Arhivele personale şi familiale.

Definiţii, caracteristici, vechime şi importanţa lor

Potrivit legislației în vigoare, prin fond personal se înțelege totalitatea documentelor

create în decursul vieții și activită ții unei persoane sau care au aparținut persoanei respective.
Numele de familie, inițiala/inițialele prenumelui tată lui, prenumele creatorului, pseudonimul sau
un alt element al numelui care îl individualizează pe creatorul de fond constituie denumirea
fondului respectiv. Fondul familial este format din totalitatea documentelor create de membrii
unei familii sau a mai multor familii înrudite, care provin dintr-un stră moș comun sau sunt
înrudiți prin alianță . Numele de familie, la care, în unele cazuri, se adaugă și denumirea localită ții
de reședință reprezintă denumirea fondului.
La începutul anilor 2000 rețeaua instituțională a Arhivelor Naționale ale Româ niei
administra peste 30.000 de fonduri și colecții arhivistice, care însumau circa 330.000 de metri
liniari de arhivă . Printre cele mai valoroase și interesante categorii de fonduri existente în
rețeaua Arhivelor Naționale ale Româ niei sunt fondurile personale și cele familiale. La începutul
anilor 2000, peste 1500 de asemenea arhive create de personalită țile și/sau familiile româ nești și
stră ine erau prelucrate, administrate și protejate de Serviciul Arhivelor Naționale Istorice
Centrale, Serviciul municipiului București și de cele 40 de Servicii județene ale Arhivelor
Naționale.
Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale conservă documente referitoare la
personalită ți și familii, pe lâ ngă fondurile personale și familiale individualizate, și în colecția
„Achiziții noi”, în multe alte colecții de documente și manuscrise, în colecția „Personalită ți”, în
colecția „Scriitori și artiști româ ni și stră ini”, în unele fonduri create de instituții și organisme de
stat, precum și în fondul „Casa Regală ” la structurile de fond constituite pentru membrii familiei
regale. La unele Servicii județene, micile arhive familiale au fost adunate într-o singură colecție:
așa este cazul colecției de arhive familiale de la Serviciul județean Bihor al Arhivelor Naționale
sau a colecției de același tip de la Serviciul județean Covasna al Arhivelor Naționale.
Piesele documentare care intră în componența unor astfel de fonduri fac cunoscut rolul
personalită ților în societate, dezvă luie viața particulară a creatorilor de arhive, conturează
eforturile, succesele și neîmplinirile acestora, dorințele înfă ptuite sau neatinse, descriu
complexitatea relațiilor dintre membrii unei familii, prieteniile sau rivalită țile existente, faptele
semnificative, dar și crâ mpeie mă runte din viața oamenilor importanți, a celor simpli sau a

1
marilor și micilor familii. Importanța fondurilor arhivistice personale și familiale este dată de
faptul că ele vin în completarea, nuanțarea și potențarea valorii documentelor administrative,
oficiale; altfel spus, cele două tipuri de arhive (oficiale și particulare) se completează reciproc,
celor din urmă revenindu-le meritul de a imprima un plus de originalitate, de culoare unei epoci,
de a permeabiliza spiritul și mentalitatea care au caracterizat timpurile de odinioară . Deosebita
valoare a pieselor documentare care compun asemenea arhive nu poate fi discutată , ele oferind o
paletă extrem de complexă de informații, puțin cunoscute și studiate cu predilecție ca izvor al
vieții politice. Arhivele personale și familiale pot prezenta la un moment dat mai mult interes
decâ t arhivele administrative sau decâ t cele politice întrucâ t ele pot favoriza aprofundarea
vechilor studii, lă murirea unor fenomene istorice și evenimente politice controversate, precum și
extinderea domeniilor de investigație prin abordarea unora noi, specializate. Cercetarea și
scrierea istoriei devin mai atractive și mai apropiate de realitatea vieții cotidiene, fenomenele
importante pot îmbră ca haina epocii, cu tradițiile și specificul transmis de creatorii arhivelor
personale și familiale.
Categoriile de documente care compun de regulă fondurile personale și familiale sunt:
scrisorile personale și de familie, ilustratele, că rțile de vizită , ce scot la lumină momente inedite
din viața personalită ților sau a oamenilor simpli. O altă categorie de documente importantă din
cadrul fondurilor personale și familiale sunt însemnă rile zilnice, amintiriile sau memoriile unora
dintre creatorii de arhivă . De asemenea, fondurile personale și familiale abundă în manuscrise ale
lucră rilor științifice și literare, în cursuri și note de curs sau în caiete cu notițe luate în anii de
studiu. La toate acestea se adaugă o multitudine de brevete pentru acordarea unor ordine sau
distincții științifice sau militare, schițe și arbori genealogici, plicuri cu valoare filatelică , amprente
sigilare, sigilii poștale, partituri muzicale, desene, gravuri, stampe și timbre, colecții de ziare și
reviste. Documentele fotografice (albume și fotografii) aduc în fața exploratorilor fondurilor
personale și familiale portretele celor care au creat sau colecționat asemenea mă rturii istorice,
ale rudelor și prietenilor acestora, în multe situații personalită ți marcante din diferite domenii de
activitate; de asemenea, acest tip de documente proiectează siluetele orașelor și ale clă dirilor de
altă dată , interioarele unor case boierești, vestimentația și coafurile de epocă . Informațiile oferite
de asemenea documente întregesc aria de cunoaștere a unui anumit domeniu, oferă posibilitatea
înțelegerii sistemelor de educație prin familie și școală a tinerilor din generațiile trecute, a
influențelor primite de aceștia și, în cele din urmă , de societate în general. Alte categorii de
documente care pot fi întâ lnite în cadrul fondurilor personale și familiale sunt: că rți domnești,

2
diplome și privilegii princiare, regale și imperiale, confirmă ri de proprietă ți, diplome de
nobilitate, certificate de stare civilă și de studii, testamente, invitații la manifestă ri științifice și
mondene, programe ale acestora, decrete de numiri în funcții, sentințe judecă torești, hotă rnicii,
jalbe, contracte de vâ nzare-cumpă rare, de moștenire, de arendare, de ză logire, inventare de
bunuri și biblioteci, registre de socoteli, conscripții, catagrafii, urbarii etc. Documentele care intră
în componența fondurilor personale și familiale se pă strează sub formă de originale, concepte
sau copii de diferite tipuri, fiind scrise, în cea mai mare parte, pe hâ rtie; foarte puține au ca suport
pergamentul, iar în cazul diplomelor medievale pot fi întâ lnite steme de stat, de familie sau
personale, precum și sigilii de diferite tipuri. Din punct de vedere al limbii în care au fost scrise
documentele reținem faptul că , în funcție de zona geografică și de locurile de emitere,
predominantă este limba româ nă , însă în unele cazuri întâ lnim maghiara sau germana, nelipsind
nici documentele redactate în limbile clasice (latina, greaca), precum și cele scrise în limbile de
circulație internațională ca franceza, engleza, italiana, spaniola și chiar în ebraică și chineză .
Cele mai vechi arhive familiale de pe teritoriul Româ niei sunt cunoscute în Transilvania,
constituirea lor începâ nd în secolul al XIII-lea, iar în Ț ara Româ nească și în Moldova de la
sfâ rșitul secolului al XIV-lea. Exemple: arhiva familiei Ugray-Bö lö nyi care se pă strează la Serviciul
județean Bihor al Arhivelor Naționale conține un document emis în anul 1295; documente foarte
vechi se află și la Serviciul județean Covasna al Arhivelor Naționale, în fondul familiei Apor din
Turia de Jos (1325); la Serviciul județean Brașov al Arhivelor Naționale, în donația Dumitru Z.
Furnică este pă strată o poruncă din anul 1435 a domnului Moldovei, Ș tefan al II-lea, referitoare la
comerțul cu negustorii brașoveni; la Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale în fondul
personal Alexandru Cernat (1448); la Serviciul județean Alba, în fondul familial Haller (1455); la
Serviciul județean Argeș al Arhivelor Naționale, în fondul Nicolae Leonă chescu-Nandrașu (1515);
la Serviciul județean Bistrița-Nă să ud al Arhivelor Naționale în colecția Iulian Marțian (1515); la
Serviciul județean Bacă u al Arhivelor Naționale în fondul Gheorghe Cristea (1546) etc.
În Transilvania, arhiva familială s-a nă scut odată cu obținerea primului privilegiu de
proprietate în favoarea unui membru al familiei sau de că tre întreaga familie și s-a îmbogă țit prin
noi acte de donație sau înglobate prin că să torii. Arhiva familială a fost supusă unui proces
continuu de compunere, descompunere și reintegrare. Că să toriile, moștenirile și divorțurile au
dus fie la dezvoltatrea arhivei unei familii, fie la înghițirea unora de că tre altele. Aceasta se pă stra,
de regulă , la reședința familiei, era transmisă din generație în generație odată cu proprietă țile și
cu prerogativele familiale și se bucura de o atenție deosebită , documentele din arhiva familiei

3
fiind des uzitate în procese de proprietate, împă rțiri de avere și succesiuni. Arhivele familiale
create în epoca medievală au avut diverse forme de evidență , de la simple liste pâ nă la registre
realizate de arhivari calificați, întâ lniți în Transilvania încă de la sfâ rșitul secolului al XVIII-lea,
pă strarea cu grijă a diplomelor și privilegiilor de danie sau de confirmare a dreptului de
proprietate și a nobilită ții familiei sau a unora dintre membrii acesteia ră mâ nâ nd de cea mai
mare importanță . Cu timpul, asemenea arhive au dispus de sisteme de ordonare și evidență , cel
puțin în Transilvania, asemă nă toare cu cele folosite în cancelariile instituțiilor administrative și
judecă torești. Astfel, actele ce se referă la un domeniu au fost grupate într-o fascicolă , ele find
ordonate potrivit numă rului de înregistrare, numă rului de bază sau după alte criterii. Restul
actelor, care nu aveau legă tură cu domeniile familiei, avâ nd un caracter general sau special, erau
grupate în alte fascicole, după conținut, denumite potrivit acestuia. După ordonare, documentele
erau trecute în registre și regestate. Pentru unele fonduri familiale transilvane s-au pă strat
registrele contemporane de evidență ale documentelor, acestea fiind o dovadă a ordonă rilor
succesive suferite de arhiva unei familii; pentru altele, în schimb, nu s-au pă strat decâ t
documente care poartă pe verso vechile cote sau numere de regest.
Pentru arhivele personale, momentul apariției și procesul de dezvoltare a acestora sunt
mai puțin cunoscute, dar formarea și îmbogă țirea lor cu noi documente le face comparabile cu
fluxul parcurs de arhivele familiale. Constituirea arhivelor personale a avut ca punct de pornire
cel mai probabil tot emiterea vechilor acte de danie sau de confirmare a stă pâ nirii unei
proprietă ți. La acestea se vor adă uga treptat acte provenite din administrarea moșiilor și a altor
bunuri imobile, cele rezultate din exercitarea unor dregă torii, funcții sau profesii, condicile de
socoteli și venituri și actele personale. Corespondența este și ea nelipsită din arhiva personală și
s-a bucurat de atenție specială din partea creatorilor, care au ordonat-o pe emitenți și destinatari.
La fel trebuie tratate și manuscrisele operelor literare și artistice, care prin valoarea lor culturală
sporesc importanța unei arhive personale. Nu se cunoaște cu exactitate momentul constituirii
primelor arhive personale, dar vechimea documentelor care intră în componența lor și numă rul
considerabil de asemenea arhive conservate pâ nă astă zi i-a determinat pe specialiști să aprecieze
că acestea au apă rut de timpuriu, iar în secolul al XVIII-lea erau deja formate. La fel, informațiile
privind formele incipiente de evidență a documentelor incluse în arhivele personale sunt la
râ ndul lor doar aproximative; cert este că cei care dețineau asemenea arhive au întocmit inițial o
listă simplă , iar mai tâ rziu un registru unde erau notate și rezumate actele ce compuneau arhiva
respectivă . Pă strarea arhivelor familiale și personale la destinatar, ră zboaiele, tulbură rile interne,

4
calamită țile naturale etc. au reprezentat tot atâ tea cauze care au dus la ră vă șirea lor, la dispariția
sau împuținarea acestora și la pierderea instrumentelor de evidență .
Interesul instituțional în privința arhivelor personale și familiale: dacă la înființarea lor,
Arhivele Statului au avut atribuția de a „ține în bună pă strare hâ rtiile cele vechi diplomaticești,
administrative, milițienești și cele judecă torești”, din aproape în aproape își vor gă si locul în
depozitele instituției și alte genuri de arhive, așa cum sunt arhivele personale și cele familiale.
Interesul vizavi de aceste categorii de documente a fost manifestat, încă din faza de început a
organiză rii Arhivelor Statului, de că tre Cezar Bolliac, director al instituției în perioada 1864-
1866, care prin apelul să u din august 1864 ară ta că menirea Arhivelor era „de a aduna din orișice
parte se vor afla toate actele atingă toare de dreptă țile și pronomiele ță rii”. Rezultatele nu au
întâ rziat să apară , numeroase persoane particulare începâ nd să depună la Arhivele Statului
documentele pe care le dețineau. Urmașul lui Bolliac la conducerea instituției Arhivelor Statului,
Constantin Aricescu, care a ocupat funcția de director între 1869-1870 și între 1871-1876, a
depus eforturi pentru îmbogă țirea fondului arhivistic prin achiziționarea documentelor pă strate
la particulari, solicitâ nd pentru acest scop Ministerului Instrucțiunii ca în bugetul instituției să fie
prevă zute sume de bani destinate cumpă ră rii de documente. Sever Zotta, director la Arhivele din
Iași între anii 1912-1934, deși nu avea în bugetul instituției bani destinați achiziționă rii de
documente, a convins pe mulți particulari să depună la Arhive documentele pe care le deţineau.
Un rol important în strâ ngerea de arhive particulare l-a avut și Franz Zimmermann, arhivar-șef la
Sibiu între anii 1875-1906, care a cerut foștilor funcționari ai orașului și Universită ții să sești să
cedeze Arhivei Sibiului documentele proprii. Constantin Moisil, director general al Arhivelor
Statului în perioada 1923-1939, considera că „una dintre îndatoririle principale ale Arhivelor
Statului este de a colecționa documentele și manuscrisele vechi ce se gă sesc în comerț sau la
particulari și sunt astfel expuse, de cele mai multe ori, să fie distruse sau înstră inate”. Pornind de
la concepția că particularii „nu sunt în realitate proprietari ai acestui material, ci au numai
calitatea de a fi dețină torii unei pă rți din avuția națională ”, Constantin Moisil a trimis salariați ai
Arhivelor să caute și să cumpere documente în toată țara. Grija pentru creșterea fondului
documentar s-a exprimat la Constantin Moisil și prin stră dania de a înființa direcții noi ale
Arhivelor Statului, precum cele de la Tâ rgu Mureș și Craiova sau subdirecții precum cele de la
Timișoara și Nă să ud. Iuliu Moisil, director al nou-înființatului Muzeu al Nă să udului și al
subdirecției Arhivelor Statului din Nă să ud (creată în anul 1937) s-a remarcat și prin eforturile
depuse pentru aducerea arhivelor particulare ale Nă să udului în depozitele Arhivelor Statului. În

5
anul 1937, Iuliu Moisil adresa un apel româ nilor „iubitori de trecutul nostru să dă ruiască acestui
muzeu național orice acte de naștere, de studii, de serviciu ale diferitelor persoane, familii,
monografii de sate”. La Cluj, la scurt timp după înființarea Direcției Regionale a Arhivelor Statului
(1920) se preiau și arhive vechi particulare ale unor familii, ca Barcsay, Kemény, Csató , Doboly și
Récsey, care se aflau la sediul Prefecturii Alba pâ nă în acel moment. La Serviciul Arhivelor
Naționale Istorice Centrale a existat o preocupare constantă pentru obţinerea, prin donație sau
cumpă rare, a documentelor create de diverse personalită ți sau familii. Multe dintre aceste
documente au ajuns de timpuriu în depozitele, prima mențiune fiind cunoscută pentru anul 1904,
dată la care sunt înregistrate intră ri de documente în colecția „Donații”, care va deveni ulterior
colecția „Achiziții noi”; arhiva lui Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost înregistrată la intră ri în anul
1950, a lui Victor Slă vescu în anul 1953, cea a lui Vasile G. Morțun a fost depusă în anul urmă tor,
documentele familiei Stâ rcea au fost preluate în anul 1955, iar ale familiei Cantacuzino în anul
1956. După acest an, numă rul intră rilor de documente create de personalită ți și familii a început
să crească constant. La Serviciul județean Alba al Arhivelor Naționale o parte dintre arhivele
create de diverse personalită ți au fost depistate în fondul „Mitropolia greco-catolică româ nă de
Alba Iulia – Fă gă raș, Blaj”. Este cazul arhivei lui George Anghel, care în 1869 și-a depus propria
arhivă spre pă strate la Mitropolie, precum și a fragmentelor de fond aparținâ nd lui Timotei
Cipariu, Dimitrie Moldovan și Ioan Micu Moldovan. La Serviciul județean Arad al Arhivelor
Naționale arhiva creată de Octavian Lupaș a fost donată de moștenitorii acestuia în anul 1976. La
Serviciul județean Argeș al Arhivelor Naționale documentele aparținâ nd lui Nicolae Leonă chescu-
Nandrașu au fost donate în anul 1981. Serviciul județean Bacă u al Arhivelor Naționale a obţinut
prin donație mai multe colecții personale, precum colecția Constantin I. M. Fă iniță (1972),
colecția Dumitru Andone (1975). În cazul Serviciului județean Botoșani al Arhivelor Naționale
rețin atenția, în această privință , donațiile fă cute de creatorii unor documente precum: Alexandru
D. Filiboga (a donat documente în anii 1968, 1971 și 1975) sau Eugen G. Nicolau (1986). Serviciul
județean Bră ila al Arhivelor Naționale se remarcă la râ ndul lui prin intră ri de documente
valoroase. Astfel, documente aparținâ nd lui Ion N. Dianescu au fost donate de fiica sa, Doina
Sabian Dianescu, în anul 1996; fondul Aricescu a fost inițial constituit ca fond personal, dar prin
preluă ri ulterioare de documente, fă cute în anii 1978 și 1983, fondul s-a transformat într-unul
familial. Documentele familiei Hasnaș au fost depuse de Victoria Elena Paulopol, fiica lui
Gheorghe Hasnaș, în anul 1976, iar colecția Panait Istrati a fost constituită în anul 1990. Serviciul
județean Brașov al Arhivelor Naționale a preluat în anii 1960 și 1975 colecția de documente a

6
Bibliotecii ASTRA Brașov, formată la râ ndul ei din donații de arhive create de unele personalită ți
și familii. Pentru Serviciul județean Constanța al Arhivelor Naționale reținem faptul că fondul
familial Maestro a fost donat de Rose Marie Maestro în anul 1978. La Serviciul județean Caraș-
Severin al Arhivelor Naționale colecția George Catană a fost donată în anul 1975 de că tre
profesorul Vasile Nemiș, care depistase documentele în clă direa Liceului Pedagogic din
Caransebeș, iar fondul Dragalina a fost donat în anul 1972 de că tre locotenent-colonelul Liviu
Groza, un pasionat istoric și colecționar.