Teoria economică a demonstrat cu succes importanţa pe care o are capitalul uman atunci când vine

vorba de susţinerea creşterii economice. Fenomenul creşterii economice poate fi legat şi de un concept
care vine din sfera sociologiei: capitalul social.

Capitalul uman se referă la abilități și cunoștințe obținute prin educație și experiență, Acumularea de
capitalul uman crește productivitea muncii

Polasek et al. (2011) identifică efectele capitalului uman asupra productivității raportate in cantoanele
elvețiene în perioada 1970-200. Autorii argumentează importanța calificării forței de muncă în
contextual unei economii dezvoltate promovând implementarea de politici educaționale ca strategie de
creștere economică pentru o economie mică, deschisă, într-o lume globalizată.

Aparitia și dezvoltarea conceptului de capital social se leagă de numele economistului american Glenn
Loury (1977) și al sociologului James Coleman (1988). Pentru Loury capitalul social descrie contextul
social ce influențează în mod semnificativ posibilitățile de realizare individuală. capitalul social poate fi
interpretat ca formă de organizare socială ce facilitează realizarea unor obiective care nu s-ar putea
realiza în absența lui sau s-ar realiza la costuri mai ridicate.

Pentru dezvoltarea organizatiilor la nivel local, trebuie sa existe si sa se creeze in continuare relatii intre
persoane cat si intre organizatii, astfel incat comunitatile in care acestea isi desfasoare activitatea,
dezvolta legaturi puternice, care se transpun intr-un simt comun, ce s-ar putea traduce prin furnizarea
de catre organizatii a unor servicii valoroase pentru membrii comunitatii, care trebuie insa bine
structurate si planificate astfel incat sa nu aibe efecte economice negative. Un factor cheie in acest sens
este identificarea diferentei dintre sursele care stau la baza nevoilor capitalului social si consecintele
acestora, se poate spune ca, in anumite situatii, beneficiile obtinute pentru un grup implica cheltuieli
pentru alt grup.

Teoretic, capitalul social este considerat ca o variabila dependenta de catre specialisti, spre deosebire de
relatiile din comunitate, care pot avea baze politice, legale si institutionale. Prin urmarea, capacitatea
grupurilor sociale de a actiona in interesul comunitatii este in stransa legatura cu calitatea institutiilor de
care apartin.