Biham PDF

Derivata Lie, conexiunea afină, calculul
bi-hamiltonian
Octavian G. Mustafa∗
e-mail address: octawian@yahoo.com
Capul doarme şi visează

Că papucii lui dansează!
Andrei, 5 ani
Prefaţă
În această lucrare sunt descrise elemente de calcul diferenţial pe varietăţi
diferenţiale finit şi infinit dimensionale. Pe moment, materialul de faţă este
“şantier” (work in progress) şi a fost folosit ı̂n cadrul unui curs de Sisteme
Dinamice ı̂n anul universitar 2010–2011.
Cuprins
Calcul pe fibrate vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
Sisteme hamiltoniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Surse bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
1 Calcul pe fibrate vectoriale

1.1 Viteza şi fibratul ei trivial pe traiectorie
→
−
În sistemul de referinţă R = (O, B ), unde B = {i, j, k} este baza canonică
a spaţiului fizic (SF), fie Γ = γ(I) o curbă netedă biregulară simplă dată de
∗
Acest eseu nu a fost raportat vreunui referent. În consecinţă, conţinutul său trebuie
considerat ”ca atare.” Autorul vă aşteaptă comentariile la adresa de e-mail de mai sus şi
vă mulţumeşte anticipat pentru efortul depus.
1
parametrizarea cinematică γ : I → E3 (globală)
Oγ(t) = r(t), v × a = 0, t ∈ I.
Vezi [24, pg. 13, 20].

În jurul punctului M = γ(t) ∈ Γ, de coordonată curbilinie s0 — aici,
s desemnează parametrizarea naturală a traiectoriei Γ —, curba poate fi
aproximată cu un arc plan, situat ı̂n planul osculator OscM ce trece prin M,
cf. [25, p. 3].
În mecanica punctului material, viteza a fost definită cu ajutorul vecto-
.
rilor legaţi, cf. [24, p. 19]. Astfel, plecând de la vectorul viteză v =r (t),
unde r : I → T R3 , introducem viteza
−
→
v ∈ TM R3 , −
→
v ∈ v.
Vezi Figura 1. Aici, ∆M desemnează tangenta (dreaptă afină) ı̂n punctul M

→
−
la traiectorie iar spaţiul său director este TM Γ = {λ−
→
v : λ ∈ R} = R−
→
v.
Figura 1
Deşi calculul “pe coordonate” ı̂n mecanica punctului material se real-

izează ı̂n T R3 — spaţiul vectorilor liberi —, introducem mai departe o
mărime algebro-geometrică — cf. [37, pg. 51–52, 283, 289] — situată pe
“drumul” conceptual dintre vectori legaţi şi vectori liberi pe care o putem
→
−
vizualiza identificând dreapta ∆M cu spaţiul său de vectori legaţi TM Γ, şi
anume fibratul tangent 1 al curbei Γ. Astfel, notând cu n direcţia perpen-
→
−
diculară pe planul osculator ı̂n punctul M (n β , versorul binormalei ı̂n
1
În limba engleză, tangent bundle.
2
punctul M la traiectoria Γ, cf. [24, p. 29]), rotim tangentele la curbă cu
900 şi obţinem o suprafaţă riglată CilM (cilindru generalizat, cf. [28, p. 146,
Exercise 4]). Vezi Figura 2. Curba Γ din Figura 2 constituie secţiunea zero
→
−
a fibratului tangent iar spaţiul liniar EM = TM Γ (≡ ∆M ) care “trece” prin
elementul M al secţiunii zero reprezintă o fibră. El joacă rolul directoarei
suprafeţei riglate iar “punctele” sale sunt vectori. Menţionez şi noţiunea de
suprafaţă tangentă a curbei Γ, cf. [28, p. 233, Exercise 13].
Aşadar, mărimea — formalizarea suprafeţei CilM —
→
− − → →
−
TΓ= TM Γ = {(M, − →
w ) : M ∈ Γ, −→w ∈ TM Γ} = ∆M ,
M ∈Γ M ∈Γ
organizată ca spaţiu topologic, constituie fibratul tangent al curbei Γ. Pentru

→
− →
−
a-i preciza topologia2, fie π1 : T Γ → Γ şi π2 (M) : ∆M → TM Γ proiecţiile
→
−
fibratului tangent pe Γ, respectiv pe EM . Atunci, mulţimea D ⊆ T Γ este
deschisă dacă şi numai dacă π2 (M)(D ∩ ∆M ) este deschisă ı̂n topologia lui
EM , T (EM ), pentru orice M ∈ π1 (D), cf. [21, p. 548]. Vezi Figura 3.
Figura 2 Figura 3 Figura 4 b

→
−
Fibratul T Γ are, ı̂n mod evident, un model. Mai precis, fie tM ∈ I
“punctul” care ı̂l desemnează pe M ∈ Γ — reamintesc că aplicaţia γ este
bijectivă —. Cum fibra EM este o “dreaptă”, o putem reprezenta cu ajutorul
→
−
axei reale R. Astfel, modelul fibratului T Γ este mulţimea I × R cu topologia
reuniunii disjuncte (descrisă mai sus)3 . Vezi Figura 4 a. Topologia reuniunii
disjuncte pe I × R este mai fină decât topologia indusă de topologia uzuală a
planului R2 . Astfel, fiind date numerele a < b < c cu I = (a, c) şi intervalele
deschise J1 ⊂ J2 ⊆ R, mulţimea (a, b) × J1 — din baza topologiei uzuale a
2
Această topologie este pur ilustrativă, ea urmând a fi simplificată. În plus, ı̂n lucrarea
de faţă nu insistăm asupra grupului structural al unui fibrat. Vezi [15, p. 27].
3
Numită şi limita inductivă a topologiilor (T (EM ))M∈Γ , vezi [14, p. 37].
3
planului
deschisă ı̂n topologia reuniunii disjuncte, căci (a, b) × J1 =
— este
J1 = ({x} × J1 ). Pe de altă parte ı̂nsă, mulţimea ((a, b) × J1 ) ∪
x∈(a,b) x∈(a,b)
([b, c) × J2 ), deschisă ı̂n topologia reuniunii disjuncte, nu este deschisă ı̂n
topologia indusă de topologia uzuală a planului, căci puntele (b, j), unde
j ∈ J2 − J1 , se găsesc şi ı̂n mulţime şi pe frontiera acesteia. Vezi Figura 4 b.
Mulţimea I × R este un fibrat (vectorial) local iar I constituie baza sa, cf.
[2, p. 37, Definition 1.5.1]. De multe ori, identificând (local) secţiunea zero
Γ cu baza I, ambele sunt denumite bază, cf. [21, p. 105], [1, p. 17, Definition
4.1].
Cu ajutorul acestui model, organizăm entităţi abstracte O (ca, de exem-
→
−
plu, “obiectul” matematic T Γ) introducând parametrizări locale pe ele, cf.
[23, p. 1] — vezi Figura 5 —: fie perechea (I × R, η), unde η : I × R → O
este o funcţie injectivă, astfel ı̂ncât

η(tM , 0) ≡ M ∈ Γ (secţiunea zero),
η(tM , λ) ≡ λ− → (1)
v ∈ EM (fibra lui M).
Figura 4 a Figura 5
Figura 6
4
Semnul ≡ exprimă faptul că, dacă ar fi deja fibrată, mulţimea O ar avea
→
−
elemente de forma (γ(t), −
→
v ), unde −→v ∈ Tγ(t) Γ. Atunci, relaţiile (1) s-ar
rescrie ca

η(tM , 0) = (M, 0EM ),
η(tM , λ) = (M, λ− →
v ), −
→
v ∈ EM .
Aplicaţia η −1 : η(I ×R) → I ×R se numeşte trivializare locală a fibratului

O ca fibrat vectorial de rangul ı̂ntâi (adică, cu fibre 1–dimensionale). Vezi [21,
p. 104]. În cazul curbei simple Γ, trivializarea fiind globală, fibratul tangent
este trivial. Remarcăm faptul că η(tM , ·) : R → EM este un izomorfism de
spaţii liniare.
Se poate aplica organizarea numită fibrare ı̂ntr-o mulţime de alte situaţii. De
exemplu, cum vizualizăm de câte ori este parcurs un cerc (fibrarea spaţiului de
acoperire)? Vezi Figura 6. Aici, fibrele sunt discrete EM = {M0 , M1 , . . .}, cf. [34,
p. 31, Example 3.6], [6, p. 152, Example 13.7].
În coomologia spaţiilor buclă (loop spaces) există fibrarea prin drumuri (path
fibration), cf. [6, p. 199]. Dacă modelul fibrelor este o varietate diferenţială F pe
care acţionează un grup Lie G sub forma unui grup de difeomorfisme (schimbări
de variabile), avem un G–fibrat, cf. [34, p. 31, Definition 3.7], sau un fibrat
diferenţiabil cu fibra F şi grupul structural G, cf. [16, p. 253], [6, pg. 47, 48].
1.2 Calcul diferenţial ı̂n fibrate locale

Fie E, F spaţii vectoriale reale, finit dimensionale, având bazele
BE = {e1 , . . . , em }, BF = {f1 , . . . , fn }, m, n ≥ 1,
şi normele

m
n
e = (xi )2 , e ∈ E, f = (y j )2 , f ∈ F,
i=1 j=1
unde (xi )i∈1,m şi (y j )j∈1,n sunt coordonatele ı̂n raport cu BE , respectiv BF ,
ale vectorilor e, f, mulţimea U ⊆ E deschisă ı̂n topologia generată de aceste
norme euclidiene, cf. [9, p. 102], şi funcţia f : U → F de clasă C 1 . Adică,
funcţia f admite dezvoltarea
f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o(h), (2)
unde u + h ∈ U pentru orice h ∈ E cu h < ε(u) < 1 şi L(u) ∈ L(E, F ).

În plus, L ∈ C(U, L(E, F )). Vezi [9, p. 143].
5
În formula (2), specifică analizei funcţionale, renunţăm la formalismul din [24,
pg. 8, 9], care face distincţie — atunci când pe o mulţime E se pot introduce
simultan o metrică şi operaţii liniare — ı̂ntre “punctele” u ∈ E ale spaţiului metric
→
−
şi “direcţiile” h ∈ E, h ∈ E ale spaţiului liniar. În general, calculul diferenţial şi
integral făcându-se pe coordonate — ı̂n raport cu baza canonică —, este mai uşor
să identificăm punctele spaţiului Rn cu vectorii legaţi ı̂n originea sa, ORn . Vezi
[28, pg. 3, 4].
Formalismul puncte – vectori legaţi – vectori liberi din [24, pg. 8, 9] poate
fi introdus verbatim pe spaţiile E, F folosind bazele canonice BE , BF . Astfel,
vectorul nul 0E este “originea” spaţiului “fizic” E, punctele a1 , a2 , ... ale acestui
SF se identifică m–uplurilor (x1 , . . . , xm ) de coordonate, distanţa euclidiană are
formula

m

d(a1 , a2 ) = (xi1 − xi2 )2 ,
i=1
vectorii legaţi sunt (a1 , a2 ) = −

a− →
1 a2 ∈ E × E iar clasele lor de echipolenţă (vectorii
liberi) a1 a2 sunt date via relaţia de echivalenţă
(a1 , a2 ) ∼ (a3 , a4 ) dacă şi numai dacă xi2 − xi1 = xi4 − xi3 , i ∈ 1, m.
Spunem că două segmente orientate − a− → −−→

1 a2 , a3 a4 din aceeaşi clasă de echipo-
lenţă sunt paralele ı̂n sensul geometriei elementare [18]. Acest paralelism este
posibil deoarece spaţiul fizic E este drept (plat)4 .
Atunci, relaţia (2) se rescrie mai ı̂ntâi ca
→
− →
− −
→
f (u2 ) = f (u1 ) + L(u1 )( h ) + o( h ), h ∈ Tu1 E, (3)
−→
unde “poziţia” punctului u2 faţă de reperul canonic R = (0E , B E ) este dată cu
ajutorul regulii lui Chasles
−
→
0E u2 = 0E u1 + h, h ∈ h.
→
−
Aici, B E = {− →
e1 , . . . , −
e→ →
− →
−
m } şi ei ∈ T0E E, ei ∈ 0E ei = ei pentru i ∈ 1, m.
În sfârşit, relaţia (3) se rescrie ca o egalitate ı̂n T0F F :
−−−−−→ −−−−−→ −−−−−−−− →
−→ →
− −
→
0F f (u2 ) = 0F f (u1 ) + 0F L(u1 , h ) + o( h ), h ∈ Tu1 E, (4)
−
→
unde “punctul” L(u1 , h ) ∈ F este dat de formula
→
− →
− →
−
0F L(u1 , h ) L(u1 )( h ), L(u1 )( h ) ∈ Tf (u1 ) F.
4
În limba engleză, flat, cf. [32, pg. 172, 214].
6
Cum L(u1 ) ∈ L(Tu1 E, Tf (u1 ) F ) — topologia “direcţiilor” este dată cu ajutorul
filtrelor de vecinătăţi, cf. [24, p. 10] —, pentru a defini continuitatea aplicaţiei L
trebuie introdus un fibrat vectorial:
 

L ∈ C U, L(Tu1 E, Tf (u1 ) F ) .
u1 ∈U
Vezi şi [15, p. 192, Propoziţia 2].

Această complicaţie este evitată — ı̂n lipsa curburii spaţiului fizic — folosind
vectorii liberi — vezi şi [23, pg. 2, 3] —:
Tu1 E ≡ T0E E ≡ E, Tf (u1 ) F ≡ T0F F ≡ F,
ceea ce permite simplificarea formulelor (3), (4):
f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o(h), L(u) ∈ L(E, F ). (5)
În stilul analizei din (5), introducem fibratul local (vectorial) al unei
mulţimi deschise
T U = U × E, T F = F × F,
respectiv tangenta funcţiei f , şi anume T f : T U → T F
(T f )(u, h) = (f (u), L(u)(h)), (6)
cf. [1, p. 8, Definition 2.4], [2, p. 21, Definition 1.3.4]. Vezi şi [8, p. 70, Defi-
niţia 1.6.7].
Trecând la diferenţiala — derivata totală, cf. [9, p. 143] — de ordinul al
doilea, are loc dezvoltarea
1
f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + L2 (u)(h, h) + o(h2 ),
2
cf. [9, p. 186]. Am făcut identificarea L(E, L(E, F )) ≡ L2 (E, F ) — aplicaţii
biliniare —, cf. [9, p. 104].
Atunci, tangenta de ordinul al doilea a aplicaţiei f de clasă C 2 se introduce
drept T 2 f = T g, unde g = T f , deci
T 2 f : (U × E) × (E × E)
≡ U × E 3 (⊆ E 4 ) → (F × F ) × (F × F ) ≡ F 4 .
Au loc următoarele dezvoltări
g(u + h2 , h1 + h3 ) − g(u, h1 )
= (L(u)(h2 ) + o(h2 ), L(u + h2 )(h1 + h3 ) − L(u)(h1 )),
7
respectiv
L(u + h2 )(h1 + h3 ) − L(u)(h1 )
= [L(u) + L2 (u)(h2 , ·) + o(h2 )](h1 + h3 ) − L(u)(h1 )
= L(u)(h3 ) + L2 (u)(h2 , h1 ) + L2 (u)(h2 , h3 ) + o(h2 )
= L(u)(h3 ) + L2 (u)(h1 , h2 ) + L2 (u)(h2 , h3 ) + o(h2 ).
Am folosit simetria diferenţialei de ordinul al doilea. Vezi [9, p. 175].
De aici,
g(u + h2 , h1 + h3 ) − g(u, h1 )

2
= (L(u)(h2 ), L(u)(h3 ) + L (u)(h1 , h2 )) + o h2 2 + h3 2 ,
deci
(T 2 f )(u, h1 , h2 , h3 )
= (f (u), L(u)(h1 ), L(u)(h2 ), L(u)(h3 ) + L2 (u)(h1 , h2 )),
cf. [2, p. 30, Exercise 1.3B] sau [20, p. 102].
Revenind la formula (5), putem scrie că

m
i
f (u + h) = f u + h ei
i=1

m
= f (u) + hi L(u)(ei ) + o(h)
i=1
 
f1
= f (u) + ( h1 . . . hm ) A(u)  ...  + o(h),
fn
unde A(u) = (aij )i∈1,m, j∈1,n reprezintă operatorul L(u) ∈ L(E, F ).
Mărimile (Dei f )(u) = L(u)(ei ) ∈ F constituie derivatele parţiale — ori
direcţionale, pe direcţia ei din baza canonică — ale funcţiei f , cf. [9, p. 167].
Evident, cum L ∈ C(U, L(E, F )), avem Dei f ∈ C(U, F ). Când nu este peri-
col de confuzie, folosim notaţia Di f pentru derivata parţială corespunzând
celei de-a i–a direcţii canonice.
Realizând o partiţie a bazei canonice {1, . . . , m} = I ∪ J, unde I, J = ∅,
I ∩ J = ∅, deducem că

f (u + h) = f (u) + + hi L(u)(ei ) + o(h)
i∈I i∈J
= f (u) + (DE1 f )(u)(h) + (DE2 f )(u)(h) + o(h),
8
unde E1 , E2 sunt spaţiile liniare reale generate de partiţia bazei canonice a
spaţiului E: E = E1 ⊕ E2 . Vezi [9, pg. 98, 99]. Aici, (DEα f )(u) desemnează
derivata pe subspaţiul Eα a funcţiei f ı̂n punctul u, unde α = 1, 2.
De asemeni,
 
f1
(DE1 f )(u)(h) = [(h )i∈I ] A (u)  ...  ,
i T I
fn
unde AI (u) = (aij )i∈I, j∈1,n . Este evident că (DE1 f )(u) ∈ L(E, F ), DE1 f ∈
C(U, L(E, F )).
Dacă E1 = Span(ei ) = Rei , atunci (DE1 f )(u)(h) = L(u)(hi ei ) = hi ·
(Dei f )(u). Vezi [9, p. 167].
Dacă E1 , E2 ⊂ E sunt subspaţiile liniare reale generate de sistemele de
vectori (eik )ik ∈Ik şi Ik ⊂ {1, . . . , m}, unde k = 1, 2, atunci
DE2 (DE1 f )(u)(h1 , h2 )

 
f1
α
= [(h1 )α∈I1 ] T
Deβ aαγ (u) · h2
β  ... 
β∈I2 α∈I1 , γ∈1,m fm

m
= [(hα1 )α∈I1 ]T Deβ aαγ (u)f γ (hβ2 )β∈I2
γ=1 α∈I1 , β∈I2
= [(hα1 )α∈I1 ]T · (Deβ (Deα f )(u))α∈I1 , β∈I2 · (hβ2 )β∈I2

= [(hα1 )α∈I1 ]T · (L2 (u)(eβ , eα ))α∈I1 , β∈I2 · (hβ2 )β∈I2 .
1.3 Fibrate, secţiuni, variet ăţi şi subvarietăţi

Fie E = Rn , F = Rk , unde n, k ≥ 1, şi U ⊆ E o mulţime deschisă. Pre-
supunem că am fibrat deja entitatea matematică O folosind modelul (local)
U ×F . Cu alte cuvinte, există aplicaţia bijectivă η : η −1 (U ×F ) ⊆ O → U ×F
cu formula
η = (ϕ, (Φϕ−1 (u) )u∈U ).
Vezi Figura 7. În cele ce urmează, vom folosi notaţia Fm pentru a desemna
fibra — un spaţiu liniar real k–dimensional — iar Rk va fi modelul acesteia.
Mărimea ϕ−1 (u) = m, unde u ∈ U, se găseşte ı̂n secţiunea zero a fibratului
O, adică este un “punct” dintr-o mulţime M — acest “rol” este jucat de curba
Γ din discuţia de la ı̂nceput —.
9
Pentru a descrie ı̂ntregul obiect O folosim un atlas de hărţi de coor-
donate 5 — sau trivializări locale6 — (Sα , ηα )α∈A , unde Sα ⊆ O şi ηα =
(ϕα , (Φϕ−1 )
α (uα ),α uα ∈Uα
), ηα (Sα ) = Uα × Rk şi Φm,α (Fm ) = Rk . Vezi Figura 8.
Mai precis, fie Sα0 = ηα−1 (Uα × {ORk }). Atunci, luând m = ηα−1 (uα , ORk ),
unde uα ∈ Uα , introducem fibra Fm = ηα−1 ({uα } × Rk ). Avem ϕα : Sα0 → Uα
cu formula ϕα (ηα−1 (uα , ORk )) = uα .
Trebuie precizat, evident, ce se ı̂ntâmplă pe intersecţia unor hărţi de
coordonate locale. Astfel, cerem ca aplicaţia
ϕβα = ϕβ ◦ ϕ−1 0 0 0 0
α : ϕα (Sα ∩ Sβ ) → ϕβ (Sα ∩ Sβ ) (7)
să fie un difeomorfism (C ∞ ) ı̂ntre cele două submulţimi deschise ale lui E =

Rn . Se presupune că secţiunea zero M a fibratului O este organizată ca
spaţiu topologic, iar mulţimile (Sα0 )α∈A alcătuiesc o acoperire deschisă a sa.
Mai mult chiar, aplicaţiile ϕα : Sα0 → Uα sunt homeomorfisme, deci mulţimea
M va fi o varietate diferenţială n–dimensională7 , cf. [2, pg. 37, 38, Definition
1.5.2], [21, p. 104].
Figura 7
Mulţimea Fϕ−1 (u) = Φ−1 k

ϕ−1 (u) (R ) este organizată ca un spaţiu liniar real
k–dimensional astfel ı̂ncât aplicaţia Φϕ−1 (u) : Fϕ−1 (u) → F = Rk să fie un
izomorfism de spaţii liniare. Revenind la Figura 8, cum aplicaţiile Φm,α ,
5
În limba engleză, local bundle chart, cf. [1, p. 17, Definition 4.2].
6
În [20, p. 44] se vorbeşte despre acoperiri trivializante; ı̂n limba engleză, trivializing
coverings.
7
În limba engleză, differentiable manifold , cf. [21, pg. 13, 14]. Am adoptat traduce-
rea din [8, p. 91, Definiţia 2.1.9]. În aceeaşi măsură, se utilizează şi expresia varietate
diferenţiabilă, cf. [15, p. 125].
10
Φm,β sunt bijective şi liniare, introducem funcţia τβα : Sα0 ∩ Sβ0 → L(F, F ) cu
formula
τβα (m) = Φm,β ◦ Φ−1
m,α ∈ H(F, F ), (8)
unde Fm = Φ−1
ϕ−1 (u
(Rk ) = Φ−1
ϕ−1 (u
(Rk ). Aici, H(F, F ) desemnează
α α ),α β β ),β
mulţimea — deschisă ı̂n L(F, F ) — a izomorfismelor liniare ale modelului

F , cf. [9, p. 148]. Se cere ca
τβα ◦ ϕ−1 ∞ 0 0
α ∈ C (ϕα (Sα ∩ Sβ ), L(F, F )) (9)
pentru orice β ∈ A astfel ı̂ncât Sα0 ∩ Sβ0 = ∅, cf. [21, p. 108, Lemma 5.5].
Revenind la fibratul tangent al curbei Γ, fie (I, γ) şi (J, ζ) parametrizările
(globale) cinematică şi naturală; adică, m = γ(t) = ζ(s), unde s este coor-
donata curbilinie, cf. [25, pg. 1, 2].
Atunci, ϕα = γ −1 , ϕβ = ζ −1 . Formula aplicaţiei ϕβα : I → J din (7) este
t
s(t) = [x (q)]2 dq, unde m = (x(t), y(t), z(t)) ∈ E3 .
t0
Evident, s ∈ C ∞ .
Figura 8
→
− →
−
Mai departe, Tm Γ = Fγ(t) = {λ−→v : λ ∈ R}, respectiv Tm Γ = Fζ(s) =
{λ−
→
τ : λ ∈ R}, unde −
→τ ∈ Tm R3 , −
→
τ ∈ τ , este versorul tangentei
dR
τ= , unde r(t) = R(s(t)).
ds
11
Aplicaţia τβα (m) ∈ H(R, R) are expresia
.
((τβα ◦ ϕ−1
α )(t) =) τβα (m)(λ) =s (t) · λ, λ ∈ R,
→
−
unde m = γ(t). Aceasta pentru că izomorfismele liniare Φm,α , Φm,β : Tm Γ →
R duc baze ı̂n baze — adică, Φm,α (−
→v ) = Φm,β (−
→
τ ) = 1 — şi ţinem seama de
prima dintre relaţiile fundamentale ale cinematicii
.
v =s (t) · τ ,
cf. [24, p. 34]. Evident, τβα ◦ ϕ−1 ∞

α ∈ C . Vezi şi [6, p. 55, Example 6.3].
Dacă (Sα , ηα ), (Sβ , ηβ ) şi (Sγ , ηγ ) sunt trivializări locale ale lui O astfel
ı̂ncât m ∈ Sα0 ∩ Sβ0 ∩ Sγ0 , atunci aplicaţiile ταβ , τβγ şi ταγ , numite funcţii de
tranziţie, cf. [21, p. 107], ı̂ndeplinesc condiţia de cociclu
ταγ = ταβ ◦ τβγ ,
cf. [6, p. 54]. Vezi şi [21, p. 121, Exercises 5-3 – 5-5].
Aşadar, operaţia de fibrare, aplicată obiectului matematic O, generează
tripletul (E, π, M) — notat, de obicei, cu π : E → M —, unde E şi M sunt
varietăţi diferenţiale reale (n + k)–, respectiv n–dimensionale iar π : E → M
este o aplicaţie de clasă C ∞ , cf. [2, p. 39, Theorem 1.5.4].
Mai precis, ı̂ncepem cu observaţia că o topologie pe mulţimea E = O
poate fi introdusă ca la pagina 3 (topologia reuniunii disjuncte). Astfel, ı̂n
raport cu această topologie, o acoperire deschisă este dată de familia
 
 
Vα = Um : Um ∈ T (Fm ), α ∈ A ,
 0

m∈Sα
unde (Sα0 )α∈A constituie acoperirea deschisă a mulţimii M. Reamintesc că

simbolul T (Fm ) desemnează topologia euclidiană a spaţiului Fm , ı̂n raport
cu care aplicaţiile Φm,α sunt homeomorfisme. Ţinând seama de liniaritatea
acestor aplicaţii şi de raţiunile calculului diferenţial, structura de varietate
diferenţială pe E va fi introdusă via o topologie mai grosieră, şi anume cea
generată de familia

Vα = ηα−1 (Wα ) : Wα ∈ T (Uα × Rk ), α ∈ A . (10)
În particular, mulţimile din

 
 
Fm : α ∈ A
 0

m∈Sα
12
sunt deschise. Vezi construcţiile din [21, p. 21, Lemma 1.23; p. 108, Lemma
5.5], [8, p. 183, Teorema 3.1.19] şi [15, p. 177].
Hărţile locale (de varietate) pe E sunt (Vα , ζα ), unde Vα ∈ T (O) şi
ζα (m, −
→
v ) = (ϕα (m), Φm,α (−
→
v )) = (uα , vα ), vα ∈ F. (11)
Aici, urmând formalismul de la pagina 6, am identificat vectorii “legaţi” ı̂n

OFm , respectiv OF cu “punctele” spaţiilor Fm , F .
Aplicaţia π are formula π(m, − →
v ) = m, unde m ∈ M, − →v ∈ Fm . Pentru
a determina netezimea sa, reamintim faptul că o aplicaţie f : S1 → S2 ı̂ntre
două varietăţi diferenţiale reale de dimensiuni finite este netedă ı̂n punctul
m ∈ S1 dacă, trecând la coordonate locale — aici, (Ui , ϕi ) desemnează o
hartă de coordonate pe Si şi m ∈ U1 , f (m) ∈ U2 —, funcţia fϕ1 ϕ2 : ϕ1 (U1 ) →
ϕ2 (U2 ) cu formula
fϕ1 ϕ2 = ϕ2 ◦ f ◦ ϕ−1
1
este netedă (C ∞ ), cf. [21, p. 32], [1, p. 16, Definition 3.6]. Vezi Figura 9. În
cazul nostru, πζα ϕα are formula πζα ϕα (uα , vα ) = uα .
Figura 9 Figura 10
→
−
Fie i j , j ∈ 1, k, cel de-al j–lea vector al bazei canonice a modelului
F = Rk :
→
−
i j = ( 0, . . . 1, . . . 0 ) . (termenul 1 este pe poziţia a j–a)
Atunci, cu notaţia din (11), avem



 −−−→ k
→
−
 α v ≡ O v
F α = vαj · i j ,
→
− →
−
j=1
unde i m,α,j = Φ−1
m,α ( i j ).

k
→
−
 →
 −
v = vαj · i m,α,j ,
j=1
13
O funcţie σ : M → E se numeşte secţiune (globală) a fibratului π : E →
M dacă σ(m) ∈ Fm , m ∈ M. În coordonate locale, secţiunea se scrie ca
σϕα ζα (uα ) = (uα , vα ) (12)
şi este netedă (C ∞ ) dacă aplicaţiile vαj = vαj (uα ) sunt ı̂n C ∞ (Uα , R) pentru
j ∈ 1, k, cf. [21, p. 109], [8, p. 202, Lema 3.2.20]. Vezi Figura 10.
Fie (Sα , ηα ) o hartă de coordonate a fibratului π : E → M. Identificând
punctele spaţiului liniar real Rn+k ≡ Rn × Rk cu vectorii legaţi ı̂n ORn+k ,
expresia (12) poate fi reorganizată ca

k
−
→ k
σϕα ζα (uα ) = vαj · (uα , i j ) = (vϕj α · σϕj α ζα )(uα),
j=1 j=1
unde secţiunile σ : M → E, au formula — prelungire cu zero ı̂n afara

j
domeniului de coordonate —
σϕj α ζα (uα ) = ( uα , 0, . . . 1, . . . 0 ) , j ∈ 1, k,
iar funcţiile v j : M → R, unde vϕj α = v j ◦ ϕ−1 j j
α şi vϕα (uα ) = vα (uα ), sunt
prelungite cu zero ı̂n afara mulţimii Sα0 ⊆ M. Vezi [21, p. 113, Corollary
5.12].
Am obţinut că — reamintesc notaţiile folosite la pagina 3 pentru a intro-
→
−
duce o topologie pe fibratul O = T Γ —

k
σ= vj σj ,
j=1
unde π2 (m)((v j σ j )(m)) = v j (m) · π2 (m)(σ j (m)) ∈ Fm . Aşadar, identificând

“punctele” spaţiului liniar real Fm cu vectorii legaţi ı̂n OFm , deducem că
familia (σ j )j∈1,k este o bază locală 8 a secţiunilor fibratului. Fireşte, folosind
existenţa unei partiţii a unităţii subordonate acoperirii deschise (Sα0 )α∈A pe
varietatea diferenţială M, cf. [21, p. 54, Theorem 2.25], secţiunile σ j pot
fi prelungite cu zero ı̂n mod “neted” ı̂n afara mulţimii Sα0 . Există, aşadar,
ı̂ntotdeauna o bază locală netedă a secţiunilor unui fibrat, cf. [21, p. 111,
Example 5.9; p. 112, Proposition 5.10].
Mulţimea Γ ∞ (M, E) a secţiunilor netede ale fibratului π : E → M are
structură de modul peste inelul C ∞ (M, R):
(σ + τ )(m) = (π1 (m), π2 (m)(σ(m)) + π2 (m)(τ (m)))
≡ σ(m) + τ (m)
8
În limba engleză, local frame, cf. [21, p. 114]. Făcând identificarea ı̂ntre secţiunile fi-
bratului tangent şi câmpuri vectoriale, putem utiliza şi traducerea câmp de repere (locale),
cf. [8, p. 208; p. 210, Exerciţiul 3.2.30].
14
şi
(f · σ)(m) = (π1 (m), f (m) · π2 (m)(σ(m)))

≡ f (m) · σ(m),
unde σ, τ ∈ Γ ∞ (M, E) şi f ∈ C ∞ (M, R).
Figura 11
Figura 12
Plecând de la ideea secţiunii zero, spunem că submulţimea M a unei

varietăţi diferenţiale reale (n + k)–dimensionale E este o subvarietate9 n–
dimensională reală a acesteia dacă pentru orice punct m ∈ M există o hartă
de coordonate locală (Vα , ζα ) a varietăţii E — admisibilă sau C ∞ –compatibilă
cu atlasul de pe E, cf. [2, p. 32], [21, p. 12] — astfel ı̂ncât m ∈ Vα şi ζα (M ∩
9
Aceasta este, cf. [21, p. 174], o subvarietate regulară (ı̂n limba engleză, regular sau
embedded submanifold ). Vezi şi [20, p. 25].
15
Vα ) = Uα × {ORk } = ζα (Vα ) ∩ (Rn × {ORk }) ⊂ Rn+k , unde Uα ∈ T (Rn ),
cf. [2, p. 35, Definition 1.4.5]. De exemplu, vezi Figura 11, cercul M = S 1
poate fi văzut ca o subvarietate 1–dimensională a mulţimii deschise E din
planul euclidian R2 . Aceasta din urmă “moşteneşte” de la plan o structură
de varietate diferenţială reală 2–dimensională — o parametrizare globală a
sa fiind (E, idE ), unde idE este identitatea —.
În acelaşi mod, folosind cercul osculator, cf. [25, p. 4], orice curbă netedă
biregulară simplă plană M = Γ poate fi scufundată 10 ı̂n planul euclidian.
Vezi Figura 12. În cazul curbelor simple spaţiale (strâmbe), scufundarea
ı̂n spaţiul fizic R3 poate fi realizată folosind sfera osculatoare, cf. [25, p.
5]. O tehnică asemănătoare se aplică pentru desingularizarea punctului de
ı̂ntoarcere M: M → {M1 , M2 }. Vezi Figura 13.
Figura 13
1.4 Fibratele tangent şi cotangent, câmpuri vecto-

riale şi forme diferenţiale
Fie F = Rk , unde k ≥ 1, V ∈ T (F ) şi m ∈ V un “punct” al spaţiului fizic
F . Există B ∈ T (F ) o bilă “mică” centrată ı̂n m astfel ı̂ncât B ⊂ S ∩ V ,
unde S este o bilă deschisă centrată ı̂n OF de rază suficient de mare. Vezi
Figura 14.
10
În limba engleză, embedding, cf. [21, p. 156]. O problemă importantă aici priveşte
autointersecţiile unei curbe şi noţiunea de subvarietate este generalizată la aceea de sub-
varietate imersată (imersie) — [21, p. 186; p. 188, Lemma 8.18] —. Imersiile curbelor
regulare plane, vezi [21, p. 156, Example 7.1 (c)], ı̂n R2 sunt descrise de teorema Whitney-
Graustein, cf. [38, p. 279, Theorem 1], [3, p. 5, Theorem 0.1].
16
Deoarece spaţiul F este drept, direcţiile sale (vectori liberi) pot fi vizual-
izate construindu-le reprezentanţii legaţi ı̂n OF . Astfel, obţinem dreptele
afine di , de direcţii di = OF di , unde i = 1, 2. Pentru t aflat ı̂ntr-o vecinătate
−−−−−−→
Ii a lui 0, punctele t · di ≡ OF (t · di ) ∈ t · di se află pe segmentele haşurate
ale dreptelor di . Prin paralelism, micşorând convenabil vecinătăţile Ii ale lui
0, obţinem segmentele haşurate de pe dreptele dm,i . Ele desemnează curbe
(traiectorii) ı̂n spaţiul fizic F , incluse ı̂n V şi având tangentele ı̂n punctul m
generate de vitezele
→
−v ∈ T F, →
−v ∈d.
i m i i
Figura 14
Două curbe parametrizate netede ale spaţiului F , incluse ı̂n V , care admit
tangentă comună ı̂n punctul m sunt echivalente iar clasele acestei relaţii
de echivalenţă alcătuiesc elementele spaţiului tangent Tm V ı̂n punctul m la
varietatea V . Identificând aceste clase de echivalenţă cu vectorii legaţi ı̂n
punctul m ale căror clase de echipolenţă sunt direcţiile tangentelor respective,
situaţia descrisă ı̂n Figura 14 ne permite să facem identificările
Tm V ≡ Tm F ≡ TOF F ≡ F,

cf. [2, p. 44, Proposition 1.6.4], respectiv T V = V × F ≡ Tm V . Vezi şi
m∈V
[21, p. 68, Proposition 3.8].
→
−
Fie RF = (OF , B ) sistemul de referinţă al spaţiului F , unde B = {ij : j ∈
1, k}. Vezi [24, pg. 13, 14]. Dacă γ : I → V ⊆ F este o curbă parametrizată
netedă dată de formula
OF γ(t) = r(t)
k
= xj (t) · ij , t ∈ I,
j=1
17
şi γ(t0 ) = m, atunci
.
r(t0 + h) = r(t0 ) + h · v(t0 ) + o(|h|), v =r (t), (13)
unde |h| < ε < 1. Această curbă este un reprezentant al clasei de echivalenţă
pe care am identificat-o cu vectorul legat − →
v (t0 ) ∈ Tm F , −
→v (t0 ) ∈ v(t0 ).
Această relaţie nu “vede” nici o diferenţă ı̂ntre γ şi aproximarea sa de ordinul
ı̂ntâi, adică dreapta γ0 : [t0 − ε, t0 + ε] → V dată de formula
OF γ0 (t0 + h) = r(t0 ) + h · v(t0 ), |h| < ε.
O altă metodă de a genera vectorul −

→
v (t0 ) ∈ Tm F este de a observa com-
portamentul funcţiilor netede definite ı̂n jurul punctului m — reamintim
expresia (5) —; astfel, pentru f : B → R, avem
f (m + h) = f (m) + L(m)(h) + o(h) (14)

= f (m) + ∇m f · h + o(h),

k
cf. [25, p. 26, ecuaţia (42)], unde ∇m f = ∂f
∂xjm
(m) · ij . Atunci, de-a lungul
j=1
curbelor parametrizate γ şi γ0 , putem scrie că
∇m f · v(t0 )
f (γ(t0 + h)) − f (γ(t0 )) f (γ0 (t0 + h)) − f (γ0 (t0 ))
= lim = lim , (15)
h→0 h h→0 h
cf. [25, p. 25, ecuaţia (41)].
Remarcăm că
k
∂f
∇m f · v(t0 ) = (m) · [ij · v(t0 )]
j=1
∂xjm

k
∂ k
= v j (m) · j [f (m)] = (v j · ∂j )(f )(m),
j=1
∂xm j=1

k
k
unde v(t0 ) = v j (t0 ) · ij ≡ v j (m) · ij . Vezi [26, pg. 4, 6].
j=1 j=1
Deducem de aici că vectorul v(t0 ) este determinat de valorile ∇m f · v(t0 )
atunci când f “parcurge” familia C ∞ (B, R) 11 . De asemeni, mulţimea B poate
varia odată cu funcţia f , fiind ı̂nlocuită cu oricare dintre vecinătăţile deschise ale
11
În limbajul geometriei riemanniene, metrica euclidiană este nedegenerată. Vezi [2, pg.
128, 150].
18
punctului m — ceea ce se formalizează via noţiunea de germen, cf. [21, p. 77], [8,
p. 65, Observaţia 1.6.5(i)] —.
Aşadar, putem identifica vectorul →−
v (t0 ) ∈ Tm F cu obiectul matematic
→
−
derivare, notat X m , dat de expresia
−
→ k
∂ ∂ f (m + h · ij ) − f (m)
Xm = v j (m) · j , unde j [f (m)] = h→0
lim ,
j=1
∂xm ∂xm h
cf. [21, p. 64, Proposition 3.2].

Ne punem ı̂ntrebarea: cum putem exprima paralelismul cu ajutorul obiec-
telor “derivare”? Pentru a răspunde, introducem noţiunea de morfism de
fibrate vectoriale (locale) şi anume, o aplicaţie netedă (C ∞ ) Φ : T U = U ×
E → T V = V × F cu formulele
Φ = (ϕ1 , (ϕ2 (u))u∈U ), Φ(u, e) = (ϕ1 (u), ϕ2 (u)(e)), (u, e) ∈ T U, (16)
unde ϕ1 : U → V iar funcţiile ϕ2 (u) : Eu = E → Fϕ1 (u) = F sunt morfisme
de spaţii liniare. Dacă morfismul de fibrate este bijectiv, Φ, Φ−1 ∈ C ∞ ı̂n
raport cu topologiile euclidiene T (U × E), T (V × F ) — ı̂n particular, ϕ2 (u)
este izomorfism liniar pentru orice u ∈ U —, atunci Φ este un izomorfism de
fibrate locale, cf. [2, p. 37, Definition 1.5.1]. Vezi Figura 15. Un exemplu de
morfism de fibrate locale este dat de tangenta T f cu formula (6).
Figura 15
Fie acum mulţimile U ∈ T (F ), V ∈ T (G), unde G = Rn , n ≥ 1, funcţia

f : U → V de clasă C ∞ , punctele m ∈ U, f (m) ∈ V şi bilele B1,2 centrate ı̂n
m, respectiv f (m). Vezi Figura 16. În demonstraţia teoremei de inversiune
locală, cf. [9, p. 268, Theorem 10.2.5], se arată că, dacă aplicaţia liniară L(m)
este un izomorfism — ı̂n particular, k = n —, atunci există asemenea bile
“mici” B1,2 cu proprietatea că tangenta T f : T B1 → T B2 este un izomorfism
de fibrate vectoriale locale. Vezi şi [15, p. 179, Propoziţia 1].
19
→
− →
− →
−
Fiind dat vectorul X m ≡ h ∈ Fm = F , h ∈ h, acesta este transportat
→
− →
− →
−
ı̂nainte 12 ı̂n vectorul Y f (m) ≡ h 1 ∈ Gf (m) = G, h 1 ∈ h1 = L(m)(h), cf.
[27, p. 32]. Vezi relaţia (14).
Au loc egalităţile
k
k
h1 = L(m)(h) = L(m) hj · ij = hj · (Dj f )(m) (17)
j=1 j=1
   
e1 e1
. .
= ( h1 . . . hk ) · ((Dj f α )(m))j,α  ..  = ( h11 . . . hn1 )  ..  ,
en en
unde {e1 , . . . , en } este baza canonică (de vectori liberi) a spaţiului liniar G.
Aici, Jacm f = ((Dj f α )(m))α∈1,n;j∈1,k este matricea jacobiană a funcţiei f , cf.
[9, p. 171].
Figura 16
Via aplicaţia L(m), identificăm direcţia h a spaţiului liniar F cu direcţia

h1 a spaţiului G. Astfel, putem vorbi de o direcţie din Fu1 — vezi Figura
12 →
− −
→
În limba engleză, Y f (m) este un push-forward al vectorului X m .
20
15 — care este paralelă (coliniară) cu o direcţie din Eu . Acest paralelism
generalizează relaţia de echipolenţă din spaţiul liniar model.
În particular, să presupunem că matricea Jacm f este nesingulară: adică,
n = k şi F = G = Rk . Matricea jacobiană se descompune polar — vezi [13,
p. 87, Theorem 2] sau [33, p. 115, Theorem 7.1.1] —: Jacm f = S · O, unde S
este o matrice simetrică, adică S = O1 · D · O1−1 , cf. [13, p. 86, Theorem 1],
matricele O, O1 sunt ortogonale iar matricea D este diagonală. Aceasta
ı̂nseamnă că acţiunea matricei Jacm f asupra spaţiului fizic Rk constă ı̂n
rotaţii ale direcţiilor acestuia (matrice ortogonale), respectiv dilatări/scalări
(pe direcţiile vectorilor proprii ai matricei diagonale). Aceste mişcări geomet-
rice (atemporale, instantanee) ale ı̂ntregului SF sunt insesizabile 13 . Pentru
U = V = Rk şi f = idRk , obţinem h1 = L(m)(h) = idRk (h) = h, cf. [9, p.
144, Theorem 8.1.4], adică paralelismul elementar (euclidian).
Cazul n = k este legat de problema imersii – scufundări – submersii , vezi
[21, p. 156], [15, p. 146].
Ce se ı̂ntâmplă dacă identificăm vectorii legaţi cu obiecte derivare? Astfel,
fie g2 ∈ C ∞ (B2 , R). Putem scrie că — avem f (B1 ) ⊆ B2 —
 1
h1
∂g2  . 
∇f (m) g2 · h1 = ( ∂y1 . . . ∂yn )
∂g2
.. (luăm y = f (m))
hn1
 1
h
 .. 
∂y n ) ((Dj f )(m))α,j ·
∂g2 ∂g2 α
= ( ∂y1 . . . .
hk
 1
h
∂(g2 ◦f ) ∂(g2 ◦f )  .. 
= ( ∂x1 ... ∂xk
) . = ∇m (g2 ◦ f ) · h
k
h
∞
= ∇m g1 · h, g1 ∈ C (B1 , R),
adică
h1 ≡ {∇f (m) g2 · h1 : g2 ∈ C ∞ (B2 , R)}
⊆ {∇m g1 · h : g1 ∈ C ∞ (B1 , R)} ≡ h.
Evident, dacă f : U → V este un difeomorfism, atunci cele două mulţimi
sunt egale.
→
− →
− →
−
Folosim, ı̂n acord cu [21, p. 66], notaţia Y f (m) = f∗ ( X m ) = f∗ X m :

→
− →
−
f∗ X m (g2 ) = X m (g2 ◦ f ), g2 ∈ C ∞ . (18)
13
Noi “vedem” că o dreaptă euclidiană (afină) se roteşte deoarece o privim dintr-o lume
mai mare — tridimensională —; fiinţele de pe dreaptă nu văd rotaţia!
21
→
−
Vezi şi [8, p. 208, Exerciţiul 3.2.27(ii)]. În continuare, derivările X m şi
→
−
f∗ ( X m ) vor fi considerate paralele.
De asemeni, dacă π : E → M este un fibrat vectorial real (nu neapărat local)
iar f : P → M o aplicaţie netedă, se defineşte transportul ı̂napoi 14 al fibratului
drept fibratul vectorial f π : f E → P dat de relaţia
f E = {(p, e) : p ∈ P, e ∈ E, π(e) = f (p)}, (adică, (f E)p ≡ Ef (p) )
cf. [2, p. 41, Exercise 1.5E], [6, p. 56]. Hărţile de coordonate ale acestui fibrat,
şi anume (Sαβ , ηαβ )α∈A, β∈B , unde (Wβ , θβ )β∈B este atlasul varietăţii diferenţiale
q–dimensionale P , sunt date via formulele — aici, Wβ ∩ f −1 (Sα0 ) = ∅ —

 m = η −1 (wβ , ORk ) = θ −1 (wβ ), ηα−1 (uα , ORk ) ,
αβ β
 Fm = η −1 ({wβ } × Rk ) = θ −1 (wβ ), ηα−1 ({uα } × Rk ) ,
αβ β
unde wβ ∈ θβ (Wβ ) ⊂ Rq şi f (θβ−1 (wβ )) = ϕ−1 0

α (uα ) ∈ Sα . Vezi şi [22, p. 12].
Fie M o varietate diferenţială reală k–dimensională, unde k ≥ 1, şi atlasul
(Sα0 , ϕα )α∈A
de hărţi locale ale acesteia. Luăm m = −1 0
ϕα (uα ) ∈ Sα , unde
uα ∈ Uα = ϕα (Sα0 ), Uα ∈ T (F ), şi notăm cu ∂x∂j reprezentanţii ı̂n
uα j∈1,k
Tuα F ai bazei canonice (de vectori liberi) B.
Fie acum f ∈ C ∞ (Sα0 , R) — ceea ce ı̂nseamnă defapt că fβ = f ◦ ϕ−1 β :
ϕβ (Sα0 ∩ Sβ0 ) → R este C ∞ pentru orice β ∈ A astfel ı̂ncât Sα0 ∩ Sβ0 = ∅ —.

Introducem cantităţile derivare notate ∂x∂j cu ajutorul formulei
m j∈1,k
∂ ∂ fα (uα + h · ij ) − fα (uα )
j (f ) = j (fα ) = h→0
lim , j ∈ 1, k. (19)
∂xm ∂xuα h
∂f
Se folosesc şi notaţiile ∂xjm
(m), ∂x∂j [f (m)]. Pe baza ideii de transport ı̂nainte,
m
∂
aceşti vectori legaţi ı̂n punctul m şi tangenţi varietăţii M se rescriu ca ∂xjm
=
(ϕ−1 ∂
α )∗ ∂xju, cf. [21, p. 69]. Spaţiul liniar real Tm M generat de aceşti k
α
vectori reprezintă spaţiul tangent ı̂n m la varietatea M, cf. [21, p. 70,
Lemma 3.9]. Utilizând baza canonică ∂x∂j , putem defini direcţii (clase
m j∈1,k
de echipolenţă) ı̂n “spaţiul fizic” Tm M.
Relaţiile
→
− ∂ →
− →
− ∂
i m,α,j = j = Φ−1 m,α ( i j ), i j ≡ j , j ∈ 1, k,
∂xm ∂xuα
ne permit introducerea izomorfismului
liniar Φm,α : Tm M → F . Astfel,
obiectul matematic T M = Tm M constituie fibratul tangent al varietăţii
m∈M
M, cf. [21, p. 81, Lemma 4.1].
14
În limba engleză, pull-back.
22
Schimbări de variabile şi transport ı̂nainte
Mărimea abstractă ∂x∂j a fost introdusă cu ajutorul coordonatelor (local)
m
prin intermediul formulei (19). Vezi şi [8, p. 192, Exerciţiul 3.2.6]. Fiind dată
o altă hartă de coordonate (Sβ0 , ϕβ ), unde m ∈ Sα0 ∩ Sβ0 , au loc relaţiile
fα = fβ ◦ (ϕβ ◦ ϕ−1
α ) = fβ ◦ ϕβα
şi — aici, uβ = ϕβα (uα ) şi ϕα (m) = uα —
∂ fα (uα + h · ij ) − fα (uα )
j (f ) = h→0
lim
∂xm h
fβ (ϕβα (uα + h · ij )) − fα (uα )
= lim
h→0 h
fβ (ϕβα (uα ) + h · τβα (m)(ij )) − fβ (uβ )
= lim
h→0 h
fβ (uβ + h · (ij )1 ) − fβ (uβ )
= lim . (20)
h→0 h
Cu alte cuvinte, aplicaţia ϕβα “schimbă” coordonatele locale (schimbare
de variabile) iar funcţia de tranziţie τβα (m)( ) = Jacuα ϕβα · transportă

ı̂nainte direcţia de derivare locală, făcând definiţia “punctului” m, ∂x∂i ∈
m
T M consistentă (independentă de trivializarea locală).
♣♣♣
De asemeni, dacă γ : I → Γ ⊂ Sα0 , unde [t0 − ε, t0 + ε] ⊂ I, este o curbă

parametrizată netedă simplă şi m = γ(t0 ) = ϕ−1
α (uα ), atunci introducem
→
−
obiectul derivare X m cu formula
−
→ f (γ(t0 + h)) − f (γ(t0 ))
X m (f ) = lim
h→0 h

d d d
= γ∗ (f ), =
dt0 dt0 dt t=t0
cf. [21, p. 75]. Se observă că
(f ◦ γ)(t0 + h) = (fα ◦ γα )(t0 + h) (γα = ϕα ◦ γ, γα(t0 ) = uα )

= (fα ◦ γα )(t0 ) + (fα ◦ γα ) (t0 ) · h + o(|h|)
.
= (fα ◦ γα )(t0 ) + h∇γα (t0 ) fα · OF γα (t) + o(|h|)
t=t0
23

k
∂
= (fα ◦ γα )(t0 ) + h vαj (t0 ) (fα ) + o(|h|)
j=1
∂xjγα (t0 )

k
∂
= (fα ◦ γα )(t0 ) + h v j (m) · (f ) + o(|h|),
j=1
∂xjm
.

k
unde OF γα (t)= vαj (t) · ij iar funcţia v j : Γ → R este dată de formula
j=1
v j (m) = (v j ◦ γ)(t0 ) = (v j ◦ ϕ−1
α ◦ γα )(t0 ) = vα (t0 ).
j
Astfel,
−
→ k
∂
X m (f ) = v j (m) · j (f ).
j=1
∂xm
→
−
Vectorul X m ∈ Tm M constituie viteza ı̂n punctul M pe traiectoria Γ.
La fel ca ı̂n calculul local de la ı̂nceputul secţiunii, vectorii din Tm M pot
fi identificaţi cu clasele de echivalenţă ale curbelor din M tangente ı̂n punctul
m, cf. [21, p. 76, Lemma 3.11], [2, p. 44, Definition 1.6.3]. Vezi Figura 17.
Figura 17
În afară de varietatea diferenţială M, cu atlasul (Sα0 , ϕα )α∈A , să con-

siderăm varietatea diferenţială reală n–dimensională N, unde n ≥ 1, având
24
atlasul (Rβ0 , ψβ )β∈B de hărţi locale de coordonate şi funcţia netedă (C ∞ )
f : M → N. Aici, Uα = ϕα (Sα0 ) şi Vβ = ψβ (Rβ0 ).
Fiind date curbele parametrizate netede simple γi : I → Γi ⊂ Sα0 , unde
[t0 − ε, t0 + ε] ⊂ I şi m = ϕ−1 α (uα ) = γi (t0 ), ele sunt tangente ı̂n punctul
m ∈ M dacă imaginile acestora ı̂n Uα , şi anume curbele γi,α , sunt tangente
ı̂n punctul uα = γi,α (t0 ), adică — via (13) —
r i (t0 + l) = r i (t0 ) + l · h + o(|l|), |l| < ε, vi (t0 ) = h,
cf. [2, p. 43, Definition 1.6.1].

Luând γ = γ1 , această curbă este transportată — via f — ı̂ntr-o curbă
parametrizată netedă ı̂n N care trece prin punctul p = f (m). Imaginea
sa ı̂n Vβ , adică mulţimea ψβ ((f ◦ γ)(I)) = fαβ (γα (I)), este imaginea curbei
parametrizate γα prin reprezentarea ı̂n coordonate locale fαβ a funcţiei f .
→
− →
−
Afirmăm că viteza X uα ≡ h ∈ h este transportată ı̂nainte ı̂n viteza
→
− →
−
Y fαβ (uα ) ≡ h 1 ∈ h1 , unde — reamintim egalitatea dublă (17) —
h1 = L(uα)(h)
   1 T  
e1 h e1
T  ..  . .
1 k
= ( h . . . h ) (Jacuα fαβ ) . = Jacuα fαβ  .   .. 
.
en hk en
 
e1
.
= (∇γα (t0 ) fαβ · h)j∈1,n  ..  .
j T
en
În cele ce urmează, ı̂nlocuim notaţia L(u) a operatorului liniar din (5) cu
(df )u — diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul u ∈ E.
Într-adevăr, vectorul viteză ı̂n punctul t0 al curbei parametrizate fαβ ◦ γα
este dat de relaţiile — cu convenţia din identitatea (5) —
fαβ (γα (t0 + l)) − fαβ (γα (t0 ))

h1 = lim
l→0 l
fαβ (γα (t0 ) + l · h) − fαβ (γα (t0 ))
= lim j
= (∇γα (t0 ) fαβ · h)Tj∈1,n .
l→0 l
Afirmaţia a fost probată.
→
− →
− →
−
Fiind dat vectorul X m ∈ Tm M, unde X m = (ϕ−1 α )∗ X uα , ı̂i definim trans-
→
−
portul ı̂nainte drept vectorul Y f (m) ∈ Tf (m) N caracterizat de formulele
−
→ →
− →
− →
−
Y f (m) = (ψβ−1 )∗ Y fαβ (uα ) , unde Y fαβ (uα ) = (fαβ )∗ X uα ,
25
cf. [21, p. 71, ecuaţia (3.7)]. De asemeni, tangenta funcţiei netede f : M →
N este aplicaţia T f : T M → T N dată de
→
− →
−
T f (m, X m ) = (f (m), Y f (m) ),
cf. [2, p. 45, Definition 1.6.6]. Vezi Figura 1815 . Dacă (S 0 , ϕ) este o hartă
de coordonate C ∞ –compatibilă cu atlasul varietăţii M, atunci (T S 0 , T ϕ)
constituie o trivializare locală a fibratului π : T M → M care este C ∞ –
compatibilă cu atlasul acestuia, cf. [2, p. 46, Theorem 1.6.10].
Figura 18
Excurs de “multiliniare”
Dacă (Ei )i∈1,p şi F sunt spaţii liniare reale finit dimensionale, atunci are loc
identificarea naturală — independentă de baze — dintre spaţiile de aplicaţii
multiliniare
%i , . . . , Ep ; F )),
Lp (E1 , . . . , Ep ; F ) ≡ L(Ei , Lp−1 (E1 , . . . , E
unde “pălăria”ˆsemnifică lipsa factorului Ei , datorată izomorfismului liniar
ϕp (e1 , . . . , ep ) = ϕ(ei )(e1 , . . . , e&i , . . . , ep ), ϕp ∈ Lp , (21)
cf. [2, p. 19, Theorem 1.2.7]. Adică,
ϕp (·, . . . , ·, ei , ·, . . . , ·) = ϕ(ei ).
15
Folosim aici principiul de la Figura 1 de a “roti” fibrele pentru a construi nişte structuri
vizuale sugestive, cf. [32, pg. 35, 36].
26
Are loc şi identificarea F ∗∗ ≡ F , unde F ∗∗ = (F ∗ )∗ şi F ∗ = L(F, R), via
formula
f(α) = α(f), α ∈ F ∗ , f ∈ F.
Se folosesc frecvent notaţiile ı̂n dualitate:
< f, α >F ∗∗ ,F ∗ =< α, f >F ∗ ,F = α(f). (22)
Pentru ϕ ∈ L(E, F ) introducem transpusa sau adjuncta ϕ∗ ∈ L(F ∗ , E ∗ )
prin expresia
< α, ϕ(e) >F ∗ ,F =< ϕ∗ (α), e >E ∗ ,E , α ∈ F ∗ , e ∈ E,
cf. [8, p. 10, Definiţia 1.1.7].
Fie Tsr (E) = Lr+s (E ∗ , . . . , E ∗ , E, . . . , E; R) spaţiul liniar real mr+s –di-
mensional, unde dimR E = m, al tensorilor r–contravarianţi — r argumente
din E ∗ ı̂n formula lui t ∈ Tsr (E) — şi s–covarianţi — s argumente din E —
peste E, cf. [2, p. 52, Definition 1.7.1], [8, p. 15].
Produsul tensorial al cantităţilor ti ∈ Tsrii (E), unde i = 1, 2, este canti-
+r2
tatea t1 ⊗ t2 ∈ Tsr11+s 2
(E) dată de relaţia
t1 (α1 , . . . , αr1 , e1 , . . . , es1 ) · t2 (β 1 , . . . , β r2 , f1 , . . . , fs2 )
= (t1 ⊗ t2 )((αi )i∈1,r1 , (β j )j∈1,r2 , (ek )k∈1,s1 , (fl )l∈1,s2 ).
Valorile tensorilor fiind numere reale, ele pot fi introduse ı̂n argumentele
acestora. Astfel, luând αi ∈ T10 (E) = E ∗ şi ei ∈ T01 (E) = E ∗∗ = E, avem că
(e1 ⊗ e2 )(α1 , α2 ) = α1 (e1 ) · α2 (e2 ) =< α1 , α2 (e2 ) · e1 >E ∗ ,E
= < α1 , θ(α2 ) >E ∗ ,E , θ ∈ L(E ∗ , E),
cf. [4, p. 14, Example 2.4].
Am regăsit aplicaţia ϕ = θ asociată “biliniarei” ϕ2 = e1 ⊗ e2 din (21).
Într-adevăr, conform (22), avem
< α1 , θ(α2 ) >E ∗ ,E =< θ(α2 ), α1 >E ∗∗ ,E ∗ , ϕ = θ ∈ L(E ∗ , E ∗∗ ).
În mod analog,

(α1 ⊗ α2 )(e1 , e2 ) = α1 (e1 ) · α2 (e2 ) =< α1 (e1 ) · α2 , e2 >E ∗ ,E
= < J(e1 ), e2 >E ∗ ,E , J ∈ L(E, E ∗ ).
Apoi,
(e1 ⊗ α2 )(α1 , e2 ) = < α1 (e1 ) · α2 , e2 >E ∗ ,E
= < Ψ(α1 ), e2 >E ∗ ,E , Ψ ∈ L(E ∗ , E ∗ ),
27
şi
(α1 ⊗ e2 )(e1 , α2) = < α2 , α1 (e1 ) · e2 >E ∗ ,E

= < α2 , Φ(e1 ) >E ∗ ,E , Φ ∈ L(E, E).
Introducem duala bazei canonice BE de la pagina 5, şi anume
BE ∗ = {α1 , . . . , αm }, unde αi (ej ) = δji . (simbolul lui Kronecker)
Baza spaţiului liniar Tsr (E) — al tensorilor euclidieni de tip (r, s) — este
formată din cantităţile 16
ei1 ⊗ . . . ⊗ eir ⊗ αj1 ⊗ . . . ⊗ αjs , ih = ip ∈ 1, r, jl = jq ∈ 1, s,
cf. [2, p. 53, Proposition 1.7.2].

Cantitatea δ ∈ T11 (E) cu formula δ(α, e) = α(e), unde α ∈ E ∗ , e ∈ E,
constituie tensorul lui Kronecker , cf. [1, p. 30].
Fie ϕ ∈ H(E, F ) — aici, m = n —. Definim aplicaţia ϕrs : Tsr (E) →
Tsr (F ) cu formula
ϕrs (t)(β 1 , . . . , β r , f1 , . . . fs ) = t(ϕ∗ (β 1 ), . . . , ϕ∗ (β r ), ϕ−1 (f1 ), . . . , ϕ−1 (fs )).
Vezi şi [8, p. 22]. În particular, ϕ01 : E ∗ → F ∗ este dată de
ϕ01 (α)(f) = α(ϕ−1 (f)) =< α, ϕ−1 (f) >E ∗ ,E

= < (ϕ−1 )∗ (α), f >F ∗ ,F ,
deci ϕ01 = (ϕ−1 )∗ , iar ϕ10 : E ∗∗ → F ∗∗ este dată de
ϕ10 (e)(β) = < e, ϕ∗ (β) >E ∗∗ ,E ∗ =< ϕ∗ (β), e >E ∗ ,E

= < β, ϕ(e) >F ∗ ,F ,
de unde ϕ10 ≡ ϕ. Evident, ϕrs este un izomorfism liniar.

În sfârşit, (ϕrs )−1 = (ϕ−1 )rs şi aplicaţiile
L(E, F ) ϕ → ϕ∗ ∈ L(F ∗ , E ∗ ), H(E, F ) ϕ → ϕ−1 ∈ H(F, E) (23)
sunt netede (C ∞ ), cf. [2, p. 54, Proposition 1.7.4; p. 55, Proposition 1.7.8].
♣♣♣
16
Există un izomorfism canonic ı̂ntre E1∗ ⊗E2∗ şi L(E1 , E2 ; R), cf. [21, p. 265, Proposition
11.4], [8, p. 8, Observaţia 1.1.5(ii)]. Pentru o discuţie privind ordinea factorilor, vezi [15,
pg. 200, 201].
28
Dacă aplicaţia Φ : T U → T V cu formula (16) este un morfism de fibrate
vectoriale locale astfel ı̂ncât aplicaţiile ϕ2 (u) : E → F sunt izomorfisme
liniare, atunci aplicaţia Φrs : Tsr U = U × Tsr (E) → Tsr V = V × Tsr (F ) cu
formula
Φrs = (ϕ1 , ([ϕ2 (u)]rs )u∈U ) (24)
este un morfism de fibrate vectoriale locale, cf. [2, p. 55, Proposition 1.7.9].
Revenind la atlasul de trivializări locale de la pagina 10, deoarece aplicaţia
Φm,α este un izomorfism liniar, putem introduce tensori de tip (r, s) peste
fibra Fm :
(Φm,α )rs : Tsr (Fm ) → Tsr (Rk ) Rk(r+s) .
Semnul exprimă existenţa unui izomorfism liniar ı̂ntre cele două spaţii care
depinde de bazele lor, cf. [2, p. 19].
Via (23) pentru ϕ ∈ {Φm,α , Φm,β }, obţinem că omoloaga aplicaţiei din
(8), adică
(τβα )rs (m) = (Φm,β )rs ◦ [(Φm,α )rs ]−1
= [Φm,β ◦ Φ−1m,α ]s ∈ H(Ts (R ), Ts (R )),
r r k r k
(25)
este netedă ı̂n raport cu m ∈ Sα0 ∩ Sβ0 .
Avem astfel trivializarea locală (Tsr Sα0 , (ηα )rs ), unde

Tsr Sα0 = Tsr (Fm ), (ηα )rs = (ϕα , ([Φϕ−1 ]r )
α (uα ),α s uα ∈Uα
),
0
m∈Sα
şi modelul Uα × Tsr (Rk ), α ∈ A.

Fiind dată varietatea diferenţială reală k–dimensională M şi fibratul său
tangent O = “π : T M → M”, cu procedeul anterior construim fibratul
vectorial al tensorilor de tip (r, s) peste varietatea M,
πsr : Tsr M → M, (26)
cf. [2, p. 57, Definition 1.7.14].
Fibratul vectorial (26) pentru r = 0, s = 1 constituie fibratul cotangent
al varietăţii M, notat π ∗ : T ∗ M → M. De asemeni, facem identificarea
→
−
T01 M ≡ T M. Secţiunile netede X : M → T M şi ω : M → T ∗ M reprezintă
câmpuri vectoriale, respectiv câmpuri covectoriale — câmpuri de 1–forme
→
− →
−
diferenţiale (exterioare) — pe varietatea M. Folosim notaţiile X m = X (m),
→
−
ωm = ω(m). Secţiunile netede T : M → Tsr M constituie câmpuri tensoriale
de tip (r, s) pe varietatea M:
→
− →
−
T m = T (m), m ∈ M.
29
Cu notaţiile de la pagina 25 — vezi şi Figura 17 —, reamintim că diferen-
ţiala (dfαβ )uα ı̂n punctul uα ∈ Uα a reprezentării locale a funcţiei netede f :
M → N este transportul ı̂nainte (fαβ )∗ al vectorilor din spaţiul F (identificaţi
unor derivări) ı̂n vectori (derivări) din spaţiul Gfαβ (uα ) = G.
Dacă funcţia f : M → N este un difeomorfism — ı̂n particular, (dfαβ )uα ∈
H(F, G) —, atunci, plecând de la izomorfismul de fibrate vectoriale locale
T fαβ : T Uα → T Vβ , construim via (24) izomorfismul de fibrate locale
(T fαβ )rs : Tsr Uα → Tsr Vβ .
Cu ajutorul acestui izomorfism realizăm un paralelism — ı̂ntre modelele fi-

brelor — al cantităţilor tensoriale euclidiene. Vezi discuţia de la pagina 21.
→
− →
− r −→
Fiind dat tensorul T m ∈ Tsr (Tm M), unde T m = (Φ−1 m,α )s ( T uα ), ı̂i definim
→
− →
− →
−
transportul ı̂nainte, notat f∗ ( T m ) = f∗ T m , drept tensorul R f (m) ∈ Tsr (Tf (m)
N) caracterizat de formulele
→
− r −→ →
− →
−
R f (m) = (Φ−1
f (m),β )s ( R fαβ (uα ) ); (fαβ (uα ), R fαβ (uα ) ) = (T fαβ )s (uα , T uα ).
r
1.5 Derivata Lie

În cele ce urmează notăm cu X (M), X ∗ (M) şi Tsr (M) câmpurile (C ∞ )
vectoriale, covectoriale şi tensoriale de tip (r, s) ale varietăţii diferenţiale reale
M. De asemeni, F (M) va desemna mulţimea funcţiilor netede f : M → R.
Următoarele operaţii tensoriale reprezintă calculul pe câmpuri :
→
− →
− →
−
(f · T )m = f (m) · T m , f ∈ F (M), T ∈ Tsr (M),
→
− →
−
adică f · T ∈ Tsr (M), respectiv — aici, αi ∈ X ∗ (M) şi X j ∈ X (M) —
→
− →
− →
− →
−
[ T ((αi )i∈1,r , ( X j )j∈1,s )]m = T m (((αi )m )i∈1,r , (( X j )m )j∈1,s ),
→
− →
−
deci T ((αi )i∈1,r , ( X j )j∈1,s ) ∈ F (M), şi
→
− →
− →
− →
−
( T 1 ⊗ T 2 )((αi )i∈1,r1 , (β j )j∈1,r2 , ( X k )k∈1,s1 , ( Y l )l∈1,s2 )
→
− →
− →
− →
−
= T 1 ((αi )i∈1,r1 , ( X k )k∈1,s1 ) · T 2 ((β j )j∈1,r2 , ( Y l )l∈1,s2 ),
→
− r
unde T p ∈ Tspp (M), p = 1, 2.
Fie g : Sα0 → R o funcţie netedă definită ı̂n vecinătatea punctului m ∈ M.
Vezi Figura 19. Transportul ı̂nainte al funcţiei g, adică f∗ g = g ◦ f −1 , unde
f : M → N este un difeomorfism, are reprezentarea locală — ı̂n harta de
coordonate (Rβ0 , ψβ ) —:
−1
gβ = gα ◦ fαβ : Vβ → R, unde Uα = ϕα (Sα0 ), Vβ = ψβ (Rβ0 ).
30
Într-adevăr, gβ = (g ◦ f −1 ) ◦ ψβ−1 = (g ◦ ϕ−1 −1 −1
α ) ◦ (ψβ ◦ f ◦ ϕα ) .
Fie g0 = g(m) = gα (uα ) = gβ (vβ ). Atunci, derivata direcţională ı̂n punc-
tul uα a aplicaţiei gα după direcţia h ∈ F , cf. [25, p. 25], este
(Dh gα )(uα ) = ∇uα gα · h = (dgα)uα (h).
→
− →
− →
− →
−
Pentru X m = Φ−1
m,α ( h ), unde h ∈ Tuα F , h ∈ h, notăm cu (L−
→ )(g)
Xm
mărimea
L−→ (g) = (Dh gα )(uα ).
Xm
0
→ (g) ∈ F (Sα ), unde
Aplicaţia L−
X
(L−→ (g))(m) = L−
→ (g),
X Xm
→
−
se numeşte derivata Lie a funcţiei g după câmpul X , cf. [2, p. 79, Definition
2.2.1].
Figura 19
Ce se ı̂ntâmplă la transportul ı̂nainte: cine este L − → (f g)? Astfel,

f∗ X m ∗
→
−
luând reprezentarea locală a vectorului (legat) f∗ X m , avem
−1
(D(dfαβ )uα (h) gβ )(vβ ) = ∇vβ gβ · (dfαβ )uα (h) = ∇vβ (gα ◦ fαβ ) · (dfαβ )uα (h)
 1
h
−1  .. 
(luăm x = uα ) = ( ∂x1 . . . ∂xk ) Jacvβ (fαβ ) · Jacuα fαβ
∂gα ∂gα
.
hk
−1
= ∇uα gα · h = (Dh gα )(uα ) = (Dh gα )(fαβ (vβ ))
= (L−→ (g))(m) = (f∗ L− → (g))(f (m)),
X X
31
deci L − → (f g) = f∗ L− → (g) ∈ F (Rβ0 ), unde transportul ı̂nainte al câmpului
f∗ X ∗ X
→
− →
− →
−
X are formula (f∗ X )f (m) = f∗ X m . Vezi [21, pg. 66, 88, Proposition 4.10].
Un operator θ : F (M) → F (M) care este liniar peste R şi verifică regula
lui Leibniz, adică

θ(ε · f1 + ϕ · f2 ) = ε · θ(f1 ) + ϕ · θ(f2 ),
θ(f1 · f2 ) = θ(f1 ) · f2 + f1 · θ(f2 ),
unde ε, ϕ ∈ R şi fi ∈ F (M), se numeşte derivare ı̂n algebra F (M). Pro-

prietăţile de R–liniaritate şi regula lui Leibniz verificate de derivata direcţio-
nală Dh — vezi [25, p. 26] — arată că operatorul θ = L− → este o derivare
→
− X
atunci când X ∈ X (M), cf. [2, p. 80, Proposition 2.2.4].
Afirmăm că orice derivare a algebrei F (M) este o derivată Lie, cf. [2, p.
83, Theorem 2.2.10], [21, p. 86, Proposition 4.7].
Pentru a stabili aceasta, plecăm de la observaţia că orice funcţiei netedă
x : I → R, unde I ⊆ R este un interval deschis, admite dezvoltarea
x(t) = x(t0 ) + x (t0 ) · (t − t0 ) + o(|t − t0 |), t, t0 ∈ I,

= constant + g(t0 , t) · (t − t0 ),
unde g este o funcţie netedă — ı̂n ambele variabile — cu proprietatea că

g(t0 , t0 ) = x (t0 ) 17 . În mod asemănător, pentru f ∈ F (Sα0 ), avem că — aici,
m, m0 ∈ Sα0 şi uα = ϕα (m), uα,0 = ϕα (m0 ) —
fα (uα ) = fα (uα,0) + ∇uα,0 fα · uα,0 uα + o(|uα,0uα |)

 k 
k
∂fα
= constant + j (uα,0) · hj + o  h2l 
j=1
∂xuα,0 l=1

k
= constant + gj (m0 , m) · hj , gj ∈ C ∞ ,
j=1

k
unde uα,0 uα = h = hj · ij ∈ F . Aici, gj (m0 , m0 ) = ∂
∂xjm0
(f ).
j=1
Introducem aplicaţiile netede (hj )j∈1,k via formula
hj (m0 , m) = ϕα (m0 )ϕα (m) · ij = hj .
În particular, hj (m0 , ·) ∈ F (Sα0 ) şi hj (m0 , m0 ) = 0.

17
Vezi, de exemplu, [8, pg. 68, 167].
32
Mai departe, observăm că derivările θ se anulează pe funcţiile constante.
Într-adevăr, θ(c) = θ(c · 1) = c · θ(1) = c · θ(12 ) = c · 2θ(1) = 2θ(c), unde
c ∈ R.
Aşadar,

k
θ(f ) = θ(f (m0 ) + gj (m0 , ·) · hj (m0 , ·))
j=1

k
= [θ(gj (m0 , ·)) · hj (m0 , ·) + gj (m0 , ·) · θ(hj (m0 , ·))],
j=1
respectiv

k
∂
θ(f )(m0 ) = θ(hj (m0 , ·))(m0 ) · (f ).
j=1
∂xjm0
→
−
Introducem vectorul X m0 ∈ Tm0 M cu expresia
−
→ k
∂
X m0 = θ(hj (m0 , ·))(m0 ) · .
j=1
∂xjm0
→
−
Atunci, θ(f )(m0 ) = X m0 (f ) = L−→ (f ), unde f ∈ F (Sα0 ).
X m0
→
−
Pentru a stabili unicitatea câmpului X ∈ X (Sα0 ), plecăm de la observaţia
că L −→ = v · L− → , unde v ∈ F (Sα0 ), fapt ce rezultă din R–biliniaritatea
v· X X
derivatei direcţionale, cf. [25, p. 26, ecuaţia (43)]. Dacă ar exista două
→ →
− −
câmpuri X , Y ∈ X (Sα0 ) astfel ı̂ncât θ = L−
→ = L− → , atunci L− → − → = 0,
X Y X−Y
ceea ce ne conduce la — ı̂n coordonate locale —
(Dh−h1 fα )(uα ) = ∇uα fα · (h − h1 ) = 0, f ∈ C ∞ (Sα0 , R),

→
− → −
− → →
− → −
− → →
−
unde X m = (ϕ−1 −1
α )∗ ( h ), Y m = (ϕα )∗ ( h 1 ) şi h , h 1 ∈ Tuα F , h ∈ h,
→
−
h 1 ∈ h1 . Alegând convenabil funcţia netedă fα , ajungem la h = h1 . Vezi [2,
p. 81, Proposition 2.2.6], [21, p. 76, Lemma 3.11].
Deşi nu insistăm asupra acestui aspect, trebuie precizat că funcţiile netede
definite pe o submulţime deschisă şi relativ compactă a varietăţii diferenţiale M ,
şi pe care le folosim doar ı̂n vecinătatea punctului m0 ∈ M , pot fi ı̂ntotdeauna
prelungite cu păstrarea netezimii la o funcţie din F(M ), cf. [21, p. 56, Lemma
2.27]. De exemplu, este evident că funcţia x : (0, 1) → R cu formula x(t) = 1t ,
t ∈ (0, 1), nu poate fi prelungită la stânga lui zero cu păstrarea netezimii. În
33
1
schimb, restrânsă la o mică vecinătate a lui 2, vezi Figura 20, funcţia poate fi
prelungită la stânga lui zero.
Afirmaţia probată anterior ne conduce la următorul fapt: fiind date de-
rivările θ1 , θ2 ı̂n algebra F (M), comutatorul [θ1 , θ2 ] al acestora este tot o
→
−
derivare, deci există un unic câmp Z ∈ X (M) cu proprietatea că
[θ1 , θ2 ] = θ1 ◦ θ2 − θ2 ◦ θ1 = L−
→.
Z
→ →
− − →
− →
− →
−
Pentru θi = L− → , folosim notaţiile [ X 1 , X 2 ] = L−
→ X 2 = Z — aici, L−
→Y
Xi X1 X
→
− →
−
se va citi drept derivata Lie a câmpului Y după câmpul X —. Aplicaţia
[·, ·] se numeşte paranteză sau croşet Lie, cf. [1, p. 47, Definition 8.12], [8,
p. 195, Definiţia 3.2.11].
→
−
Paranteza Lie are următoarele proprietăţi: este R–biliniară, L−
→X = 0
X
iar derivata Lie (de câmpuri) ı̂i este derivare, adică
→ −
− → → −
− → →
− →
−
→ [ Y , Z ] = [L−
L− → Z ],
→ Y , Z ] + [ Y , L−
X X X
ceea ce ı̂nseamnă defapt că are loc identitatea lui Jacobi
→ −
− → → − → −
− → → − → −
− → − →
[ X , [ Y , Z ]] + [ Y , [ Z , X ]] + [ Z , [ X , Y ]] = 0, (27)
cf. [21, p. 91, Lemma 4.15].
Figura 20
Verificarea tuturor relaţiilor se face identificând câmpurile vectoriale net-

→
−
ede ale varietăţii M cu derivări θ = X ı̂n algebra F (M):
→
− →
−
[ X (f )](m) = X m (f ) = L−
→ (f ), f ∈ F (M). (28)
Xm
În acest scop, introducem baza locală (∂j )j∈1,k a secţiunilor fibratului
→
−
vectorial T M. Mai precis, identificând “punctele” X m ale spaţiului Tm M cu
34
−−−−−→
−−→ →
−
vectorii legaţi ı̂n m, şi anume 0Tm M X m = (0m , X m ), avem
∂j (m) = ∂m,j = σ j (m) (vezi pagina 14)

∂ ∂ ∂ −1 − → −1 ∂
= m, j ≡ j ≡ 0m , j = Φm,α ( i j ) ≡ Φm,α
∂xm ∂xm ∂xm ∂xjuα
∂ −1
= j (· ◦ ϕα ).
∂xuα
→
−
k
−
→
k
Luând X = v j ∂j şi Y = w j ∂j ∈ X (Sα0 ), unde v j , w j ∈ F (Sα0 ),
j=1 j=1
deducem că
− →
→ −
k
→
−
k
→
−
[ X , Y ](f ) = v ∂j ( Y (f )) −
j
w l ∂l ( X (f ))
j=1 l=1

k
= (v j wjl fl − w l vlj fj ), (aici, fj = ∂j (f ), wjl = (w l )j )
j, l=1
k k l l

j ∂w j ∂v
= v −w ∂l (f ), f ∈ F (Sα0 ), (29)
l=1 j=1
∂xj ∂xj
unde ∂x∂ j = ∂j . Vezi [21, p. 90, Lemma 4.13].

Pentru g ∈ F (Sα0 ) se observă, pe baza formulei (29), că
→
− →
− →
−
→ (g · Y ) = (L−
L− → g) · Y + g · L−
→ Y,
X X X
→
− →
−
Fie, de asemeni, X i ∈ X (M) şi Y i ∈ X (N), unde i = 1, 2, câmpuri
→
− →
−
vectoriale F –legate 18 , unde F ∈ C ∞ (M, N), adică Y i = F∗ X i . Atunci,
→ −
− → → −
− → →
−
câmpurile [ X 1 , X 2 ] şi [ Y 1 , Y 2 ] sunt F –legate. Într-adevăr, cum (F∗ X )(·) ◦
→
−
F = X (· ◦ F ), avem — aici, g ∈ F (Rβ0 ) —
→
− →
−
[F∗ X 1 , F∗ X 2 ](g) ◦ F
→
− →
− →
− →
−
= (F∗ X 1 )((F∗ X 2 )(g)) ◦ F − (F∗ X 2 )((F∗ X 1 )(g)) ◦ F
→
− →
− →
− →
−
= X 1 ((F∗ X 2 )(g) ◦ F ) − X 2 ((F∗ X 1 )(g) ◦ F )
→ −
− → → −
− → → →
− −
= X 1 ( X 2 (g ◦ F )) − X 2 ( X 1 (g ◦ F )) = [ X 1 , X 2 ](g ◦ F ),
cf. [21, p. 92, Proposition 4.16], [1, p. 48, Proposition 8.14].

18 →
− −
→
În limba engleză, X i este F –related to Y i , cf. [21, p. 87]. Se foloseşte şi expresia
F –ı̂nrudite, cf. [8, p. 200, Definiţia 3.2.15].
35
Mai departe, să considerăm δ ∈ T11 (M) câmpul tensorial al lui Kronecker:
→
− →
− →
− −
→
δm (ωm , X m ) = ωm ( X m ) = ω( X )(m), ω ∈ X ∗ (Sα0 ), X ∈ X (Sα0 ).

j ∂
Fie (dxm )j∈1,k duala bazei ∂xj :
m j∈1,k

∂
dxlm = δjl ,
∂xjm
respectiv (dxj )j∈1,k baza locală a secţiunilor fibratului cotangent T ∗ M gen-

erată de aceşti covectori. Vezi [2, p. 110, Notation 2.4.4]. Atunci, tensorul
δ ∈ T11 (Sα0 ) admite reprezentarea

k
∂
δ= ∂j ⊗ dxj = j
⊗ dxj . (sumare Einstein)
j=1
∂x
Pentru a introduce o derivată Lie a câmpurilor tensoriale de tip (r, s)

este suficient să o definim pe bazele locale de secţiuni 19 . Vom cere ca această
→
− →
−
derivată, notată L−→ T ∈ Tsr (Sα0 ), unde T ∈ Tsr (Sα0 ), să fie R–liniară şi să
X
verifice regula lui Leibniz faţă de produsul tensorial 20 . În plus, prin definiţie,
L−→ δ = 0 (Willmore), cf. [2, p. 87, Theorem 2.2.17].
X
→
− k
Astfel, pentru X = X j ∂j , avem — cu notaţia X,lj = ∂l (X j ) —
j=1

k
k
k
0 = → (∂l ⊗ dx ) =
L− l
→ ∂l ) ⊗ dx +
(L− l
∂w ⊗ L−
→ (dxw )
X X X
j=1 l=1 w=1

k
→
−
k
= [ X , ∂l ] ⊗ dxl + ∂w ⊗ L−
→ (dxw )
X
l=1 w=1

k
k
k
= − X,lj ∂j ⊗ dxl + ∂w ⊗ L−
→ (dxw ).
X
l=1 j=1 w=1
Calculând această egalitate ı̂n “punctul” (dxp , ∂q ), ajungem la
→ dxp )(∂q ) = X,qp ,

(L− p, q ∈ 1, k. (30)
X
19
Vezi comentariul privind istoria acestui concept din [27, p. 69].
20
Cu alte cuvinte, derivata Lie este o derivare ı̂n algebra T (M ) a câmpurilor tensoriale
euclidiene ale varietăţii M .
36
→ (dxp ) ∈ X ∗ (Sα0 ).
În particular, L−
X

k
Fiind dat câmpul covectorial ω = ωs dxs , unde ωs ∈ F (Sα0 ), deducem
s=1
că — via (30); aici, funcţiile din F (Sα0 ) sunt considerate 0–forme —

k
k
→ ω)(∂q ) =
(L− → (ωs dx )(∂q ) =
L− s
→ (ωs ⊗ dxs )(∂q )
L−
X X X
s=1 s=1

q
→ ωq +
= L− ωs · (L−
→ dxs )(∂q )
X X
s=1
q
→ ωq +
= L− X,qs · ωs . (31)
X
s=1
Pentru g ∈ F (Sα0 ), introducem câmpul covectorial dg ∈ X ∗ (Sα0 ), numit

diferenţiala aplicaţiei g, via formulele
→
− →
− →
− →
− →
−
(dg)( X ) = X (g), (dg)m( X m ) = X m (g), X ∈ X (Sα0 ), m ∈ Sα0 ,
cf. [21, p. 132]. Relaţiile (dg)(∂j )(m) = ∂

∂xjm
(g), unde j ∈ 1, k, ne conduc la
formula binecunoscută
k
∂
dg = j
(g) · dxj .
j=1
∂x
→ dxp )(∂q ) = X,qp pentru orice q ∈

Atunci, via expresia (30), obţinem (L−
X
1, k, ceea ce se rescrie drept
→ (dxp ) = dX p ,
L− p ∈ 1, k.
X
Mai departe, ţinând seama de (31), avem

k
k
∂g ∂g →
− ∂g ∂g
→ dg)(∂q ) = L−
(L− → + X,qs = X + X,qs
X X ∂xq ∂xs ∂xq ∂xs
s=1 s=1

k k
∂ ∂g ∂X s ∂g →
−
= Xs + = d( X (g))(∂q )
∂x ∂xq
s q
∂x ∂x s

s=1
s=1
= d L−→ (∂q ),
g
X
deci
→ dg = d(L−
L− → g), (32)
X X
37
cf. [21, p. 475, Corollary 18.11].
Fiind dat difeomorfismul f : M → N, transportul ı̂nainte al tensorului
lui Kronecker δm , unde m ∈ Sα0 , este tensorul f∗ (δm ) = δf (m) — tensorul lui
Kronecker din T11 (Tf (m) N) —, cf. [2, p. 89].
Într-adevăr, luând hărţile locale (Sα0 , ϕα ) şi (Rβ0 , ψβ ), avem — aici, x =
uα = ϕα (m), y = vβ = ψβ (f (m)) —
→
− →
− →
−
(fαβ )∗ δx (ωy , Y y ) = (Fαβ )11 (δx )(ωy , Y y ), ω ∈ X ∗ (Vβ ), Y ∈ X (Vβ ),
→
− →
−
unde (T fαβ )11 (uα , T uα ) = (vβ , (Fαβ )11 ( T uα )) şi — reamintesc relaţia (17) —
aplicaţia Fαβ = (dfαβ )uα ∈ H(F, G) are formula
k  1  1
k X Y
s ∂ s ∂  ..   .. 
Fαβ X = Y , Jacuα fαβ · . = . . (33)
∂xs ∂y s k k
s=1 s=1 X Y
Astfel,
→
− −1 − →
(Fαβ )11 (δx )(ωy , Y y ) = δx (Fαβ
∗
(ωy ), Fαβ ( Y y ))
∗ −1 −→
= < Fαβ (ωy ), Fαβ ( Y y ) >F ∗ ,F
→
− →
−
= < ωy , Y y >G∗ ,G = δy (ωy , Y y ).
În particular, calculul anterior ne conduce la o nouă mărime, notată cu

Ω = (fαβ )∗ ω, şi anume transportul ı̂napoi al formelor diferenţiale (locale) —
reamintesc formula (18) —:
→
− →
−
< Ωx , X x >F ∗ ,F =< ωy , (fαβ )∗ ( X x ) >G∗ ,G , y = fαβ (x),
→
−
unde ω ∈ X ∗ (Vβ ) şi X ∈ X (Uα ), cf. [21, p. 136]. Aşadar, Ωx = f ∗ (ωf (x) ) =
f ∗ ωf (x) . Evident, transportul ı̂napoi al formelor necesită doar netezimea
funcţiei fαβ şi nu bijectivitatea ei, cf. [2, p. 59, Exercise 1.7D]. “Urcând” pe
varietăţi şi trecând la câmpuri, transportul ı̂napoi al câmpurilor covectoriale
este caracterizat de relaţia — notaţia ı̂n dualitate pe câmpuri se exprimă
→
− →
− →
−
prin formula < αy , Z y >= (< α, Z >)(y) = (< α, Z > ◦f )(x) iar f este un
difeomorfism —
→
− →
−
< f ∗ ω, X >X ∗ (Sα0 ),X (Sα0 ) =< ω, f∗ X >X ∗ (R0β ),X (R0β ) ◦f, (34)
→
−
unde ω ∈ X ∗ (Rβ0 ) şi X ∈ X (Sα0 ).
Fiind dată aplicaţia g ∈ F (Rβ0 ), formula (34) ne conduce la
→
− →
−
< f ∗ (dg), X >X ∗ (Sα0 ),X (Sα0 ) = < dg, f∗ X >X ∗ (R0β ),X (R0β ) ◦f
→
−
= < d(g ◦ f ), X >X ∗ (Sα0 ),X (Sα0 ) .
38
Vezi [21, p. 137, Lemma 6.12].
Revenind la derivata Lie a câmpurilor tensoriale, se observă că operatorul
(f∗ )−1 L −→ f : Tsr (Sα0 ) → Tsr (Sα0 ), unde f : M → N este un difeomorfism,
f∗ X ∗
ı̂ndeplineşte toate condiţiile cerute de teorema lui Willmore, deci — dată
fiind unicitatea operatorului cu aceste proprietăţi — are loc egalitatea
→
− →
− −
→
L −→ f T = f∗ L−
→T, T ∈ Tsr (Sα0 ),
f∗ X ∗ X

În sfârşit, pentru a scrie “fără coordonate” derivata Lie, folosim notaţia
→
− → −
− →
L−→ T = [ X , T ]. Atunci,
X
→ →
− − →
− →
−
[ X , T ](ω1 , . . . , ωr , X 1 , . . . X s ) (35)
→ −
− → →
− →
−
= [ X , T (ω1 , . . . , ωr , X 1 , . . . X s )]
r
→
− →
− →
− →
−
− T (ω1 , . . . , [ X , ωl ], . . . , ωr , X 1 , . . . , X s )
l=1
s
−
→ →
− → →
− − →
−
− T (ω1 , . . . , ωr , X 1 , . . . , [ X , X w ], . . . , X s ),
w=1
cf. [2, p. 88].
1.6 Calcul covectorial

Fie varietatea diferenţială reală k–dimensională M şi F (M)–modulul câm-
purilor ei tensoriale de tip (0, n) Tn0 (M), unde n ≤ k. Elementele mulţimii
F (M) sunt considerate 0–forme şi vom utiliza notaţia tensorială pentru a
desemna produsele:
→
− −
→ →
−
f ⊗ T = f · T, f ∈ F (M), T ∈ Tn0 (M).
Mulţimea câmpurilor tensoriale antisimetrice 21 din Tn0 (M) se notează cu

Ωn (M):
− −
→ → →
− →−
− → →
−
T ( X 1 , . . . , X n ) = (sign τ ) · T ( X τ (1) , . . . , X τ (n) ), τ ∈ Sn ,
→
− → −
− →
pentru orice X i ∈ X (M). De asemeni, Ωnm (M) = { T m : T ∈ Ωn (M)}, unde
m ∈ M. În particular, Ω1 (M) = X ∗ (M). Elementele mulţimii Ωn (M) se
numesc (câmpuri de) n–forme diferenţiale pe varietatea M, cf. [21, p. 302].
21
În limba engleză, skew-symmetric.
39
Are loc identitatea
− −
→ → →
− → −
− → →
−
T ( X 1 , . . . , X n ) = Alt( T )( X 1 , . . . , X n )
1 →−
− → →
− −
→
= (sign τ ) T ( X τ (1) , . . . , X τ (n) ), T ∈ Ωn (M),
n! τ ∈S
n
unde Alt : Tn0 (M) → Tn0 (M) reprezintă aplicaţia (proiecţia) de alternanţă
ori operatorul de antisimetrizare 22 , vezi [21, p. 295] sau [8, p. 34, Definiţia
1.2.11].
Introducem operaţia numită produs exterior 23 prin formula
(p + q)!
ω∧θ = Alt (ω ⊗ θ), ω ∈ Ωp (M), θ ∈ Ωq (M),
p!q!
cf. [2, p. 102, Definition 2.3.4]. Ca de obicei, ωm ∧ θm = (ω ∧ θ)m , unde

m ∈ M. De asemeni, (ω ∧ θ) ∧ ζ = ω ∧ (θ ∧ ζ), ceea ce ne permite să definim
produsul multiplu:
ω ∧ θ ∧ ζ = (ω ∧ θ) ∧ ζ.
În particular,
→
− →
− →
−
(ω 1 ∧ . . . ∧ ω p )( X 1 , . . . , X p ) = det ((ω i ( X j ))i,j∈1,p), p ≤ k,
→
−
unde ω i ∈ Ω1 (M) şi X j ∈ X (M). Vezi [21, p. 300, Proposition 12.8].
Are loc identitatea fundamentală (locală)

ω = ω(∂i1 , . . . , ∂in ) ⊗ dxi1 ∧ . . . ∧ dxin
i1 <...<in

= ω(∂i1 , . . . , ∂in )dxi1 ∧ . . . ∧ dxin , ω ∈ Ωn (Sα0 ), (36)
i1 <...<in
cf. [21, p. 303].

'
k
Spaţiul liniar real Ω∗ (M) = Ωn (M), dotat cu “ı̂nmulţirea” dată de
n=0
→
− →
− →
−
produsul exterior — aici, f ∧ T = f ⊗ T , unde f ∈ F (M) şi T ∈ Tn0 (M)
—, constituie algebra exterioară (Grassmann) a varietăţii diferenţiale M, cf.
[2, p. 104, Definition 2.3.6]. Această algebră este gradată 24 sau graduată,
22
Sau alternator , cf. [19, p. 57].
23
În limba engleză, wedge-product .
24
În limba engleză, graded .
40
adică Ωp (M)∧Ωq (M) ⊆ Ωp+q (M), cf. [21, p. 301], [8, p. 302, Definiţia 4.3.4].
Se observă că Ωn (M) = {0}, unde n > k. Vezi [21, p. 297, Proposition 12.5].
Spaţiul liniar real 1–dimensional Ωkm (M ) = {c · dx1m ∧ . . . ∧ dxkm : c ∈ R}
admite două orientări, corespunzând claselor de echivalenţă ale formelor-volum
dx1m ∧ . . . ∧ dxkm , respectiv −dx1m ∧ . . . ∧ dxkm . Alegerea uneia dintre clase ı̂nseamnă
introducerea unei orientări pe fibrele lui T M , cf. [2, p. 105, Definition 2.3.8].
Orientarea varietăţii conexe M este echivalentă cu existenţa unui câmp de forme-
volum neted, notat dvol ∈ Ωk (M ), astfel ı̂ncât (dvol)m = 0 pentru orice m ∈ M .
Vezi [2, p. 123, Theorem 2.5.5], [28, p. 301, Lemma 7.5].
Schimbări de variabile şi transport ı̂nainte

Folosind notaţiile ı̂n dualitate, ne interesăm de consistenţa definiţiei punc-
tului (m, dxjm ) ∈ T ∗ M. Astfel — aici, Tm∗ M = (Tm M)∗ —,
( )
j ∂
1 = dxm , j
∂xm Tm∗ M,Tm M
( ) ( )
j −1 ∂ −1 ∗ j ∂
= dxm , (ϕα )∗ j = (ϕα ) (dxm ), j ,
∂xuα Tm∗ M,Tm M ∂xuα Tu∗α F,Tuα F
unde (ϕ−1 ∗ −1
α ) desemnează transpusa aplicaţiei de transport ı̂nainte (ϕα )∗ .
Aşadar, dxjuα = (ϕ−1 ∗ j
α ) (dxm ), cf. [2, p. 110, Notation 2.4.4]. Vezi Figura
21.
Mai departe,
( ) ( )
j ∂ j ∂
1 = dxm , j = dxuα , j
∂xm Tm∗ M,Tm M ∂xuα Tu∗α F,Tuα F
( )
∂
= dxjm , (ϕ−1
β )∗ τβα (m)
∂xjuα T ∗ M,T M
( ) m m
∂
= (ϕ−1 ∗ j
β ) (dxm ), τβα (m)
∂xjuα Tu∗ F,Tuβ F
( ) β
∂
= [τβα (m)]∗ (?), j .
∂xuα Tu∗α F,Tuα F
Egalitatea [τβα (m)]∗ (?) = dxjuα ne conduce la formula funcţiei de tranziţie

a fibratului cotangent — conform expresiei (25) —
(τβα )01 (m) : Tu∗α F ≡ F ∗ → F ∗ , (τβα )01 (m) = {[τβα (m)]∗ }−1 ,
adică (τβα )01 (m)( ) = {[Jacuα ϕβα ]T }−1 · , cf. [6, p. 56]. Aici, “semnul
ı̂ntrebării” este ? = (τβα )01 (m)(dxjuα ).
41
Fără a mai disemina ı̂ntre puncte, vectori legaţi şi direcţii ı̂n spaţiul liniar
real F ∗ , reamintesc că aplicaţia (τβα )01 (m) realizează paralelismul — ı̂ntre
fibre — dintre cantităţile dxjuα ∈ Tu∗α F = F ∗ şi (dxjuα )1 ∈ Tu∗β F = F ∗ .
Figura 21
În sfârşit, fiind dat difeomorfismul f : M → N, transportul ı̂nainte vec-

torial/covectorial este efectuat via formulele: (33) şi — din nou x = uα ,
respectiv y = vβ —
k    
k ω1 ξ1
0  ..  T  .. 
(Fαβ )1 s
ωs dx = s
ξs dy , . = [Jacuα fαβ ] · . .
s=1 s=1 ωk ξk
→
−
Aceste două tipuri de schimbare a coeficienţilor fac ca vectorii tangenţi X m ,
unde m ∈ M , să fie numiţi contravarianţi iar vectorii cotangenţi ωm covarianţi ,
cf. [21, p. 128].
♣♣♣
Plecând de la expresia locală (36) a n–formelor diferenţiale, şi anume

ω= ωi1 ...in dxi1 ∧ . . . ∧ dxin , ωi1 ...in ∈ F (Sα0 ),
i1 <...<in
introducem o antiderivare 25 d ı̂n algebra Grassmann Ω∗ (M) a varietăţii M;

adică, d este R–liniară, d(Ωn (M)) ⊆ Ωn+1 (M),
d(ω ∧ ζ) = dω ∧ ζ + (−1)ord ω ω ∧ dζ, ω ∈ Ωn (M), ζ ∈ Ωp (M), (37)
25
Se poate folosi şi termenul de derivare gradată de ordinul −1, cf. [19, p. 358].
42
unde ord ω = n — ordinul formei ω — şi n, p ≥ 0, respectiv
d(f ) = df, f ∈ Ω0 (M) = F (M), d ◦ d = 0.
În particular, dω = d(0) = d(2 ⊗ ω) = 2dω când ord ω > k, de unde dω = 0.

Antiderivarea d, numită derivare exterioară, este dată prin formula

dω = dωi1 ...in ∧ dxi1 ∧ . . . ∧ dxin ,
i1 <...<in
cf. [2, p. 111, Theorem 2.4.5]. De exemplu, pentru ω = ω12 dx ∧ dy + ω23 dy ∧

dz + ω31 dz ∧ dx, avem
dω = (∂z ω12 + ∂x ω23 + ∂y ω31 )dx ∧ dy ∧ dz,
cf. [25, p. 53].

Formula (37) arată că, pentru a stabili egalitatea d2 = 0, este suficient să
calculăm d2 (f ), unde f ∈ F (Sα0 ). Astfel, — observăm că d(dxj ) = d(1·dxj ) =
d1 ∧ dxj = 0 —
k
∂f
d2 (f ) = d(df ) = d j
dxj
j=1
∂x
k
∂f
= d j
∧ dxj
j=1
∂x
∂2f ∂2f

= j ∂xq
− q j dxj ∧ dxq = 0.
j<q
∂x ∂x ∂x
→
−
Fiind dat X ∈ X (M), putem introduce şi antiderivarea i− → , numită
X
produs interior , cf. [2, p. 115, Definition 2.4.12], adică un operator R–liniar
→ (Ωn+1 (M)) ⊆ Ωn (M), care verifică identitatea
cu i−
X
i− → ω ∧ ζ + (−1)ord ω ω ∧ i−
→ (ω ∧ ζ) = i− → ζ, ω ∈ Ωn (M), ζ ∈ Ωp (M),
X X X
ı̂mpreună cu
→
−
→ (f ) = 0, f ∈ F (M),
i− → (ω) = ω( X ), ω ∈ X ∗ (M),
i−
X X
cf. [2, p. 121, Exercise 2.4B]. De asemeni, i− → ◦ i− → = 0.
X X
Antiderivarea i− → are formula
X
→
− →
− → −
− → →
−
→ ω)( X 1 , . . . , X n ) = ω( X , X 1 , . . . , X n ),
(i− ω ∈ Ωn+1 (M),
X
43
→
− →
−
unde X i ∈ X (M). În [20, p. 139] ea se numeşte contracţia cu X a formelor
diferenţiale.
Fiind dată funcţia netedă f : M → N, introducem următoarea gener-
alizare a formulei (34), şi anume
→
− →
− →
− →
−
< f ∗ (ωm ), ( X 1 )m , . . . , ( X n )m >=< ωf (m) , f∗ (( X 1 )m ), . . . , f∗ (( X n )m ) >,
→
−
unde ω ∈ Ωn (Rβ0 ), X i ∈ X (Sα0 ) iar (Sα0 , ϕα ), (Rβ0 , ψβ ) sunt hărţi locale ale
varităţilor M, respectiv N, pe care o vom numi ı̂n continuare transportul
ı̂napoi al n–formei diferenţiale ω. Vezi [2, p. 112, Definition 2.4.7]. Trecând
la câmpuri, putem scrie că
→
− →
− →
− →
−
< f ∗ ω, X 1 , . . . , X n >=< ω, f∗ X 1 , . . . , f∗ X n > ◦f.
Au loc următoarele egalităţi


 ω ∧ η = (−1)ord ω·ord η · η ∧ ω,
f ∗ (ω ∧ η) = f ∗ ω ∧ f ∗ η, (38)
 ∗
f (dω) = d(f ∗ ω),
cf. [2, p. 102, Proposition 2.3.5; p. 113, Theorem 2.4.9]. Într-adevăr, se

observă că — folosim notaţiile26 ψβ (w) = (y 1 (w), . . . , y h (w)), w ∈ Rβ0 , unde
h reprezintă dimensiunea varietăţii diferenţiale N —
→
− − → →
− →
−
< f ∗ (dy i ∧ dy j ), X 1 , X 2 > = < dy i ∧ dy j , f∗ X 1 , f∗ X 2 > ◦f
→
−
= det ((< dy p , f∗ X q >)p∈{i,j}; q∈{1,2} ) ◦ f
→
−
= det ((< d(y p ◦ f ), X q >)p∈{i,j}; q∈{1,2} )
→ −
− →
= < d(f ∗ y i ) ∧ d(f ∗ y j ), X 1 , X 2 >,
unde f ∗ g = g ◦ f pentru orice g ∈ F (Rβ0 ). Vezi [21, p. 310, Lemma 12.16].

De asemeni,


 L−→ (ω ∧ η) = L− → ω ∧ η + ω ∧ L−
→ η,

 X X X
 d(L− → ω) = L− → dω,
X X (39)
 L− → →
− → L−
ω = L− → ω − L−
→ L−→ ω,

 [ X , Y ] X Y Y X

 i− →− → ω = L− → ω − i−
→ i− → L−
→ ω,
[X,Y] X Y Y X
cf. [2, p. 115, Theorem 2.4.11; p. 121, Table 2.4-1].

26
Evident, y i ∈ F (Sα0 ) şi dy i = d(y i ) pentru orice i ∈ 1, h. Vezi şi [15, p. 165].
44
Vom proba cea de-a doua identitate (39) pentru 1–forme diferenţiale.
Astfel, ı̂ncepem prin a observa că
k
∂g k
∂ ∂g
d(f dg) = d f j dx = j
j
f s dxs ∧ dxj
j=1
∂x j,s=1
∂x ∂x
* ∂ ∂g ∂

∂g
+
= p
f q − q f p dxp ∧ dxq
p<q
∂x ∂x ∂x ∂x
D(f, g)
D(f, g) ∂u f ∂v f
= dx ∧ dx
p q
aici, =
D(xp , xq ) D(u, v) ∂u g ∂v g
p<q
= df ∧ dg, (40)
unde f, g ∈ F (Sα0 ).
Mai departe,
k

→ (dω) = L−
L− → d ωj dxj
X X
j=1

k
= → (dωj ) ∧ dxj + dωj ∧ L−
[L− → (dxj )]
X X
j=1

k
→
−
= [d( X (ωj )) ∧ dxj + dωj ∧ dX j ]
j=1
k k
− →
(via (40)) = d X (ωj )dxj + d ωj dX j
j=1 j=1
k

k
= d → (ωj ) ⊗ dxj
L− +d ωj ⊗ L−
→ (dxj )
X X
j=1 j=1
→ ω).
= d(L−
X
Pentru cea de-a treia identitate (39), ne rezumăm la cazul ω = df , unde
f ∈ F (Sα0 ). Atunci,

L− →−→ df = d L − →−→ f = d L− → L− →f − d L−→ L− →f
[X,Y] [X,Y] X Y Y X

(via (32)) = L− → d L− →f − d L− → L− →f
X Y Y X
= L− → L− → (df ) − d L− → L− →f
X Y Y X
= L− → ◦ L−
→ − L− → ◦ L− → (df ).
X Y Y X
45
Reamintesc identitatea lui Jacobi (27), care poate fi rescrisă drept

→
− →
−
L− →−→ Z = L− → ◦ L−→ − L− → ◦ L−→ ( Z ). (41)
[X,Y] X Y Y X
Cum derivata Lie — a tensorilor de tip (r, s) — satisface regula lui Leibniz
ı̂n raport cu produsul tensorial, identităţile (27), (41) ne conduc la egalitatea

→
− →
− →
−
L−→−→ ( T ) = L− → ◦ L−→ − L− → ◦ L− → ( T ), T ∈ Tsr (M).
[X,Y] X Y Y X
De asemeni, sunt valabile relaţiile

∗ ∗
i ∗−
→ (f ω) = f → ,
i− ω
f X X
→
− →
−
unde f ∗ X = (f −1 )∗ X , respectiv — aici, ord ω = n; reamintesc expresia (35)
a derivatei Lie —

→
− →
− →
− →
−
→ ω ( X 1 , . . . , X n ) = L−
L− → (ω( X 1 , . . . , X n ))
X X
n
→
− → −
− → →
−
− ω( X 1 , . . . , [ X , X i ], . . . , X n )
j=1
şi — “pălăria” semnifică lipsa argumentului —
−
→ →
− n+1
→
− →
−
% →
−
(dω)( X 1 , . . . , X n+1 ) = (−1)n L− → (ω( X 1 , . . . , X i , . . . , X n+1 ))
Xi
j=1
→ −
− → − → →
−
% →
−
% →
−
+ (−1)j+s ω([ X j , X s ], X 1 , . . . , X j , . . . , X s , . . . , X n+1 ),
j<s
cf. [2, p. 116, Proposition 2.4.14; p. 117, Proposition 2.4.15].

În sfârşit, au loc identităţile27

 L− → ω = i− → ◦ d + d ◦ i−
→ (ω),
X X X
 L − → ω = f L− → ω + df ∧ i−
→ ω,
fX X X
cf. [20, p. 142, Proposition 5.3].

27
Prima relaţie este formula magică a lui E. Cartan, cf. [5, p. 88, Theorem 2.6.3].
46
1.7 Fibrate tangent, fibrate derivare şi spaţii jet
Relaxăm ı̂n această secţiune noţiunea de fibrat vectorial, considerând obi-
ectul matematic fibrat 28 dat de 4–uplul O = (E, πE , M, F ) ı̂n care spaţiul
total E este o varietate diferenţială reală (n + p)–dimensională, secţiunea
zero M şi modelul fibrelor F sunt varietăţi diferenţiale reale n–, respectiv
p–dimensionale iar πE : E → M reprezintă proiecţia standard (C ∞ ) pe
secţiunea zero.
Fiind dat atlasul (Rγ , ψγ )γ∈B care asigură structura diferenţială pe vari-
etatea F , cf. [20, p. 23], bijecţia (nu neapărat liniară) Φm,α permite intro-
ducerea unei structuri de varietate diferenţială reală p–dimensională pe fibra
Fm via atlasul (Φ−1 m,α (Rγ ), ψγ ◦ Φm,α )α∈A,γ∈B . Variaţia netedă a funcţiilor de
tranziţie este recuperată prin introducerea aplicaţiei τ βα : ϕα (Sα0 ∩Sβ0 )×F →
F cu formula
τ βα (uα , vα ) = τβα (m)(vα ), m = ϕ−1
α (uα ),
căreia ı̂i cerem să fie C ∞ ı̂ntre varietatea diferenţială produs Uαβ × F , vezi
[21, p. 20, Example 1.22], unde Uαβ = ϕα (Sα0 ∩ ϕ0β ) ∈ T (Rn ) şi varietatea F .
Baza topologiei pe mulţimea E este dată de mulţimile Vα = ηα−1 (Wα )
pentru Wα ∈ T (Uα × F ) şi α ∈ A iar aplicaţiile de legătură29 ale atlasului
varietăţii E sunt
(ζβ ◦ ζα−1 )(uα , vα ) = (ϕβα (uα ), τ βα (uα , vα )), (42)
unde uα ∈ Uα , vα ∈ Φm,α (π2 (m)(Vα )).
Vom construi ı̂n continuare fibratul tangent (vectorial) al fibratului E,
şi anume (T E, πT E , E, Rn × Rp ). Pentru G = Rn , introducem modelul —
impropriu denumit local , defapt intermediar —

T(uα ,vα ) (G × F ). (43)
(uα ,vα )∈Wα
Cum T (G × F ) = T G × T F , cf. [2, p. 47, Proposition 1.6.14], şi T G G

— ţinând seama de baza canonică a spaţiului liniar G, identificăm
vectorii
liberi cu punctele spaţiului metric G —, modelul devine Hα , unde
(uα ,vα )∈Wα
Hα = T(uα ,vα ) (G × F ) = Tuα G × Tvα F = G × Tvα F.

Pe acest model se bazează conceptul de sumă a fibratelor πi : Ei → Mi , unde
i ∈ {1, 2}, adică π1 × π2 : E1 × E2 → M1 × M2 , vezi [2, p. 41, Exercise 1.5C],
pentru fibratele locale (vectoriale) Uα × G şi Rα × F .
28
În limba engleză, fiber bundle.
29
Vezi şi [25, p. 31].
47
Considerând mulţimea T E drept setul “punctelor” 1e = ((m, vm ), (−
→
w m,
−
→ →
− →
− →
−
ξ m )) = (m, vm , w m , ξ m ), unde e = (m, vm ) ∈ E, w m ∈ Tm M, vm ∈ Fm
→
−
— fibra lui E prin m ı̂n “vechile” notaţii — şi ξ m ∈ Tvm (Fm ), o hartă de
coordonate (de varietate) pe T E este generată de bijecţia
((ϕα , Φm,α ), ((ϕα )∗ , (Φm,α )∗ )) ≡ (ϕα , Φm,α , (ϕα )∗ , (Φm,α )∗ ). (44)
Reamintesc calculul (20). În “limbajul” derivărilor, el se citeşte astfel:

−
→ →
− →
− →
−
X uα (ζ) = ((ϕα )∗ X m )(ζ) = X m (ζ ◦ ϕα ) = X m (ζ ◦ ϕα ◦ ϕ−1
β ◦ ϕβ )
→
− →
−
= ((ϕβ )∗ X m )(ζ ◦ ϕα ◦ ϕ−1 −1
β ) = X uβ (ζ ◦ ϕβα ),
unde ζ este o funcţie netedă cu valori reale definită ı̂n vecinătatea punctului uα ,
→
− →
−
adică (ϕβα )∗ X uα = X uβ şi ΦTm,α = (ϕα )∗ — aici, ΦTm,α este bijecţia dintre fibra
Tm M a fibratului tangent al varietăţii M şi modelul său G —. Vezi şi [15, p. 161].
Pentru a preciza funcţiile de tranziţie ale noului fibrat T E, observăm
că ele sunt generate de manipularea ultimilor doi termeni ai 4–uplului (44),
adică
, -
(ϕβα )∗ , (τ βα )∗ : G × Tvα F → G × Tvβ F, τ βα = Φm,β ◦ Φ−1
m,α .
Cu alte cuvinte, plecând de la (42), putem scrie că
(d(ζβ ◦ ζα−1 ))(uα ,vα )

= ((dϕβα )uα , (dτ βα )(uα ,vα ) )
, -
= Jacuα ϕβα · , ∂uα τ βα (uα , vα )( ) + ∂vα τ βα (uα , vα )( ) ,
deci funcţia de tranziţie χβα (e) : Hα → Hβ = G × Tτ βα (uα ,vα ) F , unde e ∈ E,

are formula

→
− →
−
gα , ξ α → Jacuα ϕβα · gα , ∂uα τ βα (uα , vα )(gα ) + ∂vα τ βα (uα , vα )( ξ α ) .
Până acum, ı̂n modelul (43) am folosit doar structura de varietate diferen-
ţială a fibrei Hα . Pentru a ajunge la un fibrat vectorial, trebuie precizate
operaţiile liniare pe Hα .
Sume directe de vectori

Fie (E, +E , ·E ) şi (F, +F , ·F ) spaţii vectoriale reale m–, respectiv n–dimen-
sionale, iar familiile (ei )i∈1,m şi (fj )j∈1,n baze ale lor. Notăm cu (αi )i∈1,m şi
(β j )j∈1,n dualele acestor baze, adică
< αk , ei >E ∗ ,E = δik , < β l , fj >F ∗ ,F = δjl .
48
Fie E ⊕ F mulţimea tuturor obiectelor
λe + µf = λ ·E e + µ ·F f, e ∈ E, f ∈ F, λ, µ ∈ R, (45)
dotată cu operaţiile de adunare — pe componente —
(λe + µf) + (γg + ζh) = (λ ·E e +E γ ·E g) + (µ ·F f +F ζ ·F h),
unde γ, ζ ∈ R, g ∈ E, h ∈ F , şi ı̂nmulţire cu scalari
ψ · (λe + µf) = (ψλ) ·E e + (ψµ) ·F f, ψ ∈ R,
cf. [21, p. 580]. Spaţiul liniar real (E ⊕ F, +, ·) constituie suma directă a

spaţiilor E, F .
În particular, vectorul nul al spaţiului E ⊕ F este 0E + 0F . Făcând identi-
ficările
e ≡ e + 0F , f ≡ 0E + f,
deducem că E, F ⊂ E ⊕ F . O bază a acestui spaţiu este dată de familia

{e1 , . . . , em , f1 , . . . , fn }.
Mai departe, (E ⊕ F )∗ = E ∗ ⊕ F ∗ . Aici,
< α + β, e + f >E ∗ ⊕F ∗ ,E⊕F =< α, e >E ∗ ,E + < β, f >F ∗ ,F .
În particular, pentru α ∈ E ∗ , f ∈ F , avem
< α, f >E ∗ ⊕F ∗ ,E⊕F =< α + 0F ∗ , 0E + f >E ∗ ⊕F ∗ ,E⊕F = 0.
Ţinând seama de reflexivitatea spaţiilor euclidiene, deducem că (E ⊕

F )∗∗ = E ⊕ F . Un caz important este dat de F = E ∗ . Aici, (E ⊕ E ∗ )∗ =
E ∗ ⊕ E.
♣♣♣
Revenind la fibra model Hα , organizăm mulţimea G × Tvα F ca suma

directă G ⊕ Tvα F cu ajutorul expresiei (45):

→
− →
− →
− →
−
gα , ξ α = (gα , 0 ) + OG , ξ α = gα + ξ α .
Fibratul tangent al fibratului E este structurat acum ca fibrat vectorial .

Dacă pe F = Rp structura diferenţială este generată de harta de coor-
donate globală (Rp , idRp ) şi ţinem seama de operaţiile liniare, iar aplicaţiile
49
bijective (Φm,α )m∈M,α∈A sunt liniare, vom regăsi ı̂n 4–uplul O de la ı̂nceputul
secţiunii fibratul vectorial (E, πE , M, Rp ).
În cazul particular al unui fibrat vectorial E, ı̂n contrucţia fibratului tan-
gent T E vom face identificarea Tvm (Fm ) = Fm — fibra Fm este un spaţiu
→
− →
−
vectorial euclidian —, deci 1e = (m, − →v m, →
−w m , ξ m ), unde −
→
v m , ξ m ∈ Fm , şi
(τ βα )∗ : G × F → F . Aici, modelul (43) se rescrie drept

(Uα × Rα ) × (G × F ) = (G × F ), (46)
(uα ,vα )∈(Uα ×Rα )
unde F = Rp , Rα ∈ T (F ). Dacă (T M, πT M , M, Rn ) este fibratul tangent al

varietăţii diferenţiale reale n–dimensionale M, cu procedeul anterior, putem
construi fibratul dublu tangent al varietăţii M, şi anume (T 2 M, πT 2 M , T M, Rn
× Rn ), unde T 2 M = T (T M) = T E. De asemeni, putem introduce pe
mulţimea T E o a doua fibrare, şi anume fibrarea derivare, cf. [22, p. 11].
Într-adevăr, cum proiecţia πE : E → M este netedă (ı̂ntre varietăţi), tan-
genta sa T πE : T E → T M va fi un morfism de fibrate vectoriale dat ı̂n co-
ordonate locale de expresia ((uα , vα ), (wα , ξα )) ≡ (uα , vα , wα , ξα) → (uα , wα ).
Pentru a “refibra” mulţimea T E, avem nevoie de formula trivializărilor locale.
Astfel, ı̂n coordonate locale, aplicaţia ηα : Sα → (fibratul model) — unde Sα
desemnează, ı̂n “vechile” notaţii, o mulţime deschisă din atlasul de trivializări
locale deja existent pe T E — va fi (uα , vα , wα , ξα ) → (uα , wα , vα , ξα ). Noul
fibrat model este

(Rα × F ) = (Uα × G) × (Rα × F ). (47)
(uα ,wα )∈(Uα ×G)
Cum fibra model Rα × F este doar o varietate diferenţială reală 2p–

dimensională, avem nevoie de operaţii liniare pentru a obţine un fibrat vec-
torial. Pentru aceasta realizăm o modificare a modelului:

T (Rα × F ) = (Uα × G) × (F × F ),
(uα ,wα )∈(Uα ×G)
ı̂n care operaţiile liniare au sens: F × F = F ⊕ F . În coordonate locale,

operaţiile liniare cu elementele mulţimii T E “refibrate” se scriu sub forma
(uα, vα , wα , ξα) ⊕ λ(uα , vα , wα , ξα ) = (uα , vα + λvα , wα , ξα + λξα ),
vezi [22, p. 11]. Rezultatul operaţiei se găseşte ı̂n T E — pentru aceasta este
suficient să luăm Rα = F ı̂n (46) —.
În concluzie, dacă imaginăm mulţimea T E drept setul “punctelor” 1e =
→
− → − →
(m, −
→v m, →
−
w m , ξ m ), fibrarea tangentă are fibra T(m,− → −
v m ) E = {( w m , ξ m ) :
50
−
→ →
−
w m ∈ Tm M, ξ m ∈ Fm } prin 1e iar fibrarea derivare are fibra T der − → E =
(m, w m )
→
− →
−
{(−v m, ξ m) : −
→ →v m , ξ m ∈ Fm } prin 1e.
Fie acum (T E, πT E , E, Rn × Rp ) fibratul tangent al fibratului vectorial
(E, πE , M, Rp ). Luând e = (m, − →v m ) ∈ E, considerăm scufundarea fibrei
Fm ı̂n E, adică im : Fm → E cu formula im (− →v m ) = (m, −
→
v m ) pentru orice
→
−v m ∈ Fm . Aplicaţia tangentă T im — aici, fibra Fm este un spaţiu vectorial
euclidian —
→
− →
−
T Fm = Fm × Fm → T E, (−
→
v m , ξ m ) −→ (m, −
→
v m , OTm M , ξ m )
→
−
ne conduce la liftul vertical al vectorului ξ m peste vectorul →
−
v m:
−
→ →
−
ξ m −→ ((m, →
−
v m ), (OTmM , ξ m )) ∈ T(m,−
→
v m ) E.
Cum30 m ≡ OTm M , introducem suma directă (Whitney) de fibrate peste baza

(secţiunea zero) M cu formula

E⊕E = Fm ⊕ Fm , E = ({m} × Fm ),
m∈M m∈M
cf. [15, p. 192, Propoziţia 1], şi scriem liftul ca o aplicaţie netedă V : E⊕E →
→
− →
−
T E cu formula V (− v m ⊕ ξ m ) = (m, −
→ →
v m , OTm M , ξ m ). În particular, dacă
E = T M şi pe fibratul T 2 M considerăm fibrarea derivare, atunci V devine
un morfism de fibrate vectoriale.
Tot pentru fibratul vectorial O = (E, πE , M, Rp ), fie T πE : T E → T M
→
−
tangenta proiecţiei cu formula (T πE )(m, − →v m, →
−
w m , ξ m ) = (m, − →
w m ). Evi-
dent, ea “duce” fibra T(m,− →v m) E ı̂n fibra T m M, deci constituie un morfism
de fibrate vectoriale. Nucleul său ı̂n raport cu fibrele31 , adică reuniunea dis-
junctă a nucleelor din fibre, este un subfibrat vectorial al fibratului tangent
T E, numit fibratul vertical (V (E), πV (E) , M, Rp ) al fibratul O. Vezi [21, p.
199], [15, pg. 208, 328; p. 190, Propoziţia 3]. Cu alte cuvinte, v ∈ V (E)
→
−
ı̂nseamnă că v = (m, −→v m , OTm M , ξ m ). Facem legătura cu liftul vertical scri-
ind V (E ⊕ E) = V (E), cf. [22, pg. 10, 11]. În afară de tangenta proiecţiei,
T πE , putem introduce şi proiecţia verticală PV E : V (E) → E cu formula
→
− →
−
(PV E )(m, −→v m , OTm M , ξ m ) = (m, ξ m ).
Revenind la fibratul dublu tangent, ı̂ntre cele două fibrări pe mulţimea
2
T M se poate introduce o aplicaţie idempotentă χM , numită aplicaţie de
30
În [15, p. 208], “cantitatea” E ⊕ E este interpretată drept π ∗ E, adică pull-back -ul
fibratului (E, π, M, F ) prin aplicaţia netedă π : E → M .
31
În limba engleză, fiber-wise.
51
inversare 32 sau involuţie canonică pe varietatea diferenţială M, cf. [2, p. 50,
Exercise 1.6D], care face comutativă diagrama următoare:
χM
T 2M −−−
−→
− T 2M
πT M | | Tπ
↓ ↓ M
id T M
TM −−−
−→
− TM
şi are formula

→
− →
−
χM (m, −
→
v m, −
→
w m , ξ m ) = (m, −
→
w m, −
→
v m , ξ m ), χM ◦ χM = id T 2 M .
Perechea (χM , id T M ) constituie o funcţie de fibrate 33 ı̂ntre cele două fibrate

definite pe T 2 M, vezi [21, p. 115].
Punctele fixe ale aplicaţiei χM ne conduc la jeturile de ordinul al doilea
2
J0 (R, M), cf. [22, p. 14]. Pentru a defini aceste cantităţi, fie M şi N
două varietăţi diferenţiale reale de dimensiuni n şi p. Pentru m ∈ M, fie
Op m ∈ T (M) o vecinătate deschisă a punctului m şi f , g : Op m → N două
aplicaţii netede (C ∞ ). Spunem că f şi g sunt tangente de ordinul r ≥ 1 dacă
tangentele lor de ordinul r sunt egale ı̂n punctul m. Clasa acestei relaţii de
echivalenţă se notează cu [f, m]r = Jfr (m) şi se numeşte r–jetul aplicaţiei f cu
sursa m şi ţinta f (m). În coordonate locale, ı̂n raport cu hărţile (Sα0 , ϕα )α∈A
şi (Rβ0 , ψβ )β∈B , funcţiile fαβ , gαβ : ϕα (Sα0 ) → ψβ (Rβ0 ) — vezi Figura 17 —
au (primii) aceeaşi r coeficienţi ai dezvoltării ı̂n serie Taylor (fără termenul
constant fαβ (uα ) = gαβ (uα )), cf. [12, p. 9].
Pentru E = Rn , F = Rp , fie Polyr (n, p) spaţiul vectorial real al poli-
noamelor fără termeni liberi, cu n variabile şi coeficienţi ı̂n F , de grad cel
mult r, adică al expresiilor formale cu număr finit de coeficienţi nenuli ı̂n F :
.
n
n
ak X k , Xk = Xiki , k = (k1 , · · · , kn ), ki ≤ r, k = 0,
k∈Nn i=1 i=1
/
r
cf. [19, p. 60, Remark 5.14]. Are loc identitatea Polyr (n, p) = Ljsym (E, F ),
j=1
unde Ljsym (E, F ) reprezintă spaţiul vectorial real al aplicaţiilor j–liniare si-
metrice ı̂ntre E şi F . Identităţile de polarizare ale polinoamelor — vezi [19,
p. 84, Lemma 7.13] — permit această “formulare” a spaţiului polinoamelor.
32
În limba engleză, flip mapping, cf. [22, p. 13].
33
În limba engleză, bundle map. Se utilizează şi terminologia (idT M –) morfism de fibrate,
cf. [15, p. 178].
52
De exemplu,
1
a12 X1 X2 = [−a12 (X0 + X1 )2 − a12 (X0 + X2 )2 + a12 (X0 + X1 + X2 )2
2
+ a12 X02 ],
unde X0 este o variabilă arbitrară.

Luând uα + h ∈ Uα , cu |h| < 1 suficient de mic, şi polinomul P ∈
0
Polyr (n, p), putem introduce clasa de echivalenţă [fαβ , uα ]r = (uα , vβ , P )r ,
0 0
unde fαβ : Uα → Vβ are formula fαβ (uα + h) = vβ + P (h), vβ ∈ Vβ . Astfel,
vom face identificarea

J r (Uα , Vβ ) = (uα, vβ , P )r ≡ Uα × Vβ × Polyr (n, p),
(uα ,vβ )∈(Uα ×Vβ )
cf. [19, p. 431]. Pentru a simplifica notaţiile, scriem (uα , vβ , P )r = (uα , vβ ,

0
fαβ )r .
Exprimăm cantitatea Jfr (m) cu ajutorul reprezentantului local fαβ al
funcţiei f . Mai precis, coeficienţii polinomului P dat de dezvoltarea ı̂n serie
Taylor permit “organizarea”:
0
Jfr (m) = Jfrαβ (uα ) = (uα , vβ , fαβ )r (48)
= (fαβ (uα ), L(uα), · · · , Lr (uα )), Li (uα ) = (difαβ )uα , i ∈ 1, r.
Pentru mulţimile U ∈ T (E), V ∈ T (F ) şi difeomorfismele g : U →

Uα , h : Vβ → V , introducem difeomorfismele J r (g, Vβ ) : J r (Uα , Vβ ) →
J r (U, Vβ ) cu formula J r (g, Vβ )([fαβ , uα ]r ) = [fαβ ◦ g, g −1(uα )]r şi J r (Uα , h) :
J r (Uα , Vβ ) → J r (Uα , V ) cu formula J r (Uα , h)([fαβ , uα ]r ) = [h ◦ fαβ , uα ]r care
descriu transportul ı̂napoi , respectiv transportul ı̂nainte al r–jeturilor. Evi-
dent, [J r (g, Vβ )]−1 = J r (g −1, Vβ ) şi [J r (Uα , h)]−1 = J r (Uα , h−1 ).
Pe baza acestor aplicaţii, probăm independenţa jetului Jfr (m) de reprezen-
tanta locală fαβ a funcţiei f . Mai precis, fie alte două hărţi de coordonate
locale (Sα0 , ϕα ) şi (Rβ0 , ψβ ), unde ϕα (Sα0 ) = Uα , ψβ (Rβ0 ) = Vβ , ı̂mpreună
cu aplicaţiile de legătură ϕα α şi ψβ β . Atunci, cum fα β = ψβ β ◦ fαβ ◦ ϕαα ,
avem
[fαβ , uα ]r = [fαβ ◦ ϕ−1 −1

α α ◦ ϕα α , ϕα α (ϕα α (uα ))]r
= [fαβ ◦ ϕ−1 −1
α α ◦ ϕα α , ϕα α (uα )]r = J (ϕα α , Vβ )([fαβ ◦ ϕαα , uα ]r )
r
şi
[fαβ ◦ ϕαα , uα ]r = [ψββ ◦ ψβ β ◦ fαβ ◦ ϕαα , uα ]r = [ψββ ◦ fα β , uα ]r
= J r (Uα , ψββ )([fα β , uα ]r ),
53
de unde
[fαβ , uα ]r = (J r (ϕα α , Vβ ) ◦ J r (Uα , ψββ ))([fα β , uα ]r )

= J r (ψββ , ϕα α )([fα β , uα ]r ).
Pentru f : Sα0 → Rβ0 , uα = ϕα (m) şi ψβ (f (m)) = vβ = fαβ (uα ), avem

egalităţile
[f, m]r = [f ◦ ϕ−1 −1 0 −1

α ◦ ϕα , ϕα (ϕα (m))]r = J (ϕα , Rβ )([f ◦ ϕα , uα ]r )
r
= J r (ϕα , Rβ0 )([ψβ−1 ◦ ψβ ◦ f ◦ ϕ−1

α , u α ]r )
= (J r (ϕα , Rβ0 ) ◦ J r (Uα , ψβ−1 ))([fαβ , uα]r ) = J r (ψβ−1 , ϕα )([fαβ , uα ]r ).
Putem ı̂n acest moment construi varietatea diferenţială a r–jeturilor. Mai

precis, folosind notaţia Jfr (m) = (m, f (m), f 0 )r , unde aplicaţia f 0 : Sα0 → Rβ0
0
are reprezentanta locală fαβ din (48), introducem mulţimea34

J r (M, N) = {(m, n, f 0 )r : f 0 ∈ Polyr (n, p)}.
(m,n)∈(M ×N )
Un atlas pe J r (M, N) este dat de
{((J r (ψβ−1 , ϕα ))−1 (J r (Uα , Vβ )), J r (ψβ−1 , ϕα )) : α ∈ A, β ∈ B}
şi are aplicaţiile de legătură [J r (ψββ , ϕα α )]−1 = J r (ϕαα , ψβ β ), cf. [22, p. 4].
Pentru G = Rq , introducem “compunerea trunchiată” a polinoamelor din
Polyr (n, p) şi Polyr (q, n), mai precis Pnp • Pqn desemnează polinomul format
din monoamele de ordin cel mult r care rezultă ı̂n urma compunerii Pnp ◦ Pqn
a funcţiilor polinomiale Pnp ∈ Polyr (n, p) şi Pqn ∈ Polyr (q, n). Evident,
Pnp • Pqn = Pqp ∈ Polyr (q, p). Pentru
i
Pqn = ak X1i1 · · · Xqq , ak = (ak1 , · · · , akn ),
1≤i1 +···+iq ≤r
k=(i1 ,···,iq )

i i
= ak1 X1i1 · · · Xqq , · · · , akn X1i1 · · · Xqq ,
1≤|k|≤r 1≤|k|≤r

Pnp = bl Y1j1 · · · Ynjn , bl = (bl1 , · · · , blp ),
1≤j1 +···+jn ≤r
l=(j1 ,···,jn )
34
Am utilizat notaţia Polyr (n, p) prin abuz de limbaj. Riguros, f 0 ∈ Polyr (Op m, Op q).
54
avem
 js
.
n
Pnp ◦ Pqn = bl  aks X1i1 · · · Xqiq 
1≤|l|≤r s=1 1≤|k|≤r
= Pnp • Pqn + (sumă de monoame de ordin ≥ r + 1).
Mulţimii J r (Uα , Vβ ) ı̂i asociem aplicaţiile sursă a : J r (Uα , Vβ ) → Uα cu

formula a([f, u]r ) = u şi ţintă b : J r (Uα , Vβ ) → Vβ cu formula b([f, u]r ) =
f (u). Fiind date mulţimile U ∈ T (E), V ∈ T (F ) şi W ∈ T (G), vom defini
compunerea fibrată γ : J r (U, V ) ×U J r (W, U) → J r (W, V ) a r–jeturilor, unde
J r (U, V ) ×U J r (W, U) = {(σ, τ ) ∈ J r (U, V ) × J r (W, U) : a(σ) = b(τ )}.
Astfel, scriem că
γ(σ, τ ) = (a(τ ), b(σ), σ 0 • τ 0 )r ∈ J r (W, V ),
unde σ = (a(σ), b(σ), σ 0 )r şi τ = (a(τ ), b(τ ), τ 0 )r .

Revenind la difeomorfismele pentru transportul r–jeturilor (locale), ob-
servăm că
0
J r (g, Vβ )((uα , vβ , fαβ )r ) = (g −1(uα ), vβ , (fαβ ◦ g)0 )r
0
= γ((uα , vβ , fαβ )r , (g −1(uα ), uα , g 0)r ).
Această compunere fibrată nu “vede” nicio diferenţă ı̂ntre funcţia de trans-

port g şi tangenta sa de ordinul r, generalizând calculul din (15). De asemeni,
0
J r (Uα , h)((uα , vβ , fαβ )r ) = γ((vβ , h(vβ ), h0 )r , (uα , vβ , fαβ
0
)r ),
cf. [22, p. 3].

Varietatea diferenţială J r (M, N) poate fi fibrată ı̂n mai multe moduri: fi-
brat (fiber bundle), fibrat vectorial, fibrat afin, etc, vezi [19, p. 433, Theorem],
[3, pg. 35, 36]. Prima dintre fibrări are modelul Uα ×Vβ ×Polyr (n, p) cu fibra
(tip) Polyr (n, p). Aici, aplicaţiile de legătură sunt (ϕα α , ψβ β ) : Uα × Vβ →

Uα ×Vβ iar funcţiile de tranziţie τ α β αβ : Uα ×Vβ ×Polyr (n, p) → Polyr (n, p)
au formula
0
τ α β αβ (uα , vβ , fαβ ) = ψβ0 β • fαβ
0
• ϕ0αα .
Cu ajutorul condiţiei de cociclu a funcţiilor de tranziţie, via teorema de struc-

tură a lui Steenrod, este organizat fibratul jet35 O = (J r (M, N ), a × b, M ×
N, Polyr (n, p)), cf. [3, p. 36].
35
În limba engleză, jet bundle.
55

Fie mulţimea J r (M, F ) = {[f, m]r : f ∈ C ∞ (Op m, F )}36. Un atlas
m∈M
pe J r (M, F ) este dat de hărţile de coordonate
{((J r (ϕα , F ))−1 (J r (Uα , F )), J r (ϕα , F )) : α ∈ A}
şi are aplicaţiile de legătură J r (ϕαα , F ). Fibrarea mulţimii are modelul Uα ×

(F × Polyr (n, p)), cu fibra tip F × Polyr (n, p) = F ⊕ Polyr (n, p) — aici,
elementele spaţiului euclidian F sunt polinoamele “constante” —. Plecând de
la (J r (ϕα , F ))−1([f, m]r ) = [fα , uα]r = (uα , fα (uα )⊕fα0 ), introducem funcţiile

de tranziţie τ α α : Uα × (F ⊕ Polyr (n, p)) → F ⊕ Polyr (n, p) via formula

τ α α (uα , fα (uα ) ⊕ fα0 ) = (uα , fα (uα ) ⊕ (fα0 • ϕ0αα )) = [fα , uα ]r .
Am obţinut fibratul vectorial O = (J r (M, F ), a, M, F ⊕ Polyr (n, p)).

Fiind dat fibratul vectorial (E, πE , M, F ), fie mulţimea Γ ∞ (M, E) a secţi-
unilor sale netede. Secţiunea σ : M → E este reprezentată local, ı̂n raport
cu hărţile de coordonate (de varietate) (Sα0 , ϕα ) şi (Sα , ηα ), de aplicaţia
σ α = ηα ◦ σ ◦ ϕ−1
α : Uα → Uα × F, Uα ∈ T (G),
→
−
unde G = Rn , având formula σ α (uα) = (uα , X uα ) = (uα , vα (uα )). Intro-
→
−
ducem aplicaţia σα : Uα → F cu formula σα (uα ) = X uα . Evident, σα ∈ C ∞
şi σ α = (idUα , σα ). În coordonate locale, elementul [σ, m]r ∈ J r (M, E) se
scrie sub forma
[σ α , uα]r = (uα , σ α (uα ), (σ α )0 )r ≡ (uα, (uα , σα (uα )), (idF , σα0 ))

= ((uα , σα (uα ), σα0 ), uα , idF ) ≡ ([σα , uα ]r , uα , idF )
= [σα , uα ]r .

Mulţimea J r (Sα0 , F ) = {[σα ◦ ϕα , m]r : σα ◦ ϕα ∈ C ∞ (Op m, F ), σα ∈
0
m∈Sα
∞
C (Op ϕα(m), F )} admite organizarea de fibrat vectorial descrisă anterior.
Via teorema de structură a lui Steenrod, aceste fibrate vectoriale (J r (Sα0 , F ))α∈A
pot fi “lipite” unul de celălalt, obţinându-se mulţimea J r (E) cu organizarea de
fibrat vectorial O = (J r (E), a, M, F ⊕ Polyr (n, p)), cf. [22, p. 8, Section 1.12].
În particular, avem fibratele vectoriale J 1 (M,
N) = (L(T M, T N), πT M ×
πT N , M × N, G × F ), unde L(T M, T N) = L(Tm M, Tn N) desem-
(m,n)∈(M ×N )
nează un fibrat vectorial peste baza M × N cu fibra tip L(G, F ), cf. [12, p.
11]. De asemeni, J 1 (R, N) = R × T N şi J 1 (M, R) = T ∗ M × R.
36
Reamintesc că lucrul cu “vecinătăţile neprecizate” Op m poate fi formalizat definind
varietăţile, vectorii, fibratele, etc cu ajutorul fasciculelor (sheaves) de grupuri abeliene, al
spicelor (stalks), germenilor, cf. [15, pg. 129, 130, 161], [30, pg. 12, 29].
56
Fiind dată varietatea diferenţială M, luăm [f, t]2 ∈ J 2 (R, M). În ra-
port cu harta de coordonate (Sα0 , ϕα ), funcţia f : R → M, cu f (t) =
m ∈ Sα0 , are reprezentarea fα = ϕα ◦ f : R → Uα ⊆ F , unde fα (t) =
uα . Putem scrie că [f, t]2 = (t, uα , fα (t), fα (t)) ∈ R × F 3 . Observăm că
“mărimea” (uα , fα (t), fα (t)) ≡ (uα , fα (t), fα (t), fα (t)) ∈ F 4 poate fi privită
→ →
− − → −
drept reprezentarea locală a elementului 2 m = (m, X m , X m , Y m ) ∈ T 2 M,
adică un punct fix al involuţiei canonice χM . Aşadar, mulţimea J02 (R, M) =
{[f, 0]2 : f ∈ C ∞ (Op 0, M), Op 0 ⊆ R} desemnează punctele fixe ale involuţi-
ei χM . Într-o altă interpretare a 2–jeturilor, se ajunge la cercul osculator , vezi
[25, p. 4], cu care se identifică clasa de echivalenţă a curbelor plane cu contact de
ordinul al doilea, cf. [27, p. 221, Example 3.29].
2 Sisteme hamiltoniene
2.1 Formele canonice pe o varietate simplectic ă
Fie E = Rn , cu n ≥ 1, şi ω ∈ Ω2 (E, R) o aplicaţie (funcţională, formă)
biliniară antisimetrică şi nedegenerată, adică având proprietatea că orice el-
ement u ∈ E poate fi determinat dacă cunoaştem mulţimea Mu ⊆ R, unde
Mu = {ω(u, v) : v ∈ E}.
Exemplul cel mai simplu de formă nedegenerată este dat de produsul scalar
euclidian ı̂n timp ce produsul scalar nul este degenerat: ω(u, v) = 0 pentru
orice u, v ∈ E. Introducem aplicaţiile : E → E ∗ şi (inversa ei) : E ∗ → E
cu formulele
(u) = ω(u, ), ◦ = idE .
Pentru a avea sens covectorul (u), avem nevoie de nedegenerarea formei
ω. Mai precis, dacă (u1 ) = (u2 ), ajungem la ω(u2 − u1 , ) ≡ 0, de unde
u1 = u2 . Se folosesc notaţiile (u) = u , respectiv (α) = α , unde α ∈ E ∗ .
În formalismul “puncte - vectori legaţi - vectori liberi”, putem scrie
ω(v1 , v 2 ) = ωu (−
→
v 1, −
→
v 2 ) = ω(v1 , v2 ), −
→
v i = (u, vi ) ∈ Tu E, →
−
v i ∈ vi .
Vectorii liberi fiind “câmpuri constante”, vom folosi şi ı̂n acest sens aplicaţiile
, : dacă (u, h) ∈ Tu E, (u, h) ∈ h, atunci formulele (u, h ) ∈ Tu∗ E, (u, h ) ∈

h definesc (câmpul) covectorul liber h şi (h ) = h. De asemeni, trecând la
→
−
câmpuri “generale”, adică fiind date câmpul vectorial X şi funcţia f ∈ F (E),
au loc egalităţile
→
− →
−
→ (f ) = (df )( X ) = X (f ) = h · ∇u f,
L−
X
57
→
−
unde X u ∈ h, ceea ce ne va conduce la (∇f ) = df , respectiv (df ) = ∇f .
Mai departe, transportul ı̂napoi al formei ω prin funcţia netedă f : E → E
se realizează via formula
(f ∗ ω)(v1 , v2 ) = ω(f∗ v1 , f∗ v 2 ),
adică
→ −
− →
(f ∗ ω)u(−
→
v 1, −
→
v 2 ) = ω((df )u(v1 ), (df )u(v 2 )) = ωf (u) ( V 1 , V 2 ),
→
−
unde V i = (f (u), (df )u(vi )) ∈ Tf (u) E.
Fie λ ∈ R şi h ∈ E. Aplicaţia τ : E → E cu formula
τ (v) = v + λω(v, h) · h, unde (OE , h) ∈ h,
numită transvecţie simplectică, cf. [2, p. 174, Exercise 3.1C], este liniară
— deci (dτ )u = τ pentru orice u ∈ E — şi are proprietatea că τ ∗ ω = ω.
Într-adevăr,
(τ ∗ ω)(v1 , v 2 ) = ω(τ (v1 ), τ (v 2 )) = ω(v1 , v2 ) + λ2 ω(v1 , h)ω(v2 , h)ω(h, h)

+ λω(v1 , h)ω(h, v2 ) + λω(v2 , h)ω(v1 , h)
= ω(v1 , v 2 ),
căci ω(h, h) = 0 şi ω(h, v2 ) = −ω(v2 , h).

Dacă sistemul de vectori {ei : i ∈ 1, n} constinuie o bază a spaţiului liniar
euclidian E iar {αi : i ∈ 1, n} este duala sa, < αi , ej >E ∗ ,E = δji , atunci forma
ω este reprezentată cu ajutorul matricei antisimetrice (ωij )i,j∈1,n din expresia

n
ω= ωij αi ⊗ αj = ωij αi ⊗ αj . (sumare Einstein) (49)
i,j=1
În limbaj de “derivări”, (u, ei ) = ∂x∂i , respectiv (u, αj ) = dxju . Formula

u
lui ω, pe câmpuri (cu covectori liberi), devine ω = ωij dxi ⊗ dxj . Evident,
funcţiile u → ωu (−
→
e i, −
→e j ) = ωij sunt constante.
Fie acum câmpul 2–covectorial neted ω = ωij dxi ⊗dxj — adică, aplicaţiile
u → ωij (u) sunt C ∞ — astfel ı̂ncât pentru orice u ∈ E funcţionala biliniară
(2–forma) ωu să fie nedegenerată. Vom spune că acest câmp ω este nedegen-
erat. Cum ωji = −ωij , avem

ω= ωij (dxi ⊗ dxj − dxj ⊗ dxi ) = ωij dxi ∧ dxj ,
i<j i<j
58

respectiv dω = dωij ∧ dxi ∧ dxj . În cazul unui n par, teorema lui Darboux,
i<j
vezi [2, p. 175, Theorem 3.2], afirmă că (dω)u = 0 dacă şi numai dacă există o
vecinătate U ⊂ E a punctului u şi o bază locală de câmpuri covectoriale netede

r
{dX j : j ∈ 1, n} care verifică identitatea ω|U = dX i ∧ dX i+r , unde n = 2r.
i=1
O 2–formă (câmp 2–covectorial) ω ∈ Ω2 (M), unde M desemnează o va-
rietate diferenţială reală 2r–dimensională, se numeşte formă simplectică pe
varietatea M dacă este nedegenerată şi dω = 0, adică ω este ı̂nchisă. O
varietate diferenţială pe care există o formă simplectică se numeşte vari-
etate simplectică 37 . Conform teoremei lui Darboux, fiecărui punct m ∈
M ı̂i corespunde o hartă de coordonate (Sα0 , ϕα ), unde ϕα (m) = uα =
(q 1 (m), . . . , q n (m)) şi q i ∈ F (Sα0 ), pe care forma simplectică ω să se scrie
r
ca dq i ∧ dq i+r . Vom folosi notaţiile standard pi = q i+r , cf. [2, p. 179].
i=1
Harta locală (Sα0 , ϕα ) se numeşte hartă simplectică iar funcţiile de coordonate
q i , pi coordonate canonice.
Fiind date varietăţile simplectice (M, ω), (N, ρ) — aici, ω, ρ desemnează
formele simplectice — o funcţie netedă f : M → N se numeşte transformare
canonică sau funcţie simplectică dacă f ∗ ρ = ω. Să presupunem că diagrama
următoare este comutativă,
f
M −−−
−→
− N
ϕ| |ψ
↓ ↓
f

− N
M −−−
−→
adică f = ψ◦f ◦ϕ−1 , unde ϕ, ψ sunt difeomorfisme ı̂ntre varietăţi diferenţiale.

Folosind notaţia g∗ = (g −1)∗ , — via (38) — observăm că 2–formele ϕ∗ ω, ψ∗ ρ
generează structuri simplectice pe M , respectiv N . În raport cu aceste
structuri, aplicaţia f este simplectică, vezi [2, p. 177, Proposition 3.2.7].
Vom vedea că, ı̂n continuare, pe fibratul cotagent al unei varietăţi diferen-
ţiale finit dimensionale oarecare există o structură (formă) simplectică. Ast-
fel, fie Q o varietate diferenţială reală k–dimensională şi (Sα0 , ϕα )α∈A un atlas
de hărţi de coordonate pe ea.
Fixând α ∈ A, introducem coordonatele locale (q j )j∈1,k prin formula
ϕα (m) = (q 1 (m), . . . , q k (m)), m ∈ Sα0 , q j ∈ F (Sα0 ).
Fibratul trivial T ∗ Sα0 are modelul (global) Uα × F ∗ , unde Uα ∈ T (F ) şi

37
În limba engleză, symplectic manifold .
59
F = Rk . Elementele sale se scriu sub forma

k
(m, ωm ), ωm = j
pj (m)dqm , j
dqm = (dq j )m , pj ∈ F (Sα0 ).
j=1
Reamintesc construcţia topologiei pe fibratele vectoriale (10), ceea ce — via

condiţia de cociclu — implică netezimea coordonatelor locale q j , pj .
Aplicaţia π ∗ : T ∗ Q → Q fiind netedă (C ∞ ), tangenta sa T π ∗ : T T ∗Q =
T (T ∗ Q) → T Q are formula
→
− →
− →
−
T π ∗ ((m, ωm ), X (m,ωm ) ) = (π ∗ (m, ωm ), (π ∗ )∗ X (m,ωm ) ) = (m, X m ),
unde

−
→ −
→
X (m,ωm ) = X m , ηm ∈ Tm Q × Tm∗ Q = T(m,ωm ) T ∗ Q.
Reamintesc că, mulţimea Tm∗ Q fiind un spaţiu vectorial euclidian, facem iden-
tificarea dintre punctele unui spaţiu şi vectorii legaţi ı̂n originea sa, adică
Tωm (Tm∗ Q) ≡ TOTm∗ Q (Tm∗ Q) = Tm∗ Q.
În coordonate locale, proiecţia π ∗ se scrie drept
πα∗ : Uα × F ∗ → Uα , πα∗ (uα , ξα ) = uα ,
unde ϕα (m) = uα , respectiv (ϕ−1 ∗ ∗
α ) (ωm ) = ξα . Cum πα este liniară, deducem
că (πα )∗ = πα . Astfel, reprezentarea locală a funcţiei T π ∗ este dată de
38 ∗ ∗
formula
(T π ∗ )α ((uα , ξα), (wα , ζα )) = (uα , wα ), (wα , ζα ) ∈ F × F ∗ ,
→
−
unde (ϕ−1 −1 ∗ ∗ ∗
α )∗ (wα ) = X m , (ϕα ) (ηm ) = ζα şi (T π )α : (Uα × F ) × (F × F ) →
∗
Uα × F . Vezi şi [20, p. 98].

Fixând m = (m, ωm ) ∈ T ∗ Q, introducem aplicaţiile θm : Tm ∗
(T ∗ Q) → R
prin expresia
→
− →
−
θm ( X m ) = < ωm , X m >Tm∗ Q,Tm Q ,
→
−
(=< ωm , π2 (m)(T π ∗ (m, X m )) >Tm∗ Q,Tm Q !)
respectiv θ ∈ X ∗ (T ∗ Q) cu θ(m) = θm , cf. [2, p. 178, Theorem 3.2.10]. În

coordonate locale, câmpul covectorial θ este caracterizat de θα : (Uα × F ∗ ) ×
(F × F ∗ ) → R, unde
θα ((uα , ξα), (wα , ζα )) =< ξα , wα >F ∗ ,F .
38
În fapt, (πα∗ )∗ = (dπα∗ )(uα ,ωα ) : F × F ∗ → F are formula (πα∗ )∗ (vα , ξα ) = vα , unde
(vα , ξα ) ∈ F × F ∗ .
60
Pentru a evidenţia caracterul de aplicaţie liniară al lui θm , folosim (45),
deci scriem că
θα ((uα , ξα), ) ∈ (F × F ∗ )∗ = (F ⊕ F ∗ )∗ = F ∗ ⊕ F,
respectiv
Tm (T ∗ Q) = Tm Q ⊕ Tm∗ Q, ∗
Tm (T ∗ Q) = Tm∗ Q ⊕ Tm Q, m ∈ Q.
Acest formalism ne conduce la

k
θm = ωm + 0Tm Q = ωm , dθ = dpj ∧ dq j .
j=1
→
− →
− −
→ →
−
Evident, dacă X m = ( X m , ηm ) şi Y m = ( Y m , ϑm ) sunt elemente din
→ →
− −
k
→ −
− →
Tm (T ∗ Q), atunci (dθ)m ( X m , Y m ) = ((dpj )m ∧ (dq j )m )( X m , Y m ).
j=1

k
Formele diferenţiale θ şi ω0 = −dθ = dq j ∧ dpj constituie 1–forma
j=1
(canonică) tautologică, respectiv forma canonică (simplectică) pe varietatea
T ∗ Q, cf. [21, pg. 317, 318], [20, p. 150]. De asemeni, −θ este potenţialul
formei simplectice ω0 , cf. [35, p. 84].
Fie acum f : Q → Q un difeomorfism. Introducem ı̂n cele ce urmează
exemplul universal de schimbare de coordonate (transformare) canonică pe
varietatea diferenţială T ∗ Q. Acesta este dat de difeomorfismul T ∗ f : T ∗ Q →
T ∗ Q, denumit cotangenta aplicaţiei f , care verifică (T ∗ f )∗ ω0 = ω0 . Ţinând
seama de diagrama de mai jos,
T ∗f
T ∗ Q ←− − T ∗Q
−−−
πT ∗ Q | |π ∗
↓ ↓ T Q
f
Q −−−
−→
− Q
scriem că (T ∗ f )(f (m), ωf (m) ) = (m, ξm ), unde
→
− →
−
< ξm , X m >Tm∗ Q,TmQ =< ωf (m) , f∗ X m >Tf∗(m) Q,T(m) Q ,
→
−
pentru orice m ∈ Q, ω ∈ X ∗ (Q) şi X ∈ X (Q). Adică, ξ = f ∗ ω.
Tangenta funcţiei T ∗ f , T T ∗ f : T T ∗ Q → T T ∗ Q, are formula
→
− →
−
T T ∗ f (f (m), ωf (m) , X f (m) , ηf (m) ) = (m, f ∗ ωf (m) , (f −1 )∗ X f (m) , f ∗ηf (m) )
→
−
= ((m, ξm ), (T ∗ f )∗ ( X f (m) , ηf (m) )) ∈ T(m,ξm ) (T ∗ Q),
61
de unde
→
− →
−
((T ∗ f )∗ θ)(f (m),ωf (m) ) ( X f (m) , ηf (m) ) = θ(m,ξm ) ((T ∗ f )∗ ( X f (m) , ηf (m) ))
→
− →
−
=< ξm , (f −1 )∗ X f (m) >Tm∗ Q,Tm Q =< f ∗ ωf (m) , (f −1 )∗ X f (m) >Tm∗ Q,Tm Q
→
− →
−
=< ωf (m) , X f (m) >Tf∗(m) Q,Tf (m) Q = θ(f (m),ωf (m) ) ( X f (m) , ηf (m) ).
Identitatea (T ∗ f )∗ θ = θ, via (38), stabileşte caracterul de funcţie simplectică

al cotangentei lui f , cf. [2, p. 180, Theorem 3.2.12].
Trebuie subliniat faptul că nu orice funcţie simplectică f : T ∗ Q → T ∗ Q
verifică identitatea f ∗ θ = θ. Mai precis, fiind dat câmpul covectorial ı̂nchis39
β ∈ X ∗ (Q), introducem funcţia f : T ∗ Q → T ∗ Q prin formula f (m, ωm ) =
(m, ωm + βm ), unde β(m) = βm . Atunci, reamintind notaţia π ∗ = πT ∗ Q :
T ∗ Q → Q şi faptul că forma diferenţială β este defapt secţiunea β : Q →
T ∗ Q, deducem că
→
− →
− →
−
((π ∗ )∗ β)(m,ωm ) ( X m , ηm ) = βπ∗ (m,ωm ) ((π ∗ )∗ ( X m , ηm )) = βm ( X m ).
Astfel,
→
−
(f ∗ θ)(m,ωm ) ( X m , ηm )
→
− →
−
= θf (m,ωm ) (f∗ ( X m , ηm )) = θf (m,ωm ) ( X m , ηm )
→
− →
− →
−
=< ωm + βm , X m >Tm∗ Q,Tm Q = θ(m,ωm ) ( X m , ηm ) + βm ( X m )
→
−
= (θ + (π ∗ )∗ β)(m,ωm ) ( X m , ηm ),
de unde −f ∗ ω0 = f ∗ dθ = d(f ∗ θ) = dθ + d((π ∗ )∗ β) = −ω0 + (π ∗ )∗ dβ = −ω0 .

Vezi [2, p. 186, Exercise 3.2E].
În coordonate locale, floc (q 1 , · · · , q k ) = (Q1 , · · · , Qk ), (T ∗ f )loc ((Q1 , · · · ,
k
k
Qk ), Pi dQi ) = ((q 1 , · · · , q k ), pj dq j ), respectiv (T ∗ f )∗ θ = θ devine
i=1 j=1
k

k
k ∂Qi
k
i j
Pi dQ = Pi j dq = pj dq j , (50)
i=1 j=1 i=1
∂q j=1

k i
unde Pi = Pi (Q1 , · · · , Qk ), pj = Pi ∂Q
∂q j
= pj (q 1 , · · · , q k ), cf. [2, p. 181].
i=1
39
Privită ca subvarietate a varietăţii T ∗ Q, secţiunea β este Lagrangiană, cf. [7, p. 394,
Theorem D.3].
62
2.2 Calcul canonic local
Spunem că următorul sistem de ecuaţii diferenţiale ordinare — avem · = dtd
iar t desemnează timpul —
 .
 xk = ∂pk − Xk ,
∂H
k ∈ 1, n, (51)
 .
pk = − ∂xk + Pk ,
∂H
unde funcţiile H, Xk , Pk : R2n+1 → R — de variabile t, (xi )i∈1,n şi (pj )j∈1,n

— sunt netede, constituie forma canonică a unei ecuaţii sau a unui sistem de
ecuaţii diferenţiale. Aici, H este Hamiltonianul sistemului, iar Xk , Pk sunt
forţe canonice, vezi [36, p. 182].
Dacă (xk (t), pk (t))k∈1,n este o soluţie a sistemului (51) ı̂n intervalul I ⊆ R
şi H(t) = H(t, x1 (t), · · · , xn (t), p1 (t), · · · , pn (t)), atunci au loc relaţiile
n
. ∂H ∂H . ∂H .
H = + · xj + · pj
∂t j=1
∂x j ∂p j
n
∂H ∂H ∂H
= + · Pj − · Xj , t ∈ I. (52)
∂t j=1
∂p j ∂x j
Am obţinut derivata Hamiltonianului de-a lungul soluţiilor sistemului cano-

nic. În cazul particular când forţele canonice sunt identic nule iar Hamilto-
nianul este independent de timp, formula anterioară arată că Hamiltonianul
se conservă de-a lungul soluţiilor.
Mai departe, vom omogeniza sistemul (51), adică vom transforma timpul
explicit t din Hamiltonian ı̂ntr-o variabilă oarecare (de tip spaţiu). Aşadar,
introducem variabilele x0 = t şi, din raţiuni de “simetrie”, p0 , numită con-
jugata (momentul conjugat, momentul canonic) lui x0 , cf. [17, pg. 55, 369],
caracterizate de ecuaţiile
 .
 ∂Homogen
 x0 = ∂p0 − X0 , (= dt0 ≡ 1 !)
dx

 p. = − ∂Homogen + P ,
0 ∂x0 0
respectiv funcţiile canonice X0 , P0 astfel ı̂ncât noul Hamiltonian Homogen să

aibă expresia
Homogen (x0 , x1 , · · · , xn , p0 , p1 , · · · , pn ) = H(x0 , x1 , · · · , xn , p1 , · · · , pn ) + p0 .

∂Homogen
Cum, indiferent de “opţiunea” noastră pentru p0 , avem ∂p0
= 1, vom
lua X0 = 0.
63
Dat fiind că ∂H∂xomogen
0
= ∂H
∂t
, vom utiliza identitatea (52) pentru deter-
minarea funcţiei canonice P0 . Mai precis, impunem ca dHomogen
dt
≡ 0 ı̂n I,
adică
dHomogen dH .
0= = + p0 ,
dt dt
respectiv
n
. ∂H ∂H ∂H ∂Homogen
p0 = − − · Pj − · Xj = − + P0 .
∂t j=1
∂pj ∂xj ∂x0
Deşi la prima vedere sistemul diferenţial (51) a fost “complicat” cu ı̂ncă două
ecuaţii, acestea sunt rezolvate automat: x0 (t) = t, respectiv p0 (t) = −H(t),
unde funcţiile (xi , pi )i∈1,n , din formula aplicaţiei H, desemnează o soluţie a
sistemului (51), cf. [36, p. 185].
Folosim ı̂n continuare sistemul omogenizat (51), unde k ∈ 0, n şi H =
.
Homogen . În particular, H (t) = 0 ı̂n I. Facem observaţia că, indiferent de
prezenţa explicită a timpului t ı̂n Hamiltonianul iniţial, dacă acesta nu se con-
servă de-a lungul soluţiilor datorită prezenţei forţelor canonice Xk , Pk , atunci
putem introduce variabilele x0 , p0 cu aceleaşi Hamiltonian “nou” Homogen şi
funcţii canonice X0 , P0 , obţinând un sistem diferenţial cu Hamiltonian con-
stant de-a lungul soluţiilor.
Ne interesează acum realizarea unei transformări canonice a sistemului
diferenţial (51), adică a unei schimbări de variabile

xk = xk (x0 , · · · , xm , p0 , · · · , pm ),
k ∈ 0, n, m ≥ n, (53)
pk = pk (x0 , · · · , xm , p0 , · · · , pm ),
unde superscriptul “ ” nu reprezintă un vector liber, având matricea Jaco-
biană de rang maxim — 2n + 2 — care satisface sistemul diferenţial
 .

 xl = ∂pl − Fl ,
∂K
l ∈ 0, m, (54)

 p. = − ∂K + G ,
l ∂xl l
unde K(x0 , · · · , xm , p0 , · · · , pm ) = H(x0 (x0 , · · · , xm , p0 , · · · , pm ), · · · , pn (x0 ,

· · · , xm , p0 , · · · , pm )). Funcţiile canonice Fl , Gl vor fi determinate ulterior.
Prin derivarea relaţiilor (53), vom reconstrui sistemul diferenţial (51).
Astfel,
m * + 0 1 n
. ∂xk . ∂xk .
m
∂xk ∂H ∂xi ∂H ∂pi
xk = · xj + ·p = · +
j=0
∂xj ∂pj j j=0
∂xj i=0
∂xi ∂pj ∂pi ∂pj
64
1 n 23
∂xk ∂H ∂xi ∂H ∂pi
− Fj ] + · − + + Gj
∂pj ∂x i ∂x j ∂p i ∂x j
1
i=0
m
∂H ∂xi ∂xk
n m
∂xi ∂xk ∂H ∂pi ∂xk ∂pi
= − + −
i=0
∂xi j=0 ∂pj ∂xj ∂xj ∂pj ∂pi j=0 ∂pj ∂xj ∂xj
+ m
∂xk ∂xk ∂xk
× − Fj − Gj
∂pj j=0
∂x j ∂p j
∂H
n m
∂H ∂xk ∂xk
= {xi , xk } + {pi , xk } − Fj − Gj ,
i=0
∂x i ∂p i j=0
∂x j ∂p j
unde cantitatea
{f, g} = {f, g}x,p

m
∂f ∂g ∂f ∂g
= − , f, g = f, g(x0 , · · · , pm ),
s=0
∂p s ∂x s ∂x s ∂p s
reprezintă paranteza Poisson 40 a funcţiilor f , g, cf. [36, p. 188, Eq. (38)],

[7, p. 352].
În mod analog,
n m
. ∂H ∂H ∂pk ∂pk
pk = {xi , pk } + {pi , pk } − Fj − Gj
i=0
∂xi ∂pi j=0
∂xj ∂pj
n m
∂H ∂H ∂pk ∂pk
= − {pk , xi } + {pk , pi } + − Fj + Gj .
i=0
∂x i ∂p i j=0
∂x j ∂p j
Pentru ca formulele anterioare să reprezinte sistemul diferenţial (51) tre-

buie ca
{xi , xk }(t) = {pi , pk }(t) = 0, {pi , xk }(t) = δik , t ∈ I, i, k ∈ 0, n, (55)
unde δ desemnează simbolul lui Kronecker.

Folosim identităţile (55) ca să determinăm “candidaţi” pentru funcţiile
canonice Fj , Gj ı̂n sistemul algebric
 m
 ∂xk

 F
∂xj j
− ∂xk
G
∂pj j
= Xk ,
m k ∈ 0, n.
j=0
(56)

 − ∂pk ∂pk
 F
∂xj j
+ G
∂pj j
= P k ,
j=0
40
În [17, p. 388] ori [2, p. 193, Corollary 3.3.14] paranteza Poisson este −{f, g}.
65
Astfel, vezi [36, p. 190, Theorem 3], fie
 n

 Fj = ∂ps ∂xs
Xs ∂p + Ps ∂p ,
j j
s=0

n j ∈ 0, m. (57)

 Gj = ∂ps ∂xs
Xs ∂xj + Ps ∂xj ,
s=0
Într-adevăr, introducând aceste expresii ı̂n (56), ajungem la formulele

 m
 ∂xk n

 ∂xj
F j − ∂xk
∂pj
G j = (Xs {ps , xk } + Ps {xs , xk }),
m
j=0 s=0
 n

 − ∂pk
F
∂xj j
+ ∂pk
G
∂pj j
= − (Xs {ps , pk } + Ps {xs , pk }).
j=0 s=0
În sfârşit,
n * +
. ∂H ∂H
K = (Xs {xi , ps } + Ps {xi , xs }) + (Xs {pi , ps } + Ps {pi , xs })
i,s=0
∂x i ∂p i
n
∂H ∂H
= − Xi + Pi = 0.
i=0
∂x i ∂p i
Putem depista schimbări de variabile care să satisfacă identităţile (55)

cu ajutorul noţiunii de funcţie generatoare 41 . Mai precis, fie funcţia netedă
S = S(x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ) astfel ı̂ncât — aici, m = n — următorul sistem
de ecuaţii algebrice ı̂n necunoscutele (xi , pi )i∈0,n
∂S ∂S
pk = − , xk = − , k ∈ 0, n, (58)
∂xk ∂pk
să aibă soluţie. Cu alte cuvinte,

pk = pk (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ),
k ∈ 0, n. (59)
xk = xk (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ),
Primele n + 1 ecuaţii — cele corespunzând mărimilor pk — formează un

sistem algebric ı̂n necunoscutele (pi )i∈0,n , a cărui rezolvare ne conduce la
pk = pk (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ), k ∈ 0, n. (60)
Introducând expresiile (60) ı̂n ultimele n + 1 ecuaţii din (59), obţinem
xk = xk (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ), k ∈ 0, n. (61)
41
În limba engleză, generating function, vezi [7, p. 391].
66
Relaţiile (60), (61) desemnează transformarea canonică (53). Rămâne să
arătăm că au loc identităţile (55).
Introducem următoarele matrice exprimate cu blocuri (n + 1) × (n + 1):
 ∂x 
i ∂xi
∂xj ∂pj O I
M =  i,j∈0,n i,j∈0,n , J = n+1 n+1
, (62)
∂pi ∂pi −In+1 On+1
∂xj ∂pj
i,j∈0,n i,j∈0,n
unde On+1 , In+1 reprezintă matricele nulă, respectiv unitate ı̂n Mn+1(R).
Evident, pentru a exista transformarea canonică (53), impunem ca det M = 0
ı̂n domeniul Ω ⊆ R2n+2 cu (xi (t), pi (t))i∈0,n ∈ Ω, t ∈ I. De asemeni, J 2 =
−I2n+2 . Înmulţind pe blocuri, observăm că relaţiile (55) sunt echivalente cu
MJM T = J,
cf. [36, p. 212].
Diferenţiind formulele funcţiei S, respectiv funcţiilor pk din (60), deducem
că
n n
∂S ∂S (58)
dS = dxj + dpj = − (pj dxj + xj dpj )
j=0
∂x j ∂p j j=0
n n
∂pj ∂pj
= − pj dxj − xj dxi + dpi
j=0 j,i=0
∂x i ∂p i
1 n 2
n n
∂pi ∂pi
= − pj + xi dxj + xi dpj ,
j=0 i=0
∂xj i=0
∂pj
respectiv — aici, S = S(x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ) = S(x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ) —

 n

 ∂x
∂S
= −p j − xi ∂x∂pi
,
j j
n
i=0
j ∈ 0, n.

 ∂p
∂S
= − xi ∂p , ∂pi
j j
i=0
Funcţia S fiind netedă, au loc relaţiile de compatibilitate:

∂2S ∂2S
= ,
∂xj xk ∂xk xj
ceea ce este echivalent cu
n * +
∂ ∂pi ∂ ∂pi
0 = xi − xi
i=0
∂xk ∂xj ∂xj ∂xk
n
∂xi ∂pi ∂xi ∂pi
= − , j, k ∈ 0, n, (63)
i=0
∂x k ∂x j ∂x j ∂x k
67
∂2S ∂2S
respectiv ∂pj pk
= ∂pk pj
, ceea ce este echivalent cu
n
0= − , j, k ∈ 0, n, (64)
i=0
∂pk ∂pj ∂pj ∂pk
∂2S ∂2S
şi, ı̂n sfârşit, ∂xj pk
= ,
ceea ce este echivalent cu
∂pk xj
n
−δjk = − , j, k ∈ 0, n. (65)
i=0
∂p k ∂x j ∂x j ∂p k
În limbaj matriceal, estimările (63) – (65) devin M T JM = J, vezi [36,

p. 211]. De aici rezultă că M −1 = −JM T J. Într-adevăr, M −1 M =
(−JM T J)M = −J(M T JM) = −J 2 = I2n+2 . Identitatea MM −1 = I2n+2 se
rescrie drept
I2n+2 = M(−JM T J) = −(MJM T )J,
de unde J = I2n+2 J = −(MJM T )J 2 = MJM T , adică am ajuns la (55).
De asemeni, parcurgând ı̂n sens invers raţionamentul anterior, deducem că
relaţiile M T JM = J şi MJM T = J sunt echivalente. O matrice din
M2n+2 (R) care satisface aceste relaţii se numeşte
simplectică.

A B
Facem observaţia că, fiind dată matricea M = pe blocuri (n +
T C D

A CT
1)×(n+1), transpusa ei are forma M T = , de unde, ı̂n particular,
B T DT
J T = −J. De aici, evident, rezultă că matricea J este simplectică.
Dacă ı̂n spaţiul liniar euclidian E = R2n+2 avem o formă simplectică ω,
reprezentată de matricea Ω = (ωij )i,j∈1,2n+2 din (49), atunci există o bază a
spaţiului E ı̂n raport cu care Ω = J, vezi [2, p. 162, Proposition 3.1.2(ii);
p. 165, Proposition 3.1.3] sau [7, p. 349]. O aplicaţie liniară simplectică
f : (E, ω) → (E, ω) va fi reprezentată ı̂n raport cu această bază a spaţiului
E de o matrice simplectică M, cf. [2, p. 168]: adică, f ∗ ω = ω se rescrie ca
M T JM = J.
În cazul general, ı̂n coordonate locale — reamintesc (50) —, relaţia (T ∗ f )∗
ω0 = ω0 se citeşte drept

n+1
n+1
dq ∧ dpi =
i
dQi ∧ dPj ,
i=1 j=1
ceea ce, ı̂n notaţiile (53), ar ı̂nsemna că — din nou, m = n —

n
n
dxk ∧ dpk = dxk ∧ dpk .
k=0 k=0
68
O asemenea egalitate are loc dacă şi numai dacă există o funcţie netedă
W = W (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ) astfel ı̂ncât

n
(pk dxk − pk dxk ) = dW. (66)
k=0
Demonstraţia acestei afirmaţii se bazează pe lema lui Poincaré (exactitatea com-

plexului de Rham), cf. [11, p. 67, Theorem 2], [27, p. 59, Theorem 1.61]. Pentru
o demonstraţie calculatorie, vezi [29, p. 64, Exercise 1.11].
Principiul funcţiilor generatoare priveşte cazuri particulare ale identităţii
n
(66). Mai precis, odată cu forma diferenţială ω1 = (pk dxk −pk dxk ), putem
k=0
defini următoarele cantităţi
 n
 n

 ω2 = − (xk dpk + pk dxk ) = ω1 − d xi pi ,



 k=0 i=0
n n
ω3 = (pk dxk + xk dpk ) = ω1 + d xi pi ,

 * +


k=0

i=0



n n
 ω4 = (−xk dpk + xk dpk ) = ω1 − d (xi pi − xi pi ) .
k=0 i=0
Aşa cum am văzut ı̂n secţiunea anterioară, există funcţii simplectice care
nu invariază 1–forma tautologică. În exemplul respectiv, puteam restrânge
câmpul 1–covectorial ı̂nchis β la un câmp covectorial exact, adică β = dS,
unde S ∈ F (Q). Această situaţie se transpune aici ı̂n formulele


 ω1 = dS1 , S1 = S1 (x0 , · · · , xn , x0 , · · · , xn ),

ω2 = dS2 , S2 = S2 (p0 , · · · , pn , x0 , · · · , xn ),

 ω3 = dS3 , S3 = S3 (x0 , · · · , xn , p0 , · · · , pn ),

ω3 = dS3 , S4 = S4 (p0 , · · · , pn , p0 , · · · , pn ),
care ne conduc la următoarele variante ale relaţiilor (58), şi anume
 
 pk = ∂xk1 , pk = − ∂xk1 ,
∂S ∂S ∂S3 ∂S3
 pk = ∂xk , xk = ∂pk ,
(67)
 
xk = − ∂S
∂pk
2
, pk = − ∂S
∂xk
2
, xk = − ∂S
∂pk
4
, xk = ∂S4
∂pk
,
cf. [29, p. 69], [36, p. 194]. Am “probat” deja cazul S = S2 .

Determinarea funcţiilor generatoare se bazează pe o tehnică datorată lui
Jacobi, vezi [36, p. 198]. Astfel, dacă dorim un Hamiltonian “nou” de forma
K = K(p0 , · · · , pn ) şi alegem o funcţie generatoare de tip S3 , Hamiltonianul
“vechi” H ne conduce la următoarea ecuaţie cu derivate parţiale

∂S3 ∂S3
H x0 , · · · , xn , ,···, = K(p0 , · · · , pn )
∂x0 ∂xn
69
ı̂n necunoscuta S3 de variabile (xk )k∈0,n . Aici, mărimile (pk )k∈0,n sunt con-
siderate parametri . Cu alte cuvinte, avem de rezolvat ecuaţia

∂S3 ∂S3
H x0 , · · · , xn , ,···, = c, c ∈ R. (68)
∂x0 ∂xn
Presupunem că funcţia generatoare S3 are variabile separabile, adică

n
S3 (x0 , · · · , xn ) = Sl (xl ), iar ecuaţia Hamilton-Jacobi (68) poate fi rezol-
l=0
vată ı̂n raport cu S0 :
ϕ0 (x0 , S0 , c) = ψ0 (x1 , · · · , xn , S1 , · · · , Sn , c). (= c0 ∈ R) (69)
Evident, membrul stâng al ecuaţiei nedepinzând de vreuna din variabilele in-

dependente x1 , . . . , xn , valoarea comună a celor două expresii este o constantă
c0 . Continuăm procedeul, astfel că — plecând de la ψ0 (x1 , · · · , xn , S1 , · · · , Sn ,
c) = c0 — avem
ϕ1 (x1 , S1 , c, c0 ) = ψ1 (x2 , · · · , xn , S2 , · · · , Sn , c, c0 ) = c1 .
Separarea se ı̂ncheie la pasul n:

ϕn−1 (xn−1 , Sn−1 , c, c0 , · · · , cn−2) = ψn−1 (xn , Sn , c, c0 , · · · , cn−2 ) = cn−1 .
Funcţiile (Sk )k∈1,n se determină din ecuaţiile diferenţiale
ϕk (xk , Sk , c, c0 , · · · , ck−1 ) = ck , k = 0, n − 1,
unde c−1 = c, respectiv
ψn−1 (xn , Sn , c, c0 , · · · , cn−2 ) = cn−1 .
Ajungem la S3 = S3 (x0 , · · · , xn , c, c0, · · · , cn−1 ). Formula funcţiei S3 se com-

pletează introducând şi rezolvând sistemul de ecuaţii algebrice

c = K(p0 , · · · , pn ),
ck = ck (p0 , · · · , pn ), k ∈ 0, n − 1.
Ca exemplu, fie Hamiltonianul H = 12 (p20 + p21 ) + ω2 (x20 + x21 ), unde ω > 0.

2
Ecuaţia (68) ne conduce la

1 2 1
[(S0 ) + ω 2 x20 ] + [(S1 )2 + ω 2 x21 ] = c,
2 2
de unde
(S0 )2 + ω 2 x20 = 2c0 , −[(S1 )2 + ω 2 x21 ] + 2c = 2c0 ,
70
respectiv

S0 = 2c0 − ω 2x20 , S1 = 2(c − c0 ) − ω 2x21 .
Luând c = p0 + p1 , c0 = p0 , obţinem

2
S3 = 2p0 − ω x0 dx0 +
2 2p1 − ω 2 x21 dx1 ,
vezi [36, p. 202].

Pentru a determina transformarea canonică, utilizăm ecuaţiile algebrice
(67), şi anume
0 4
p0 = ∂S 3
= 2p0 − ω 2x20 ,
∂x0 4 (70)
p1 = ∂S 3
∂x1
= 2p1 − ω 2x21 ,
respectiv
 5
 x0 = ∂S3
∂p0
= √ dx0
= ω1 arcsin √ωx0 ,
2p0 −ω 2 x20 2p0
(71)
 x1 = ∂S3
∂x1
= 1
ω
arcsin √ωx1 .
2p1
Rezolvând ecuaţiile (71) ı̂n raport cu x0 , x1 şi introducând rezultatul ı̂n

(70), obţinem
√
2pi 4
xi = sin(ωxi ), pi = 2pi cos(ωxi ), i ∈ 0, 1.
ω
Sistemul diferenţial Hamiltonian (54), (57), unde Fk = Gk = Xk = Pk = 0
şi K(p0 , p1 ) = p0 + p1 , are soluţiile
x i = t + ξi , pi = ηi , ξi , ηi ∈ R.
VA URMA
Surse bibliografice
[1] Abraham, R., Foundations of mechanics, W.A. Benjamin, Inc., New
York, 1967
[2] Abraham, R.; Marsden, J. E., Foundations of mechanics. Second

edition, sixth printing, Addison-Wesley, Inc., New York, 1987
71
[3] Adachi, M., Embeddings and immersions, American Mathematical
Society, TMM 124, Providence RI, 1993
[4] Błaszak, M., Multi-hamiltonian theory of dynamical systems,

Springer-Verlag, Berlin, 1998
[5] Bloch, A. M., Nonholonomic mechanics and control, Springer-

Verlag, New York, 2003
[6] Bott, R.; Tu, L. W., Differential forms in algebraic topology, Springer-
Verlag, New York, 1982
[7] Cordani, B., The Kepler problem. Group theoretical aspects, regu-
larization and quantization, with applications to the study of per-
turbations, PMP 29, Birkhäuser, Basel, 2003
[8] Craioveanu, M., Introducere ı̂n geometria diferenţială, Editura Uni-

versităţii de Vest, Timişoara, 2008
[9] Dieudonné, J., Foundations of modern analysis. Fourth printing,

Academic Press, New York, 1963
[10] do Carmo, M. P., Differential geometry of curves and surfaces,

Prentice-Hall, New Jersey, 1976
[11] do Carmo, M. P., Differential forms and applications, Springer-

Verlag, Berlin, 1994
[12] Eliashberg, Y.; Mishachev, M., Introduction to the h–principle,

American Mathematical Society, GSM 48, Providence RI, 2002
[13] Evans, L. C.; Gariepy, R. F., Measure theory and fine properties of
functions, CRC Press, New York, 1992
[14] D. Gaşpar, Analiză funcţională, Editura Facla, Timişoara, 1981
[15] Gheorghiev, G.; Oproiu, V., Varietăţi diferenţiabile finit şi infinit
dimensionale I, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1976
[16] Gheorghiev, G.; Oproiu, V., Varietăţi diferenţiabile finit şi infinit
dimensionale II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1979
72
[17] Goldstein, H.; Poole, C.; Safko, J., Classical mechanics. Third edi-
tion, Addison Wesley, San Francisco, 2002
[18] Kolmogorov, A. N.; Semenovici, A. F.; Naghibin, F. F.; Cerkasov,

R. S.; Gusev, V. A., Geometrie pentru clasele VI–VIII, Editura Di-
dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
[19] Kriegl, A.; Michor, P. W., The convenient setting of global analysis,
Americal Mathematical Society, MSM 53, Providence RI, 1997
[20] Lang, S., Fundamentals of differential geometry, Springer-Verlag,

New York, 1999
[21] Lee, J. M., Introduction to smooth manifolds, Springer-Verlag, New

York, 2003
[22] Michor, P. W., Manifolds of differentiable mappings, Shiva Publ.

Limited, Orpington, 1980
[23] Milnor, J. W., Topology from the differentiable viewpoint. Revised

edition, Princeton Univ. Press, New Jersey, 1965
[24] Mustafa, O. G., Elemente de mecanica punctului material şi a

solidului rigid, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
On-line la adresa: http://inf.ucv.ro/~octavian/mechanics.pdf
[25] Mustafa, O. G., Curbe şi suprafeţe, DAL, 2009. On-line la adresa:
http://inf.ucv.ro/~octavian/cartan.pdf
[26] Mustafa, O. G., Heat Lie: un fel de intro..., DAL, 2009. On-line la
adresa: http://inf.ucv.ro/~octavian/lie.pdf
[27] Olver, P. J., Applications of Lie groups to differential equations,

Springer-Verlag, 2000
[28] O’Neill, B., Elementary differential geometry. Revised second edi-

tion, Elsevier, Amsterdam, 2006
[29] Pollard, H., Mathematical introduction to celestial mechanics,

Prentice-Hall, New Jersey, 1966
73
[30] Ramanan, S., Global calculus, American Mathematical Society,
GSM 65, Providence RI, 2005
[31] Rogers, C.; Schief, W. K., Bäcklund and Darboux transformations.

Geometry and modern applications in soliton theory, Cambridge
Univ. Press, Cambridge, 2002
[32] Schutz, B. F., Geometrical methods of mathematical physics, Cam-

bridge Univ. Press, Cambridge, 1980
[33] Serre, D., Matrices. Theory and applications, Springer-Verlag, New

York, 2002
[34] Sharpe, R. W., Differential geometry. Cartan’s generalization of

Klein’s Erlangen program, Springer-Verlag, New York, 1997
[35] Souriau, J. M., Structure of dynamical systems. A symplectic view

of physics, PM 149, Birkhäuser, Boston, 1997
[36] Stiefel, E. L.; Scheifele, G., Linear and regular celestial mechanics,
Springer-Verlag, Berlin, 1971
[37] Şafarevici, I. R., Noţiunile fundamentale ale algebrei, Ed. Acad.

R.S.R., Bucureşti, 1989
[38] Whitney, H., On regular closed curves in the plane, Compositio

Math. 4 (1937), 276–284. On-line la adresa:
http://www.numdam.org/?lang=en
74

Biham PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biham PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Derivata Lie, conexiunea afină, calculul

Capul doarme şi visează

1 Calcul pe fibrate vectoriale

Vezi [24, pg. 13, 20].

Vezi Figura 1. Aici, ∆M desemnează tangenta (dreaptă aﬁnă) ı̂n punctul M

Deşi calculul “pe coordonate” ı̂n mecanica punctului material se real-

organizată ca spaţiu topologic, constituie ﬁbratul tangent al curbei Γ. Pentru

Figura 2 Figura 3 Figura 4 b

Aplicaţia η −1 : η(I ×R) → I ×R se numeşte trivializare locală a ﬁbratului

1.2 Calcul diferenţial ı̂n fibrate locale

f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o( h ), (2)

unde u + h ∈ U pentru orice h ∈ E cu h < ε(u) < 1 şi L(u) ∈ L(E, F ).

vectorii legaţi sunt (a1 , a2 ) = −

Spunem că două segmente orientate − a− → −−→

Vezi şi [15, p. 192, Propoziţia 2].

Tu1 E ≡ T0E E ≡ E, Tf (u1 ) F ≡ T0F F ≡ F,

ceea ce permite simpliﬁcarea formulelor (3), (4):

f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o( h ), L(u) ∈ L(E, F ). (5)

= f (u) + (DE1 f )(u)(h) + (DE2 f )(u)(h) + o( h ),

DE2 (DE1 f )(u)(h1 , h2 )

= [(hα1 )α∈I1 ]T · (Deβ (Deα f )(u))α∈I1 , β∈I2 · (hβ2 )β∈I2

1.3 Fibrate, secţiuni, variet ăţi şi subvarietăţi

η = (ϕ, (Φϕ−1 (u) )u∈U ).

să ﬁe un difeomorﬁsm (C ∞ ) ı̂ntre cele două submulţimi deschise ale lui E =

Mulţimea Fϕ−1 (u) = Φ−1 k

mulţimea — deschisă ı̂n L(F, F ) — a izomorﬁsmelor liniare ale modelului

cf. [24, p. 34]. Evident, τβα ◦ ϕ−1 ∞

ταγ = ταβ ◦ τβγ ,

unde (Sα0 )α∈A constituie acoperirea deschisă a mulţimii M. Reamintesc că

În particular, mulţimile din

Aici, urmând formalismul de la pagina 6, am identiﬁcat vectorii “legaţi” ı̂n

Atunci, cu notaţia din (11), avem

unde secţiunile σ : M → E, au formula — prelungire cu zero ı̂n afara

unde π2 (m)((v j σ j )(m)) = v j (m) · π2 (m)(σ j (m)) ∈ Fm . Aşadar, identiﬁcând

(f · σ)(m) = (π1 (m), f (m) · π2 (m)(σ(m)))

unde σ, τ ∈ Γ ∞ (M, E) şi f ∈ C ∞ (M, R).

Plecând de la ideea secţiunii zero, spunem că submulţimea M a unei

1.4 Fibratele tangent şi cotangent, câmpuri vecto-

OF γ0 (t0 + h) = r(t0 ) + h · v(t0 ), |h| < ε.

O altă metodă de a genera vectorul −

f (m + h) = f (m) + L(m)(h) + o( h ) (14)

cf. [21, p. 64, Proposition 3.2].

Fie acum mulţimile U ∈ T (F ), V ∈ T (G), unde G = Rn , n ≥ 1, funcţia

Via aplicaţia L(m), identificăm direcţia h a spaţiului liniar F cu direcţia

unde wβ ∈ θβ (Wβ ) ⊂ Rq şi f (θβ−1 (wβ )) = ϕ−1 0

şi — aici, uβ = ϕβα (uα ) şi ϕα (m) = uα —

De asemeni, dacă γ : I → Γ ⊂ Sα0 , unde [t0 − ε, t0 + ε] ⊂ I, este o curbă

cf. [21, p. 75]. Se observă că

(f ◦ γ)(t0 + h) = (fα ◦ γα )(t0 + h) (γα = ϕα ◦ γ, γα(t0 ) = uα )

În afară de varietatea diferenţială M, cu atlasul (Sα0 , ϕα )α∈A , să con-

r i (t0 + l) = r i (t0 ) + l · h + o(|l|), |l| < ε, vi (t0 ) = h,

cf. [2, p. 43, Deﬁnition 1.6.1].

fαβ (γα (t0 + l)) − fαβ (γα (t0 ))

În mod analog,

(α1 ⊗ e2 )(e1 , α2) = < α2 , α1 (e1 ) · e2 >E ∗ ,E

Introducem duala bazei canonice BE de la pagina 5, şi anume

BE ∗ = {α1 , . . . , αm }, unde αi (ej ) = δji . (simbolul lui Kronecker)

ei1 ⊗ . . . ⊗ eir ⊗ αj1 ⊗ . . . ⊗ αjs , ih = ip ∈ 1, r, jl = jq ∈ 1, s,

cf. [2, p. 53, Proposition 1.7.2].

ϕrs (t)(β 1 , . . . , β r , f1 , . . . fs ) = t(ϕ∗ (β 1 ), . . . , ϕ∗ (β r ), ϕ−1 (f1 ), . . . , ϕ−1 (fs )).

Vezi şi [8, p. 22]. În particular, ϕ01 : E ∗ → F ∗ este dată de

ϕ01 (α)(f) = α(ϕ−1 (f)) =< α, ϕ−1 (f) >E ∗ ,E

deci ϕ01 = (ϕ−1 )∗ , iar ϕ10 : E ∗∗ → F ∗∗ este dată de

f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o(h), (2)

f (u + h) = f (u) + L(u)(h) + o(h), L(u) ∈ L(E, F ). (5)

= f (u) + (DE1 f )(u)(h) + (DE2 f )(u)(h) + o(h),

f (m + h) = f (m) + L(m)(h) + o(h) (14)

L(E, F ) ϕ → ϕ∗ ∈ L(F ∗ , E ∗ ), H(E, F ) ϕ → ϕ−1 ∈ H(F, E) (23)

Cum T (G × F ) = T G × T F , cf. [2, p. 47, Proposition 1.6.14], şi T G G