceleași refracții a ochiului și
corespunde unei și aceleași lentile.
Desenul 86 pag 134
Regulile transpoziției. Drept exemplu se ia: Sph +2,0D cyl +1,0D
ax 900. Pentru transpoziția a aceste înscrieri este necesar sî
urmărim următorii pași:
a) Semnificația nouă a sferei după transpoziție este egală cu suma
sferei și a cilindrului, adică +2,0 + 1,0 = +3,0D;
b) Semnificația nouă a cilindrului după transpoziție este egală cu
puterea cilindrului anterioară, doar că e cu semnul opus, sau
semnificația cilindrului, înmulțită la -1, așadar +1,0 * (-1) =
-1,0D;
c) Semnificația axei noi după transpoziția este egală cu axa
existentă, schimbată la ±90; dacă axa cilindrului în rețetă este 90
sau mai puțin, este necesar de adăugat 90, iar dacă axa
cilindrului este 91 și mai mare, este necesar de scăzut 90, adică
90 + 90 = 1800;
În exemplul dat după transpoziție, reiese următoarea inscripție:
Sph +3,0D cyl -1,0D ax 1800.
Exemple:
-2,00 / +1,00 *90 ↔ -1,00 / -1,00 *180
-1,50 / +4,00 * 180 ↔ +2,50 / -4,00 *90
-2,75 / +2,75 *135 ↔ PL / -2,75 *45
+6,00 / -0,25 *5 ↔ +5,75 / +0,25 *95
+3,50 / +3,50 *100 ↔ +7,00 / -3,50 *10
PL / 3,75 *180 ↔ +3,75 / -3,75 *90
+4,00 / -2,00 *130 ↔ +2,00 / +2,00 *40
Recomandările autorului
Ca să fie mai ușor să efectuăm transpoziția putem să urmărim
următoarea regulă: dacă rețeta este prescrisă cu cilindrul negativ,
atunci axa indicată în rețetă va corespunde cu semnificația sferei,
iar a doua axă – suma algebrică a sferei și a cilindrului.
Exemplu:
Sph -3,0D cyl -1,0D ax 450
Pe axa 450 (anume această axă va fi indicată în rețetă) puterea
optică va fi -3,0D, iar pe cealaltă axă, semnificația va fi 1350.
-4,0: -3,0 +(-1,0) = -3,0 – 1,0 = -4,0D
Astfel după transpoziție, notița va fi următoarea:
Sph -4,0D cyl +1,0D ax 1350.
3.4.5. Direcția luminii în ochiul astigmatic
Așadar, în caz de astigmatism nu există un focus în ochi, de aceea
în loc de un punct clar pe retină va fi unul neclar, imaginea
,,ștearsă’’ (pată, cerc, elipsă, linie). Direcția ,,ștersăturii’’ depinde
de localizarea retinei față de cele 2 focusuri.
O să cercetăm astigmatismul direct, când meridianul vertical este
mai puternic decât cel orizontal (vedeți desenul):
a) Dacă retina se află în fața celor 2 focusuri (astigmatismul
hipermetropic complicat), imaginea va fi în formă de elipsă,
întisn în direcție orizontală;
b) Dacă unul din focusuri se află pe retină, iar cel de a l doilea
după aceasta (astigmatism hipermetropic simplu), atunci
imaginea ștearsă se va transforma într-o linie orizontală,
deoarece fiecare punct va arăta nu ca un punct, ci ca o liniuță
orizontală;
c) Dacă retina se află între focusuri (astigmatism compus), atunci
pe aceasta se va proiecta un cerc cu o dispersie mai mică,
fiecare punct va arăta ca o pată rotundă;
d) Dacă unul din focusuri se află pe retină, iar celălalt în fața
retinei (astigmatism miopic simplu), atunci imaginea ștearsă se
 va transforma într-o linie verticală, dar fiecare punct va arăta nu
ca punct, ci ca o liniuță verticală;
e) Dacă retina se află după ambele focusuri (astigmatism
complicat), atunci imaginea va fi în formă de elipsă, întins în
direcție verticală.
Desenul 87 pag 136
O să cercetăm astigmatismul de tip indirect, când meridianul
orizontal are o putere mai mare decât cel vertical (vedeți desenul
de mai jos):
a) Dacă retina se află înaintea ambelor focusuri (astigmatism
hipermetropic complicat), atunci imaginea va fi sub formă de
elipsă, extins în direcția verticală
b) Dacă un focus se află pe retină, iar al doilea – după retină
(astigmatism hipermetropic simplu), atunci neclaritatea imaginii
se transformă în linie verticală, deoarece fiecare punct arată nu
ca un punct, ci ca o liniuță verticală
c) Dacă retina se află între focusuri (astigmatism compus), atunci
pe dânsa se proiectează un cerc mai mic de dispersie, fiecare
punct arată ca o pată rotundă
d) Dacă un focus se află pe retină, iar al doilea – înaintea retinei
(astigmatism miopic simplu), atunci neclaritatea imaginii se
transformă în linie orizontală, deoarece fiecare punct arată nu ca
un punct, ci ca o liniuță orizontală
e) Dacă retină se află după ambele focusuri (astigmatism miopic
complicat), atunci imaginea va fi în formă de elipsă, extins în
direcție orizontală.
Desenul 88 pag 137

3.4.6. Conoidul lui Sturm

Direcția razelor de lumină într-un ochi astigmatic descrie
conoidul lui Sturm (savant francez și autorul conoidului).
Conoidul (din lat. Conus – conus și idis – asemănător)
reprezintă o figură în formă de conus, în care lipsește un focus
unic al razelor de lumină, în urma căruia pe retină se formează o
imagine neclară a obiectului. Conoidul lui Sturm se împarte în
linii focale anterioare și posterioare, format din raze, care trec
prin meridianul puternic și slab al unui ochi astigmatic
respectiv. Intervalul dintre liniile focale se numește intervalul
lui Sturm, iar în centrul lui se află cercul cu cea mai mică
dispersie de lumină.
Intervalul Sturm. Intervalul Sturm reprezintă spațiul
conoidului, limitat de 2 focusuri optice, care sunt formate de
lentila torică. În centrul intervalului Sturm se găsește cercul cu
cea mai mică dispersie. El reprezintă un centru toric (cilindric)
dioptric și corespunde cu echivalentul ei sferic. În acest punct,
mărimea neclarității verticale și orizontale este egală, din care
cauză deformarea imaginii pare mai mică. Cu cât este mai mic
intervalul Sturm, cu atât este mai mic cercul de dispersie a
luminii și imaginea este mai clară.
Desenul 89 pag 138
Cercul de dispersie (Circle of Confusion). În astigmatism în
locul unui punct clar pe retină se formează o imagine neclară.
Sistemul optic al ochiului cu astigmatism formează 2 linii
focale, care sunt perpendiculare una pe alta și se află la o
distanță focală diferită. Între aceste 2 focusuri se formează o
pată neclară (,,blur circle’’) – cercul de dispersie.
Din punct de vedere al opticii geometrice, cercul de dispersie
este sub formă de o pată luminoasă, format dintr-un fascicul
dispersativ de raze de lumină, care converg de la obiect. După
ce trec prin sistemul optic (lentilă, ochi) aceste raze nu sunt
capabile să se focuseze într-un singur punct.
Cercul cu cea mai mică dispersie (Circle of Least Confusion) al
conoidului lui Sturm. În centrul cercului cu cea mai mică
dispersie al ochiului cu astigmatism se găsește cercul cu
diametrul minimal de dispersie a luminii, unde are loc cea mai
mică deformare al imaginii obiectului. Acest loc din mijlocul
intervalului Sturm (între liniile focale anterioare și posterioare)
se numește – cercul cu cea mai mică dispersie de lumină.
Desenul 90 pag 139
Recomandările autorului
Într-un astigmatism care nu poate fi corijat, focusul razelor,
care converg de la obiectul vizualizat, nu se va proiecta pe
retină., în același timp razele se vor dispersa și vor forma –
cercul cu dispersie minimă a razelor de lumină.