3.2.

ANALIZA VALORII
ADĂUGATE
Valoarea adăugată (VA) exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea materiilor prime,
materialelor, utilităţilor şi serviciilor cumpărate de întreprindere de la terti. Valoarea
adaugata reprezintă bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane ale
întreprinderii peste valoarea consumurilor interinediare provenite de la terţi.
Importanța studiului valorii adăugate rezidă din valenţele sale la nivel microeconomic –
necesitatea satisfacerii aşteptărilor de natură financiară ale grupurilor de interesaţi
tă – pct. 3.2.3.), precum şi la nivel macroeconomic – crearea valorii adăugate la
nivel micro se regăseşte în calculul produsului intern brut al unei ţări (prin intermediul
valorii adăugate brute).

3.2.1. ANALIZA NIVELULUI (FORMĂRII) VALORII

ADĂUGATE
Valoarea adăugată se poate obține prin metoda
substractivă (sintetică).

VA = Marja comercială + Producția exercițiului -

Consumurile intermediare
= (Vvmf - Chpmf) +
(Qex- Ci)
unde: Vvmf – venituri din vânzarea mărfurilor; Chpmf - cheltuieli privind mărfurile; Qex –
Producţia exerciţiului = Producţia vândută – Reduceri comerciale acordate + Producţia stocată (sold
creditor) – Producţia stocată (sold debitor) + Producţia imobilizată; Ci - Consumurile intermediare = Cheltuieli
cu materii prime şi materiale consumabile + Alte cheltuieli materiale + Alte cheltuieli externe (cu energie şi
apă) + Cheltuieli privind prestațiile externe – Reducerile comerciale primite, - reprezintă expresia
valorică a tuturor elementelor utilizate în procesul de producţie al întreprinderii achiziţionate de la
terţi.

TOTAL IEŞIRI (Vymf+

Qex)

TOTAL INTRĂRI (Chpmf +

Ci)
de valoare adăugată:
Fig. 1 Formarea valorii adăugate Tipuri
a. după cum conține sau nu amortismente; - valoarea adăugată brută - cum în calculul
valorii adăugate nu sunt incluse amortismente,
 valoarea rezultată este una brută; - valoarea adăugată netă - reprezintă
valoarea adăugată după recuperarea amortizării
imobilizărilor (VAn = VAD – Amortizări); b. după apartenenţa la cele două activităţi
cuprinse în activitatea de exploatare: - valoarea adăugată aferentă activităţii de
comercializare a mărfurilor (VAC = Vymf -
Chpmf= Marja comercială); - valoarea adăugată aferentă activităţii de
producţie şi comercializare a propriilor produse
ale întreprinderii (VAP = Qex - Ci); c. după cum valoarea adăugată
este şi produsă şi vândută: - valoarea adăugată produsă - aferentă
producţiei exercițiului (cea calculată);
valoarea adăugată vândută - aferentă producţiei vândute (VAv = Producţia
vândută – Ci aferente producţiei vândute);

Capacitatea întreprinderii de a produce valoarea adăugată se analizează şi cu ajutorul rar

valorii adăugate, pentru VA produsă calculată ca raport între VA şi Qex, sau daca ne i la
VA vândută, ca raport între VAv şi Qv (pentru o întreprindere productivă în lipsa
activitas de comercializate a mărfurilor). Dacă activitatea de comercializare a mărfurilor
nu poate " neglijată, atunci rata valorii adăugate, pentru VA produsă ca fi raportul între VAP şi
vex T Vymf, iar pentru VA vândută ca raport între VAv şi cifra de afaceri. Această
rată arată cu cât a contribuit întreprinderea la valoarea producţiei obținute. Cu cat
nivelul ratei este mai ridicat, cu atât capacitatea de prelucrare a întreprinderii este
mai mare şi plusul de valoare adăugată este mai substanţial, adică abilităţile
întreprinderii de a transforma cât mai eficient intrările în noi valori de întrebuințare la
ieşirea din proces sunt mai bune, putându-se constitui într-un cert avantaj competitiv.
Orice creştere a consumurilor intermediare provoacă diminuarea valorii
adăugate. La fel ca şi cifra de afaceri, valoarea adăugată, ca indicator de rezultate,
are o pregnantă tentă strategică. Reducerea consumurilor intermediare porneşte
de la cunoaşterea temeinică a pieţei de aprovizionare şi continuă cu existenţa la
nivelul întreprinderii a unor competenţe care să asigure transformarea cât mai
eficientă a intrărilor în noi valori la ieşirea din proces, întemeiate pe tehnologie
şi organizare. În acest context raportul între consumurile intermediare şi
producția exercitiului (rata consumurilor intermediare = Ci / Qex sau Ci / VA),
poate fi un bun indicator de apreciere a existenţei avantajului competitiv la
nivelul întreprinderii pornind de la cele două coordonate (surse de aprovizionare +
tehnologie şi organizare).

3.2.2. ANALIZA DINAMICII VALORII

ADĂUGATE
 Analiza dinamicii valorii adăugate comportă aceeaşi abordare ca şi în cazul
dinamicii cifrei de afaceri:
- comparaţiile în timp;
comparaţiile cu valori programate, planificate, bugetate; comparații cu
competitorul direct sau cu liderul de piață - aici pentru a elimina efectul de
mărime, ce decurge din taliile diferite ale întreprinderilor ce se compara, este
nevoie de o
VA abordare
calitativă
prin intermediul ratei valorii adăugate (Rva = A - valoarea adăugată
obţinută la un leu producţia exercițiului) sau a ratei consumurilor
intermediare
Ci (Rc= - consumuri intermediare la un leu
producţia exercițiului).
Oex

Sporirea valorii adăugate (abaterea în mărimi absolute şi relative pozitivă şi indicele de

creştere supraunitar) se constituie ca un obiectiv permanent al managementului
întreprinderii.

3.2.3. ANALIZA STRUCTURII (REPARTIZĂRII) VALORII

ADĂUGATE

Valoarea adăugată asigură remunerarea participanților direcţi şi indirecți la

activitatea economică a întreprinderii: - personalul (prin salarii, participări
la rezultate, indemnizaţii şi protecţie socială);
statul (prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate inclusiv impozitul pe
profit); – creditorii (prin dobânzi plătite);
acţionarii (prin dividendele
repartizate);
prinderea (prin autofinantarea netă – adică profit repartizat pentru investiţii şi amortizări).

Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se utilizează următoarele rate:

VA

- ponderea cheltuielilor de personal (Chp) în valoarea adăugată =

9,2x100, arată cât
din valoarea adăugată este distribuită pentru remunerarea muncii;
ponderea impozitelor, taxelor şi vărsămintelor asimilate (Itva) inclusiv a
impozitului pe profit (Ip) în valoarea adăugată = ( a + 1P) x100, arată cât din
valoarea adăugată
VA este consumată pentru îndestularea fiscală a statului;

ponderea cheltuielilor cu dobânzile (Chd) în valoarea adăugată =

Chd
mx100, arată cât
VA dinvaloarea adăugată este distribuită pentru remunerarea creditorilor;
ponderea dividendelor brute (Divb) repartizate proprietarilor în valoarea adăugată
2x100, arată cât din valoarea adăugată este distribuită pentru remunerarea VA
proprietarilor; - ponderea autofinanțării nete în valoarea adăugată =>
AFn (Pncap+Am)
?x100, arată
VA VA cât din valoarea adăugată este reținută pentru autodezvoltarea întreprinderii.
Divb

În acest fel VA se poate determina prin metoda aditivă:

VA= (Cheltuieli cu personalul + Participarea salariaţilor la profit) + (Impozite şi taxe şi

vărsăminte asimilate, inclusiv impozitul pe profit) + Cheltuieli cu Dobânzile +
Dividende + (Profit net capitalizat + Amortizare)

Cu cât valoarea adăugată va fi mai mare cu atât distribuirile către interesaţi vor fi mai
consistente, realizându-se satisfacerea cerinţelor de remunerare ale acestora. Cuantumul
distribuirilor pe cei cinci purtători de interese a valorii adăugate depinde şi de o
serie de factori, asupra unora întreprinderea neavând putere de negociere, cum ar fi, spre
exemplu: legislația în domeniul muncii - creşterea salariu minim pe economie
sau modificarea unor cote de prelevare pentru asigurări şi protecţie socială;
legislația în domeniul fiscal - impozitarea profitului ori a dividendelor; anumite
măsuri legislative cu privire la modul de calcul şi de deductibilitate a
amortizării imobilizărilor sau de deductibilitate a cheltuielilor cu dobânzile ş.a.m.d..
Am putea spune, că valoarea adăugată ce urmează a fi distribuită are două
componente: una de distribuit prin efectul legislației incidente întreprinderii şi una
de repartizat prin politicile managementului întreprinderii. Valoarea adăugată mai
poate fi privită şi pe alte două componente: cea destinată consumului şi cea
destinată investițiilor, dezvoltării. O ponderea prea mare a valorii adăugate
distribuite personalului şi/sau statului va greva potenţialul de remunerare a
investitorilor şi pe cel de dezvoltare al întreprinderii prin îndatorare sau prin
autofinanțare. La fel cum orientarea distribuirilor spre remunerarea investitorilor şi
spre dezvoltare va determina insatisfacţia personalului, fluctuaţii de personal,
căderi de productivitate și probleme operaţionale la nivelul întreprinderii, ce se vor
răsfrânge chiar asupra bazei creării valorii adăugate. In acest context repartizarea
valorii adăugate către cei cinci putători de interese devine o problematică extrem de
importantă la nivel întreprinderii.

Personal Dobânzi Dividende Amortizări

3,7
FRANȚA (%) ELVEŢIA (%)
73,4
SUA (%) 71,6
60,8 2,6 3,4
5,7 17,6
14,1
15,3 Fig.2 Ratele medii de distribuire a VA la nivel național
5,3
3,8

3.2.4. ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ADĂUGATE

to

În cazul analizei factoriale a valorii adăugate singurele modele

aplicabile sunt cele bazate pe rate explicative, care pun în evidență
contribuţia diverselor categorii de resurse la formarea indicatorului.
-
P

A. VA= Nhx why - Modelul teoretic (M.T.), modelul pune în evidență

contribuţia resurselor umane (capitalului uman) la formarea valorii
adăugate
-14

Deoarece Nh = Np x nh şi nh=nz x h rezultă că

DULU
VA= Np x nz xh x whya - Modelul practic (M.P.) unde: Nh – nivelul
numărului total de ore lucrate de toții salariaţii într-un an perioadă de
analiză (total om-ore) [salariați-ore]); Np - nivelul numărului mediu de
personal (salariaţi/an); nh - nivelul numărului de ore lucrate în medie de un
salariat într-un an/perioadă de analiză (ore/salariat/an); nz – nivelul numărului de
zile lucrate în medie de un salariat într-un an/perioadă de analiză
(zile/salariat/an); h - nivelul numărului de ore lucrate în medie de un salariat într-o
zi (durata medie efectivă a zilei de muncă (ore/salariat/zil); whva – nivelul
productivităţii medii orare a muncii cu baza de calcul în valoarea
adăugată (unități monetare/salariat/oră).

Factorii de influență în modelul teoretic:

ANP

ΔΝh

Anz

Anh

Ah

AVA
Awhva Factorii de influență în modelul practic:
ANp

Anz

AVA

Awhva
cile de creştere a valorii adăugate conform modelului sunt: a utilizarea extensivă:
creşterea numărului total de ore lucrate de toții salariaţii într-un
an/perioadă de gestiune (Nh - a consumului total de timp de muncă), în condițiile
păstrării constante a valorii adăugate realizată pe unitatea de timp de muncă
(whva); conform modelului teoretic, creşterea Nh se poate realiza, fie prin creşterea
numărului mediu de personal (Np), fie prin creşterea numărului de ore lucrate în medie
de un salariat într-un an/perioadă de analiză (nh); la rândul său nh poate fi crescut prin
creşterea numărului de zile lucrate în medie de un salariat într-un an/perioadă de
analiză (nz) şi a duratei medii efective a zilei de muncă (h); trimiterea nu este la
creşterea orelor suplimentare de muncă (în condiţiile legii şi a contractului colectiv de
muncă), ci la îmbunătăţirea fructificării timpului alocat pe un schimb/zi de muncă;
utilizarea intensivă: prevede creşterea valorii adăugate obţinută pe unitatea de timp de
muncă (whva), în condițiile păstrării consumului total de timp de muncă nemodificat; în
esență înseamnă creşterea productivităţii muncii - fiecare produs înglobând o anumită
valoare adăugată, dacă în timpul total de muncă alocat se produce mai mult,
implicit valoarea adăugată pe total va creşte.

La nivelul utilizării extensive a personalului înainte ca întreprinderea să îşi crească

costurile cu plata orelor suplimentare sau cu angajarea de noi salariaţi trebuie
întreprinsă o analiză a cauzelor neutilizării corespunzătoare (nefructificării integrale) a
consumului total de timp de muncă existent. Între cauze pot fi menţionate:
cauze obiective:
O concedii de boală; o concedii de maternitate; o program redus pentru boală sau
maternitate; o concedii pentru studii; o cazuri de forţă majoră; cauze datorate
conducerii şi organizării: o întreruperi de zile întregi (nz) sau de ore în cadrul unei zile
(h) generate de:
- lipsa materiilor prime;
lipsa energiei şi combustibililor; - prelungirea duratelor de execuție a reviziilor
şi reparațiilor periodice;
deficiente de natură organizatorică (pregătirea fabricaţiei, nedelegarea de atribuţii
etc.); o greve; cauze subiective, derivate din atitudinea personalului angajat: o
absenteismul; o nerespectarea programului de lucru (întârzieri, plecări în timpul
programului sau mai
devreme de terminarea acestuia); o concedii fără plată; o cultura
organizaţională, dată de istoricul întreprinderii şi pilda managementului.
-
Aşadar, conform modelului, cheia creşterii valorii adăugate stă în gestionarea
corespunzătoare a programului de lucru având în vedere că pierderile de timp la
muncă la nivel de ore în timpul zilei se cumulează la nivel de zile în timpului lunii,
trimestrului, semestrului, anului, generând pierderi de producţie ce se vor
cumula în timp la niveluri din ce în ce mai mari:

Iwa <Iwz <Iwb

unde:
Iwn - indicele productivităţii muncii medii anuale; Twz - indicele productivităţii muncii
medii zilnice; Twn - indicele productivitatii muncii medii orare.

CA VA B. VA = Aex-----x- , modelul pune în evidență contribuția resurselor tehnice şi materiale

Ac CA la formarea valorii adăugate (Ae sunt forinate din imobilizări fixe şi stocuri
de materii prime şi materiale)

Factorii de influență ai modelului sunt:

Ae - active de exploatare

AVA
ACA / Ae - eficiența utilizării activelor de exploatare prin prisma capacităţii
acestora de a degaja cifră de afaceri AVA / CA - rata valorii adăugate (cu baza
de calcul în CA)

unde: Ae – nivelul activelor din exploatare (unități monetare);

CA nr.rotae = -- eficienței utilizării (randamentul) activelor de exploatare prin

prisma capacităţii acestora de a

Ae degaja cifră de afaceri; viteza de rotaţie a activelor din exploatare prin cifra de
afaceri exprimată prin număr de rotații;
VARVA = * -nivelul ratei valorii adăugate, adică valoarea adăugată la un leu cifră de
afaceri (coeficient).
KvA CA
Căile de creştere a valorii adăugate conform modelului trebuie să vizeze: a.
utilizarea extensivă, dată de creşterea nivelului activelor din exploatare, în condițiile
păstrării constante a randamentului activelor de exploatare şi a ratei valorii adăugate;
b. utilizare intensivă:
- creşterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât cel al activelor de
exploatare
(ICA > lae); - creşterea valorii adăugate într-un ritm superior creşterii cifrei
de afaceri (Iva > Ica).
Modelul se axează pe ideea că baza creşterii valorii adăugate este
asigurarea activelor din exploatare necesare realizării producţiei/bugetului,
utilizarea cât mai eficientă a acestor active prin capacitatea de vânzare a
producţiei obţinute şi respectiv obţinerea unei ponderi cât mai ridicate a
contribuției întreprinderii la valoarea cifrei de afaceri înregistrate.

Iva >ICA >IA