ȘI-N MINTEA MEA DANSAM DESCULȚĂ

ET J’AI DANSÉ PIEDS NUS DANS MA TÊTE

Copyright © Solar, un département de Place des Éditeurs, 2017
© 2019 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog

Traducător: Mădălina-Andreea Ungureanu

Redactor: Raluca Giuroiu
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Editor: Maria Nicula
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ZEILINE, OLIVIA
Şi-n mintea mea dansam desculţă / Olivia Zeitline; trad.: Mădălina-
Andreea Ungureanu. - Bucureşti : ACT şi Politon, 2019
ISBN 978-606-913-516-7
I. Ungureanu, Mădălina-Andreea (trad.)
821.133.1

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor
normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu
le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o
transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit
la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră?
Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe
care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
 OLIVIA ZEITLINE

Și-n mintea
mea dansam
desculță

Traducere din limba franceză de

Mădălina-Andreea Ungureanu

2019
 Charlotte ajunge în fiecare dimineață la aceeași oră.
O curățenie sclipitoare o întâmpină chiar din hol. Tocurile
sale răsună pe podeaua proaspăt spălată. Mirosul pro-
duselor de curățat încă plutește în aer. Ca în fiecare di-
mineață, curățenia s-a făcut în zori, înainte să ajungă
angajații. Totul trebuie să fie curat, totul trebuie să stră-
lucească. Trebuie să inspire încredere. Ecranele compute-
relor au fost șterse de praf, iar partea de sus, curățată cu
detergent. Pereții biroului sunt atât de albi încât, atunci
când intră, are senzația că orbește. Ca în fiecare diminea-
ță, se așază pe scaunul din plexiglas. În jurul ei, nimic nu
iese în evidență, nicio hârtie, niciun obiect personal;
angajații au primit ordinul să nu lase nimic pe birourile
lăcuite. Zgomotul neîntrerupt al mașinilor îi reamintește
că în apropiere se află șoseaua de centură. Ca manager de
proiect junior, Charlotte trebuie să se mulțumească cu un
birou orientat spre nord. Camera nu e mare, are tavanul
jos, nu e prea luminoasă. Directorul de marketing intră
fără să bată la ușă, fără să salute.
– E gata dosarul? Clientul este deja jos. A ajuns mai
devreme.

5
 – Bună, Julien. Da, sigur, totul e gata.
– Să mi-l pui pe birou și să vii în sala de ședințe la și
jumătate.
Paginile dosarului s-au amestecat. Totul se încurcă în
capul lui Charlotte. Nu mai poate. De patruzeci și opt de
ore lucrează încontinuu la tabeluri în Excel. De altfel, îi
e greață. Fuge la baie. Stomacul ei nu mai reușește să di-
gere. Dar n-o să se prăbușească. Va reuși, e puternică, a
trecut mereu peste toate. Asta își repetă, stând în fața
oglinzii de deasupra chiuvetei. Charlotte a vrut întotdeau-
na să fie stăpână pe propria viață. În ciuda angoasei și a
transpirației reci, nu lasă să se vadă nimic. A vrut să facă
mereu totul cât mai bine posibil, ca să câștige cât mai
mult, ca să se simtă mai în siguranță. Această mecanică
socială bine pusă la punct, clădită pe surâsuri false, paha-
re de cafea rece, cumpărături la supermarket și poșete
din piele luate la reduceri, exercită o presiune permanen-
tă asupra ei. Cu toate acestea, de câteva luni, memoria îi
joacă feste. Nu mai reușește să se concentreze, iar uneori
nu înțelege ce îi spun colegii. Atunci, se preface. Dă din cap
fără să vorbească. Începe să-i fie frică de ea însăși, să-i fie
frică de această umbră pe care o alungă, dar care o atrage,
în același timp. E prea periculos să meargă la un consult
medical. Nu vrea să audă că nu e bine. Nu are încotro, tre-
buie să strângă din dinți. Îi va fi mai bine într-o zi, va avea
timp să se odihnească. Ușa biroului se deschide din nou.
– Charlotte, ce naiba faci? Dosarul! Măcar ai scos cifrele?
În această dimineață, pentru prima dată, Charlotte
n-a mai reușit să se abțină.

6
 – M-am săturat să intri în biroul meu fără să bați la
ușă. S-ar zice că o faci intenționat. Da, am scos cifrele,
totul e gata. Uite!
Cu un gest brusc, Charlotte îi dă dosarul superiorului
său ierarhic.
Peste câteva minute, merge în sala de ședințe. Se simte
tensiunea. Ranchiuna a fost înăbușită, dar liniștea e apă-
sătoare. Clientul se foiește pe scaun, bătând ușor cu picio-
rul în podea. Stiloul asistentei lui scârțâie, în timp ce scrie
în carnet. În capul lui Charlotte, toate sunetele sunt ampli-
ficate. E rândul ei să ia cuvântul. Încearcă să vorbească
tare, nu înțelege ce spune, confundă totul. Tace dintr-odată.
Un gol de memorie. De asta se temea cel mai tare. Simte
cum cade în gol. E lividă. Îi vine să vomite. Pierde contac-
tul cu realitatea. Îi vine să valseze. Plutește, se lasă dusă
de vânt. Brațele îi devin niște frunze care zboară în vânt,
tot corpul ei e un curent de aer. O adiere de vânt o poartă,
ușor, foarte ușor. Dă ritmic din cap, își ondulează șolduri-
le după cifra infinitului. Mușchiul cardiac își accelerează
ritmul după cel al pulsațiilor pământului, ca și cum tot
sângele din artere s-ar vărsa în interiorul ei. Charlotte e
în pădure. Urlă precum o lupoaică înfometată. Țopăie des-
culță în noroi și stropește toate plantele din jur. Din plan-
ta de la picioarele ei pornesc rădăcini care o leagă de
centrul pământului. De la ea pornesc raze de lumină care
urcă spre cer. E conectată cu infinitul, ea însăși e o mlădi-
ere în afara timpului, o undă în țara viselor. Dansează, în
transă, în fața unei mulțimi care o aclamă. Nu mai aude
nimic, este cu totul cufundată în arta sa. Toate privirile
sunt ațintite asupra ei. E în mijlocul scenei, în primplanul

7
propriei sale vieți. Aclamațiile publicului devin și mai
puternice. Câțiva spectatori vor să o atingă. Îi evită cu o
mișcare suplă, țâșnește cu viteza luminii. Într-o fracțiune
de secundă, se avântă în față. Ciocnirea e violentă. Se lo-
vește cu pieptul și brațele de pereți și asta o readuce la
realitate. E leoarcă de sudoare. A dansat în sala de șe-
dințe, în fața tuturor. Ca să arate că stăpânește perfect
situația, directorul de marketing îi spune cu răceală:
– Charlotte, ai avut un episod de burnout*. Ambulanța
e pe drum.

* Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o

stare de epuizare fizică și psihică, frecventă în rândul celor a căror pro-
fesie este solicitantă (implicând asumarea unei mari responsabilități și
interacțiuni numeroase cu oamenii). Termenul a fost introdus de către
psihologul Herbert Freudenberger, care a publicat, în 1980, lucrarea
Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to sur-
vive it (Burnout: prețul ridicat al marilor realizări. Ce este și cum să îi
faci față), în care descrie această tulburare. (n.red.)

8
O frază spusă pe un ton melodic,
ca o bucată muzicală.
 1

Î�n curând se face ora 18. Nu a primit î�ncă niciun me-

saj de la Tom. Charlotte î�ș�i î�nchide telefonul. Trebuie să
arate că e puternică. Î�ș�i pune telefonul î�n geantă ș� i intră
î�n centrul de dans de pe strada Paradis. Se î�ndreaptă
spre sala Pina-Bausch, acolo unde î�ș�i ț�ine cursul de dans
contemporan. Jeanne, o veche prietenă de la facultatea
de marketing, o aș� teaptă î�n faț�a uș� ii duble.
– Eș� ti singură? î�ntreabă Charlotte.
– Aș� a se pare, doar dacă nu cumva s-au hotărât să-ț�i
schimbe sala î�n seara asta.
– Nu, Michaël mi-ar fi spus. Asta-i sala. Théa n-a ajuns
î�ncă?
Jeanne î�ncearcă să pară degajată.
– Tocmai am vorbit cu ea la telefon. Nu poate veni
la cursul tău. I s-a reprogramat castingul. A spus că ne
vedem după, la restaurant.
Charlotte î�i răspunde cu un surâs crispat.

10
 – Î�nseamnă că tu vei fi singura mea elevă î�n seara
asta.
– Nu te î�ngrijora, drăguț�ă, suntem î�n noiembrie, e
normal. Lumea n-are chef să facă miș� care după serviciu.
Dar cursul tău e grozav. Î�mi place la nebunie. Nu mă simt
bine dacă lipsesc o săptămână.
– La ultimul curs n-am avut decât trei elevi. Azi nu
eș� ti decât tu. Mi-e cam greu î�n momentul acesta, dar
nu-mi pierd î�ncrederea.
– Eș� ti o profesoară super, Charlotte, ș� tii asta.
Numeroș� ii elevi de la cursul precedent ies, transpi-
raț�i, din sală. Lui Charlotte i se strânge inima când vede
grupul care se î�ndepărtează pe culoar, spre vestiare. De
ce la cursul de jazz vine mai multă lume decât la cursul
meu? Intră î�n sală, urmată de Jeanne. Î�ntinde salteluț�a pe
podea, pentru momentul de relaxare de la final. �n aer
pluteș� te un miros de transpiraț�ie. Charlotte a adus beț�i-
ș� oare parfumate, pe care le aprinde î�n toate colț�urile sălii.
De acum trei ani, de la episodul de burnout, Charlotte
ș� i-a schimbat viaț�a. Ș� i-a ș� ters marketingul din memorie.
S-a î�ntors la ceea ce a făcut-o î�ntotdeauna să vibreze:
dansul. După ce ș� i-a dat demisia, a reluat antrenamentele
zilnice ș� i cursurile de dans. A descoperit dansul impro-
vizat, pe care î�l exersa î�n parcuri, vara. S-a dedicat dan-
sului trup ș� i suflet. Datorită unei psihoterapeute la care
mergea, s-a decis î�n favoarea dansului contemporan, î�n
ciuda criticilor pe care i le aducea mama ei: „Ș� i din ce-o
să trăieș� ti?” N-o să se dea bătută. N-a făcut degeaba tot

11
drumul ăsta. Gata cu bromazepamul*. N-o să se î�ntoarcă
niciodată î�napoi. Vrea să trăiască din pasiunea ei, să-ș� i
câș� tige existenț�a din cursuri.
Când să pornească playlist-ul de pe tableta conecta-
tă la boxe, o femeie tânără dă buzna î�n sală.
– Aici se ț�ine cursul de jazz?
– Da, dar tocmai s-a terminat. Acum e cursul de dans
contemporan, î�i explică Jeanne. Ar trebui să î�ncercaț�i, e
super, o să vedeț�i.
Femeia se lasă convinsă.
Charlotte î�ncearcă să-ș� i alunge gândurile negre. Tre-
buie să se adune, să dea tot ce are mai bun, chiar dacă
are acum numai două eleve. Î�ș�i î�ncepe cursul cu o serie
de exerciț�ii de î�ncălzire ș� i de miș� cări de yoga, după care
trece la programul cu scheme libere, pe muzică hip-hop.
Î�ș�i î�nvaț�ă elevele cum să devină conș� tiente de corpul lor,
punându-le să execute o serie de jocuri ș� i de miș� cări
mimice, apoi le cere să improvizeze, să-ș� i exprime sta-
rea emoț�ională. Cursul se termină cu un moment de rela-
xare pe muzică tibetană. Jeanne a adormit. Cealaltă tânără
este î�ncântată, plină de energie ș� i promite să vină ș� i săp-
tămâna următoare. Î�nainte să iasă din clădire, Charlotte
se duce la Michaël, cel care se ocupă de administrarea
centrului. Î�i î�ntinde cele două cupoane de la curs.
– Nu au venit prea mulț�i elevi î�n seara asta, „Bucle de
aur”, observă Michaël de la ghiș� eul lui.

*  În text, Lexomyl, una dintre denumirile comerciale utilizate în Franța

pentru bromazepam, medicament utilizat pentru reducerea tensiunii
psihice și pentru ameliorarea stărilor de agitație. (n.tr.)

12
 – Aș� a e, dar cursul ei e grozav, î�i răspunde Jeanne.
Michaël le oferă câte o băutură detoxifiantă: apă cu
lămâie ș� i cu bucăț�i de castravete.
Charlotte caută î�n geantă carnetul de cecuri, ca să plă-
tească sala.
– Lasă, nu trebuie să-mi dai nimic de data asta.
– Eș� ti sigur?
– Suntem toț� i î�n aceeaș� i barcă, frumoaso, surâde
Michaël ș� i-i face cu ochiul.
– Mulț�umesc mult, Michaël. Eș� ti un î�nger.
După ce ies afară, Jeanne î�l sună pe soț�ul ei, ca să-i
spună să le dea fetelor să mănânce. Î�n acest timp, Char-
lotte î�ș�i deschide telefonul. Niciun mesaj de la Tom, î�n
continuare. Nimic. Ș� i totuș� i, jurase că o să se implice mai
mult.
Îți promit c-o să-ți trimit o mulțime de mesaje de
dragoste.
Charlotte simte un gol î�n stomac.
– Bun, Bernard are grijă de fete. A comentat un pic,
dar o să-i treacă. Mergem?
Charlotte nu se miș� că. E pierdută î�n gânduri.
– Ce ai? Vii? Théa o fi ajuns deja.
Se î�ntâlnesc cu Théa î�n faț�ă la Chez Jeannette. E î�mbră-
cată cu un palton lung, pe sub care poartă o rochie neagră,
ș� i le aș� teaptă cu ț�igara î�n mână. Când era mică, Théa a
făcut dansuri î�mpreună cu Charlotte. Acum e actriț�ă.

13
 Braseria e arhiplină. Fetele î�ș�i fac drum prin mulț�imea
î�ngrămădită la bar. Unul dintre chelneri o recunoaș� te pe
Charlotte. O sărută pe obraz.
– Ce mai faci? Sunteț�i trei?
Chelnerul ia o tăviț�ă de metal ș� i le conduce la una
dintre mesele din fund. Cele din formica* roș� u, care î�i plac
lui Charlotte cel mai mult. Câteva minute mai târziu, le
aduce trei mojitos. Au multă mentă, ș� i asta mai atenu-
ează gustul de rom. Charlotte nu-ș� i termină băutura. Se
gândeș� te î�ncontinuu la Tom. Nu reuș� eș� te să participe la
discuț� ie.
– Ș� i ș� tii ce? Mi-am putut recupera toate zilele de
concediu.**
– Super, Jeanne, fetele tale vor fi fericite.
– Ș� i castingul tău cum a mers? Povesteș� te.
Soseș� te mâncarea. Charlotte abia dacă se atinge de far-
furia ei. Nu poate să mănânce nici măcar salata vegetariană.
Tom nu mă sună. Nu-și ține niciodată promisiunile.
Théa se î�ntoarce către Charlotte.
– S-a î�ntâmplat ceva? N-ai mâncat nimic.
Jeanne se grăbeș� te să răspundă î�n locul ei.
– N-a venit nimeni la cursul de dans.

* Material compozit obținut prin laminare. (n.tr.)

**  În text, jours RTT, abreviere pentru Réduction du temps de travail:
zile libere acordate de angajator angajaților care au atins deja limita
maximă de 35 de ore lucrate pe săptămână. (n.tr.)

14
 – A, deci de asta nu zici nimic de când ai venit. Î�ț�i faci
griji?
– Un pic... Nu ș� tiu cum o să-mi plătesc chiria luna vii-
toare. Nu mai am ajutor de ș� omaj... Dar î�ncerc să rămân
senină, o să fie bine până la urmă.
– Ai dreptate, Cha. Ș� amanul meu maya spunea mereu:
„Totul se petrece î�n mintea noastră”. Dacă ai î�ncredere,
se va ivi o soluț�ie.
Jeanne găseș� te soluț�ia imediat.
– Dacă ai î�ntr-adevăr probleme cu apartamentul,
Charlotte, camera noastră de serviciu e liberă: fata care
e la noi ca au pair* pleacă săptămâna viitoare.
– E foarte drăguț� din partea ta, Jeanne. Mulț�umesc, o
să mă gândesc.
– Bun, comandăm desert? Plătesc eu, le propune Théa.
Charlotte refuză, sub pretextul că trebuie să se culce
devreme. Nu mai poate. Se simte prea rău din cauza tă-
cerii lui Tom. Le lasă pe prietenele ei ș� i pleacă. O doare
stomacul.
Imediat ce iese din braserie, se grăbeș� te să-ș� i verifice
î�ncă o dată telefonul. Niciun apel. Niciun mesaj.
Își bate joc de mine.

*  Au pair (egal cu): persoană, de până în 30 de ani, care participă la un

program de schimb intercultural. Aceasta poate locui pentru o perioadă
de până la doi ani în casa familiei-gazdă, fiind tratată ca un membru
egal al acelei familii. În schimb, participantul trebuie să îndeplinească
niște sarcini casnice ușoare, să-și asume rolul de frate/soră mai mare
al/a copiilor familiei gazdă. (n.red.)

15
 Merge până î�n staț�ia lui 31, iar prin minte î�i trec doar
gânduri pline furie. Î�n momentul î�n care se deschid uș� ile
autobuzului, o frază î�i răsună î�n minte. O frază spusă pe
un ton melodic, ca o bucată muzicală: Pregătește-te, idila
dintre tine și Tom se termină mâine.

16
Nu poți găsi acordul perfect fără câteva
note false.
 2

Autobuzul este aproape gol. Charlotte nu se aș� ază.

Rămâne î�n picioare, î�n stare de ș� oc. Fraza pe care a au-
zit-o se repetă î�n mintea ei, iar ș� i iar. Nu î�nț�elege ce i se
î�ntâmplă. Lumea ei se prăbuș� eș� te. Se lasă pe un scaun.
Lividă, î�ș�i ia telefonul. Cu mâinile tremurând, î�i trimite
un mesaj Stellei.
Stella, trebuie neapărat să se î�ntâlnească cu Stella.
Î�n sfârș� it, autobuzul ajunge la Barbès-Rochechouart,
staț�ia unde trebuie să coboare. Charlotte î�ș�i ia geanta, î�l
î�mpinge pe omul din faț�a ei ș� i pleacă, fără să-ș� i ceară
scuze. Î�n stradă, simte că se sufocă, inima î�i bate tot mai
repede. Î�ncepe să transpire, deș� i afară e frig. Grăbeș� te
pasul, ca să ajungă odată la destinaț�ie, să se î�ncheie oda-
tă acest atac de panică. Î�nainte, dacă era î�n această situ-
aț�ie, era mai uș� or, ar fi luat anxiolitice, fără să-ș� i pună
prea multe î�ntrebări. N-o să facă asta acum, ș� i-a promis
să termine cu medicamentele. Psihoterapeuta la care a
mers după episodul de burnout ar fi î�ntrebat-o, fără

18
î�ndoială: „Ș� i de ce anume î�ț�i aminteș� te această frază?”
Oricât s-ar strădui, Charlotte nu găseș� te niciun răspuns.
Respiră cu greutate, î�ncearcă să-ș� i recapete suflul. Nimic
nu ajută. O ia pe bulevardul Rochechouart, apoi pe stra-
da Clignancourt. Trotuarele sunt pustii, la fel ș� i Café du
Commerce. Ajunsă pe strada Pierre-Picard, Charlotte se
mai liniș� teș� te puț�in. Când păș� eș� te pe această alee, unde
locuieș� te Stella, are mereu impresia că intră î�ntr-un
spaț� iu magic. Parcă durează o veș� nicie să urce cu ascen-
sorul din lemn, cu uș� i cu grilaj. Sună la uș� ă. Î�n sfârș� it.
– Intră, draga mea, e deschis.
Deschide uș� a ș� i pulsul î�i revine la normal. Semnele
grafice de pe stampele japoneze atârnate î�n hol o calmea-
ză. Î�ș�i pune jacheta î�n cuierul din fier forjat. Î�mbrăcată
î�ntr-un kimono din mătase albă, Stella o aș� teaptă, stând
pe canapeaua mare din salon, cu o revistă de artă î�n mână.
Stella e muziciană, de origine slavă. Charlotte a cunos-
cut-o prin intermediul lui Tom, care î�i luase un interviu
pentru una dintre emisiunile lui la radio. Tom simț�ise că
lui Charlotte î�i va plăcea această femeie î�nț�eleaptă, de
62 de ani. Violoncelistă cu renume, Stella a străbătut
lumea î�ntreagă, susț�inând numeroase concerte î�n străi-
nătate. Părul cărunt ș� i strălucitor ș� i ochii de un negru
profund î�i dau un aer de madonă. Când s-au î�ntâlnit pri-
ma dată, Charlotte a avut strania senzaț�ie că o cunoaș� te
dintotdeauna.
– Hai, scumpo, spune-mi ce s-a î�ntâmplat.
Incapabilă să articuleze vreun cuvânt, Charlotte se
aruncă plângând î�n braț�ele Stellei. Cu capul la pieptul ei,

19
suspină minute î�n ș� ir. Stella o lasă să plângă; î�i cântăreș� -
te ș� i î�i absoarbe suferinț�a.
– Aș� a, hai, plângi. Lacrimile ne limpezesc sufletul.
Î�ncet, î�ncet, Charlotte se liniș� teș� te. Emoț�ia pe care a
reț� inut-o atâta timp se defulează acum prin expiraț� ii
ample. Stella se ridică, î�i î�n tinde o cutie cu batiste de
hârtie, apoi se duce la bucătărie.
– Î�ț�i fac un ceai.
Se î�ntoarce cu două ceș� ti de ceramică, aș� ezate pe o
tavă cu motive orientale.
Din cauza lui Tom, nu-i aș� a? Ce ț�i-a făcut iar aventu-
rierul ăsta?
– Ghiceș� ti mereu totul, Stella.
– Ș� tii că am antene.
– De asta am venit la tine. Mi s-a î�ntâmplat adineauri
o chestie tare bizară, legată de Tom. Am nevoie să mă
lămureș� ti.
Stella î�i î�ntinde o ceaș� că.
– Te ascult.
– Î�n timp ce urcam î�n autobuz, mi-a venit î�n minte o
frază.
– Ș� i ce zicea fraza asta?
– Zicea: „Pregăteș� te-te, idila dintre tine ș� i Tom se ter-
mină mâine”.
Stella rămâne tăcută ș� i ia o gură de ceai. Pe faț�ă î�i apare
un zâmbet distras.
Charlotte continuă:

20
 – N-a fost doar un gând ca oricare altul, a fost ca un
fel de muzică.
Stella o î�ntreabă:
– Vrei să spui, ca o voce?
– Da, o voce interioară.
– Magnific! Ai intrat î�n contact cu intuiț�ia ta.
– Intuiț�ie?
– Da, ț� i-am vorbit adesea despre această muzică a
ființ� ei noastre profunde, care ne călăuzeș� te.
– Dar n-auzi ce mi-a spus? Că trebuie să-l părăsesc pe
Tom!
– Nu, ț�i-a spus să fii pregătită ca idila dintre tine ș� i el
să se termine.
– Dar e acelaș� i lucru, Stella! Cred că vocea asta era mai
degrabă frica mea. Nu reuș� esc s-o controlez. Mă î�mpie-
dică mereu să î�mi pun î�n practică gândurile pozitive.
– De ce vrei să-ț�i controlezi frica? De ce să n-o accepț�i,
pur ș� i simplu?
– Fiindcă o să distrugă totul, o să-l sperii pe Tom ș� i o
să mă părăsească!
– Scumpa mea, nu e î�ntotdeauna uș� or să-ț�i urmezi
intuiț�ia. Uneori, trebuie să ai curajul să-ț�i î�nfrunț�i pro-
priile temeri pentru a le î�mblânzi. Tot intuiț�ia te ajută să
depăș� eș� ti provocările pe care ț�i le scoate î�n cale viaț�a, să
ieș� i din rutina ta. Poate că fraza pe care ai auzit-o î�ț�i va
deschide perspective noi.

21
 – Ai de gând să-mi spui că trebuie să mă despart de
Tom?
– Eu nu-ț� i spun absolut nimic. Tu î�nsăț� i trebuie să
simț�i ce e potrivit pentru tine, iar intuiț�ia te va ajuta exact
la asta.
– Chiar crezi că fraza asta a venit de la intuiț�ia mea?
Pe neaș� teptate, Charlotte se ia cu mâinile de cap,
deznădăjduită.
– Sunt pierdută, Stella, trebuie să mă ajuț�i.
– Este necesar să formulezi î�ntrebarea.
Charlotte î�ș�i ridică privirea.
– Ce î�ntrebare?
– Î� ntrebarea pe care o vei adresa intuiț� iei tale ca
să-ț� i dezvăluie mai mult. Trebuie s-o formulezi cât mai
clar posibil.
– Cum adică?
– Î�nainte de toate, trebuie să te echilibrezi ș� i să rea-
duci calmul î�n interiorul tău.
– Ca î�ntr-o meditaț�ie?
– Da, de exemplu, dar poț�i face asta ș� i î�n timp ce speli
vasele sau priveș� ti cerul. Pe mine muzica lui Bach mă
calmează imediat.
– Eu cred că asta face pentru mine dansul.
– Sunt sigură de asta, scumpo, ș� i cred că intuiț�ia te va
conduce din ce î�n ce mai mult spre miș� care ș� i spre dialo-
gul cu corpul tău. O să-ț�i vorbesc despre experienț�a mea.
După cum ș� tii, am colaborat la î�nceput cu mari orchestre

22
simfonice, pentru o perioadă î�ndelungată, dar nu mă sim-
ț�eam mereu î�n largul meu. Î�ntr-o zi, un agent mi-a propus
să cânt muzică de cameră. Asta presupunea, cu siguranț�ă,
o carieră mai puț�in ilustră, dar o voce subtilă mă î�ndemna
să accept. Î�mi amintesc că am dat cu banul. Am acceptat
propunerea, chiar dacă toată lumea mă sfătuia să n-o
fac. Astăzi, nu sunt fericită decât atunci când cânt î�n con-
certe cu public restrâns. Chiar dacă n-a fost uș� or la î�nceput,
am continuat să-mi urmez intuiț�ia. Timpul mi-a demon-
strat că, dacă am î�ncredere î�n ea, atunci sunt î�n acord
perfect cu mine î�nsămi.
– Eu nu pot spune acelaș� i lucru. Uneori mă î�ntreb
dacă nu cumva am fost prea optimistă să sper că î�mi voi
câș� tiga existenț�a din cursurile de dans contemporan.
Credeam că o să mă descurc, ș� i nu e deloc aș� a. Ș� i totuș� i,
dansul e pasiunea mea.
– Ș� tii, nu poț�i găsi acordul perfect fără câteva note
false. Ai să vezi: dacă-ț�i urmezi intuiț�ia, exteriorul î�ț�i va
vorbi ș� i el.
– Exteriorul? Cum adică?
– Î�ț�i explic altă dată, acum e târziu. Dacă eș� ti liberă,
hai să ne vedem miercuri, î�nainte să mă duc la repetiț�ii.
– Ne î�ntâlnim la ceainărie, ca de obicei?
– Asta voiam să-ț�i propun ș� i eu.
Stella o conduce pe Charlotte până î�n holul de la in-
trare. Î�nainte să-i deschidă uș� a, ia o cutie din argint ș� i o
deschide.
– Uite, pentru tine. Un cadou.

23
 Charlotte se uită la ce i-a pus î�n mână muziciana: o
monedă pe care e gravat un vultur cu două capete. Ne-
dumerită, o priveș� te î�ntrebător pe Stella.
– Este moneda care mi-a spus să aleg muzica de
cameră.
– Ca să dau cu banul?
– Da, dar să nu arunci moneda decât o singură dată
pentru fiecare î�ntrebare. Asta e regula. Ceea ce răspun-
de prima dată e mereu corect. Hai, noapte bună, scumpa
mea, să ajungi cu bine acasă.
Charlotte î�ș�i î�mbrăț�iș� ează prietena muziciană. Cu
inima mai uș� oară, alege să coboare pe scara din lemn
de stejar, ș� i nu cu vechiul ascensor cu grilaj.
Ajunsă î�n faț�a apartamentului său, găseș� te un plic
strecurat pe sub uș� ă; î�l deschide repede, î�ngrijorată. O î�n-
ș� tiinț�are cu privire la neplata chiriei. Epuizată, intră î�n
baie ș� i se dezbracă î�ncet. Se spală pe dinț� i, î�n timp ce
citeș� te bileț�elele cu mesaje pozitive lipite pe oglindă:
trăiesc î�n abundenț� ă ; sunt prosperă ș� i strălucitoare;
cursurile mele de dans au un mare succes ș� i atrag mulț�i
oameni.
Cu un gest brusc, rupe toate hârtiuț� ele; le aruncă
î�n toaletă ș� i trage apa. Cearș� afurile miros bine, sunt
proaspăt spălate. Charlotte nu poate să adoarmă. Oare
să accepte propunerea lui Jeanne? Nu poate să-i ceară
din nou mamei sale să-i plătească chiria. Va putea să
trăiască î�n 13 metri pătraț�i? Î� n cele din urmă, o cuprin-
de somnul. Brusc, deschide ochii din nou, la semnalul

24
sonor al mesageriei: „Ne vedem mâine? La ora 15, la
mine? Tom.”
Ecranul telefonului î�i luminează faț�a. Î�n î�ntuneric,
moneda rusească de pe noptieră are o lucire stranie.

25
Dacă îți urmezi intuiția, exteriorul
îți va vorbi.
 3

Charlotte ș� i-a petrecut mai bine de o oră ca să se

aranjeze pentru î�ntâlnirea cu Tom. Ș� i-a făcut un machiaj
discret, care să-i pună î�n valoare ochii mari ș� i căprui ș� i
buzele pline. Ș� i-a lăsat desfăcut părul blond ș� i ondulat.
A ezitat î�ntre mai multe ț� inute, neș� tiind pe care să o
aleagă, ș� i, î�n cele din urmă, a revenit la prima opț�iune:
jeanș� ii ei preferaț�i, un pulover din lână de angora, verde
crud, care î�i pune bustul î�n evidenț�ă, ș� i ghetele noi, din
piele de căprioară. Tom nu-i va putea rezista.
A ajuns î�n faț�a clădirii î�n care locuieș� te el cu o jumă-
tate de oră mai devreme. Mult prea devreme ca să urce.
Chiar dacă abia aș� teaptă să-l vadă, trebuie să se lase
aș� teptată. Se duce la cafeneaua din colț�ul străzii, cafe-
neaua unde merge adesea cu Tom. Se aș� ază pe bancheta
lor din moleschin roș� u ș� i comandă o cafea ș� i un pahar cu
apă. Ceva ca să treacă timpul.
– Deci sunteț�i numai dumneavoastră azi? Prietenul v-a
lăsat singură? O fată aș� a de drăguț�ă ca dumneavoastră...

28
 Chelnerul î�i face cu ochiul.
– Nu, am î�ntâlnire cu el.
– Se lasă aș� teptat, deci? Î�n ziua de azi bărbaț�ii sunt
cei care se lasă aș� teptaț�i? Lumea s-a î�ntors pe dos.
Charlotte î�ș�i bea cafeaua, gânditoare.
Î�ntr-adevăr, ea aș� teaptă de mai bine de un an ca Tom
să se implice mai serios î�n relaț�ia lor. Ea e î�ntotdeauna
cea care aș� teaptă. Când l-a văzut pe Tom prima dată, era
î�mbrăcată neglijent ș� i nu avea deloc machiaj. Se ducea la
o conferinț�ă despre schimbările de mediu ș� i nu s-ar fi
gândit nici î�n ruptul capului că se va î�ndrăgosti de unul
dintre ziariș� tii invitaț�i acolo. Când l-a văzut pe scenă, pu-
nându-le î�ntrebări celor care luau cuvântul, a simț�it cum
inima î�ncepe să-i bată cu putere. Purta teniș� i albi, o pe-
reche de pantaloni chino bej, o cămaș� ă din denim ș� i o
pălărie fedora. Avea un aer de aventurier. Foarte zâmbi-
tor, părea că se simte î�n largul lui î�nconjurat de atâta lume.
Ș� i totuș� i, î�n sufletul lui suferea. Soț�ia î�l părăsise pentru
un alt jurnalist, unul mai cunoscut. După ce s-a î�ncheiat
conferinț�a, Charlotte s-a strecurat discret lângă el, î�n
faț�a bufetului. Privirile li s-au î�ntâlnit ș� i au î�nceput ime-
diat să vorbească. Ș� i-au dat seama foarte repede că au
mulț�i prieteni î�n comun ș� i că î�mpărtăș� esc aceleaș� i con-
cepț�ii despre viaț�ă. Iar când el i-a ș� optit la ureche: „Am
un Bordeaux fără sulfiț�i, de pe o mică plantaț�ie bio. Vrei
să vii la mine?”, Charlotte a uitat instantaneu că hotărâse
să se culce devreme.
Prin geamul cafenelei, Charlotte observă oamenii
care trec pe stradă. Fug, luaț�i prin surprindere de ploaia

29
torenț�ială. Titlul unei piese de teatru, de pe panoul pu-
blicitar* din intersecț�ie, î�i atrage atenț�ia: „Mai bine să fii
singur decât să ai o căsnicie nefericită. Ultimele zile!”
Charlotte se gândeș� te la Stella ș� i la ce î�i spusese cu o
seară î�nainte: „Vei vedea: dacă-ț�i urmezi intuiț�ia, exterio-
rul î�ț�i va vorbi”.
Ezită un moment, apoi caută î�n portmoneu moneda
rusească pe care i-a dat-o muziciana.
Dacă e cap, partea cu vulturul cu două capete, Tom ho-
tărăște în sfârșit să divorțeze. Dacă e pajură, partea cu
numărul... o să iasă rău... și mai bine-l părăsesc.
Trage adânc aer î�n piept ș� i î�n cearcă să o arunce.
Moneda ricoș� ează î�n podul palmei ș� i cade. Î�ncearcă să o
prindă, dar se rostogoleș� te pe podea până la picioarele
chelnerului, care o ridică ș� i o pune pe masă, cu un aer
sever.
– Aț�i primit o monedă falsă, se pare...
Charlotte nu răspunde nimic. I s-a tăiat respiraț�ia.
Chelnerul a pus moneda pe masă cu numărul î�n sus.
Plăteș� te ș� i pleacă imediat, ca un hoț� care vrea să se
salveze.

Î�l priveș� te pe Tom. Udă plantele. Sunt peste tot î�n bal-
conul cu balustradă de zinc, cu vedere spre acoperiș� uri.
Aude ploaia bătând î�n fereastra de deasupra capului ei.
Apartamentul mobilat, î�n care Tom locuieș� te cu chirie

*  În text, colonne Morris: panouri publicitare cilindrice; piese de mobi-

lier urban destinate publicității. (n.tr.)

30
de când s-a despărț�it de soț�ia lui, pare î�ntunecat, trist,
lipsit de viaț�ă. Când i-a deschis uș� a, abia dacă a schiț�at
vreun gest să o salute. A î�nț�eles imediat că moneda ru-
sească spusese adevărul.
– Cum a fost la cursul de dans?
– De ce nu m-ai sunat ieri?
– Ț� i-am trimis un mesaj...
– Da, un singur mesaj, o zi î�ntreagă! Mare lucru pen-
tru cineva care promite mesaje de dragoste!
Nu mai udă florile, pare să ezite.
– Am fost ocupat... Am stat cu Virginie toată ziua.
– Cum adică, cu Virginie?
– Nu, nu, nu te gândi... S-ar putea să aibă un subiect
pentru mine, î�n producț�ia la care lucrează.
– Ș� i o să accepț�i?
El î�ș�i deschide calculatorul. Biroul e plin de dosare.
Î�ș�i verifică email-ul.
– Te-am î�ntrebat ceva, Tom.
– Ș� tii, va trebui să mă văd mereu cu Virginie... pentru
Samuel.
– Una e să te vezi cu ea pentru fiul tău, ș� i cu totul
altceva să lucrezi î�mpreună cu ea zile î�ntregi.
– Charlotte, tu creezi mereu probleme acolo unde nu
sunt.
Ea se ridică brusc de pe canapea, palidă.

31
 – Poftim? Eu sunt cea care creează probleme? De mai
bine de un an tot aș� tept să divorț�ezi, să te implici cu ade-
vărat î�n relaț�ia cu mine.
– Dar suntem î�mpreună. N-are rost să grăbim lucrurile.
– Ș� i preferi să mă laș� i î�n această stare de confuzie.
– Charlotte, mai dă-mi timp.
– Ș� tii ce? O să ai destul timp, dar fără mine.
– Liniș� teș� te-te, Charlotte... Ce faci?
Fără să i se citească nimic pe faț�ă, Charlotte deschide
dulapul. Ia de acolo cele câteva lucruri care î�i aparț�in,
apoi merge î�n baie să-ș� i caute peria de păr ș� i deodoran-
tul. Le pune pe toate î�ntr-o sacoș� ă de plastic.
– Charlotte, nu face asta... Nu-mi e uș� or.
Î�l fixează cu o privire severă. Tom s-a aș� ezat pe cana-
pea ș� i s-a luat cu mâinile de cap. Nu se uită la ea. Lui
Charlotte i-ar plăcea ca Tom să o oprească, să o implore
să rămână. Dar el nici nu se clinteș� te. Ea iese, trântind
uș� a. Aș� teaptă apoi câteva minute pe hol. Niciun zgomot,
nicio reacț�ie. Ș� i nicio lacrimă, nu poate nici măcar să
plângă.

Când ajunge acasă, Charlotte se prăbuș� eș� te plân-

gând pe podea. Are obrajii scăldaț�i î�n lacrimi. Î�ș�i lipeș� te
faț�a de covor. Firele de lână î�i intră î�n gură. O ustură ochii
din cauza prafului. Ar vrea să intre î�n pământ, să termi-
ne odată cu viaț�a asta nedreaptă. Î�nchide ochii ș� i pierde
noț�iunea timpului.

32
 Se trezeș� te târziu î�n noapte, e î�n continuare î�ntinsă
pe podea. La lumina unei raze de lună ce cade pe covor,
vede o musculiț�ă care î�naintează î�ncet, dar cu hotărâre,
printre ochiurile ș� i nodurile ț� esăturii de lână. Atât de
multe obstacole care trebuie depăș� ite. Pe Charlotte o cu-
prinde brusc un sentiment de compasiune.
Hai, fii puternică, aproape c-ai reușit.
Insecta pare să-i răspundă: Și tu aproape c-ai reușit.
Continuă să crezi.
O cuprinde deodată un val de energie. Se ridică, ia
telefonul ș� i ș� terge, una după alta, fotografiile cu Tom.
Ezită să-i ș� teargă ș� i numărul, decide î�n cele din urmă
să-l păstreze. Ia un sac de gunoi ș� i se debarasează de tot
ce-i aminteș� te de relaț�ia cu el, apoi face un duș� î�ndelun-
gat, î�ș�i săpuneș� te corpul, iar ș� i iar. Nu mai vrea să î�l simtă
pe Tom pe pielea ei. Aș� ezată pe pat, cu un prosop î�n jurul
corpului ș� i unul pe cap, î�ș�i inspectează cu privirea apar-
tamentul. Stă aici de ș� apte ani, a semnat contractul de
î�nchiriere imediat după ce s-a angajat la fostul loc de
muncă.
Cu un gest hotărât, ia telefonul ș� i formează numărul
lui Jeanne.
– Te-am trezit cumva? Vreau să te î�ntreb ceva: mai e
î�n picioare oferta pe care mi-ai făcut-o, să vin să locuiesc
î�n camera ta de serviciu?

33
Să fii pregătită să asculți,
dar să accepți liniștea.
 4

Î�ngerul dansului de la Palatul Garnier pare să-i ureze

bun-venit lui Charlotte când iese de la metrou. Î�n ciuda
frigului pătrunzător, cerul fără nori promite un sfârș� it
de zi foarte frumos. Cu inima uș� oară, tânăra traversează
Piaț�a Operei, strecurându-se printre maș� ini. A ajuns la
fix pentru î�ntâlnirea cu Stella. Este nerăbdătoare să-ș� i
vadă prietena violoncelistă la ceainăria lor, din incinta
clădirii î�n stil Napoleon al III-lea.
O chelneriț� ă î�i ia ș� alul, tricotat cu ochiuri mari, ș� i
paltonul. Stella e deja acolo; Charlotte o vede, e aș� ezată
î�ntre două coloane de marmură. A ales o masă î�ntr-un
colț� liniș� tit, decorat cu lumânări mari. Ș� i-a lăsat pe cap
căciula de blană rusească*.
– Simt că o să-mi dai veș� ti bune, î�i spune muziciana,
î�mbrăț�iș� ând-o.
– Se poate spune ș� i aș� a... Eș� ti bine? E drăguț�ă căciula ta.

* În text, chapka, căciulă de blană, cu urechi. (n.tr.)

36
 – Un suvenir pe care l-am cumpărat din Sankt-Peters­
burg. Î�mi ț�ine de cald iarna.
– Da, e al naibii de frig azi.
– O să ne prindă bine ceaiul. Am comandat lapsang
souchong. E ceai negru afumat, din China. Ce zici?
– E perfect.
– Deci, ce veș� ti ai, draga mea?
– M-am mutat. Ș� i am făcut ordine î�n viaț�a mea.
– Grozav. Asta î�nseamnă că ai intrat î�ntr-o nouă etapă?
– Nu ș� tiu, dar mă simt uș� urată. Nu mai trebuie să plă-
tesc lunar o chirie. Prietena mea, Jeanne, mi-a pus la dis-
poziț�ie camera ei de serviciu.
– Ah, un spaț�iu mic. Ideal ca să-ț�i măreș� ti spaț�iul din
interior.
– Nu m-am gândit la asta, dar trebuie să spun că
faptul că am renunț�at la tot ce aveam m-a eliberat de o
povară. Totul s-a petrecut repede, ca prin magie. Noul
locatar, pe care l-am găsit pe internet, a î�nlocuit toată
mobila. Nu mi-au rămas decât două valize, câteva cărț�i ș� i
hainele.
– Uneori trebuie să ș� tim să ne debarasăm de ce avem
ca să găsim ceea ce este esenț�ial. N-ar trebui să avem
niciodată prea multe lucruri, pentru că atunci lucrurile
vor ajunge să pună stăpânire pe noi, î�n cele din urmă.
Stella o fixează pe Charlotte cu privirea.
– Ț� i-au mai venit ș� i alte fraze î�n minte?

37
 – Nu, dar cea de atunci a spus adevărul. M-am des-
părț�it de Tom.
– Deci nu era vorba de o frică a ta?
– Era î�n mod clar intuiț�ia mea. Ș� i m-am folosit de
moneda ta rusească. Mi-a spus că o să iasă rău dacă
rămân cu Tom. Ș� i apoi, chiar î�nainte de asta, am văzut
afiș� ul ăsta pe un panou publicitar...
– Ce afiș� ?
– Afiș� ul unei piese de teatru, al cărei titlu era Mai bine
să fii singur decât să ai o căsnicie nefericită.
– Deci, dacă î�nț�eleg bine, tu eș� ti cea care a decis să-l
părăsească pe Tom?
– Da, nu e clară treaba cu nevastă-sa...
– Care ziceai că era titlul de pe afiș� ?
– Mai bine să fii singur decât să ai o căsnicie nefericită.
– „Singur”... sau „singură”?
Charlotte se gândeș� te.
– Ă� ... „singur”, cred.
– Se pare că acest mesaj exterior i-a fost destinat,
mai degrabă, lui Tom...
– Crezi? Ș� i totuș� i, când am văzut afiș� ul, mi-am amintit
imediat ce-mi spuseseș� i tu când eram la tine acasă, că
exteriorul î�mi va vorbi. Ce voiai să-mi explici, mai exact?
– De asta am vrut să ne î�ntâlnim aici, draga mea. Ca
să revenim la intuiț�ie, să ș� tii că o vei găsi î�n interiorul
tău, ca fraza pe care ai auzit-o, dar ș� i î�n exterior, ca afiș� ul
de care spui.

38
 – Dar cum e posibil? Doar afiș� ul acela nu a fost pus
pe panoul publicitar special pentru mine!
– Sigur că nu, dar intuiț�ia ta este cea care ț�i l-a arătat.
Fiindcă proiectăm mereu î�n exterior ceea ce se petrece
î�n interiorul nostru, aș� a, ca un proiector de cinema, î�nț�e-
legi? Ceea ce vedem î�n exterior oglindeș� te ceea ce sim-
ț�im î�n interior. De exemplu, ce-ț�i place ț�ie la salonul ăsta?
Charlotte priveș� te î�n jur. Coloanele ș� i ornamentele
lor, sculpturile contemporane, mobilierul modern.
– Cel mai mult î�mi place faptul că acest loc face parte
din clădirea Operei. Î�mi mai place amestecul ăsta de mo-
dern ș� i clasic, liniș� tea de aici...
– Este ș� i ceva care-ț�i displace?
– Nu, nimic... î�n afară de faptul că eu nu te pot invita
aici fiindcă n-am destui bani.
– Ei, vezi, ceea ce simț�i despre locul acesta î�ț�i spune
exact cine eș� ti tu azi: o balerină de formaț�ie clasică, care
s-a orientat către dansul contemporan, care este î�n cău-
tarea liniș� tii, dar care nu are destule resurse financiare
î�n acest moment.
– Vrei să spui că trebuie să caut semnele din exterior
ca să ș� tiu ce-mi spune intuiț�ia?
– Da, doar că ele apar atunci când nu le cauț�i. Comu-
nicarea cu intuiț�ia este adesea paradoxală: trebuie să
ș� tii să cauț�i fără să ai aș� teptări, să fii pregătită să asculț�i,
dar să accepț�i liniș� tea, să te eliberezi de voinț�ă fără să
abandonezi dorinț�a de a creș� te. E un dozaj foarte fin, unic
pentru fiecare î�n parte. Nu există nicio regulă; totuș� i,

39
trebuie să ne ș� tim gamele ca să ne recunoaș� tem melo-
dia. Intuiț�ia este o vibraț�ie, o lungime de undă; ca un al
ș� aselea simț�, care se foloseș� te de celelalte cinci: poate lua
forma unei voci, a unei imagini sau senzaț�ii, a unui gust
sau miros. Intuiț�ia vorbeș� te ș� i prin vise. Totul poate vorbi,
atât î�n interior, cât ș� i î�n exterior, iar la final, pur ș� i simplu
ș� tii... dar nu ș� tii cum de ai ajuns să ș� tii.
– Dar dacă o să confund iar frica cu intuiț�ia? Dacă mă
î�nș� el?
– Ș� i asta face parte din călătorie, draga mea. Singurul
lucru pe care-l poț�i face atunci când trebuie să iei o deci-
zie este să te î�ntrebi dacă acț�ionezi din dragoste sau din
frică. De exemplu, pune-ț�i î�ntrebarea asta ca să afli care
a fost motivul pentru care l-ai părăsit pe Tom: frica sau
dragostea?
– Cred că a fost vorba, mai degrabă, de furie.
– Dar care a fost sentimentul din spatele furiei? Fu-
ria era acolo ca să te protejeze, din dragoste, sau ca să te
î�ndepărteze, de frică?
Liniș� te.
Charlotte rămâne mută. Stella se uită la ceasul-colier,
ca să vadă cât e ora.
– Trebuie să plec, am repetiț�ie. Termină-ț�i liniș� tită
ceaiul ș� i gândeș� te-te la ce ț�i-am spus.
Stella î�ș�i aranjează pe umeri etola din caș� mir ș� i se
ridică.
– Nu-ț�i face griji, î�ngeraș� , î�i spune lui Charlotte, î�mbră-
ț�iș� ând-o. La finalul călătoriei, o să vezi că totul e perfect.

40
 Charlotte o urmăreș� te pe Stella cu privirea. Chelne-
riț�a o ajută pe muziciană să-ș� i î�mbrace pelerina lungă ș� i
bej ș� i apoi o conduce î�n holul cu draperii de catifea roș� ie.
Telefonul lui Charlotte vibrează pe masă; pe ecran apare
numele „Mama”.
– Unde eș� ti, Charlotte?
– La ceainăria de la Operă. De ce?
– De ce? Am trecut pe la tine ș� i mi s-a spus că nu mai
locuieș� ti acolo!
– Scuză-mă, nu te-am anunț�at. Da, m-am mutat. Dar
nu-ț�i face griji, mi-am găsit o cameră de serviciu, mi-a
oferit-o Jeanne.
– Ț� i-ai găsit o cameră de serviciu?! Un loc de muncă,
asta ar fi trebuit să-ț�i găseș� ti! De ce nu mi-ai zis nimic?
Ai fi putut să vii aici, casa e mare.
– Fontainebleau e prea departe. Nu e un loc potrivit
pentru cursurile mele.
– Dar trebuie să-ț�i găseș� ti un loc de muncă stabil î�n
domeniul tău, Charlotte! Chiar ș� i unul pe durată deter-
minată. Ai putea să ț�ii ș� i cursuri de dans seara, dacă î�ț�i
place î�ntr-adevăr să faci asta.
– Am terminat-o cu marketingul, mamă. Ț� i-am spus
doar.
– Ș� i de ce nu te-ai mutat cu Tom?
Un moment de tăcere. Ezitare.
– Trebuie să î�nchid, am un antrenament î�n scurt timp.
O să vin la masă, la Fontainebleau. Te sun, promit.

41
 Charlotte î�nchide telefonul, distrasă. Bea maș� inal cea-
iul care i-a mai rămas; e rece ș� i amar. Gândurile î�i sunt
invadate din nou de Tom. Un val de tristeț�e î�i străbate tot
corpul. Afară s-a lăsat dintr-odată noaptea. Chelneriț�a
dă î�ntr-o parte draperia din holul de la intrare, ca să iasă
Charlotte. Frigul î�i î�nroș� eș� te faț� a. Coboară la metrou.
Î� ntr-o oră, va fi la antrenament, ca î�n fiecare zi. Să dan-
seze. Să danseze ca să uite.

42
E de ajuns să scrii tot ce îți trece
prin cap.
 5

Théa se apleacă peste balustrada balconului mi-

nuscul care dă spre parcul Buttes-Chaumont. Vederea
panoramică asupra Parisului, pe care o are de aici, o
impresionează.
– Se vede chiar ș� i Sacré-Coeur! Nu e prea mare locul
acesta, dar e de-a dreptul magic! Ș� i Jeanne nu-ț� i cere
deloc chirie?
Cu o cutie de carton î�n mână, Charlotte î�ș�i aranjează
cărț�ile pe etajera de deasupra canapelei extensibile, gri
deschis.
– Deloc, dar m-am oferit să stau cu fetele din când î�n
când pentru ca ea ș� i Bernard să poată petrece câteva seri
î�n doi.
– O să-ț�i fie bine aici, ai să vezi.
Théa î�ș�i deschide geanta din piele de căprioară, cu
franjuri, ș� i scoate de acolo un etui din catifea, î�n care se
află o busolă.
– Deci, unde e zona dragostei la tine?

44
 – Zona dragostei?
– Cha, ț�i-am spus că o să te ajut să aplici principiile
feng shui. O să-ț�i arăt ce am î�nvăț�at la cursul de design
interior psihoterapeutic, cum să-ț�i găseș� ti cea mai bună
energie la tine acasă.
Cu busola î�n mână, Théa se roteș� te uș� or pe loc, apoi
se î�ndreaptă spre cabina de duș� .
– Interesant! Zona dragostei la tine se găseș� te î�n ca-
bina de duș� , constată ea, surâzând. Ceea ce nu e chiar
surprinzător, având î�n vedere că tocmai te-ai despărț�it de
Tom. Pentru a î�ntări zona dragostei, ai putea să pui aici
două săpunuri î�n formă de inimă, două ș� ampoane, doi
bureț�i de baie, două prosoape, ca ș� i cum ai fi cu cineva.
– Pentru moment, n-am niciun chef să fiu cu cineva.
– Uite, mi-am adus cărț� ile de tarot. Vrei să tragi o
carte ca să afli cum stai cu dragostea?
– Dacă vrei tu...
Théa caută din nou î�n geantă. Î�ș�i aș� ază cărț�ile de tarot
cu faț�a î�n jos pe măsuț�ă.
– Ia o carte.
Charlotte î�ntoarce o carte care î�nfăț�iș� ează un bărbat
î�ntre două femei. Este Cartea Î�ndrăgostiț�ilor.
– Cartea e aș� ezată invers. Asta arată un obstacol. După
părerea mea, tu î�ncă nu ș� tii ce vrei. Eziț�i... Vei ezita chiar
î�ntre doi bărbaț�i. Ai două drumuri ș� i nu ș� tii pe care să-l
alegi.

45
 – Nu sunt făcută pentru poveș� tile de dragoste, nu
decurg niciodată aș� a cum ar trebui. Î�ntotdeauna e prea
complicat.
– Uneori, nu ne putem deschide decât dacă suntem
conș� tienț�i de propria vulnerabilitate ș� i fragilitate. O inimă
frântă este o inimă deschisă, după cum spunea ș� amanul
meu maya din Mexic, ș� tii, femeia care m-a iniț�iat.
Théa o ia pe Charlotte î�n braț�e.
– Să ș� tii că totul trece.
Ia din nou busola.
– Deci, acum, hai să vedem pentru sud-est: zona bani-
lor ș� i a bogăț�iei. E canapeaua ta acolo... E simbolic... Tre-
buie să fii prudentă cu contul tău bancar. Ce ț�i-ar plăcea
să schimbi la viaț�a ta profesională?
– Mi-ar plăcea să aibă mai mult succes cursurile mele
de dans, să am mai mulț�i elevi.
– Tocmai, principiile feng shui te vor ajuta. Ai putea,
de exemplu, să agăț�i deasupra canapelei fotografii cu gru-
puri de dansatori?
– Vrei să spui că, dacă afiș� ez „semne exterioare”, aces-
tea vor acț�iona asupra stării mele interioare?
– Da, casa trebuie să-ț�i reflecte dorinț�ele, dacă vrei
ca ele să prindă formă î�n viaț�a ta. Interiorul ș� i exteriorul
se află î�n strânsă legătură.
– Stella mi-a explicat ceva asemănător cu privire la
intuiț�ie.
– Tot ce se află î�n jurul nostru este simbol. Chiar ș� i
pietrele ne vorbesc, dacă ș� tim să le ascultăm.

46
 – Asta spune ș� amanul tău?
– Absolut.
Tot cu ajutorul busolei, Théa se î�ndreaptă spre fereas-
tra dinspre nord.
– Ei, asta e minunat! Uite unde se găseș� te zona carie-
rei: vedere spre Sacré-Coeur ș� i tot Parisul la picioarele
tale.
Privirea lui Charlotte se pierde spre orizont. Sacré-­
Coeur, î�n depărtare, i se pare aș� a de aproape, aproape că
ar putea s-o atingă cu degetul. Théa bagă iar mâna î�n
geantă ș� i scoate de acolo un carneț�el cu motive geome-
trice pe copertă.
– Uite, pentru tine.
– E foarte frumos. Î�mi place mult, mulț�umesc.
– Ca să poț�i să-i pui î�ntrebări intuiț�iei tale. Am citit o
carte grozavă despre asta, care m-a făcut să mă gândesc
la lucrurile despre care ț�i-a povestit Stella. Se pare că î�i
putem pune î�ntrebări intuiț�iei aș� a cum i-am pune î�ntre-
bări unui om. Ca să afli răspunsul, e de ajuns să scrii tot
ce-ț�i trece prin cap, chiar dacă ț�i se pare absurd. Ideal ar
fi să faci asta î�n fiecare zi. Ai putea s-o faci ca parte a ri-
tualului tău de dimineaț�ă...
– Sper c-o să meargă mai bine decât afirmaț�iile pozi-
tive pe care m-ai pus să le lipesc pe oglindă ș� i care n-au
avut niciun rezultat.
– Având î�n vedere starea de angoasă î�n care te aflai
din cauza relaț�iei cu Tom, evident că n-aveau cum să dea
rezultate. Trebuie să ai o stare de calm ca să le pui î�n

47
aplicare! Ca să ajungi acolo, meditaț�ia este un instrument
foarte bun.
– Da, numai că, atunci când î�ncercam să meditez, mă
gândeam ș� i mai mult la Tom, ceea ce mă tulbura ș� i mai
mult.
– Acum nu mai eș� ti cu el, ar trebui să fie mai uș� or.
Ai făcut bine să te debarasezi de toate lucrurile care te
făceau să te gândeș� ti la el. Obiectele preiau memoria emo-
ț�ională a proprietarului, se creează legături invizibile.
– N-am păstrat aproape nimic de la el, î�n afară de
numărul de telefon ș� i de chei, pe care ar trebui să i le î�na-
poiez î�ntr-o zi.
– I le poț�i trimite prin poș� tă.
– Nu m-am gândit, spune Charlotte, cu jumătate de
gură.
– Acum, că am terminat cu feng shui-ul, te iau la cursul
de meditaț�ie.
– Unde e?
– La centrul meu de yoga, lângă Gara de Est. Mergem
cu bicicleta?

Pereț� ii sălii de meditaț� ie sunt vopsiț� i î�n oranj. Din

tavan atârnă flori de hârtie. Sunt agăț�ate peste tot por-
trete î�n alb-negru ale unor maeș� tri hinduș� i. Charlotte
s-a aș� ezat î�n poziț�ia lotus, î�n stânga Théei. Î�ncearcă să se
concentreze. Simte furnicături pe piciorul stâng. O mă-
nâncă nasul. Î�ncearcă să ignore aceste lucruri, speră că o
să treacă. Imposibil. Î�i vine foarte tare să se scarpine. Î�ș�i

48
î�ndoaie ș� i î�ș�i ridică puț�in braț�ul ca să oprească furnică-
turile. Cu ochii î�nchiș� i, aude vocea răguș� ită a maestrului
de yoga.
– Nu vă miș� caț�i... Spatele drept, concentraț�i-vă asupra
punctului dintre sprâncene, vizualizaț�i o lumină albă î�n
timp ce auziț�i mantra OM.
Charlotte nu reuș� eș� te. Prea multe gânduri î�i inva-
dează spiritul. Î� i vine din nou î�n minte conversaț�ia cu
mama ei. Simte cum o cuprinde furia. Parcă ar fi o pe-
deapsă să stea aș� a, imobilizată. Se simte î�ntemniț�ată î�n
propriul corp. Ar vrea să se miș� te, să danseze, să cânte,
să alunge această furie din ce î�n ce mai pregnantă.
– Lăsaț�i să curgă gândurile care vin spre voi, nu vă
agăț�aț�i de ele. Lăsaț�i emoț�iile să treacă aș� a cum trec no-
rii pe cer. Concentraț�i-vă asupra respiraț�iei.
Î�ncet-î�ncet, cuvintele mamei sale se î�ndepărtează. Î�i
vin gânduri nostalgice legate de Tom. Durează câteva
momente, apoi dispar. E cuprinsă de un calm imens. Se
lasă condusă de lumina albă. Simte cum soarele î�i pă-
trunde î�n piele, î�i dilată celulele, î�i î�ncălzeș� te faț�a, î�i mă-
reș� te inima ș� i o umple cu particule aurii. Este copleș� ită
de un val de bucurie pură. Deodată, apare imaginea unei
coline î�nverzite, care se reflectă pe suprafaț�a lină a unui
lac strălucitor. Devine una cu colina, e vegetaț�ia colinei,
relieful, râurile, e vârful colinei ș� i cerul de deasupra ei.
Pluteș� te. Pluteș� te deasupra ei. Gongul maestrului de yoga
o readuce î�n propriul corp.

49
 – Deci, cum a fost meditaț�ia?
Charlotte lasă să treacă câteva momente î�nainte să
răspundă la î�ntrebarea Théei. Larma care vine din exte-
rior, din jurul Gării de Est, î�i sparge timpanele. Spiritul ei
î�ncă e sus, pe colină.
– Cred că am ieș� it din corp, Théa.
– Eș� ti sigură? Asta se î�ntâmplă rar, ș� tii? Mie nu mi s-a
î�ntâmplat decât o singură dată, î�n coliba de purificare,
cu maestrul maya.
– Ș� i am văzut o colină î�n faț�a unui lac. Era aș� a de fru-
moasă, aș� a de reală.
– Poate e o colină pe unde te-ai plimbat cândva?
– Nu cred.
– Nu era la tatăl tău, la munte?
– Nu, dar simț�eam că acel loc mi-era cunoscut.
– Atunci, a fost sigur un mesaj de la intuiț�ia ta. Poate
că ar trebui să formulezi î�ntrebarea î�n carneț�el.
– Ai dreptate, aș� a o să fac.
– Să scrii dimineaț�a, e cel mai bun moment pentru
asta. Te las, Cha, trebuie să mă duc, cei la care am fost la
casting vor să mă vadă din nou.
– Î�nseamnă că a mers bine audiț�ia de ieri seară?
– Da, realizatorul vrea să mă duc din nou. E american.
Castingul e pentru o filmare î�n Statele Unite.
– Super, acum eș� ti pe deplin lansată ca actriț�ă de
comedie.

50
 – Mexicul m-a transformat. Hai, am plecat.
Când revine î�n camera ei, Charlotte se gândeș� te din
nou la această colină „magică”. I-ar fi plăcut să-i poves-
tească această experienț�ă lui Tom. Ar fi privit-o drept î�n
ochi, cu ochii lui mari, albaș� tri, ar fi ascultat-o fără să o
î�ntrerupă, i-ar fi dat atenț�ie. Sigur ar fi ajutat-o să desci-
freze această viziune. Era deschis către lucrurile invizi-
bile ș� i către misterele universului. Charlotte găseș� te pe
raftul de deasupra canapelei un măr ș� i o punguț�ă cu mig-
dale. Nu are curaj să coboare ș� i să ia masa î�mpreună cu
Jeanne. Nu i-ar putea vorbi despre ș� edinț�a de meditaț�ie,
fiind ș� i soț�ul ei de faț�ă. Bernard e prea raț�ional. Afară,
luminile oraș� ului se aprind una după alta, Sacré-Coeur
străluceș� te î�n lumina asfinț�itului. Charlotte muș� că din măr,
visătoare. Contemplă minute bune biserica albă, aș� ezată
pe colină.

51
Prin repetiție se naște creația.
 6

Charlotte deschide ochii ș� i se î�ntinde ca o pisică. O rază

de soare î�i mângâie pielea. O va trezi un duș� fierbinte.
Ascultă cu atenț�ie zgomotului apei, vrea să profite de mo-
mentul prezent. Recipientul de gel de duș� e gol, nu mai e
nicio picătură.
Iar am uitat să cumpăr.
Iese udă din cabina de duș� . E bun ș� i săpunul de la chiu-
vetă. Se ș� terge, apoi găseș� te, pe un scaun, un body, o
pereche de leggins ș� i o pereche de ș� osete. Se î�mbracă î�n
grabă. Î�n dimineaț�a asta, s-a hotărât să urmeze sfatul pe
care i l-a dat Théa, acela de a-ș� i relua ritualurile zilnice:
„Ritualul este esenț�ial ca să-ț�i pui viaț�a î�n miș� care. Fap-
tul de a repeta cu regularitate aceleaș� i gesturi sau de a
face anumite activităț�i î�n fiecare zi î�ț�i permite să ajungi
să te controlezi pe tine î�nsăț� i, să controlezi realitatea
ș� i evenimentele. Chiar ș� i un ritual de zece minute î�ț�i va
transforma ziua. Prin repetiț�ie se naș� te creaț�ia. Tu alegi
activităț� ile care î�ț� i plac; ele vor deveni ritualul tău
personal.”

54
 Primul ritual al zilei, yoga. Charlotte î�ș�i aș� ază salte-
luț�a de spumă î�n faț�a ferestrei. Vrea să vadă cerul. Arti-
culaț�iile ei au o uș� oară rigiditate matinală. Exerciț�ii de
respiraț�ie. Starea i se schimbă. Salutul Soarelui. Se aplea-
că, se arcuieș� te, se răsuceș� te, se ridică. Al doilea ritual al
zilei, super-sucul. Pară, clementină, morcov, măr, curcu-
ma. Bagă î�n priză blenderul, care răsună ca o mantra ș� i
care face pereț�ii camerei să vibreze. Charlotte savurează
î�n liniș� te fiecare î�nghiț�itură de suc. Ritualul carneț�elului,
al treilea ritual al zilei. Direcț�ia: cafeneaua de la parter.
Î�ș�i desface părul, î�ș�i ia o geacă peste ț�inuta de yoga ș� i
coboară pe scări cele ș� apte etaje.
Nu mai merg niciodată cu liftul? Să fac și din asta un
ritual? Mai văd.
Café du Parc. Căldura dinăuntru contrastează cu
frigul de afară. Barmanul î�i serveș� te o cafea, foarte fier-
binte. Refuză croasantul, e prea mare. Se aș� ază la bar ș� i
î�ș�i deschide carneț�elul cel nou. Roade pixul, î�nchide ochii,
î�ncearcă să formuleze î�ntrebarea. E prima dată când î�i
pune o î�ntrebare intuiț�iei sale, î�n scris. Ezită, apoi mâzgă-
leș� te: „Dragă intuiț�ie, poț�i să-mi spui de ce am văzut acea
colină? Chiar există î�n realitate locul acela? Ce ar trebui
să î�nț�eleg?”
Nimic. Nu-i vine nimic î�n minte. Beznă totală. Î�ncear-
că să se concentreze. Ț� ine pixul deasupra carneț�elului
deschis, e gata să noteze. Zgomotul aparatului de cafea î�i
ț�iuie î�n urechi. Deodată, î�i vine î�n minte un cuvânt.
Centru.

55
 Nu î�nț�elege, dar scrie: „Centru? Centrul unde-mi ț�in
lecț�iile de dans? Centrul de dans de pe strada Paradis?”
E adevărat că s-a simț�it ca î�n paradis pe colina „ma-
gică”. Î�ș�i termină cafeaua dintr-o î�nghiț�itură ș� i strecoară
î�n buzunar carneț�elul intuiț�iei. Trebuie să meargă după
gel de duș� ș� i să facă cumpărături pentru masa de prânz,
pe care o va lua î�mpreună cu Jeanne. Chiar ea i-a propus
asta prietenei sale, ca să poată petrece mai mult timp cu
fetele.

La raionul de cosmetice, caută marca de gel de duș�

pe care o foloseș� te î�n mod obiș� nuit. Î�i atrag atenț�ia niș� te
săpunuri î�n formă de inimă. Ia unul, î�l miroase. Î�i place
parfumul. Nu, î�l pune î�napoi; nu vrea să fie cu cineva.
Găseș� te gelul de duș� , î�l pune î�n coș� ș� i se î�ndreaptă spre
standul de fructe ș� i legume. S-a gândit să facă un risotto
cu hribi. Găseș� te ceapă, usturoi, ciuperci, toate bio. Of,
Bernard nu e vegetarian. Mai ia o pulpă de pui de la ra-
ionul de carne de pasăre. Î�n timp ce î�ș�i aș� teaptă rândul
la casă, vede un cuplu de adolescenț� i. Nu se sinchisesc
de privirile celor din jur; se sărută. Sunt î�ndrăgostiț�i.
Charlotte se î�ntoarce la raionul de cosmetice. Două săpu-
nuri î�n formă de inimă, î�ncă un gel de duș� , două periuț�e
de dinț�i. Cine nu riscă, nu câș� tigă.

Charlotte căleș� te ciupercile î�n tigaie. Lucie ș� i Chloé,

fetele lui Jeanne, una de ș� ase, alta de trei ani, dau buzna
î�n bucătărie. Fata cea mare vrea să-i arate lui Charlotte
ce a î�nvăț�at la cursul de dans. Ia tableta lui Bernard ș� i

56
găseș� te pe YouTube un videoclip cu Lacul lebedelor.
Lucie dă tare sonorul ș� i î�ș�i î�ncepe reprezentaț�ia. Sora sa
mai mică o imită. Paș� i î�ncruciș� aț�i, reverenț�e, o piruetă
puț�in dezechilibrată, cu braț�ele î�n aer. Chloé ț�ipă, zgomo-
tul e supărător.
– Prinț�esele mele, ș� tiț�i că mama are nevoie de liniș� te
atunci când pregăteș� te masa.
– Nu faci tu de mâncare, răspunde Lucie.
– Face Charlotte, continuă Chloé.
Bernard intră pe neaș� teptate î�n bucătărie.
– Chloé, î�ncetează imediat cu ț�ipetele astea. Lucie,
ț�i-am spus de o mie de ori să nu te joci cu tableta mea. Ș� i tu,
Jeanne, le laș� i să-ș� i facă de cap?
– Nu le las, le explic care sunt nevoile mele. Ș� i ar fi bine
să faci un curs de comunicare nonviolentă.
Bernard ridică din umeri.
– Bun, mâncăm astăzi? Asta nu-i violent, nu?
Dispare î�n salon. Jeanne dă ochii peste cap ș� i o ia drept
martor pe Charlotte.
Fetele nu termină tot din farfurie. Cer desertul, se ri-
dică de la masă, apoi aleargă de colo-colo, cântând. Chloé
ț�ipă ș� i scoate limba. Cu toată harababura asta, Jeanne
o urmăreș� te cu greu pe Charlotte, care î�i explică niș� te
lucruri despre feng shui. Bernard ridică o sprânceană,
batjocoritor.
– Toate astea-s niș� te prostii.
Jeanne e ofensată.

57
 – Ș� tii, dragul meu, multe companii folosesc principi-
ile feng shui ca să-i ajute pe angajaț�i să fie mai productivi.
– Ș� i ca să le umple buzunarele ș� arlatanilor, o ia î�n râs
Bernard.
Lucie ș� i-a pus o pereche de aripi de î�nger ș� i aleargă
î�n jurul mesei. Chloé o urmăreș� te, vrea să o tragă de
voalul alb. O dezechilibrează pe sora ei. Sticla de vin se
răstoarnă. Covorul e distrus. Palma se î�ndreaptă invo-
luntar spre copil. Jeanne e uluită de propriul gest. Ș� i-a
pierdut controlul. Lucie urlă, cu mâna pe obraz; la fel
face ș� i sora ei, ea urlă ș� i mai tare. Î�n bucătărie, Jeanne
cedează ș� i izbucneș� te î�n lacrimi.
– Sunt o mamă rea. Mi-e ruș� ine când merg pe stradă;
e un circ permanent cu fetele. Toată lumea se uită la noi.
Totuș� i, mă străduiesc să fac ce trebuie. Dar, vezi tu, mi-e
greu din cauza lui Bernard. Le ceartă tot timpul.
Lui Charlotte nu-i place să o audă pe prietena ei vor-
bindu-ș� i de rău soț�ul. Î�i aminteș� te de mama ei, care o lua
mereu deoparte ca să-i bârfească tatăl. O sfătuieș� te pe
Jeanne să petreacă mai mult timp doar cu Bernard ș� i î�i
aminteș� te că poate să stea ea cu fetele din când î�n când.
– Eș� ti foarte drăguț�ă, Charlotte. Ș� tiu că pot conta ori-
când pe tine. Chiar, se apropie aniversarea lui Bernard.
O să-i fac o surpriză, o să-l duc la un restaurant de lux.

După masă, Charlotte se pregăteș� te pentru ritualul

ei preferat: antrenamentul de dans. Sala de dans este î�n
arondismentul 11. De la episodul de burnout, Charlotte
se antrenează aici aproape î�n fiecare zi. A reluat dansul
58
contemporan, a făcut multe stagii de perfecț�ionare ș� i a
participat, î�n acelaș� i timp, la ateliere pentru profesio-
niș� ti. A petrecut la centru un număr impresionant de ore,
aș� a că acum se numără printre dansatorii care au voie să
se antreneze acolo când vor. Au o sală rezervată special
pentru ei. Din Buttes-Chaumont, Charlotte merge la sală
cu bicicleta. Î�n felul acesta, î�ș�i face î�ncălzirea.
Odată ajunsă, se grăbeș� te la vestiar să se schimbe. Evi-
tă să stea prea mult aici. Nu-i place să-ș� i vadă trupul gol î�n
oglindă, crede că e mai grasă decât celelalte dansatoare.
Î�n sală, Charlotte se concentrează asupra stării de
moment. Se î�ntinde pe podea, î�ș�i î�ntinde picioarele ș� i bra-
ț�ele. Prin acest ritual, intră î�n armonie cu ea î�nsăș� i. De
fiecare dată când se pregăteș� te să danseze, are senzaț�ia
că nu mai e singură, că e lângă ea un alter ego invizibil,
care o priveș� te î�n liniș� te ș� i î�i zâmbeș� te.

După ce se î�ntoarce î�n camera ei de la etajul al ș� apte-

lea, Charlotte frunzăreș� te colecț�ia revistei Mouvement,
ca să selecteze din ea fotografii cu grupuri de dansatori.
Î�i atrag atenț�ia imaginile cu trupa coregrafului egiptean
Asar Asmar. Fost actor, Asar Asmar s-a lansat rapid î�n
dansul contemporan la Cairo, oraș� ul său natal. Cunoscut
î�n toată lumea pentru reprezentaț�iile sale impresionan-
te, pe care le dă la baza piramidelor, ș� i-a î�nființ� at de
curând propria ș� coală de dans î�n Franț�a. Fotografiile cu
dansatorii grupaț�i î�n jurul coregrafului i se par ideale lui
Charlotte. Aș� a cum a sfătuit-o Théa, le va agăț�a deasupra
canapelei pentru a-ș� i activa zona belș� ugului. Se apucă să
decupeze toate imaginile. Î�ncepe să spere.
59
Doar în deșert ne descoperim pe noi
înșine.
 7

Î� n această după-amiază, Charlotte va avea prima

„î�ntâlnire” cu ea î�nsăș� i. Théa i-a explicat la telefon cum
să facă asta.
– Î�n fiecare săptămână, î�ț�i rezervi câteva ore pentru
a te î�ntâlni cu copilul tău interior, acea parte din tine
care se află tot timpul î�ntr-o stare de bucurie ș� i e lipsită
de griji, acea parte din tine care te face să descoperi lumea
cu ochii unui copil ș� i te î�ndeamnă să te joci ș� i să creezi.
– Ș� i cum să fac să-l î�ntâlnesc?
– Î�ț�i spun care e metoda mea: tai o foaie de hârtie î�n
mai multe bucăț�i ș� i scriu pe ele diverse cartiere unde
merg rar. Aleg unul la î�ntâmplare ș� i mă duc acolo, î�ncer-
când să-l descopăr prin ochii unui turist.
– E adevărat că atunci când călătorim privim mai mult
î�n jurul nostru. Trăim mai mult î�n momentul prezent.
– Exact. Starea aceasta e ideală ca să-ț�i dezvolț�i cre-
ativitatea. O să vezi.

62
 Charlotte s-a oprit la Café du Parc. Din spatele doza-
torului de bere, barmanul o priveș� te î�n timp ce ea scrie
pe niș� te bucăț�i de hârtie. S-a obiș� nuit cu chestiile ciu-
date pe care le face ș� i o place, î�l face să râdă. Cu ochii
î�nchiș� i, Charlotte alege din mulț�imea de hârtiuț�e aflate
pe tejghea.
Trage „É� tienne Marcel”.
Un cartier cunoscut, dar pe care nu-l ș� tie prea bine.
Acum a aflat unde trebuie să meargă. Barmanul î�i urează
duminică plăcută ș� i î�i spune că o aș� teaptă ș� i a doua zi.
Charlotte se opreș� te pentru un moment, î�n capul scă-
rilor care coboară spre metrou, ca să se uite la cer. E fru-
mos afară. Se hotărăș� te să meargă la „î�ntâlnire” pe jos.
E ora 15 când ajunge î�n staț�ia Rambuteau. Nu e departe
de destinaț�ie. Magazinele de pe lângă esplanada Beau­
bourg ș� i-au montat deja decoraț�iunile de Crăciun. Prin
faț�a lui Charlotte trec turiș� ti, trecători singuratici, cu-
pluri, familii cu copii mici, pe care î�i plimbă cu căruciorul.
Î�ncă de când era copil i-a plăcut să observe acest du-te-vino
al trecătorilor, să simtă ritmul oamenilor î�n miș� care. Fie-
care miș� care a lor, ea o trăieș� te î�n minte.
Î�n faț�a ei apare de niciunde o pelerină lungă, bej.
– Stella? Ce faci aici?
– N-o să-ț�i vină să crezi, draga mea, tocmai la tine mă
gândeam!
– Ce coincidenț�ă!

63
 – Da... Voiam chiar să te sun. Am primit ieri două in-
vitaț�ii la premiera spectacolului Baiadera*, la Garnier. Ai
vrea să mergi cu mine?
– Cu mare plăcere. N-am mai văzut de mult timp un
spectacol de balet la Operă.
– Simt că e bine să mergi cu mine. Mi-o confirmă ș� i
faptul că te-am î�ntâlnit. Invitaț�ia aceasta a fost ș� i ea o
surpriză... Directorul teatrului nu-mi trimite niciodată
nimic. Când am văzut că e o invitaț�ie la premiera unui
spectacol de balet, m-am gândit imediat la tine.
– E foarte drăguț� din partea ta.
– Nu e din partea mea, ci a destinului. Ș� tii, draga mea,
când se î�ntâmplă două coincidenț�e, ca cele de acum, sigur
ai de-a face cu o sincronicitate.
– Adică un mesaj exterior comunicat de intuiț�ie, nu-i
aș� a?
– Da, e o comunicare foarte puternică î�ntre noi ș� i fi-
inț�a noastră profundă. Să-ț�i explic. Unu: primesc această
invitaț�ie neobiș� nuită, care mă face să mă gândesc la tine.
Doi: î�mi spun că trebuie să te sun ș� i te î�ntâlnesc din î�n-
tâmplare pe stradă.
– Deci?

*  Spectacol de balet care a avut premiera mondială pe 4 februarie

1877. Coregrafia originală îi aparține lui Marius Petipa, iar muzica este
creația lui Ludwig Minkus. Cuprinde trei acte și o apoteoză (actul IV)
și aduce în prim-plan lumea Indiei și conflictele specifice baletului ro-
mantic, în care se îmbină iubirea, gelozia, intrigile, crima și răzbunarea.
(n.red.)

64
 – Deci, trebuie să merg cu tine la Operă! Acolo vom
găsi cu siguranț�ă răspunsul. Sincronicitatea, draga mea,
e ca o vânătoare de comori. Dacă vrei să ș� tii mai multe
despre asta, te sfătuiesc să te uiț�i la videoclipurile profe-
sorului Pierre Loiseau. Este un fizician foarte bun, spe-
cialist î�n fizică cuantică. Oferă explicaț�ii pentru toate
lucrurile astea î�ntr-o manieră foarte ș� tiinț�ifică, dar eu nu
aș� putea să ț�i le transmit, pentru că sunt prea tehnice.
– Foarte bine, o să mă uit. Dar spune-mi, cum de eș� ti
î�n cartierul ăsta?
– Tocmai am ieș� it de la expoziț�ia pictorului japonez
Hokusai*. Î�mi plac foarte mult lucrările lui. Marele val din
Kanagawa, ce minunăț� ie! Toată apa aceea! Eu sunt î�n
zodia Peș� tilor, mă simt î�n elementul meu î�n faț�a pânze-
lor lui. Dar tu ce faci aici?
– Fac o plimbare cu mine î�nsămi.
– Ce idee bună, o plimbare de una singură! E cea mai
bună cale pentru a te lăsa condusă de propria intuiț�ie. Doar
î�n deș� ert ne descoperim pe noi î�nș� ine! Bine, te las, scum-
pa mea. Î�ț�i trimit un mesaj ca să-ț�i spun când e Baiadera,
nu-mi mai amintesc. Plimbare plăcută!
Charlotte ajunge la destinaț�ie. Se hotărăș� te să o ia pe
strada É� tienne-Marcel, spre Place des Victoires. Când

*  Hokusai (1760-1849): pictor japonez ukiyo-e (gen de picturi și

litografii realizate în Japonia în secolele XVII-XX prin utilizarea tehnicii
blocurilor de lemn; cunoscute și sub numele de „picturi ale lumii în
mișcare”). A realizat, împreună cu Gekkotei Bokusen, seria de cărți
ilustrate Hokusai Manga, care au fost publicate între 1814 și 1834, la
Nagoya. (n.red.)

65
ajunge pe strada Tiquetonne, aude că o strigă cineva. Se
î�ntoarce. Î�i face cu mâna un bărbat cu barbă, care stă pe
terasa î�ncălzită a cafenelei Lézard. Lui Charlotte î�i ia
ceva timp să-ș� i dea seama cine e. E Dominique, un prie-
ten al lui Tom, realizator TV. Se duce la el.
– Domi! Nu te-am recunoscut. Ț� i-ai lăsat barbă?
– Nu a fost alegerea mea, am avut filmări toată luna.
– Super, despre ce a fost vorba?
– Un proiect nu foarte interesant, pentru Sam
Productions.
– Proiectul soț�iei lui Tom?
– Da. De când sunt din nou î�mpreună, mă pune iar să
muncesc din greu.
Charlotte simte un gol î�n stomac. Se sprijină de masa
la care Dominique î�ș�i bea berea.
– Să-ț�i comand ceva?
– Nu, mulț�umesc, mă grăbesc... Trebuie să mă î�ntorc
acasă.
– Cum merge cu dansul?
– Din ce î�n ce mai bine.
– O să-i spun lui Tom că te-am î�ntâlnit.
– Nu-ț�i bate capul, nu e cazul... La revedere, Dominique.
Charlotte î�ș�i aranjează gulerul ș� i grăbeș� te pasul. Vede
î�n ceaț�ă statuia ecvestră din Place des Victoires, care se
află chiar î�n faț�a ei. Î�ncepe să plângă, cu faț�a afundată î�n
eș� arfă.

66
Poate că toate astea nu sunt decât iluzii.
 8

Ca de obicei, Théa nu poate să vină la cursul de dans

al lui Charlotte din cauza unui casting reprogramat î�n
ultimul moment. Iar Jeanne trebuie să stea acasă, cu fe-
tele. Avionul lui Bernard nu a putut decola din cauza
grevelor ș� i trebuie să rămână peste noapte la Lyon.
Charlotte intră î�n centrul de dans din strada Paradis.
E convinsă că iar nu va veni nimeni la cursul ei. Se miră
când ajunge la recepț�ie ș� i vede că Michaël lipseș� te. O gă-
seș� te la vestiar pe femeia care venise săptămâna trecută.
E î�nsoț�ită de trei adolescenț�i, un băiat ș� i două fete.
– Ah, Charlotte, am venit cu fiul meu ș� i cu două prie-
tene de-ale lui.
Băiatul seamănă cu unul dintre dansatorii din trupa
lui Asar, după cum observă imediat Charlotte. Î�i creș� te
inima de bucurie ș� i î�ș�i recapătă zâmbetul.
– Super! O să fim cinci, cu tot cu mine.

68
 După o oră, noii elevi ai lui Charlotte ies din sală
plini de entuziasm. S-au descurcat foarte bine. Băiatul o
ia deoparte pe Charlotte.
– Mi-a plăcut foarte mult ce am făcut. Nici n-aș� zice
că am fost la un curs. O să vin ș� i săptămâna viitoare, cu
niș� te prieteni.
Charlotte ia cele patru cupoane de curs, î�ș�i ia la reve-
dere de la elevi ș� i se î�ndreaptă spre recepț�ie. Acolo e o
femeie brunetă, cu părul lung î�mpletit î�n coadă, î�ntr-o
bluză cu decolteu î�n V.
– Michaël nu e î�n seara asta? î�ntreabă Charlotte.
– Nu, Michaël nu mai lucrează aici, am venit eu î�n locul
lui, spune ea, tastând apăsat. Aț�i fost î�n sala Pina-Bausch,
nu?
– Da, confirmă Charlotte.
Î�ș�i scoate carnetul de cecuri.
– N-aț�i plătit pentru sală data trecută.
– Dar... Michaël mi-a spus că nu trebuie să plătesc.
– Este unul dintre motivele pentru care nu mai lu-
crează aici, î�i răspunde femeia brunetă, fără să-ș� i ia ochii
din ecran. Ș� i apropo de asta, continuă ea, aș� vrea să vă
spun că centrul nu mai acceptă să-ș� i î�nchirieze sălile
pentru grupuri mai mici de zece persoane. N-aț�i avut de-
cât patru elevi î�n seara asta. Data viitoare va trebui să
respectaț�i noul regulament, dacă nu...
– Dacă nu, ce?

69
 – Vom fi obligaț�i să dăm sala pe care aț�i rezervat-o
altui instructor. Un curs la care vine puț�ină lume, ca al
dumneavoastră, strică imaginea centrului.
Charlotte scrie cecul, strângând din dinț�i.

Se î�ntâlneș� te cu Théa î�n faț�a braseriei Chez Jeannette;

prietena ei fumează, nervoasă.
– Pari supărată, Théa.
– Sunt dezgustată. Î�n cele din urmă, n-am fost aleasă
pentru filmul american. Nu sunt destul de bankable*.
Realizatorul a ales-o pe Mélanie Laurent.
– Ce aiurea! Chiar î�ț�i doreai să participi la proiectul
ăsta î�n State. Hai, să bem ceva ca să ne revenim.
Chelnerul vine cu băuturile lor obiș� nuite, mojitos, pe
care le pune pe masa din formica roș� u.
– Nu î�nț�eleg. Chiar mă vedeam la Hollywood. M-am
vizualizat locuind acolo.
– Nu ș� tiu ce se î�ntâmplă î�n perioada asta. Energiile
sunt blocate. Totul merge greu. Î�n ceea ce mă priveș� te,
tocmai când părea că lucrurile se miș� că ș� i că am mai
mulț�i elevi, uite că apare o nouă administratoare la cen-
tru. Mă obligă să am minimum zece persoane la fiecare
curs. Habar n-am de unde să-i găsesc. Mă î�ntreb dacă tot
ce facem, de la ritualuri ș� i feng shui la afirmaț�iile poziti-
ve, are cu adevărat vreun efect. Poate că toate astea nu
sunt decât iluzii.

* În limba engleză în text: care are potențialul de a aduce profit. (n.tr.)

70
 Théa î�ș�i termină băutura dintr-o î�nghiț�itură. Î�ș�i î�n-
dreaptă spatele, bate uș� or cu pumnul î�n masă.
– N-o să ne lăsăm doborâte. Ș� tii ce? Te iau cu mine la
un festival de muzică electronică. E la Vincennes.
– Nu ș� tiu dacă am destulă energie pentru asta.
Théa e deja î�n picioare.
– Ș� amanul meu î�mi spunea: „Când te simț�i rău, pune-te
î�n miș� care!” Hai, ia-ț�i haina, mergem cu taxiul!

Muzica î�i sparge timpanele. Î�n jurul lui Charlotte,

toț�i au braț�ele ridicate, ca ș� i cum ar vrea să atingă tava-
nul, toț�i dau din cap î�n ritmul muzicii. Théa dă ș� i ea din
cap, î�n ritmul sunetelor metalice, iar părul î�i intră î�n ochi.
Difuzoarele imense fac sala să vibreze. Podeaua tremu-
ră. Un val de oameni se î�nghesuie î�n faț�a scenei, strigând.
Charlotte e î�n altă lume: î�n mintea ei.
Tom s-a împăcat cu nevastă-sa. Și, totuși, a jurat că
n-o să se întoarcă la ea niciodată.
Un bărbat se apropie de Charlotte ș� i î�ncepe să se dea
pe lângă ea. Chiar dacă tipul arată bine ș� i î�i zâmbeș� te, ea
nu-i răspunde ș� i se î�ndepărtează. Vede apoi cum tipul se
î�ntoarce spre Théa ș� i î�i spune ceva la ureche. Charlotte o
priveș� te pe prietena ei, care e foarte atrăgătoare î�n fusta
de piele. Bărbatul pare să fie străin, vorbesc î�n engleză.
Théa î�i face cu ochiul de două ori lui Charlotte, ceea ce
î�nseamnă, î�n codul lor, că î�i place de acest bărbat. Î�i face
din nou cu ochiul lui Charlotte, apoi o lasă singură î�n mij-
locul oamenilor hipnotizaț�i de muzică. I se lipesc pantofii

71
de berea vărsată pe jos, dar Charlotte a î�nceput să dan-
seze. Vrea să alunge din ea î�ntunericul ș� i emoț�iile refulate
sub flash-urile luminilor violete care î�i vin î�n faț�ă. Dan-
sează. Dansează fără oprire. Nimic altceva nu contează.

72
Când te simți rău, pune-te în mișcare.
 9

Î�nainte, î�ș�i petrecea duminicile cu Tom. Charlotte se

simț� ea ca î�ntr-o bulă. Timpul le aparț� inea, se scurgea
î�ncet, ca ș� i cum ar fi vrut să facă mai mult loc pentru
dorinț�ele lor. Duminica aceasta, î�n camera de serviciu
pluteș� te un aer de nostalgie cenuș� ie. Charlotte se uită pe
geam. Străbat până la ea strigătele ș� i râsetele copiilor
din parcul Buttes-Chaumont. Oare o să aibă vreodată
copii? Se gândeș� te la ce i-a spus Stella: „Doar î�n deș� ert
ne descoperim pe noi î�nș� ine”. Priveș� te cu atenț�ie cerul; e
acoperit de nori. Î�i vine să plângă.
„Când te simț�i rău, pune-te î�n miș� care.” Astăzi î�i e greu
să urmeze recomandările Théei. Charlotte se simte goală,
fără energie, incapabilă să facă vreo miș� care. Se pră-
buș� eș� te pe canapea, cu privirile î�n tavan. Deodată, ca un
flash, î�i apare î�n minte porticul catedralei Notre-Dame.
O amintire cu Tom? Prima dată când a sărutat-o erau la
kilometrul zero, î�n faț�ă la Notre-Dame. Traversaseră Î� le
de la Cité, ca să meargă la el acasă. Charlotte ezită un

74
moment, se ridică, apoi pune pe ea o jachetă. Vrea să re-
vadă î�ngerii catedralei.
După ce traversează Pont au Change, Charlotte se stre-
coară î�n mijlocul unei mulț�imi imense, adunată î�n cerc
î�n faț�a catedralei. Aude sunetele instrumentelor de per-
cuț�ie care vin din centrul mulț�imii, acolo unde e un grup
de dansatori de hip-hop. Adidaș� i uzaț�i, cămăș� i ș� i pantaloni
de trening se miș� că de colo-colo, cu miș� cări sacadate.
Publicul bate din palme cu admiraț�ie, î�n ritmul intermi-
tent. De obicei, Charlotte nu ia parte la spectacolele stra-
dale. Trotuarul este o scenă pentru amatori, pentru cei
care n-au reuș� it să ajungă pe scenă. Dar, de data asta,
spectacolul chiar o prinde. Rareori a văzut o astfel de
tehnică, o astfel de fluiditate. Mulț�imea e captivată de gru-
pul de dansatori, ca ș� i cum ar fi atrasă de un soare lu-
minos. Charlotte î�ntâlneș� te privirea dansatorului ras î�n
cap. E î�mbrăcat cu pantaloni gri deschis ș� i cu un tricou
alb ș� i umple tot spaț�iul prin simpla sa prezenț�ă. Radiază
î�n mijlocul grupului, se î�nvârte î�n cap, î�ș�i miș� că umerii,
se arcuieș� te. Miș� cările sale acrobatice curg ca niș� te unde.
Un salt final, iar publicul izbucneș� te î�n aplauze. Bărbatul
salută audienț�a cu o solemnitate de star, apoi face câț�iva
paș� i î�n faț�ă ș� i ia cuvântul.
– Ș� i acum, cine dansează cu noi?
Nimeni nu se miș� că, dar mulț�imea, cu un val de apla-
uze, solicită un bis.
Charlotte nu-ș� i ia ochii de la dansatorul ras î�n cap.
Aș� a e, nu se î�nș� ală, vine spre ea ș� i o arată cu degetul:
– Tu, vino cu mine. Eu sunt Aurélien.

75
 Charlotte roș� eș� te. Ar vrea să intre î�n pământ.
– Nu... Nu prea am chef, mulț�umesc.
– Cum adică, nu prea ai chef? Eș� ti dansatoare, nu-i aș� a?
– Nu... mă rog, da.
– Atunci vino cu mine. Arată-le ce poț�i să faci. Cum te
cheamă?
– Charlotte.
Î�ș�i dă jacheta jos. Inima î�i bate tare, foarte tare. Aurélien
o ia de mână ș� i o conduce î�n mijlocul cercului. Mulț�imea
o î�ncurajează cu entuziasm. Se face liniș� te dintr-odată,
apoi se aude iar percuț�ia. Charlotte e paralizată, picioare-
le ei parcă ar cântări tone, parcă ar fi ț�intuite la pământ.
Nu reuș� eș� te să se miș� te. Aurélien se balansează î�ncet î�n
faț�a ei ș� i o fixează cu ochii lui de culoarea chihlimbaru-
lui, cu o privire hipnotizantă. Atunci, Charlotte simte cum
o căldură electrică î�i urcă de-a lungul coloanei vertebra-
le. Se balansează de la stânga la dreapta, la î�nceput î�ncet,
apoi din ce î�n ce mai repede. Cadenț�a repetitivă a instru-
mentelor de percuț�ie î�i vibrează î�n tot corpul. Muzica
pune stăpânire pe ea ș� i, ciudat, î�i conferă un sentiment
de siguranț�ă. Se simte foarte liberă. Î�ș�i pune bărbia î�n
piept, î�ș�i î�ncruciș� ează braț�ele, ca ș� i cum ar fi gata să-ș� i ia
zborul. Se î�nvârte, î�ș�i ondulează ș� oldurile, ridică un pi-
cior î�n faț�ă, apoi pe celălalt î�n spate, î�ș�i umflă pieptul.
Simte că trăieș� te. Pare că respiraț�ia î�i dictează fiecare
gest. Simte furnicături î�n tot corpul. Î�n momentul î�n care
se opreș� te muzica, Charlotte are braț�ele î�ntinse spre infinit.
Î�ș�i termină improvizaț�ia î�n genunchi, cu corpul î�nclinat
î�n faț�ă, ca î�ntr-o rugăciune adresată cerului. Aurélien o

76
ia de mijloc ș� i o ridică deasupra capului, cu braț�ele î�ntin-
se. Charlotte ț�ipă, surprinsă. Cu capul î�n jos, ea vede î�n-
gerii din piatră ai catedralei, care par să zboare dincolo
de ea. Aplauze apoteotice. Aurélien o lasă jos ș� i, fără să
stea pe gânduri, î�i spune:
– Ai fost superbă.
Î�ș�i loveș� te pieptul cu pumnul de două ori, la nivelul
inimii. Charlotte î�i răspunde cu acelaș� i semn. Salută pu-
blicul. Apoi priveș� te î�n jos: picioarele ei stau chiar pe placa
care marchează kilometrul zero. Punctul zero al tuturor
drumurilor Franț�ei. Al tuturor plecărilor.

77
O sincronicitate este o cascadă
de coincidențe.
 10

Aș� ezată pe un scaun î�n RER*, Charlotte merge să-ș� i

viziteze mama. Reflexia chipului său î�n geam se supra-
pune cu peisajul î�ngheț�at, care trece rapid prin faț�a ei.
E singură, î�n primul vagon. Î�ș�i deschide laptopul ș� i î�ș�i
pune căș� tile. A descărcat un videoclip al profesorului Pierre
Loiseau, Sincronicitatea și linia timpului. Scena unde a
fost filmat videoclipul î�l face pe profesor să pară î�nalt ș� i
zvelt. Bărbia ascuț�ită î�i face faț�a ș� i mai osoasă, iar ochii
ageri î�i dau un aer poznaș� . Vorbeș� te repede, uneori stâl-
ceș� te cuvintele, de parcă gândurile lui s-ar î�mbulzi ș� i i-ar
fi dificil să le rostească: „O sincronicitate este o cascadă
de coincidenț�e care poate schimba cursul vieț�ii noastre.
Dacă privim viitorul ca pe o linie cauzală deja trasată,
î�nseamnă că putem, cu toate astea, ș� i să-l schimbăm,
trimiț� ând î�n univers intenț�iile noastre, atâta vreme cât
ele sunt suficient de puternice. Ele ne vor permite să

*  Réseau Express Régional, sistem feroviar rapid, care facilitează trans-

portul în Paris și în suburbiile sale. (n.tr.)

80
urmăm o altă linie temporală. Dintr-un anumit punct de
vedere, viitorul poate modifica prezentul”.
Charlotte e cuprinsă de un frison, î�n ciuda căldurii pe
care o emană radiatorul de sub scaun. Cuvintele lui Pierre
Loiseau o emoț�ionează, î�i fac pielea de găină. I se deschid
o multitudine de posibilităț�i. Oare forț�a intenț�iei chiar
are o putere reală asupra materiei?
Fontainebleau! Se grăbeș� te să coboare din tren, tot
cu căș� tile î�n urechi ș� i cu laptopul sub braț� . Mama ei o
aș� teaptă la capătul peronului. Când Charlotte dă s-o î�m-
brăț�iș� eze, o izbeș� te prima frază a mamei sale, spusă pe
un ton de reproș� :
– Ai putea măcar să-ț�i scoț�i căș� tile ca să mă saluț�i.
A venit s-o ia cu vechiul Espace, pe care-l foloseș� te
ca să care mobilă la magazinul de antichităț�i pe care î�l are
la Milly-la-Forêt. Camioneta din faț�a ei nu reuș� eș� te să iasă
din parcare; tânărul de la volan este nevoit să î�ncerce ș� i
a doua oară.
– Ă� sta ș� i-a luat permisul pe ochi frumoș� i? Habar nu
mai au să conducă î�n ziua de azi.
Î�ncălzirea e dată la maximum, iar suspensiile, care
nu mai sunt noi, nu ameliorează balansul maș� inii, atunci
când trece prin gropi. Scaunul pe care stă Charlotte se
miș� că sub ea ș� i o leagănă; mai că i-ar plăcea să adoarmă,
să-ș� i găsească scăparea î�n vis.
Poarta verde a casei e impozantă, impecabilă. De o
parte ș� i de alta, gardul viu este tuns perfect. Mecanismul
de deschidere automată e silenț�ios, pietriș� ul aleii tros-
neș� te sub roț�i. Zgomote aș� a de familiare. Hubert, tatăl
81
vitreg al lui Charlotte, e pe terasa din faț�a casei, cu trei
buturugi î�n braț�e.
– O să-ț�i murdăreș� ti puloverul. De aia avem coș� pen-
tru căratul lemnelor.
El nu răspunde. O î�mbrăț�iș� ează pe Charlotte.
– Ai reuș� it să reglezi termostatul la cuptor, pentru pui?
El nu răspunde. Î�ș�i ș� terge picioarele.
Masa aceasta seamănă cu ceea ce-i pregătea mama
ei când era mică. Carne-legume-alimente bogate î�n amidon-­
brânză-fructe-două felii de pâine-o carafă cu apă.
Acum Charlotte are dreptul să bea cafea, fiindcă nu
mai e copil.
– Nu-ț�i mai pui zahăr? Te temi să nu te î�ngraș� i?
Charlotte se mulț�umeș� te să surâdă, strângând din dinț�i.
– Cum mai merge cu locul de muncă? Să ș� tii că ne fa-
cem griji pentru tine.
– Totul merge minunat. Sunt î�ncântată, numărul ele-
vilor mei s-a dublat. Oamenilor le place foarte mult cursul.
– Nu despre asta vorbeam. Ț� i-ai căutat un loc de mun-
că stabil?
– Nu, termină cu treaba asta.
– Ș� i camera aia de serviciu? Cât dai pe ea?
– Nu-ț�i face griji, n-o să-ț�i mai cer bani de chirie.
– Te-ai gândit să te î�nscrii la pensia aceea suplimen-
tară despre care ț�i-am spus?

82
 Charlotte se ridică de la masă, aruncându-ș� i ș� ervetul
peste farfurie.
– Mă sufoc aici.
– Mereu face aș� a, nu poț�i să-i spui nimic. Tu ce zici,
Hubert?
El nu răspunde.
Porneș� te maș� ina de spălat vase. Hubert trebuie să o
ducă la gară pe Charlotte. Î�n pragul uș� ii, mama ei î�i dă o
sacoș� ă cu dulceaț�ă făcută î�n casă.
– Ș� i cu Tom cum mai merge?
– Am terminat-o cu el.
– Nu mă mir, nu era pentru tine. Nu uita ce ț�i-am spus:
ai nevoie de un loc de muncă adevărat. Ascult-o pe bă-
trâna ta mamă.
Ea nu răspunde. Hubert porneș� te maș� ina. Nu spune
nimic.

Charlotte nu are chef să-ș� i petreacă seara singură.

Sună la uș� a apartamentului de la etajul al treilea, unde
stă Jeanne. Lucie deschide uș� a.
– Mamă, e Charlotte!
– E Charlotte, repetă Chloé î�n spatele surorii ei mai
mari.
Jeanne e î�n bucătărie, cu mâinile î�n aluat. Face o tartă
sărată* pentru cină.

*  Este vorba despre quiche. (n.red.)

83
 – A, Charlotte, ce bine c-ai venit. Chiar voiam să urc
la tine. Am o veste grozavă pentru tine, n-o să-ț�i vină să
crezi!
– O veste grozavă? Ce bine, chiar am nevoie de aș� a
ceva. Maică-mea e aș� a de negativistă...
– Tocmai am vorbit la telefon cu Bernard. Imaginea-
ză-ț�i că directoarea de resurse umane de la compania lui
caută un instructor de wellness pentru salariaț�i. Bernard
i-a vorbit numaidecât despre tine. Aș� teaptă să o suni
mâine.
– E un job full-time?
– Nu, ș� i tocmai asta e grozav. Lucrezi î�n continuare
independent. Bernard mi-a spus că asta ar î�nsemna cam
trei zile pe săptămână, ceea ce ț�i-ar lăsa timp liber pen-
tru cursul de dans.
– Dar ce î�nț�eleg ei prin „instructor de wellness”? Asta
poate î�nsemna foarte multe lucruri...
– Nu ș� tiu, o să vezi când discuț�i cu directoarea. Uite,
Bernard mi-a dat numărul ei de telefon. Trebuie s-o suni
mâine la prima oră. O cheamă Nicole Vermecker. Rămâi
la cină, scumpo? Nu pun bacon î�n tartă. Bernard nu vine
acasă, iar a trebuit să rămână la Lyon.
Charlotte pune pe masă un borcan cu dulceaț�ă.
– Uite, am adus asta de la mama.
– Super, lui Chloé î�i plac foarte mult căpș� unile! Fete-
lor! Puneț�i voi masa?

84
 Ajunsă din nou î�n camera ei, Charlotte î�ș�i trece î�n
agendă numele ș� i numărul de telefon al directoarei de
resurse umane. Instructor de wellness, trei zile pe săptă-
mână, cu un salariu bun? Ar putea fi un compromis rezo-
nabil, care să î�mpace nevoia de a ț�ine cursuri de dans cu
cea de a câș� tiga bani. Î� n tinsă pe canapea, Charlotte
ridică ochii ș� i priveș� te fotografiile dansatorilor lui Asar,
prinse î�n piuneze pe perete. Atunci când aș� teptăm un
lucru, nu ș� tim niciodată sub ce formă va ajunge la noi.

85
Chiar dacă totul ți se pare întunecat,
lumina este mereu în preajmă.
 11

De acum, Charlotte face parte din peisajul matinal

obiș� nuit de la Café du Parc. Rezemată de bar, tocmai a
sunat-o pe Nicole Vermecker. Directoarea a preferat să-i
dea î�ntâlnire la o braserie din apropiere de Porte de Ver-
sailles, nu la biroul ei de pe strada Malakoff, de cealaltă
parte a ș� oselei de centură*. Au stabilit să se î�ntâlnească
la ora 15. Charlotte s-a uitat pe hartă; poate să ajungă
acolo cu tramvaiul. Î�ș�i termină cafeaua.
– Deci î�n dimineaț�a asta nu scrii? o î�ntreabă barmanul.
– Ba da, tocmai voiam să î�ncep.
Charlotte î�i surâde. Î�ș�i ia carneț�elul ș� i scrie î�ntreba-
rea: „Dragă intuiț�ie, o să ajung instructor de wellness la
această companie?”
Apoi î�nchide ochii, î�ș�i goleș� te mintea de gânduri. Mâna
ei se miș� că. Scrie: „Nu.”

*  În text, périphérique. Este vorba despre Boulevard Périphérique, șo-

seaua circulară care înconjoară Parisul. (n.tr.)

88
 Nu? Oare a formulat greș� it î�ntrebarea? Ș� i totuș� i,
Nicole Vermecker a fost drăguț�ă la telefon. A părut im-
presionată de parcursul ei, î�n special de experienț�a la
compania unde a lucrat. Dintr-odată, Charlotte se simte
tulburată, acest răspuns al intuiț�iei o face confuză. Se uită
la ceas. Î�n orice caz, trebuie să se prezinte la această î�n-
tâlnire, nu e timp de î�ntrebări acum. Trebuie să-ș� i calce
cămaș� a albă. O să-ș� i ia o fustă dreaptă, ca să facă impre-
sie bună. Ar fi bine să-ș� i ia ș� i umbrela, vine furtuna.

Următoarea staț�ie e Porte-de-Versailles. Uș� ile tram-

vaiului se deschid, cu o miș� care mecanică. Charlotte
ajută o mămică să scoată căruciorul. Coboară din tram-
vai ș� i se opreș� te pentru un moment. Faț�a i se luminează,
nu-i vine să creadă. La doi metri de ea, se conturează
silueta î�naltă ș� i subț�ire a unui bărbat: profesorul Pierre
Loiseau! Î�l vede traversând bulevardul. Charlotte ezită
câteva momente, apoi se hotărăș� te să alerge după el. Se-
maforul se face verde. Ea nu se retrage pe trotuar, î�n
ciuda maș� inilor care claxonează, ș� i, cu răsuflarea tăiată,
ajunge lângă Pierre Loiseau. Î�l prinde de braț� .
– Î�mi place foarte mult ce faceț�i dumneavoastră!
Bărbatul nu-ș� i ascunde uimirea.
– E prima dată când sunt oprit pe stradă de o femeie
aș� a de frumoasă. Sigur nu mă confundaț�i cu altcineva?
– Nu, vă cunosc. Timpul, sincronicitatea! V-am urmărit
toate materialele video. Mi-ar plăcea foarte mult să vor-
bim despre ceea ce faceț�i. Aț�i vrea să mergem la o cafea?
– Nu pot să refuz. La braseria din faț�a noastră e bine?
89
 Charlotte î�ntoarce capul. Braseria Deux Ponts, acolo
unde trebuie să se î�ntâlnească cu directoarea de resurse
umane.
– Ah, la naiba! Nu pot acum, mă î�ntâlnesc cu cineva.
Poate mâine? Sau când doriț�i, am un program foarte liber.
– Atunci mai degrabă săptămâna viitoare. Sunaț�i-mă,
vă dau cartea mea de vizită. Puteț�i să-mi spuneț�i cum vă
numiț�i?
– Charlotte. Charlotte Rivière.
– Atunci, pe curând, Charlotte.
Cu cartea de vizită a lui Pierre Loiseau î�n mână, Char-
lotte intră la Deux Ponts. Se uită la ceasul de deasupra
barului. A î�ntârziat zece minute.

Charlotte a î�ntârziat la cursul de dans... S-a făcut deja

noapte. A î�nceput să plouă, iar ea ș� i-a uitat umbrela la
braseria Deux Ponts. Î�ntâlnirea cu Nicole Vermecker n-a
mers prea bine. Directoarea părea că n-o ascultă, bifa,
una după alta, căsuț�ele dintr-un formular. Cu o privire
scrutătoare, i-a evaluat ț�inuta, i-a cercetat bluza, fusta,
balerinii. Charlotte avea impresia că e la o consultaț�ie
medicală. Degeaba i-a vorbit despre felul î�n care ș� i-a
conceput cursurile de dans, despre cum se ajunge la
starea de bine prin intermediul miș� cării, despre felul î�n
care-ș� i propune să-i î�nveț�e pe angajaț�i să facă acest lu-
cru; Nicole Vermecker părea că se plictiseș� te. La sfârș� i-
tul î�ntâlnirii, directoarea i-a promis că-i va răspunde
repede, dar Charlotte nu mai are nicio speranț�ă. Nici n-a
î�ndrăznit să urce la Jeanne ca să-i povestească cum a
90
fost. Prietena ei nu vine î�n seara aceasta la cursul de dans.
Trebuie să stea iar cu fetele; Bernard rămâne din nou la
Lyon peste noapte.
Când ajunge la recepț�ie, noua administratoare a cen-
trului de dans nici măcar nu-i spune bună seara.
– Aț�i î�ntârziat! Nu vă obosiț�i să vă căutaț�i elevii. Nu
erau destui, v-am spus că trebuie să aveț�i minimum zece.
– Dar unde sunt?
– I-am trimis la cursul de expresie corporală.
– Câț�i erau?
– Ș� apte, dar vă spun î�ncă o dată: trebuie să aveț�i cel
puț�in zece elevi. La revedere, domniș� oară.

Charlotte stă la una dintre mesele din formica roș� u,

la Chez Jeannette. Simte un nod î�n gât. Chelnerul î�i aduce
un mojito. Cocktailul o arde pe gât ș� i o face să lăcrime-
ze. Se î�ntrebă ce o să facă, pe ce drum s-o apuce. Î� n tot
vârtejul de gânduri din mintea ei, se distinge o frază:
„Chiar dacă totul ț�i se pare î�ntunecat, lumina este mereu
î�n preajmă”.
Charlotte î�ș�i revine. De data aceasta, e sigură: vocea
din mintea ei este vocea intuiț�iei.
Théa ajunge la masă, radiază. E î�nsoț�ită de un bărbat.
Charlotte î�l recunoaș� te pe străinul de la festivalul de mu-
zică electronică.
– Ai ajuns deja, Cha? Ai venit mai devreme. Ț� i-l pre-
zint pe Nick. E american. Lucrează î�n industria filmului,
la Los Angeles.

91
 Charlotte î�i lasă pe ei să stea pe bancheta pe care se
aș� ezase. Când se ridică, î�ș�i surprinde chipul reflectat î�n
oglinda din faț�a ei. Ploaia i-a stricat coafura, machiajul
i-a curs. Ș� i totuș� i, ochii ei sunt plini de lumină.

92
Puneți-vă credințele sub semnul
întrebării!
 12

Salutul Soarelui. Cu panorama asupra bazilicii Sacré-­

Coeur, din faț� a ei, Charlotte î�ș�i termină exerciț� iul de
yoga. Î�n această dimineaț�ă a ales să-ș� i facă sucul dintr-o
lămâie verde, un măr, ț�elină ș� i mentă. Î�n timp ce se con-
centrează, cu ochii î�nchiș� i, asupra gustului ingredien-
telor din băutură, î�i sună telefonul. Se uită să vadă cine
e. Stella. Răspunde.
– Sper că nu te deranjez.
– Chiar deloc, tocmai am terminat exerciț�iile de yoga.
– Te-am sunat numai ca să-ț�i spun când e Baiadera:
vineri, pe 8, la ora 19:30. Ne î�ntâlnim pe treptele din faț�a
Operei?
– Perfect. Auzi, chiar, n-o să ghiceș� ti cu cine mă î�ntâl-
nesc azi la restaurantul Operei.
– Spune-mi.
– Cu Pierre Loiseau.
– Incredibil! Ai reuș� it să-l contactezi pe internet?

94
 – Nu! L-am î�ntâlnit pe stradă, din î�ntâmplare.
– Mă bucur foarte mult pentru tine. Simt că o să-ț�i spună
niș� te lucruri esenț�iale. După părerea mea, asta seamănă
cu o sincronicitate. S-ar zice că lucrurile se pun î�n miș� ca-
re pentru tine.
– Da. De când mi-ai vorbit de intuiț�ie, Stella, am î�nce-
put să văd lumea altfel.
– Ai pătruns un pic î�n magia vieț�ii, draga mea. Ș� i nu
e decât î�nceputul. Intuiț�ia ne conduce acolo. Te las. Ah,
era să uit, Baiadera e un spectacol de gală. La revedere,
î�ngeraș� .
Charlotte î�nchide, î�ș�i termină sucul, apoi deschide
dulapul ca să-ș� i caute ceva de î�mbrăcat pentru î�ntâlni-
rea cu Pierre Loiseau.
Un spectacol de gală? Dar n-am nicio rochie de seară.
Va trebui să îi cer Théei una.

Restaurantul Operei este mult mai plin la ora prân-

zului decât după-amiază. Aș� a cum au stabilit, Pierre
Loiseau ș� i Charlotte s-au î�ntâlnit la 12:30. Chelneriț�a i-a
aș� ezat lângă o fereastră mare, î�n formă de arc de cerc.
Concentraț�i asupra conversaț�iei lor, niciunul nu bagă de
seamă zgomotul din jur. Curios din fire, Pierre Loiseau
i-a pus lui Charlotte multe î�ntrebări despre viaț�a ei. Pen-
tru că a avut î�ncredere î�n el, Charlotte i-a vorbit despre
episodul de burnout, despre cum ș� i-a schimbat direcț�ia
profesională, despre descoperirea intuiț�iei, despre cât
de dificil î�i este să ț�ină cursul de dans.

95
 – Ș� i de ce nu dansaț�i?
– Păi dansez.
– Vreau să spun, de ce nu dansaț�i î�n spectacole? Nu
vă doriț�i asta?
Charlotte rămâne tăcută pentru un moment. Priveș� te
prin fereastra imensă, ca ș� i cum răspunsul s-ar afla un-
deva acolo.
– Nu ș� tiu cum să fac ca să intru î�n branș� ă. Sistemul e
inaccesibil. Majoritatea dansatorilor profesioniș� ti au
intrat î�ntr-o trupă de dans după ce au terminat ș� coala,
ceea ce nu a fost valabil ș� i î�n cazul meu. Am î�ntrerupt
ș� coala superioară de dans la 18 ani ca să fac marketing.
– Marketing? Dar de ce?
Mi-am dat seama că nu eram destul de î�nzestrată pen-
tru dans...
– Dar v-aț�i gândit, î�n schimb, că sunteț�i suficient de
î�nzestrată pentru a deveni profesoară de dans. Ș� i totuș� i,
î�mi spuneț�i că î�ntâmpinaț�i dificultăț�i legate de curs. Nu e
de mirare...
– Cum aș� a?
– Dacă-mi permiteț�i, Charlotte, cred că nu vă rapor-
taț�i cu adevărat la dorinț�ele dumneavoastră profunde ș� i,
prin urmare, nu transmiteț�i universului o intenț�ie clară.
La î�nceputul conversaț�iei noastre, vă spuneam că ar tre-
bui să descoperim mai î�ntâi care sunt credinț�ele care ne
limitează, cele pe care subconș� tientul nostru le-a luat
drept adevăruri.
– Dar ce e un adevăr?

96
 – Puneț�i-vă credinț�ele sub semnul î�ntrebării! Intuiț�ia
vă va spune dacă ele sunt sau nu sunt adecvate. Puneț�i-le
sub semnul î�ntrebării, una câte una. Etapa următoare
constă î�n proiectarea unei credinț�e noi, care să fie, de data
aceasta, î�n acord cu dorinț�ele dumneavoastră profunde.
Aș� adar, trebuie să ne golim pe noi pentru a ne conecta
cu golul din univers, care, totuș� i, conț�ine totul.
– E î�ntr-un fel ca ș� i cum ne-am face curăț�enie î�n su-
flet? Ca să facem loc unor noi posibilităț�i?
– Absolut. Dacă intenț�ia e clară, ea se va realiza. Dar
va trebui să fi simț�it deja toate emoț�iile pe care le impli-
că această realizare viitoare, să o trăim mai î�ntâi î�n inte-
rior pentru ca ea să poată apoi să se materializeze, să
devină realitate. Inima noastră poate să se deschidă ș� i
să schimbe realitatea numai dacă atingem această stare
de claritate a intenț�iei ș� i, î�n acelaș� i timp, de renunț�are.
Numim asta „puterea inimii”.
– De asta spuneț�i, î�n materialele video, că viitorul
poate influenț�a prezentul...
– Exact.
Chelneriț�a le aduce nota de plată.
– Este foarte drăguț� din partea dumneavoastră că m-aț�i
invitat, Pierre. Aț�i mai fost aici?
Pierre î�i dă chelneriț�ei cardul.
– Da; ultima dată am venit aici cu Asar Asmar, poate
î�l cunoaș� teț�i?
– Sigur, î�mi place foarte mult ceea ce face, dar nu î�l
cunosc personal.

97
 – E un dansator extraordinar. Ca ș� i dumneavoastră,
este interesat de ceea ce fac eu. Am norocul de a-i oferi
consiliere î�n privinț� a noului său spectacol, Sensul ha-
zardului. Apropo de asta, caută dansatori, din câte ș� tiu
eu. Poate v-aș� putea aranja o audiț�ie?
Brusc, Charlotte simte cum un curent electric i se
î�mprăș� tie î�n tot corpul. Î�i creș� te inima.
– Ar fi minunat.
– Viaț�a e minunată, Charlotte.

După ce ș� i-a luat rămas bun de la Pierre Loiseau,

Charlotte simte că-i cresc aripi, că picioarele nu-i mai
ating pământul, i se pare că pluteș� te. Ar vrea să sune pe
toată lumea ș� i să le dea de veste. Va avea o audiț� ie cu
coregraful Asar Asmar!
„Chiar dacă totul ț�i se pare î�ntunecat, lumina este me-
reu î�n preajmă.”
Intuiț� ia ei are dreptate. Totul î�ncepe să se aș� eze.
Fotografiile de deasupra canapelei, î�ntâlnirea î�ntâmplă-
toare cu Pierre Loiseau când a coborât din tramvai,
î�n tâlnirea de la restaurantul Operei. Sincronicitatea î�i
transformă viaț�a. Trebuie să-i povestească Stellei. Scoa-
te telefonul din geantă. Vede că are un mesaj vocal de la
Nicole Vermecker: „Charlotte, aș� vrea să vă anunț� că aț�i
fost angajată la compania noastră, pe postul de instruc-
tor de wellness. Sunaț�i-mă, ca să stabilim o nouă î�ntâlnire
ș� i să semnaț�i contractul cât mai repede posibil”.

98
Imaginile celui care visează sunt proiecții
ale lui însuși.
 13

Charlotte nu ș� i-a făcut ritualul ș� i nici n-a mai avut

timp să-ș� i bea cafeaua la cafeneaua de la parter. Se grăbeș� te
să prindă tramvaiul spre Porte du Pré-Saint-Gervais.
Tocurile î�i alunecă pe pavaj. S-a î�mbrăcat iar cu fusta
dreaptă ș� i cu cămaș� a albă, ș� i-a î�ndreptat părul. Tramva-
iul tocmai a plecat, următorul vine î�n zece minute. Mai
are bilete? Porte de Versailles, de trei ori pe săptămână...
î�i convine să cumpere o cartelă Navigo*. Tramvaiul e plin;
totuș� i, găseș� te un loc liber î�n spate. Î�ș�i aminteș� te vag de
visul de azi-noapte ș� i î�ș�i scoate carneț�elul. De obicei,
Charlotte î�ș�i notează visele când se dă jos din pat; Théa
a î�nvăț�at-o cum să facă. Î�n dimineaț�a asta n-a avut timp,
dar a reuș� it să păstreze î�n minte imaginile din vis. Scrie:
„Sunt î�n camera mea din copilărie, î�ntinsă pe pat, dar nu
mă pot miș� ca. Am î�n picioare pantofii de dans. Î� ncerc

*  Cartelă-abonament pentru mijloacele de transport în comun. Carte-

la conține un număr nelimitat de călătorii săptămânale sau lunare și
este destinată locuitorilor Parisului și ai întregii regiuni Île-de-France.
(n.red.)

100
să-mi miș� c picioarele, dar nu se î�ntâmplă nimic. Î�ncerc
să strig. Niciun sunet. Mi-e frică. Vreau să o chem pe mama.
Ș� tiu î�nsă că nu va veni până nu-mi termin temele”.
Charlotte ronț�ăie capătul creionului. Ce vrea să-i trans-
mită acest vis? Stella i-a explicat că ș� i visele fac parte din
limbajul intuiț�iei. Imaginile celui care visează sunt pro-
iecț�ii ale lui î�nsuș� i. Oare se simte blocată î�n propria viaț�ă?
Oare mama ei reprezintă acea parte din ea î�nsăș� i care o
obligă să-ș� i facă datoria? Dar care datorie? Aceea de a-ș� i
câș� tiga existenț�a? Se gândeș� te la pantofii de dans pe care
î�i avea î�n picioare î�n vis.
Deodată, î�i apare î�n minte o imagine din copilărie.
Are ș� apte ani. Se află pe terasa casei de la Fontainebleau.
Ț� ine î�n mână pantofii de dans, e î�mbrăcată cu colanț�i ș� i
cu un body roz, iar pe deasupra are un hanorac. Zăreș� te
maș� ina tatălui ei, care trebuie să o ducă la cursul de dans.
Dar mama e cea care conduce maș� ina. „Tata a plecat de
acasă, nu te va mai putea duce la dans. Iar eu chiar n-am
timp astăzi, trebuie să lucrez ca să putem s-o scoatem la
capăt. Aș� a că vom vedea mai târziu ce vom face cu dansul.”
Toată scena i s-a derulat î�n minte î�n câteva secunde.
Charlotte se ridică, se simte rău; trebuie să coboare din
tramvai. Vomită. Ș� i totuș� i, n-a mâncat nimic î�n dimineaț�a
asta.
Porte de Versailles. Ș� i-a venit î�n fire. Respiră adânc.
Ceva s-a rupt î�n ea, s-a eliberat. O senzaț�ie de plenitudi-
ne î�i cuprinde corpul. Perspectiva sa pare acum mult
mai largă. Traversează pasarela de deasupra ș� oselei de
centură. Vede sigla ș� i clădirea companiei unde trebuie

101
să semneze contractul pentru postul de instructor de
wellness.
Mirosul produselor de curăț�at o sufocă. Acelaș� i mi-
ros care plutea î�n aer dimineaț� a devreme, î�n holul de
intrare al fostului ei loc de muncă. Acelaș� i aparat de cafea.
Î�i spune numele recepț� ionerei, care o roagă să aș� tepte
pe unul dintre fotoliile albe din imitaț�ie de piele. Charlotte
stă picior peste picior, î�ș�i priveș� te pantofii, î�ș�i aranjează
fusta. Ezită, apoi î�ș�i deschide geanta. Cap, plec; pajură,
rămân. Aruncă moneda rusească, care î�i cade î�n palmă
cu faț�a cu vulturul cu două capete î�n sus. Nu-ș� i poate re-
ț�ine surâsul. Se ridică ș� i iese din clădire sub privirea uimită
a recepț� ionerei. Odată ajunsă afară, î�ncepe să alerge.
Aleargă spre necunoscut.

102
Îmi trăiesc intențiile, dorințele
de viitor ca și cum acestea s-ar fi realizat
deja.
 14

Au trecut deja zece zile de la î�ntâlnirea cu Pierre

Loiseau ș� i tot n-are nicio veste despre audiț�ia cu Asar.
I-a lăsat un mesaj, dar n-a primit răspuns. Charlotte î�ș�i
termină cafeaua, stând la o masă la Café du Parc, î�n faț�a
uneia dintre ferestre. Plouă. Le zăreș� te pe Jeanne ș� i pe
fete, sub o umbrelă mare care poartă sigla companiei la
care lucrează Bernard. Le duce la ș� coală. Lucie ș� i Chloé
poartă hanorace K-Way fluorescente ș� i sar prin bălț�i.
Charlotte nu a vorbit î�ncă cu Jeanne; amână momentul
î�n care î�i va spune că a refuzat oferta lui Nicole Vermecker.
Suspină. Oare de ce n-a sunat-o Pierre Loiseau? Î�ș�i scoate
carneț�elul ș� i, pe o pagină nouă, scrie, sub dată: „Dragă in-
tuiț�ie, trebuie să-l contactez din nou pe Pierre Loiseau?”
Î�nchide ochii, se concentrează. Mâna ei scrie: „Prac-
tică vizualizarea”.
Mesajul i se pare clar. Charlotte se ridică. Ș� tie ce are
de făcut.

104
 Aude cum cade ploaia pe acoperiș� . Cu picioarele î�n-
cruciș� ate pe salteluț�a de yoga, Charlotte pune lumânarea
aprinsă pe podea ș� i î�ș�i goleș� te mintea. Prima etapă: fixa-
rea unui obiectiv clar.
Să am audiția cu Asar... Nu, să am succes la audiția cu
Asar.
Se concentrează, lasă imaginile să-i vină î�n minte.
Deodată, î�ș�i vede picioarele. E desculț�ă. Se vede dansând
desculț�ă î�n faț�a altor dansatori, cu braț�ele după gâtul
unui bărbat. Picioarele i se desprind de sol, corpul i se
leagănă după miș� cările partenerului. Simte o bucurie
intensă î�n adâncul sufletului, o stare pe care nu a mai
cunoscut-o până acum. E ca ș� i cum un calm extraordinar
ș� i exaltarea ar fuziona î�n interiorul ei, dându-i senzaț�ia
că e conectată cu infinitul. Vizualizarea se opreș� te brusc,
ca ș� i starea aceea incredibilă, aproape prea puternică
pentru a o putea suporta. Cineva bate la uș� ă. Lui Charlotte
î�i ia ceva timp ca să revină la realitate. Se ridică, cu picioa-
rele amorț�ite, ș� i merge să deschidă. Pe hol e Jeanne.
– Ț� i-a luat ceva vreme să-mi deschizi, cu toate că spa-
ț�iul nu e aș� a de mare! Te deranjez?
Charlotte are un moment de ezitare.
– Nu, î�n nici un caz, intră. Chiar voiam să cobor până
la tine.
Jeanne intră î�n cameră ș� i vede lumânarea aprinsă
lângă salteluț�a de yoga.
– Ah, făceai yoga.
– Nu, o vizualizare.

105
 – Ce mai e ș� i asta?
– Î�mi trăiesc intenț�iile, dorinț�ele de viitor ca ș� i cum
acestea s-ar fi realizat deja.
– Ș� i atunci când se produc î�n prezent, le refuzi?
– Ce vrei să spui?
– Ș� tii foarte bine ce vreau să spun. De ce n-ai accep-
tat postul de instructor de wellness? De ce nu mi-ai spus
nimic?
– Tocmai urma să-ț�i spun. Î�i sunt foarte recunoscă-
toare lui Bernard că mi-a aranjat asta, dar...
– Dar ce? Faci tot ce poț�i ca să te sabotezi? Ca să nu
mai spun ce stânjenit a fost Bernard din cauza ta. De fapt,
n-ai chef să câș� tigi bani, dacă tot ai locuinț�ă gratis.
– Mi-a fost imposibil să fac asta. Ar fi fost pentru mine
un pas î�napoi.
– Un pas î�napoi? Vrei sau nu să fii instructor?
– Nu, mi-am schimbat părerea. Această propunere
m-a făcut să î�nț�eleg cu exactitate ce vreau.
– Cred că Bernard are dreptate. Tu fugi de realitate,
Charlotte. Nu vrei să vezi lumea aș� a cum este.
– Vreau, mai presus de toate, să mă î�ndrept spre ceea
ce e î�n acord cu mine.
– Nu te mai ascult, cred că e mai bine să ne oprim
aici... N-am urcat la tine ca să aflu care sunt stările tale
de spirit, aș� vrea doar să ș� tiu dacă ai putea să stai cu fe-
tele î�n seara asta.

106
 – Î�n seara asta? M-a invitat Stella la Operă, am stabi-
lit asta acum mult timp.
– Chiar nu se poate conta pe tine, din câte văd. Era
mai simplu când o aveam pe fata au pair. Ei bine, î�ț�i do-
resc o seară frumoasă!
Charlotte n-are timp s-o oprească; Jeanne a trântit
deja uș� a. Î�i aude paș� ii pe hol.

107
Să știi să ai încredere în tine pentru
a avea încredere în celălalt.
 15

Charlotte se priveș� te î�n oglinda verticală din camera

Théei. E î�mbrăcată î�n rochia conică pe care prietena ei
i-a dat-o ca să o probeze.
– Deci, Cha, ce spui de asta? Nu-i aș� a că e superbă?
Pe asta am purtat-o la festivalul de la Cannes.
– E foarte strânsă pe corp! Mă face să par grasă. Cred
că o prefer pe cea aurie cu volane, mi-ar pune mai puț�in
î�n evidenț�ă formele.
– Dar acceptă-ț�i formele! Ai un corp magnific.
– Din cauza acestor forme n-am putut să intru la ș� coala
de dans de la Operă, atunci când eram mică, adu-ț�i aminte.
– N-ai intrat fiindcă nu erai făcută pentru viaț�a aceea
disciplinată, ceea ce nu î�nseamnă că nu eș� ti dansatoare.
E bine că ai audiț�ia asta cu Asar.
– Î�ncă nu m-a sunat...
– Atunci când î�ț�i vei accepta corpul aș� a cum e, o să te
sune toată lumea.

110
 Charlotte se uită la Théa descumpănită.
– Cha, de când te cunosc ai vrut mereu să ai corpul
altcuiva. Ai vrut să te schimbi. Eu cred că eș� ti foarte fru-
moasă. Rochia asta î�ț�i vine perfect, chiar mai bine decât
î�mi vine mie.
Atunci, Charlotte î�ș�i priveș� te cu atenț�ie liniile cor-
pului, fără să se grăbească. Î� ș�i observă buclele blonde
care-i cad peste umerii goi, bustul ferm, talia fină care se
lărgeș� te armonios spre bazin. Î�ndrăzneș� te să se vadă, să
se vadă cu adevărat.
– Ai dreptate, î�mi vine bine. Deci mi-o î�mprumuț�i pen-
tru diseară?
– Ț� i-o dăruiesc chiar. O să-mi cumpere Nick altele la
Los Angeles.
– Deci e serioasă treaba cu el?
– Nu ș� tiu, dar e prima dată când vreau să urmez un
bărbat. Ș� i nu fiindcă e producător.
– Poate că la asta se refereau viziunile tale cu tine la
Hollywood?
– Asta mi-am spus ș� i eu. Mă simt ciudat să las î�n urmă
tot ce e aici. După ce plec, poț�i veni să locuieș� ti aici, dacă
sunt tensiuni î�ntre tine ș� i Jeanne.
– Î�ț�i mulț�umesc, Théa. Ș� i vei putea să joci acolo?
– Nick o să-mi prezinte un agent. Totuș� i, e un mare salt
î�n necunoscut.
– Ca saltul unui î�nger care dansează. Atunci când te
avânț�i î�n braț�ele partenerului de dans, trebuie să ș� tii să
ai î�ncredere î�n tine pentru a avea î�ncredere î�n celălalt.

111
 Î�mbrăcată î�n rochia conică, Charlotte stă, alături de
Stella, pe rândul al treilea din faț�ă. Trăieș� te fiecare miș� -
care din Baiadera. Acoperită cu un voal roș� u, misterioa-
sa păzitoare a focului sacru a intrat pe scenă. Î�ș�i miș� că
bustul ș� i î�ș�i ondulează braț�ele, pare că zboară î�n mijlocul
corului de sclavi indieni. Î�mbrăcată î�ntr-un sari brodat
ș� i lucios, î�ș�i arcuieș� te senzual corpul, ț�ine capul sus, face
piruete. Tot ceea ce vede pare perfect, dar Charlotte nu
se simte cu totul î�n largul ei. O fi vorba de faptul că dan-
satoarea î�ș�i controlează prea mult miș� cările? Nu par să-i
placă variaț�iile, le controlează cu prea multă atenț�ie. Ceva
nu se potriveș� te. Simte un fel de strângere de inimă.
Cortina cade, marcând sfârș� itul primului act. Charlotte
profită de această pauză ș� i o invită pe Stella să bea o cupă
de ș� ampanie. La bar, se strecoară printre rochii lungi ș� i
smoking-uri. Rochia de la Théa nu trece neobservată.
Barmanul, deș� i e foarte ocupat, n-o face să aș� tepte ș� i o
î�n treabă imediat ce doreș� te. Charlotte revine lângă
Stella ș� i î�i î�ntinde paharul. Muziciana nu spune nimic. Pare
gânditoare.
– Nu-ț�i place spectacolul, Stella?
– Bineî�nț�eles că î�mi place, dragă, e magnific, inter-
pretarea e perfectă. Dacă par distrasă e din cauză că nu
reuș� esc să iau o decizie.
– Î�n legătură cu ce?
– Uite, trebuie să-i dau un răspuns agentului meu,
care mi-a propus să susț�in o serie de concerte î�n această
primăvară pe un vapor de croazieră...
– Ș� i nu vrei să mergi?

112
 – Ba da, e foarte tentant, dar nu reuș� esc să mă vizua-
lizez cântând pe acest vapor. Ca ș� i cum ceva m-ar î�mpie-
dica s-o fac.
Charlotte î�nmărmureș� te. Inima ei î�ncepe dintr-odată
să bată cu putere. Privind peste umărul Stellei, î�n câmpul
ei vizual apare un bărbat cu tenul mat ș� i cu părul negru
prins î�n coadă. E Asar Asmar. N-are cum să se î�nș� ele, î�l
vede î�n fiecare zi î�n fotografiile de deasupra canapelei.
E î�nsoț�it de un tânăr blond, atrăgător. Ce să facă? E agitată.
Se anunț�ă î�nceputul actului al II-lea. Acum ori niciodată.
Nu mai e atentă la ce-i spune Stella. Asar s-a î�ntors deja
cu spatele, iar Charlotte î�l priveș� te î�n timp ce acesta urcă
scările impozante ale Operei. Mergând cât de repede î�i
permite rochia, Charlotte se ia după el, î�l depăș� eș� te ș� i î�l
opreș� te, tremurând.
– V-a vorbit cumva de mine Pierre Loiseau?
– Poftim? Bună seara, domniș� oară. Pot să ș� tiu cine
sunteț� i?
Charlotte se bâlbâie.
– Ah... Da, sigur, î�mi cer scuze! Mă numesc Charlotte
Rivière. Pentru audiț�ie.
– Rivière... A, da, am văzut un email de la Pierre cu
numele dumneavoastră.
Asar se î�ntoarce spre tânărul blond.
– Tristan, asistentul meu, o să vă trimită un mesaj cu in-
formaț�iile de care aveț�i nevoie. O seară bună, domniș� oară.
Stella o ajunge pe Charlotte î�n capul scării.
– Cine era? Pari foarte emoț�ionată.

113
 – Asar Asmar, coregraful egiptean.
– E un bărbat foarte chipeș� . Iată, aș� adar, care a fost
motivul pentru care te-am adus la acest spectacol de balet.
Asar... Î�ș�i merită numele*.
Cele două femei merg la locurile lor. Charlotte nu re-
uș� eș� te să-ș� i revină. A î�ndrăznit să-i vorbească lui Asar.
A avut î�ndrăzneala s-o facă. E mândră de ea. Pe scenă,
dansul Baiaderei i se pare mai fluid. Charlotte are impre-
sia că se identifică cu miș� cările balerinei; sunt î�n acord,
ca ș� i cum ar fi un singur corp. Ș� i când dansatoarea se
aruncă î�n braț�ele partenerului, Charlotte se vede pe sine
făcând saltul î�ngerului.

*  Nume de origine egipteană, derivat din numele Osiris, și care înseam-

nă influență, autoritate; de unde și remarca Stellei. (n.red.)

114
Tot ce trăim în exterior oglindește
ceea ce se află în interior.
 16

A trecut mai bine de o săptămână de când n-a mai

văzut-o pe Jeanne. Tot nu a primit nicio veste despre
audiț� ie. Aproape că nu mai are niciun ban î�n cont. Î� n
curând, n-o să mai aibă cu ce să-ș� i cumpere cafeaua. Ș� i
totuș� i, Charlotte nu-ș� i regretă decizia. A făcut bine că n-a
acceptat postul de instructor de wellness. Intuiț�ia a î�n-
drumat-o, e sigură de asta.
– Uite-ț�i cafeaua.
Charlotte î�i zâmbeș� te lui Marc, barmanul de la Café
du Parc.
– Deci, ce planuri ai pentru Crăciun, Charlotte?
– Mă duc la tatăl meu. Locuieș� te la Chambéry.
Da, o să meargă la tatăl ei, ca î�n fiecare an. Dar ce-o
să facă la î�ntoarcere? E greu să rămână î�n camera de ser-
viciu după tot ce i-a spus Jeanne. Charlotte o î�nvinuieș� te
că n-a î�nț�eles nimic din evoluț�ia ei. Î�ș�i termină cafeaua ș� i
scrie î�n carneț�el: „Dragă intuiț�ie, cum o să ies din asta?”

116
 Nu găseș� te niciun răspuns, e prea multă confuzie
î�n mintea ei. Deschide ochii, suspină, se sprijină de bar,
cu privirea î�n gol. O carte care se află pe tejghea î�i atra-
ge atenț� ia. Pe copertă e lipit un bileț� e l pe care scrie:
„Citiț�i-mă”.
Charlotte se î�ncruntă ș� i citeș� te titlul cărț�ii: Arta ier-
tării prin intermediul practicii ho’oponopono*.
– A cui e cartea asta, Marc?
– Nu e a cuiva, e vorba de book crossing. Am fost vara
asta î�n California ș� i am văzut că se practică î�n cafenelele
de pe-acolo. Iei cartea ș� i, după ce ai citit-o, o laș� i î�ntr-o
altă cafenea sau î�ntr-un loc public, ca s-o găsească alt citi-
tor. �mi place foarte mult acest concept.
Charlotte surâde ș� i pune cartea î�n geantă. Intuiț�ia i-a
răspuns.
Î�ntinsă pe canapea, sub fotografia lui Asar ș� i a dan-
satorilor lui, Charlotte e cufundată î�n lectura cărț�ii: „Tot
ce trăim î�n exterior oglindeș� te ceea ce se află î�n interior.
Astfel, persoanele sau situaț�iile negative ne î�nfăț�iș� ează
propriile noastre gânduri negative. Adesea, aceste gân-
duri provin din experienț�ele noastre trecute, î�nmagazi-
nate î�n subconș� tient. Amintirile acestea creează credinț�e
false ș� i frici care ne fac să vedem realitatea î�n mod dis-
torsionat, să ne considerăm victime ale realităț�ii. Î�l acu-
zăm pe celălalt î�n loc să ne asumăm responsabilitatea

*  Hoʻoponopono este o practică hawaiiană care urmărește restabilirea

comunicării interumane și a comunicării cu divinitatea. Practica se
axează pe iertare și pe împăcarea cu sinele. (n.red.)

117
pentru tot ceea ce ni se î�ntâmplă, rămânem î�nlănț�uiț�i î�n
nemulț�umirile noastre, iar viaț�a noastră se blochează”.
Charlotte î�nchide cartea un moment, gânditoare. Î�n
ce măsură este ea responsabilă pentru neî�nț�elegerile cu
Jeanne? Acceptase să meargă la acea î�ntâlnire. Nu urma-
se î�ncă o dată sfatul mamei sale? Jobul stabil, bine plătit?
Aș� adar, reacț�ia lui Jeanne faț�ă de schimbarea ei bruscă
de opinie n-a fost surprinzătoare. Î�ș�i dă seama că nu ș� i-a
ascultat î�ncă de la î�nceput intuiț�ia. Ar trebui să aibă mai
multă î�ncredere î�n ea î�nsăș� i. Reia lectura: „Evenimentele
dificile din viaț�a noastră ne oferă ocazia de a elimina amin-
tirile negative. Pentru asta, este suficient să repetăm î�n
interior această mantra: «Î�mi pare rău. Iartă-mă. Mulț�u-
mesc. Te iubesc.» Ceea ce î�nseamnă: «Î�mi pare rău că am
creat această situaț�ie. Iartă-mă pentru aceste gânduri
greș� ite. Mulț�umesc, căci datorită ț�ie le conș� tientizez. Te
iubesc, căci numai prin energia iubirii voi putea să mă
eliberez de ele.»”
Charlotte î�nchide cartea. Se ridică ș� i î�ș�i aranjează
părul î�n faț�a oglinzii. Se priveș� te drept î�n ochi. Ceva s-a
calmat î�n ea. Nu o mai î�nvinuieș� te pe Jeanne ș� i s-a hotă-
rât să meargă să vorbească cu ea.

Aș� ezată la masa din bucătărie, î�n faț�a lui Charlotte,

Jeanne e gata să izbucnească î�n lacrimi.
– Nu ș� tii ce mult m-a emoț�ionat ceea ce tocmai mi-ai
spus. Fireș� te că fiecare dintre noi are partea ei de vină î�n
povestea asta. Î� n ceea ce mă priveș� te, ș� tii, mi-e dificil
să-mi susț�in poziț�ia î�n faț�a lui Bernard. N-am î�ndrăznit

118
să-ț�i iau apărarea. Ai dreptul să-ț�i schimbi părerea. După
ce mi-ai explicat aceste lucruri, te î�nț�eleg mai bine. Ș� i nu
trebuie să pleci aș� a de repede din cameră, chiar dacă
Théa ț�i-a propus să stai î�n apartamentul ei.
– Cred că săptămâna pe care o voi petrece la tata mă
va ajuta să văd lucrurile mai clar.
Soneria telefonului lui Charlotte le face pe amândouă
să tresară. Pe ecran apare un număr necunoscut. Cu mâna
tremurând, Charlotte ia telefonul.
– Probabil e asistentul lui Asar, trebuie neapărat să
răspund! Te las, urc la mine.
După ce iese din apartamentul lui Jeanne, Charlotte
răspunde.
– Bună, Charlotte!
Nu recunoaș� te vocea.
– Cine e?
– Dominique, prietenul lui Tom.
Liniș� te.
– Ah, bună...
– Uite, î�ț�i propun un proiect. Este vorba despre un vi-
deoclip pe care-l fac. Am nevoie de o dansatoare ș� i m-am
gândit la tine.
– La mine? Dar nu m-ai văzut niciodată dansând.
– Nu, dar ș� tiu că dansezi. Tom mi-a spus că eș� ti foar-
te talentată.
– Un videoclip? Pentru cine?

119
 – Gabriel. Ș� tii, cântăreț�ul pe care-l vedem peste tot.
Ș� i vei fi plătită bine. Producătorii pun totul la dispoziț�ie.
– Ș� i când e asta?
– Poimâine. Ș� tiu că e din scurt, dar Gabriel nu e prea
disponibil.
– Există o coregrafie?
– Nu, vei improviza. Tom mi-a spus că la asta te pricepi
cel mai bine. E ok pentru tine? Am nevoie de un răspuns
rapid.
De data aceasta, Charlotte n-are nevoie să dea cu
banul.
– Poț�i conta pe mine. Unde va avea loc filmarea?
– O să te sune asistenta de producț�ie, ca să î�ț�i dea
toate detaliile. Vom filma î�n faț�ă la Sacré-Coeur.

S-a făcut î�ntuneric. Luna plină luminează camera de

serviciu. Charlotte nu reuș� eș� te să doarmă. Pentru prima
dată î�n viaț�ă, va fi plătită ca să danseze. Se foieș� te î�n pat
ș� i se gândeș� te la ce i-a spus Théa: „Atunci când î�ț�i vei
accepta corpul aș� a cum e, o să te sune toată lumea”. Prin
fereastră, zăreș� te domul bazilicii Sacré-Coeur, î�ntinde
mâna spre el. De data aceasta, l-a atins cu degetul.

120
Din metamorfoză în metamorfoză.
 17

Directoarea de producț�ie a videoclipului a chemat-o

pe Charlotte la 6:30 dimineaț� a, chiar î�n faț� a bazilicii
Sacré-Coeur. E î�ncă noapte ș� i luminile oraș� ului strălu-
cesc î�n î�ntuneric. Echipa de filmare a instalat o scenă
mobilă pe care va dansa Charlotte. Î�n camionul echipei
de regie, Charlotte s-a î�mbrăcat cu o salopetă verde, din
latex. Fata care se ocupă de coafură ș� i machiaj î�i prinde
părul î�n coc, apoi î�i aplică fond de ten pe gât, pe faț�ă ș� i pe
mâini. Intră Dominique. Are î�n mână un pahar de cafea
caldă.
– Mi-ai cerut o cafea, nu-i aș� a?
Charlotte î�i mulț�umeș� te ș� i suflă î�n băutura fierbinte.
– Vom î�ncepe cu tine ș� i î�l voi filma pe Gabriel după
aceea. La montaj ș� i î�n etapa de post-producț�ie, imaginile
cu el vor fi proiectate pe salopeta ta, ca ș� i cum el ar cânta
din interiorul tău. Singurul lucru pe care ț�i-l cer î�n legă-
tură cu improvizaț�ia este să ț�ii cât mai mult braț�ele des-
făcute, ca ș� i cum ar fi aripi.

122
 – Scopul dansului meu e să ilustreze metamorfoza, nu?
– Da, când imaginile lui Gabriel vor fi proiectate asupra
ta, vei deveni o pasăre sau un fel de î�nger. Î�ncepem când
eș� ti gata.
– Mai am nevoie de zece minute de concentrare.
De două zile, Charlotte î�ș�i pregăteș� te î�n minte impro-
vizaț�ia. Se î�ndepărtează de camionul echipei de regie ș� i
stă dreaptă î�n faț�a unei noi zile, care tocmai î�ncepe. Inspi-
ră adânc ș� i î�ș�i goleș� te mintea ca să poată vizualiza desfă-
ș� urarea coregrafiei. Î�ș�i imaginează formele ș� i simbolurile
care se vor materializa î�n dansul ei, î�ș�i vede corpul ghemu-
indu-se ca o sferă de carne, apoi arcuindu-se, cu braț�ele
î�ntinse. Braț�ele î�i devin aripi. Apoi se imaginează î�n cor-
pul unui vultur. Traversează un nor, se contopeș� te cu el,
se dizolvă î�n el, se transformă î�n vapori de apă ș� i apoi î�n
ploaie, care cade î�ntr-un râu. După ce termină vizualiza-
rea, î�ș�i î�ncepe î�ncălzirea obiș� nuită.
Acum se simte pregătită. Se î�ndreaptă spre scenă chiar
î�n momentul î�n care o primă rază de soare străpunge
orizontul ș� i luminează domul. Inima î�i bate cu putere, dar
Charlotte e senină.
Î�n spatele operatorului principal, Dominique vorbeș� te
la megafon.
– Motor.
– Filmăm, răspunde cameramanul.
– Muzică. Poț�i să î�ncepi când vrei, Charlotte.
Miș� cările ei se î�nlănț�uie cu o fluiditate deconcertantă.
Trece din metamorfoză î�n metamorfoză. Dansează ș� i î�ș�i

123
imaginează că zboară ca un vultur. Zboară. Se vede zbu-
rând deasupra corpului ei, care se miș� că pe scenă. Nici
nu se miră că vede faț�a lui Tom, care î�i surâde. Î�i recu-
noaș� te ochii albaș� tri. Se află din nou pe colina „magică”,
cea pe care a văzut-o î�n meditaț�ia ei. Dansează. Dansează
pe vârful colinei.

124
Memoria corpului e infinită.
 18

Ș� apte milioane de vizualizări pe YouTube! Videocli-

pul lui Gabriel are un succes fenomenal. Lui Charlotte
nu-i vine să-ș� i creadă ochilor, după cum nu-i vine să
creadă nici când î�ș�i vede numele pe generic. De când s-a
urcat î�n trenul spre Chambéry, s-a uitat fără î�ncetare la
videoclip, pe tabletă. Din când î�n când se î�ntreabă dacă
cea care dansează este ea, î�ntr-adevăr. Gabriel i-a trimis
un mesaj de mulț�umire, spunându-i că ea a contribuit
mult la succesul clipului. Ș� apte milioane de vizualizări!
Ș� i Théa a sunat-o din Statele Unite. Charlotte abia aș� teap-
tă să-i arate videoclipul tatălui ei. Priveș� te pe fereastră;
au î�nceput să apară î�n peisaj munț�ii, plini de zăpadă.
Cerul e acoperit de o ceaț�ă densă, dar Charlotte se simte
î�n largul ei. Aproape că-i vine să-l sune pe Tom ca să-i
mulț�umească fiindcă i-a vorbit de ea lui Dominique, î�nsă
Tom este probabil î�n vacanț� ă , cu soț� ia lui. După ce a
descoperit cartea despre practica ho’oponopono, i-a mai
trecut supărarea pe care o simț�ea faț�ă de el. Ș� i ea a fost
responsabilă pentru ce s-a î�ntâmplat. Ea a plecat prima.

126
Nu mai e tristă. Acum, de când nu mai e cu el, uș� ile par să
i se deschidă.
Trenul soseș� te î�n gara Chambéry. Î� n timp ce î�ș�i ia
valiza, la intrarea î�n vagon, Charlotte e oprită de un ado-
lescent cu gluga pe cap.
– Domniș� oară, tu eș� ti cea care dansează î�n videoclipul
lui Gabriel?
Î�i surâde băiatului ș� i-i spune că da.
– E super coregrafia ta!

Charlotte î�l zăreș� te pe tatăl ei î�n faț�a gării. Ajută un

cuplu de tineri parizieni să-ș� i aș� eze schiurile î�n portba-
gajul suplimentar de pe plafoniera maș� inii î�nchiriate. Î�l
bate cu mâna pe umăr.
– Bună, tata.
– O, dulceaț�ă, nu te-am văzut. Stai un pic, să termin
chestia asta ș� i mă ocup de tine. Maș� ina e parcată acolo, e
acel Kangoo nou-nouț� .
Cu zâmbetul pe buze, Charlotte se î�ndreaptă spre ma-
ș� ină, care e deschisă. Î�ș�i pune bagajul pe bancheta din
spate. Cheile sunt î�n contact. Dă drumul radioului. Ș� tie me-
lodia asta. A dansat pe ea. Métamorphoses, a lui Gabriel.
Cântă î�n gura mare, î�n timp ce î�ș�i aș� teaptă tatăl.

A dormit foarte bine. A regăsit liniș� tea munț�ilor, care

o calmează. Se simte î�n siguranț�ă sub plapuma cu caro-
uri mari. Din pat, vede cum cad fulgii de zăpadă. Mirosul
pereț�ilor din lemn se î�mbină cu cel de pâine prăjită, care

127
ajunge până î�n camera ei. Charlotte se î�ntinde, observă
cum î�i reacț�ionează muș� chii, apoi se ridică. Î�ș�i pune o
flanelă ș� i ciorapi groș� i din lână.
Î�n sufragerie, Ingrid, prietena tatălui ei, a aprins lu-
mânări ș� i a pregătit micul dejun: fructe, müsli, ouă fierte,
câteva felii de brânză. Ingrid e norvegiană. Obiș� nuită cu
frigul năprasnic, î�i place ca î�n casa ei să fie cald.
– Charlotte! Ai dormit bine? Apropo, tu nu mănânci
carne, nu? Am pregătit pentru prânz o plăcintă cu legume.
O să fie bună ș� i pentru tatăl tău. Chiar dacă e profesor de
gimnastică, tot trebuie să aibă grijă de siluetă. Nu ț�i se
pare că s-a î�ngrăș� at un pic?
– N-am băgat de seamă. Chiar, unde e?
– La vecini, î�i ajută să dea zăpada de pe alee. Ai văzut
cât a nins azi-noapte.
– Da, ș� i î�ncă mai ninge.
– Dar după-amiază se anunț�ă timp frumos. Putem
merge la schi. Vrei lapte î�n cafea?
– Nu, mulț�umesc, nu beau lapte.
– Ș� i, ia spune, tatăl tău mi-a arătat videoclipul. Cât de
frumoasă eș� ti!
Charlotte savurează micul dejun pregătit de Ingrid.
O să facă yoga ș� i ritualurile mai târziu.

Sunt î�ntâmpinaț�i de un soare strălucitor atunci când

ajung la Flumet-Saint-Nicolas, staț�iunea unde Charlotte
a î�nvăț�at să schieze. Ingrid î�i lasă la baza pârtiei, lângă

128
liniile de teleferic; ea va merge pe lângă, preferă să facă
schi fond.
Ca î�n copilărie, Charlotte ia teleschiul, iar tatăl ei o
urmează. Î� n cazul î�n care ar fi căzut, el ar fi putut s-o
ridice ș� i s-o susț� ină cu picioarele ca să urce panta.
Charlotte î�ș�i aminteș� te cum strângea din dinț�i ș� i se ț�inea
cu mâinile de bara de fier, rugându-se la î�ngerul ei păzi-
tor s-o ajute să nu pice. Se străduia să stea pe schiuri ca
să nu-ș� i dezamăgească tatăl. Aceste amintiri î�i revin î�n
minte î�n timp ce se î�ndreaptă spre vârful pârtiei. Peisa-
jul o face să se gândească la colina „magică”; totuș� i, nu e
niciun lac î�n apropiere, nu e chiar ca î�n viziunea din me-
ditaț�ia ei. N-a mai schiat de doi ani, dar î�ș�i aminteș� te
imediat miș� cările: memoria corpului e infinită. Pe alocuri,
pârtia e acoperită cu gheaț�ă. Charlotte î�ș�i î�nfige beț�ele
de schi î�n zăpadă, î�ș�i î�ndoaie genunchii. Nu se descurcă
aș� a de rău. Tatăl ei e chiar î�n spate. Când era mică, mer-
gea ea î�n spatele lui. Î�ș�i aminteș� te cum o î�ncuraja: „Fă tot
ce poț�i, dulceaț�ă. Cel mai important e să facem tot ce pu-
tem, chiar dacă mai cădem uneori”. Ș� i ea chiar făcea tot
ce putea. Î�ntotdeauna a făcut tot ce-a putut, pe toate pla-
nurile. Dar oare tatăl ei a felicitat-o cu adevărat măcar o
dată? Î�ntotdeauna a simț�it o rezervă din partea lui, de
parcă nu făcuse î�ncă tot ce î�i stătea î�n putinț�ă.
E aproape ora 17, pârtiile se î�nchid. Se î�ntâlnesc cu
Ingrid la maș� ină. Charlotte se oferă să conducă ea. Tatăl
ei se miră, dar î�i î�ntinde cheile. Pe drumul î�n serpentine,
nu se poate abț�ine să nu-i facă observaț�ii.

129
 – Ai grijă la curba asta, dulceaț�ă, e un pic î�nș� elătoare.
Ca să menț�ii direcț�ia, redu viteza chiar î�nainte de viraj ș� i
accelerează î�n timp ce virezi.
– Dar las-o î�n pace, conduce foarte bine, protestează
Ingrid de pe bancheta din spate.
– Tata, nu mi-ai spus nimic despre videoclip.
– Eș� ti foarte frumoasă, Charlotte, î�i răspunde Ingrid.
– E grozav videoclipul tău! Asta te va ajuta să mergi
ș� i mai departe...
– Mai departe? Până unde?
– Î�ntotdeauna e loc de mai bine, dulceaț�ă.
– Viaț�a nu e o competiț�ie, tată. Î�ntrebarea mea era:
cum ț�i se pare dansul meu?
– Păi tu eș� ti dansatoare, Charlotte! Dansai î�ncă di-
nainte de a merge.
O cuprinde o uș� oară tristeț�e, dar apoi se gândeș� te la
cele ș� apte milioane de vizualizări de pe YouTube. Poate
să fie mândră de dansul ei.

Ingrid a î�mpodobit bradul cu decoraț�iuni tradiț�iona-

le din ț�ara ei. A montat instalaț�ii aurii, a pus pe masă
stele din hârtie albă ș� i conuri de pin. Charlotte a fost de
acord să guste un pic de friptură de curcan, care merge
bine cu piureul de castane ș� i cu dulceaț�a de afine. Î�n ciu-
da protestelor tatălui lui Charlotte, Ingrid a stabilit că
vor merge toț�i trei la slujba de la miezul nopț�ii.

130
 Î�n biserică, Charlotte e cuprinsă de un sentiment de
bucurie. Luminile din ieslă, personajele ș� i animalele din
papier mâché* care aș� teaptă naș� terea de la miezul nopț�ii
o î�ncântă ca pe un copil. Totul î�i vorbeș� te. Ceea ce e î�n
exterior oglindeș� te interiorul. Simte că renaș� te. Când ies
de la slujbă, bat clopotele. Le simte vibraț�iile î�n tot cor-
pul... la fel ca ș� i vibraț�iile telefonului, î�n buzunar. Un me-
saj de la Tom: „Mi-ai plăcut foarte mult î�n videoclip. Mi-e
dor de tine”.

*  Literal: „hârtie mestecată”. Material realizat din mai multe straturi de

hârtie (preferabil de ziar), lipite între ele cu un adeziv umed, și din care
se fac figurine. (n.tr.)

131
Dragostea e întotdeauna liberă.
 19

Pe 3 ianuarie, la ghiș� eul agenț�iei Tolbiac, un consilier

bancar ș� tampilează cecul de depunere al lui Charlotte.
– Suma asta o să acopere fără probleme descoperi-
rea de cont, domniș� oară Rivière. Păcat că nu primiț�i ș� i
drepturi de difuzare a videoclipului, aț�i fi primit o groază
de bani. Veț�i mai filma vreunul?
– Am o audiț�ie î�n câteva zile, dar e pentru un spectacol.
– Al unui alt cântăreț�?
– Nu, al lui Asar Asmar, coregraful.
– N-am auzit niciodată de el. Ș� i acesta va fi bine plătit?
Va trebui să vă gândiț�i cum să vă investiț�i o parte din bani.
– Mi-aț�i notat bine noua adresă, la Théa Lizi?
– Da, totul e î�n regulă. Vă doresc o zi bună, domni-
ș� oară Rivière.
După ce iese de la bancă, Charlotte se hotărăș� te să
meargă pe strada Rivoli. Trebuie să-ș� i cumpere un top
pentru audiț�ie. Î�n cabina de probă, ezită î�ntre trei modele.

134
Î�i e imposibil să se hotărască. Scoate moneda rusească,
dă cu banul de trei ori. De două ori da, o dată nu. S-a ho-
tărât. După ce plăteș� te, intră î�ntr-o parfumerie ca să
cumpere un cadou pentru Stella, care a invitat-o la ea
acasă, ca să ia masa î�mpreună.
– La mulț�i ani, draga mea. Ce bine-mi pare că te văd.
Cum a fost sejurul la munte?
Stella o ajută pe Charlotte să-ș� i dea haina jos.
– Foarte frumos. Se produc î�n continuare lucruri bune
î�n viaț�a mea. E incredibil: cu cât mă deschid mai mult
spre exterior, cu atât mai mult î�mi vorbeș� te.
– Când ne urmăm intuiț�ia, ne î�ndreptăm spre ființ�a
noastră autentică ș� i atunci toate lucrurile se aș� ază.
Charlotte î�i dă sticluț�a de parfum pe care a cumpărat-o.
– Parfumul tău preferat. Ca să-ț�i mulț�umesc pentru
tot ce m-ai î�nvăț�at.
– Nu te-am î�nvăț�at nimic, ș� tiai deja toate astea, dar
î�ț�i mulț�umesc, î�ngeraș� ! A picat tocmai bine, aproape î�l
terminasem. Î�l voi lua î�n croazieră. Mergem la masă?
– Deci te-ai hotărât până la urmă să te duci î�n aceas-
tă croazieră muzicală?
– Da, am semnat contractul, dar nu sunt convinsă î�ncă.
Vom vedea ce-mi rezervă viitorul.
Stella aduce aperitivul.
– Apropo de viitor, ieri am primit invitaț�ia la audiț�ia
cu Asar. De când am făcut videoclipul pentru Gabriel mă
simt foarte î�ncrezătoare î�n mine. Am î�nț�eles multe lu-
cruri legate de părinț�ii mei. Nu mai aș� tept apreciere din

135
partea lor. Dintr-odată, mă simt mai liberă ș� i mai senină
î�n ceea ce priveș� te audiț�ia.
– Fiecare vede lumea din perspectivă lui, iar ceea ce
se potriveș� te unuia nu i se potriveș� te neapărat ș� i celui-
lalt. Cu cât respectăm mai mult adevărul fiecăruia, cu
atât mai mult î�l vom respecta pe al nostru.
– Da, am î�nț�eles acest lucru, Stella, mai ales î�n privin-
ț�a lui Jeanne. Stilul ei de viaț�ă i se potriveș� te, chiar dacă
nu e cel pe care mi-ar plăcea mie să-l am. Ș� i la fel ș� i î�n
privinț�a lui Tom; nu mai sunt supărată pe el pentru că
s-a î�mpăcat cu soț�ia lui. Mi-a trimis un SMS de Crăciun,
dar am preferat să nu-i răspund. Vreau să mă deschid
către altcineva, cineva care să fie liber.
– Dragostea e î�ntotdeauna liberă, draga mea. Adu-ț�i
aminte ce ț�i-am spus că ne î�mpinge să acț�ionăm: dragos-
tea sau frica!
Charlotte o priveș� te gânditoare pe Stella.
– Cred că dragostea mă î�mpinge spre necunoscut.
– Sau, mai degrabă, spre un necunoscut... Intuiț�ia ne
î�mpinge î�ntotdeauna spre nou pentru a ne face să re-
nunț�ăm la obiș� nuinț�ele care ne î�ndepărtează de noi. Vrei
desert? Am cumpărat o galette des rois*.

*  Galette des rois (literal: „tartă a regilor”) este o tartă foarte populară
în Franța, care se mănâncă în mod tradițional de sărbătoarea Epifaniei
(care corespunde în ortodoxie cu Botezul Domnului sau Boboteaza).
(n.tr.)

136
Când vrei să știi ce trebuie să faci,
deschide o carte la întâmplare.
 20

Charlotte a venit cu o oră mai devreme. A găsit locul

unde se va desfăș� ura audiț�ia; se antrenase acolo de mai
multe ori. S-a hotărât să aș� tepte î�ntr-o cafenea, din faț�a
staț�iei de metrou Saint-Paul. S-a retras î�n fundul sălii, ca
să se poată concentra.
A mers la ultima audiț�ie de dans atunci când avea 18
ani. Î�ș�i aminteș� te de ea, a avut loc exact după afiș� area
rezultatelor la bacalaureat, î�nainte de vacanț�a de vară.
Dădea audiț�ie pentru a intra î�ntr-o trupă de dans contem-
poran, la Caen. Găsise un mic hotel chiar lângă centrul
de dans. Î� n dimineaț�a aceea, soarele era nemilos, aerul
era î�năbuș� itor. Î�năuntru, toate fetele erau transpirate.
Charlotte găsise acolo câteva prietene, foste colege de
clasă la liceul de muzică din Paris. Î�n vestiarele î�ntune-
coase, analizase cu atenț�ie corpurile celorlalte dansatoare.
Unele dintre ele aveau un fizic perfect. Nu ca ea. Din ca-
uza formelor ei pline, nu reuș� ise să intre la ș� coala de
dans a Operei din Paris. Dacă se hotărâse să meargă la

138
această audiț�ie, o făcuse î�n speranț�a că va captiva aten-
ț�ia celor din juriu prin originalitatea sa.
Pentru prima probă, intrase î�n sală î�mpreună cu alte
nouă fete. Parchetul era neobiș� nuit de rigid. Spre marea
surprindere a lui Charlotte, juriul î�i ceruse să execute
miș� cări de dans clasic. Nu avusese timp să-ș� i exprime
originalitatea, să facă diagonala de piruete.
Decizia juriului nu a mirat-o. Nici măcar n-o chema-
seră la proba de dans liber din acea după-amiază. Plecase
imediat la gară ș� i schimbase biletul de tren ca să ajungă
cât mai repede la Fontainebleau, la mama ei.
Charlotte se uită la pendula de pe peretele cafenelei.
E timpul să meargă la audiț�ie.

Când ajunge la centrul de dans, Charlotte e uimită de

faptul că resimte atât de mult calm. Tristan, asistentul lui
Asar, î�ntâmpină, unul câte unul, dansatorii ș� i dansatoa-
rele ș� i le arată sala unde urmează să-ș� i facă î�ncălzirea.
Asar n-a venit î�ncă. Charlotte î�ș�i face exerciț�iile desculț�ă.
Ca de obicei, se î�ntinde pe podea, î�ș�i î�ntinde picioarele ș� i
braț�ele. Nu se poate abț�ine să se uite la o altă dansatoare
ș� i să se compare cu ea. O flexibilitate extraordinară ș� i
muș� chi bine conturaț�i. Charlotte î�ș�i dă seama că nu mai
e concentrată asupra propriului corp ș� i revine la miș� că-
rile ei. Asar intră brusc î�n sală. E chiar mai chipeș� acum,
î�mbrăcat î�n maiou ș� i pantaloni de trening, decât era î�n
smoking, î�n seara spectacolului Baiadera. Corpul lui pare
sculptat î�n aur, miș� cările lui au graț�ia marilor dansatori
ai lumii.

139
 Î�n faț�a grupului, Asar î�ș�i expune rapid parcursul artis-
tic ș� i explică ce î�nseamnă cu adevărat dansul pentru el.
– Cred că toț�i sunteț�i foarte buni î�n ceea ce priveș� te
tehnica, dar pentru mine dansul este, mai presus de toate,
un limbaj al emoț� iei. La audiț� ia de azi, î�i caut pe cei
capabili să se deconecteze de tot pentru a se conecta cu
adevărata lor esenț�ă.
Fata cu care s-a comparat Charlotte ia cuvântul. E roș� -
cată, poartă un tricou larg ș� i un ș� ort. Pare sigură pe ea.
– Ce î�nț�elegi prin esenț�ă, Asar?
Î�n timp ce Asar răspunde, Charlotte surâde î�n sinea
ei. E cu mult î�naintea celorlalț�i. Î�nț�elege perfect ce vrea să
spună Asar.
– Vă voi cere să improvizaț�i. Veț�i da proba unul după
altul. Eu ș� i Tristan trebuie să î�nț�elegem î�ncă de la primii
paș� i intenț�ia dansului vostru.
Charlotte se bucură; improvizaț�ia este punctul ei forte.
E printre ultimele persoane care dau proba. Din când î�n
când, Asar face observaț�ii dansatorului sau dansatoarei
care improvizează î�n faț�a lui.
– Eș� ti un pic prea rigidă, fii mai relaxată!
E rândul lui Charlotte. Dintr-odată, simte cum î�i creș� te
adrenalina. Nu s-a gândit prea mult la dansul pe care î�l
va improviza. Pentru că Asar vrea să vadă cum se conec-
tează dansatorii cu esenț�a lor, î�i va arăta cum face ea
acest lucru. Miș� cările vor veni de la sine, pe parcurs. Se
miș� că foarte repede, e ca î�n transă, are lacrimi î�n ochi.

140
Dă tot ce poate. Î�ș�i termină improvizaț�ia udă leoarcă de
transpiraț�ie.
O liniș� te prelungă. Asar face un pas spre ea ș� i vorbeș� te.
– Charlotte, aș� a te cheamă, nu?
– Da.
– Tristan, tu ai î�nț�eles intenț�ia lui Charlotte?
– Nu chiar... Să fie vorba despre î�ncântare? î�ncearcă
Tristan, fără să fie foarte convins.
Asar continuă.
– Despre asta era vorba, Charlotte? Despre î�ncântare?
– Nu, de fapt, nu m-am gândit la nimic.
– Deci e normal că nimeni n-a î�nț�eles nimic. Următorul.
Charlotte abia î�ș�i reț�ine lacrimile. Nodul care i s-a pus
deodată î�n gât o face să se simtă rău. Se hotărăș� te să nu
mai meargă la cea de-a doua probă, care va avea loc mâi-
ne. E furioasă. Asar a umilit-o î�n faț�a tuturor. Î�n timp ce
se schimbă, roș� cata o î�ntreabă dacă ea e cea care dan-
sează î�n clipul lui Gabriel. Charlotte nu-i răspunde. Iese
din centru. Mediul ăsta al dansatorilor e insuportabil.
După ce pleacă de la centru, intră î�n prima patiserie
ș� i-ș� i cumpără o viennoiserie* cu ciocolată. Sună telefonul.
Răspunde cu gura plină.
– Cine e?

*  Produse de brutărie care se prepară precum pâinea sau aluatul fran-

țuzesc, dar la care se adaugă ingrediente care le apropie de produsele
de patiserie (de exemplu, croissant, pain au chocolat, pain aux raisins,
brioșă etc.). (n.tr.)

141
 – Aurélien. Mai ș� tii, te-am provocat să dansezi î�n faț�ă
la Notre-Dame.
– Ah, bună. Dar de unde ai numărul meu?
– Mi l-au dat producătorii videoclipului tău. Nu ț�i-am
spus, dar am î�nființ�at un spaț�iu comunitar pentru artiș� ti,
care se află lângă Narbonne. Mi-ar plăcea să te invit acolo.

Î�n dimineaț�a următoare, Charlotte merge din nou la

cafeneaua de la Saint-Paul. Î�n cele din urmă, s-a hotărât
să se ducă ș� i la proba următoare. Visul pe care l-a avut
azi-noapte a făcut-o să ia această hotărâre. Reciteș� te ce a
scris î�n carneț�el: „Mă aflu î�ntr-un luminiș� î�n mijlocul
unei păduri, complet goală. Fac dragoste cu un bărbat. Nu
ș� tiu cine e, dar î�i recunosc mângâierile, pielea, mirosul.
Î�n timp ce mă apropii de orgasm, văd chipul lui Asar”.
Î�n acel moment, Charlotte s-a trezit din reverie. Ș� i-a
luat imediat carneț�elul pentru a-ș� i nota visul, apoi ș� i-a
amintit de un sfat pe care i l-a dat Théa: „Când vrei să ș� tii
ce ar trebui să faci, deschide o carte la î�ntâmplare ș� i ci-
teș� te pasajul pe care ai pus degetul”.
A deschis una dintre cărț�ile de pe etajeră ș� i a citit:
„Î�n acest moment, se î�mplineș� te voinț�a bărbatului, nu
voinț�a ei”.
E timpul să meargă la cea de-a doua probă a audiț�iei.
Charlotte se simte purtată de intuiț�ie. A devenit ca un
joc. Jocul vieț�ii.
Când ajunge î�n sala de dans, Asar î�i surâde larg. Pare
să nu aibă nimic cu ea. Charlotte î�ș�i dă seama că ș� i-a

142
î�ndreptat deodată postura. Dansatorul explică grupului
exerciț�iul pe care î�l vor face azi.
– Spre deosebire de ieri, o să vă cer să improvizaț�i
fără nicio intenț�ie. Pentru asta, va trebui să vă folosiț�i de
informaț�ia invizibilă din jurul vostru.
Roș� cata î�ntreabă:
– Ce e asta, informaț�ia invizibilă?
– E ceva despre care eu nu vă pot î�nvăț�a.
Charlotte î�nț�elege de ce a venit ș� i azi. Î�ș�i face î�ncălzi-
rea, apoi se duce la Tristan ș� i î�i cere să o lase să intre
printre primii. Asar aude ce spune Charlotte.
– Nu! Charlotte, tu vei dansa când o să te anunț� .
Charlotte merge să se sprijine cu spatele de bara
fixată î�n faț�a oglinzilor ș� i priveș� te dansatorii, î�n timp ce
aceș� tia î�ș�i execută miș� cările, unul câte unul.
– E perfect, conchide Asar. Tristan o să vă trimită re-
zultatele prin email.
Charlotte ridică mâna.
– Eu n-am dat proba.
Asar face o pauză, î�ș�i reciteș� te foile cu notiț�e.
– Tu n-are rost s-o dai.
Nu poate fi mai clar de atât, î�ș�i spune Charlotte, pă-
răsind centrul.
Î�n mod curios, nu-i poartă pică lui Asar. E mândră că
a fost acolo până la capăt. Nu e de nivelul lor, asta e. Va
trebui să mai î�nveț�e.

143
 Pe peronul metroului, se aș� ază pe o bancă, scufun-
dată î�n gânduri. Afiș� ul de pe peretele din faț�a ei î�i atrage
atenț�ia: „Narbonne, vacanț�a ta viitoare!”
Î�n timp ce se urcă î�n vagon, se gândeș� te din nou la
propunerea lui Aurélien.

144
Am primit semne care mi-au spus
să merg acolo.
 21

Rareori a pedalat Charlotte aș� a de repede ca să ajun-

gă la Tom. A fost de acord să se î�ntâlnească cu el ca să-i
dea cheile. A doua zi după audiț�ie, a sunat-o: „Î�nț�eleg
dacă nu vrei să mă vezi. Le-ai putea pune pur ș� i simplu
î�n cutia poș� tală, dar mi-ar face plăcere să te văd”.
Ea i-a propus imediat să se vadă la cafeneaua de la
parterul clădirii unde e apartamentul lui.
Ajunge la intersecț�ie cu răsuflarea tăiată. Vede de de-
parte cum Tom intră la braserie. Î�n timp ce deschide uș� a, ea
se î�ntreabă dacă nu cumva face o greș� eală. Nici acum n-a
reuș� it să-i spună nu. Asta nu î�nseamnă oare că face un pas
î�napoi? Ș� i ce-i cu necunoscutul de care-i vorbea Stella?
Tom s-a aș� ezat pe bancheta din moleschin roș� u. Ban-
cheta lor. Se ridică imediat ce o vede ș� i o ia î�n braț�e. Ea î�i
recunoaș� te parfumul, î�mbrăț�iș� area. Are impresia că î�ntre
ei nu s-a produs niciodată vreo despărț�ire. El nu se mai
opreș� te din vorbit. Pare fericit că o vede din nou. Face glume,
ca î�n ziua î�n care s-au î�ntâlnit prima dată, ș� i o face să râdă.

146
 – Trebuie să merg î�n seara asta la spectacolul unui
prieten, i-am promis că scriu un articol despre asta. Î�mi
pare rău, trebuie să mă duc... De fapt, dacă eș� ti liberă,
poț�i să vii cu mine.
Charlotte spune da numaidecât. Se hotărăsc să meargă
cu bicicleta. Când ajung î�n josul străzii Ménilmontant, î�ș�i
parchează bicicletele ș� i urcă strada pe jos. El î�ș�i pune
braț�ul după umerii ei. Ei i-ar plăcea să oprească timpul,
pentru ca acest moment să dureze pentru totdeauna. Un
val de cuvinte fără ș� ir iese din gura lui Tom. Ea nu î�nce-
tează să zâmbească, aproape că o dor muș� chii feț�ei. Pe
drum, el î�i cumpără o clătită, î�ntr-un local î�n care se trans-
mite un meci de fotbal la TV. Tom comentează meciul, se
prosteș� te. Se strâmbă ș� i râde ca un copil. După ce î�ș�i ter-
mină clătitele, continuă să meargă pe strada Ménilmon-
tant. Tom o priveș� te î�n ochi pe Charlotte.
– Am vorbit î�ncontinuu numai despre mine. Ș� i tu, cum
î�ț�i merge? Am văzut clipul lui Domi, eș� ti incredibilă î�n el.
Ai mai avut vreo propunere de colaborare de atunci?
– S-ar putea spune ș� i aș� a. Un dansator care conduce
un centru artistic de lângă Narbonne mi-a propus să merg
acolo. Vrea să lucrăm î�mpreună, să ț�in cursuri de impro-
vizaț�ie pentru elevii lui. Totul se desfăș� oară î�n aer liber.
Nu primesc niciun ban, dar am cazare ș� i masă.
– De unde a apărut tipul ăsta? Te-a văzut cum dansai
î�n videoclip?
– Da, dar, î�nainte de asta, l-am î�ntâlnit î�n piaț� a
Notre-Dame.
– Hî�mm... î�n piaț�ă?

147
 – Da, am dansat î�mpreună, el făcea o demonstraț�ie
cu trupa lui de hip-hop.
– Ș� i o să te duci la el?
– Î�ncă ezit. Am primit semne care mi-au spus să merg
acolo.
– Semne?
– De când ne-am despărț�it, am î�nvăț�at multe lucruri
despre intuiț�ia mea.
Ajung î�n faț�ă la Bellevilloise. Tom le arată invitaț�ia
sa, de reprezentant al presei.
– Va trebui să-mi povesteș� ti despre asta.
Spectacolul a î�nceput deja. Pe scenă, un bărbat cântă
la acordeon, iar o femeie interpretează o melodie a lui
Edith Piaf. Cuvintele î�i spun multe lui Charlotte: „Eș� ti sub
pielea mea. Nu am ce să fac, te î�ncăpăț�ânezi să stai acolo,
am î�ncercat din răsputeri să mă desprind de tine, dar
eș� ti mereu î�n preajma mea”.
Charlotte se lasă purtată de muzică. Simte cum pi-
ciorul lui Tom se lipeș� te de al ei. Speră că o va lua de mână.
Simte cum o cuprinde un val de excitaț�ie, care o face să
tremure. Tom se ridică ș� i se î�ndepărtează ca să răspundă
la telefon. Revine peste câteva minute, cu o faț�ă lipsită
de expresie.
– Am uitat complet de o cină. Mă aș� teaptă Virginie.
Suntem invitaț�i la patronul postului TV la care lucrează ea.
Charlotte simte cum i se strânge inima. Tom nici mă-
car nu o î�mbrăț�iș� ează. Î�i face semn cu mâna că o s-o sune.

148
Să regăsească aceste plăceri simple:
să aprindă focul în șemineu,
să se plimbe pe câmp...
 22

Cele două perechi de chei sunt pe măsuț�a de cafea.

Tom a făcut curăț�enie lună. A curăț�at chiar ș� i pereț�ii din
baie. Stă pe canapea ș� i î�l aș� teaptă pe Lam, colegul de la
care a î�nchiriat, î�n urmă cu un an, acest apartament mo-
bilat. N-ar trebui să î�ntârzie. Tom priveș� te î�n jur. De când
s-a î�mpăcat cu nevastă-sa, n-a mai trecut pe aici decât o
dată sau de două ori, ca să-ș� i ia niș� te lucruri. A pus î�ntr-o
geantă de voiaj toate cărț�ile ș� i hainele pe care le mai
avea acolo. Locul acesta î�i aminteș� te de Charlotte. Cearș� a-
furile sunt strânse, pilota e î�mpăturită. Tom retrăieș� te
toate momentele î�n care au făcut dragoste aici.
Cineva bate la uș� ă. E Lam. Trece rar prin Paris, din
cauza jobului lui de reporter.
– Ia uite, e foarte curat aici. Ai avut grijă de aparta-
ment. Păcat că pleci.
– Ai găsit alt locatar?

150
 – Nici n-am căutat. Oricum, o să î�l vând. Ș� tii, atunci
când nu sunt plecat să fac vreun reportaj, mă retrag la
casa mea de la ț�ară.
– A, vrei să î�l vinzi? Aș� putea fi interesat.
Lam e surprins.
– Da? Nu ș� tiam că vrei să-ț�i cumperi un apartament.
– Nu, dar î�mi place acest apartament, m-am simț�it
foarte bine aici.
– Ș� tii cum facem, Tom? Î�ț�i las o pereche de chei. Dacă
te hotărăș� ti să-l cumperi, atunci mă scuteș� ti să-l vând
prin agenț�ie.
Tom se î�ntreabă ce i-a venit să facă această propunere.
Pune î�n buzunar setul de chei pe care i-l î�ntinde Lam. Î�ș�i
ia geanta ș� i coboară î�mpreună cu el, după ce î�ncuie uș� a
de două ori.
Tom î�ș�i ia scuterul, pe care l-a lăsat î�n faț�a blocului.
Se uită î�n sus la micul balcon al apartamentului, apoi se
uită la ceas. E timpul să-ș� i ia fiul de la ș� coală.
De mai bine de o săptămână, el e cel care î�l ia pe Sam
când iese de la ore. Î�n această perioadă, Virginie lucrea-
ză la un proiect de amploare la televiziune ș� i ajunge
acasă seara târziu. Asta nu-l deranjează deloc pe Tom,
căruia î�i place să-ș� i petreacă timpul cu fiul lui. Î�i place
să-l ducă la plimbare, să construiască î�mpreună căsuț�e
de lemn, să se urce î�n copaci, să stea î�mpreună pe iarbă.
Tom ș� i-a petrecut copilăria la ț�ară. Trăieș� te cu nostalgia
vieț�ii î�n aer liber. Uneori, ș� i-ar dori să regăsească aceste
plăceri simple: să aprindă focul î�n ș� emineu, să se plimbe

151
pe câmp, să taie lemne î�mpreună cu fiul său, aș� a cum
făcea î�mpreună cu tatăl lui, î�n copilărie.
Când ajunge î�n apropiere de ș� coală, Tom intră î�ntr-o
brutărie ca să-i cumpere o gustare lui Sam. Virginie l-a
pus să găsească o bonă care să stea cu fiul lor î�n seara
asta. Iar sunt invitaț�i la cină, la patronul postului TV. Dar
Tom s-a hotărât să nu meargă. Ultima dată a î�ntârziat ș� i
i-a părut rău că a plecat de la Bellevilloise. Virginie n-a
vorbit cu el toată seara. Nu s-a miș� cat de lângă patron ș� i
i-a pus acestuia tot felul de î�ntrebări despre ratingul
emisiunilor, despre salariile celor mai cunoscuț�i prezen-
tatori, despre ultimele achiziț�ii î�n materie de filme. Nu
l-a prezentat pe Tom nimănui ș� i pe nimeni nu a interesat
cine era el. A privit o bună bucată de vreme peș� tii exotici
care se î�nvârteau î�n imensul acvariu de la intrarea î�n
această casă somptuoasă din arondismentul al opt-
sprezecelea. Ș� i a plecat atunci când toț�i au î�nceput să
danseze.
Samuel î�i sare î�n braț�e.
– Tata, ț�i-am făcut un desen. Eș� ti tu, la ț�ară.
Tom priveș� te foaia pe care i-a pus-o î�n faț�ă fiul lui.
– Ș� i el cine e?
– E calul tău!
– Ah, bine... Dar acum n-am venit cu el, o să te duc
acasă cu scuterul.

Î�n timp ce Virginie se schimbă, Tom î�i dă lui Sam să

mănânce, î�i face baie, î�i citeș� te o poveste ca să adoarmă.

152
Virginie ș� i-a cumpărat o pereche nouă de pantofi, cu toc
cui ș� i cu talpa roș� ie. S-a dat cu mult parfum.
Î�n pragul uș� ii, se î�ntoarce spre Tom.
– Nu cred că mai putem continua, Tom.
Rămâne blocat pentru o clipă. Î�i e greu să-ș� i găsească
cuvintele.
– Ai pe altcineva?
Ea ezită.
– Da, dar de data asta e ceva serios.
Tom rămâne fără cuvinte, î�n timp ce uș� ile ascensorului
se î�nchid î�n urma soț�iei sale. Î�ș�i bagă mâinile î�n buzunar
ș� i dă de cheile apartamentului mobilat.

153
La capătul acestui drum, timpul
nu mai există.
 23

Charlotte deschide geamul ș� i î�mpinge obloanele vechi.

Acestea, invadate de viț�ă de vie, opun rezistenț�ă. Reu-
ș� eș� te î�n cele din urmă să le deschidă larg, până le lipeș� te
de zidul de piatră cu tencuiala căzută pe alocuri. Î�n cameră
intră mirosul î�nceputului de primăvară la ț�ară. Charlotte
inspiră adânc ș� i priveș� te peisajul. Recunoaș� te imediat
colina ș� i lacul de la orizont. Nu visează. Ia un scaun din
răchită, se aș� ază ș� i contemplă î�ndelung colina, aceeaș� i
colină pe care a văzut-o î�n timpul meditaț�iei. Deci fusese
o viziune premonitorie. Acum, ș� tie de ce se află aici, la
Centru, lângă Aurélien. Toate lucrurile au ghidat-o spre
acest loc izolat î�n mijlocul pustietăț�ii.
Ș� i totuș� i, î�i fusese dificil să plece din Paris, să renun-
ț�e la speranț�a de a mai merge la alte audiț�ii. Asar nu mai
dăduse niciun semn. Atunci când Aurélien i-a explicat
mai î�n detaliu ce era Centrul ș� i ce aș� teptări avea de la ea,
Charlotte a auzit din nou vocea intuiț�iei, care-i spunea
să se ducă acolo. N-a mai avut nevoie să arunce moneda

156
rusească; i-a răspuns lui Aurélien că va ajunge la î�ncepu-
tul primăverii.
Î�n această dimineaț�ă, el a venit să o aș� tepte î�n gara
din Narbonne. I-a recunoscut de departe capul ras ș� i
braț�ele cu muș� chi bine definiț�i ș� i acoperite de tatuaje
maori. Era î�nsoț�it de Amandine, o fată drăguț�ă de vreo
20 de ani. Aurélien a sărutat-o pe Charlotte, atingându-i
colț�ul gurii cu buzele, ca ș� i cum ar fi cunoscut-o dintot-
deauna. Charlotte uitase ce privire hipnotizantă avea
Aurélien. După ce i-a aruncat valizele î�n portbagajul unei
camionete, a pus-o să urce î�n faț�ă, î�ntre el ș� i Amandine.
Au mers pe ș� osea timp de o oră, după care au luat-o
pe un drum de pământ, pe care Aurélien î�l denumise „Dru-
mul timpului”.
– La capătul acestui drum, timpul nu mai există,
spune el.
– Ce vrei să spui? î�ntreabă Charlotte, intrigată.
– Ai să vezi, ai să simț�i...
Charlotte nu ș� tie cât timp a stat pe scaunul de răchi-
tă, privind colina. Amandine intră î�n cameră, Charlotte a
lăsat uș� a deschisă.
– Pot să intru? Ț� i-am adus prosoape.
– Da, sigur. Mulț�umesc. Eș� ti de mult aici, cu Aurélien?
– Am ajuns după Crăciun. Vin din Clermont-Ferrand.
– Eș� ti prietena lui?
– Da, mă rog, una dintre prietenele lui.
– Nu eș� ti iubita lui?

157
 – Ba da, dar, ș� tii, Aurélien e un electron liber...
– ?!
– Vii jos pentru ritualul de î�ntâmpinare?
Charlotte o priveș� te î�ntrebător pe Amandine.
– Î�n onoarea venirii tale. Toată lumea o să fie acolo.

Î�n sala mare, cu plafon î�nalt cu grinzi aparente, s-a

reunit un grup de vreo treizeci de persoane, de toate
vârstele. Lemnele trosnesc pe focul din ș� emineul î�nalt,
făcut din piatră. Pereț�ii văruiț�i emană un miros de salvie.
Atmosfera e relaxată, bărbaț�ii ș� i femeile vin spre Charlotte.
Aurélien le-a arătat videoclipul lui Gabriel, aș� a că mulț�i
dintre cei de acolo î�l văzuseră. După ce î�i serveș� te pe toț�i
cu suc de mere făcut î�n casă, acesta ia cuvântul:
– Ne-am adunat î�n această seară ca să-ț�i urăm bun
venit la Centru, Charlotte. Ca să-ț�i sărbătorim venirea,
vom interpreta î�n cerc un dans ancestral sacru. Î�nainte
de a î�ncepe, aș� vrea să le explic celor care participă pen-
tru prima dată la acest ritual că acț�iunea de a repeta cir-
cular aceleaș� i miș� cări simple ne permite să ne eliberăm
mintea ș� i tensiunile din corp ș� i ne dă acces la un spaț�iu
infinit dinăuntrul nostru. Aici, la Centru, dansăm pentru
a ne pune î�n armonie corpul, sufletul ș� i spiritul. Asta ne
permite să ne regăsim echilibrul, atât pe cel psihic, cât ș� i
pe cel fizic. Dansând astfel, î�n cerc, creăm o formă vie,
suntem o mandala î�n miș� care.
– Ș� i dacă greș� im coregrafia? î�ntreabă unul dintre cei
sosiț�i de curând la Centru.

158
 – Faptul de a greș� i face parte din procesul de î�nvăț�are.
Greș� ind, î�nvăț�ăm să creăm.
– De ce î�n cerc? î�ntreabă Charlotte.
– Cercul stă la baza tuturor lucrurilor. Toate dansurile
ancestrale se făceau î�n cerc, peste tot î�n lume, din Breta-
nia până î�n Turcia ș� i Mongolia. Î� n cerc, fiecare î�ș�i are
locul său. Niciun om nu e superior altuia. Cercul e sim-
bolul infinitului, al lui alfa ș� i omega. Am vorbit destul, să
dansăm.
Charlotte ș� i grupul ies afară. Toată lumea se adună
î�n cerc î�n curtea decorată cu ghirlande luminoase. S-a
făcut noapte.
Aurélien porneș� te muzica. Le arată cum să facă core-
grafia, după bătăile percuț�iei: paș� i lenț�i, de o simplitate
copilărească. Asta o amuză pe Charlotte: ea e obiș� nuită cu
coregrafii complicate! Are impresia că face parte dintr-un
grup de elevi de ș� coală, totul e simplu ș� i reconfortant.
Nimeni nu se compară cu nimeni. Fără competiț�ie, fără
un nivel care trebuie atins, fără aș� teptări. Aici nu trebuie
să te străduieș� ti să faci tot ce poț�i. Totul e deja făcut. To-
tul e perfect. La fel de simplu ca mersul, ca respiraț�ia. Să
respiri î�n acelaș� i ritm cu ceilalț�i, să te miș� ti î�n armonie
cu ceilalț�i, să ridici braț�ele odată cu ceilalț�i. Să rezonezi
cu ei ca ș� i cum aț�i fi o singură ființ�ă. Charlotte devine
conș� tiinț�a miș� cării. Ea e cercul.
La sfârș� itul dansului, toț�i se iau î�n braț�e. Charlotte n-a
trăit niciodată o astfel de conexiune cu un grup de oameni,
e ca o osmoză. Î�n momentul î�n care Aurélien o strânge
tare la piept, î�ș�i dă seama că î�l doreș� te. Parcă e vrăjită.

159
Să nu se aștepte decât la surprize...
 24

Tom a cumpărat plante noi ș� i a pus o ladă pentru com-

post pe balconul cu balustradă de zinc. A zugrăvit tot apar-
tamentul. Acum o săptămână, a semnat precontractul
de vânzare-cumpărare la notarul lui Lam. Î�n trei luni, el
ș� i Virginie vor ajunge î�n faț�a judecătorului, la divorț� . Vor
avea cotutelă asupra lui Sam, care va sta o săptămână cu
el, o săptămână cu mama lui. Tom s-a obiș� nuit repede cu
noua lui viaț�ă de celibatar. Ș� i-a dat seama că avea nevoie
să fie singur. Desigur, s-a gândit la Charlotte. I-a tot venit
s-o sune, dar s-a abț�inut. Postul de radio cu care colabo-
ra i-a propus un job de redactor-ș� ef, iar el a acceptat. Î�n
mai puț�in de o lună, viaț�a lui a luat un nou curs. Să nu se
aș� tepte decât la surprize, asta e tot ce vrea acum. A î�n-
ceput să facă din nou jogging dimineaț� a , î�n grădina
Luxembourg, după care merge să bea cafea cu friș� că ș� i
să mănânce tartine la braseria de la parterul blocului î�n
care stă. Acolo e dintotdeauna o masă de pinball ș� i Tom
mai joacă din când î�n când. Asta î�i aminteș� te de copilărie
ș� i de braseria din satul lui, acolo unde mergea cu bunicul.

162
Virginie se va muta î�n casa patronului postului TV la care
lucrează. Au hotărât să vândă vechiul apartament. Cu
partea lui din bani, Tom î�ș�i va cumpăra o casă la ț�ară ș� i
poate î�i va cumpăra lui Sam un ponei, dar î�ncă nu i-a spus
nimic. Î�n dimineaț�a aceasta, î�n grădina Luxembourg, a
î�ntâlnit-o iar pe necunoscuta aceea brunetă, care i-a zâm-
bit săptămâna trecută. A alergat un timp î�n spatele ei, dar
ea nu a î�ncetinit ritmul ș� i nici nu s-a î�ntors.
Aș� ezat pe bancheta din moleschin roș� u, citeș� te ziare-
le ș� i, din când î�n când, aruncă o privire către televizorul
din braserie, unde se difuzează ș� tirile. Î�i atrage atenț�ia
fotografia unei femei, care apare pe ecran. Cunoaș� te chi-
pul acesta. E Stella, desigur. Tom se ridică ș� i î�l roagă pe
chelner să dea mai tare sonorul: „Nymphéa s-a răsturnat
î�n zorii acestei zile, fiindcă s-a apropiat prea mult de
Coasta Adriatică. S-a lovit de reciful de corali de două ori.
O parte a navei e sub nivelul apei. Nu se cunoaș� te î�ncă
numărul victimelor ș� i nu avem informaț�ii despre violon-
celista Stella Taranovsky ș� i despre soprana É� milie Dulac,
care se numără printre artiș� tii care luau parte la această
croazieră muzicală”.
Tom e ș� ocat de imaginea vasului răsturnat ș� i de por-
tretul Stellei, care-i trec prin faț�a ochilor fără î�ncetare.

163
Totul se leagă perfect, ca o coregrafie.
 25

Niciodată n-a avut Charlotte aș� a de mulț�i elevi. La

Centru, Aurélien a amenajat o sală de dans î�ntr-un ham-
bar; aici î�ș�i ț�ine Charlotte cursurile, de patru ori pe săp-
tămână, la î�nceputul după-amiezii. Nu mai predă la fel ca
î�nainte. Nu mai are nevoie să-ș� i stabilească dinainte pro-
gramul. La î�nceputul fiecărui curs, se lasă cuprinsă de
inspiraț�ie; apoi, intuiț�ia î�i indică, pas cu pas, exerciț�iile
zilei. E conectată î�n î�ntregime la energia grupului. Uneori,
chiar are impresia că cea care vorbeș� te nu e ea. E ceva cu
totul nou. Aurélien i-a explicat că a ales să facă Centrul î�n
această regiune fiindcă aici undele telurice sunt deose-
bit de active. Î�ntr-adevăr, există pe pământ locuri cu un
nivel î�nalt de energie, numite ș� i locuri sacre, unde vibraț�i-
ile sunt atât de puternice, î�ncât oamenii le pot simț�i fizic.
Când a ajuns acolo, Charlotte a simț�it imediat furnică-
turi uș� oare î�n corp. Ș� i febra musculară î�i trece mult mai
repede decât atunci când era î�n oraș� . Aurélien i-a spus
că vibraț�iile dintr-un loc cu un nivel î�nalt de energie va-
riază î�n timp ș� i spaț�iu. Nu e o î�ntâmplare faptul că cei din

166
Antichitate î�ș�i stabileau ritualurile ș� i sărbătorile î�n mo-
mente precise, precum răsăritul ș� i apusul soarelui, sol-
stiț�iile ș� i echinocț�iile. Charlotte î�i mărturisise lui Aurélien
că se lăsase ghidată de intuiț�ia ei atunci când se hotărâse
să vină la Centru. Reacț�ia lui a fost să-i zâmbească; pen-
tru el, asta era ceva evident.
– Fiindcă ț�i-ai ascultat din ce î�n ce mai mult intuiț�ia,
ț�i-ai sporit capacitatea de a vibra. Ș� i, uite, aici eș� ti î�n re-
zonanț� ă cu energia locului. Este mai uș� or să intri î�n
contact cu propria intuiț�ie aici, la Centru, decât î�ntr-un
loc cu un nivel mai scăzut de energie. Stonehenge, Glas-
townbury, Chartres, Gizeh, Sedona, toate aceste locuri
de pe pământ sunt ca niș� te zone de acupunctură ale
planetei.
De când a venit aici, Charlotte nu mai are nevoie de
atât de multă disciplină pentru a-ș� i practica ritualurile.
Le face î�n mod natural, sunt fireș� ti precum vocea din
mintea ei. Totul se leagă perfect, ca o coregrafie.
Aurélien i-a cerut să danseze î�mpreună cu el î�n faț�a
grupului, î�n noaptea cu lună plină. S-au antrenat mai
bine de o lună ca să facă porté-uri*. E ceva nou pentru ea
să exerseze un duo cu un bărbat. Au conceput î�mpreună
coregrafia. Se î�nț�eleg fără să-ș� i vorbească. Corpurile lor
î�i ghidează.
Ea se bucură că există î�ntre ei această complicitate
artistică, că î�mpărtăș� esc aceleaș� i concepț�ii.
Are î�ncredere totală.

*  Figură de dans care presupune ca unul dintre parteneri să îl ridice pe

celălalt în aer, deasupra lui. (n.tr.)

167
 Luna se reflectă î�n lac. Toț�i membrii Centrului s-au
adunat î�n cerc pe câmp ș� i î�i aș� teaptă să vină. Cele patru
puncte cardinale sunt marcate cu ajutorul torț� e lor
aprinse. Charlotte ș� i Aurélien merg î�n mijlocul cercului.
Amandine se ocupă de muzică. Aurélien î�i face cu ochiul;
ea se preface că-l ignoră. Aurélien î�ncepe să vorbească.
– Pentru a celebra acest moment, a cincea lună plină
a anului, Charlotte ș� i cu mine vom interpreta î�n faț�a
voastră un dans pe care l-am numit Unitate. Urmărindu-l,
fiecare dintre voi se va simț� i cuprins de un val de li-
bertate. Vă rog ca mai î�ntâi să î�nchideț�i ochii ș� i să nu-i
deschideț�i decât atunci când veț�i auzi primele note ale
muzicii.
Cu frunț� ile lipite, unul lângă celălalt, Charlotte ș� i
Aurélien respiră î�ncet. Apoi, cu forț�a braț�elor, el o ridică
deasupra lui. Charlotte se sprijină cu un picior pe umărul
lui. Cu genunchii î�ndoiț�i, el rămâne ferm sub greutatea
ei. Inima tinerei e cuprinsă de un val de căldură; î�i place
această senzaț�ie, ca un curent electric, care pune stăpâ-
nire pe ea. Mirosul de transpiraț�ie al lui Aurélien nu o
deranjează. Se agaț�ă cu braț�ele de gâtul lui, tot corpul i
se relaxează ș� i se miș� că î�n ritmul partenerului. E ca o
păpuș� ă de cârpă, î�n timp ce Aurélien rămâne dur ca o
piatră. Deodată, el se arcuieș� te, devine flexibil, elastic,
anticipează ș� i cel mai mic dezechilibru. Ea i se abando-
nează total. Acum, e î�ntinsă cu faț�a î�n jos. Stă pe coapsele
lui, cu muș� chi bine conturaț�i. Capul ei se sprijină de pă-
mânt. Pare moartă. Apoi, el o î�ntoarce, o roteș� te, o mani-
pulează î�n toate felurile. Ș� i iată că ea revine la viaț�ă. Stă

168
pe capul lui, cu picioarele î�ntinse ș� i cu braț�ele larg des-
chise. Charlotte pluteș� te î�n aer; e pe cerul î�nstelat.

Dansul s-a terminat, torț�ele au fost stinse. Mirosul

de combustibil pe bază de alcool care vine de la ele î�i
î�nsoț�eș� te până î�n casă. Amandine a rămas pe malul lacu-
lui. Stă de vorbă cu doi suedezi; se hotărăsc să facă o
baie, la miezul nopț�ii. Charlotte simte î�n spate prezenț�a
lui Aurélien, care o urmează până î�n faț� a camerei ei.
Ezită, apoi se î�ntoarce spre el.
– Vrei să intri?
El intră ș� i î�nchide uș� a. Ea stă la fereastră ș� i priveș� te
luna plină de deasupra colinei.
– Ai fost acolo sus?
– Da, bineî�nț�eles. Când ajungi î�n vârful colinei, poț�i
să vezi până foarte departe.
S-a apropiat de ea ș� i i-a luat mâna cu un gest aș� a de
natural î�ncât ea nu s-a simț�it deloc jenată.
Charlotte rămâne cu privirea aț�intită asupra colinei.
– Ai pe cineva? o î�ntreabă el.
Ea î�ntoarce capul.
– Nu. De ce î�ntrebi?
El face un pas î�napoi. Stă drept ș� i î�nchide ochii. Cor-
pul lui î�ncepe deodată să facă miș� cări oscilatorii.
– Ce faci?
– Î�mi imaginez corpul meu ca pe un pendul. Dacă se
î�nclină î�n faț�ă, î�nseamnă da; î�n spate, î�nseamnă nu.

169
 – Ca ș� i cum ai da cu banul?
– Exact.
– Ș� i de ce faci asta?
– Ca să văd dacă ar trebui să rămân cu tine la noap-
te... Corpul meu î�mi spune că nu.
Aurélien vine spre ea, o strânge î�n braț�e ș� i o sărută
î�n colț�ul buzelor.
– Somn uș� or, vise plăcute.

170
Să trăiesc momentul, nimic altceva decât
momentul.
 26

Tom e la firma de î�nchiriat maș� ini, aș� teaptă să pri-

mească cheile. A ales un Opel Corsa ca să ajungă la des-
tinaț�ie. Î�l roagă pe angajat să-i spună î�n ce direcț�ie s-o ia
spre autostrada A61.
– O să vedeț�i un indicator după ce treceț�i de primul
sens giratoriu de după gară.
Tom î�i mulț�umeș� te ș� i ia liftul ca să ajungă î�n parcare.
Maș� ina miroase a plastic nou. Î�ș�i reglează scaunul, veri-
fică ce este afiș� at pe bord, reglează oglinzile. E pregătit
să meargă s-o revadă pe Charlotte.
E o căldură sufocantă, cu toate că e de-abia î�nceputul
lunii mai. Soarele bate peste volan ș� i peste mâna lui. Ri-
dică geamul ș� i î�ncearcă să pornească aerul condiț�ionat.
Atunci când a sunat-o pe Charlotte ca să-i povestească
ce i se î�ntâmplase Stellei, nu i s-a părut că ar fi fost î�ngri-
jorată. I-a spus că violoncelista a fost dată dispărută
după naufragiul vasului Nymphéa. A fost uimit de reacț�ia
ei; Charlotte se gândise un moment, după care spusese:

172
„Nu-i cazul să ne î�ngrijorăm, simt că Stella e î�n afara pe-
ricolului. O vor găsi. Acum î�nț�eleg de ce ezita să plece î�n
această croazieră muzicală”.
Apoi, el o î�ntrebase cum î�i merge. Ea î�i vorbise de
Centru ș� i de cât de fericită era acolo. Fusese o revelaț�ie
pentru ea. Apoi, î�n acel moment, ea î�i propusese să vină
să-i ia un interviu lui Aurélien, un om ș� i un dansator ex-
traordinar, cum rar î�ntâlnise. Î�i spusese că e sigură că o
să-i placă de el ș� i că va fi un subiect extraordinar pentru
emisiunea lui de la radio. Tom nu-i spusese că acum era
redactor-ș� ef, nu-i spusese nici despre divorț� , dar accep-
tase propunerea: va veni.
Tom verifică informaț�iile pe care i le dăduse Charlotte
la telefon. Totul e bine. Î�n intersecț�ie, vede un panou pe
care scrie: „Casa Centrul, Drumul Timpului”. Când va ve-
dea vârful unei coline, va ș� ti că a ajuns.
Î�n mod ciudat, casa î�i aminteș� te de ferma bunicului
său. Parchează maș� ina î�n curtea plină de flori sălbatice.
Mirosul caprifoiului î�l î�nsoț�eș� te până la intrare. O femeie
tânără, î�ntr-o rochie lejeră ș� i cu sandale, strânge farfuri-
ile de pe o masă mare de grădină, care e î�ncadrată, de-o
parte ș� i de alta, de bănci din lemn neprelucrat.
– Bună ziua, spune Tom.
Femeia ridică capul. Părul î�i e nearanjat. Probabil că
nu are mai mult de 25 de ani.
– Salut! Eș� ti prietenul lui Charlotte? Mi-a spus că o
să ajungi azi. Ne-ai găsit uș� or?
– Da, e foarte simplu. E grozav aici, î�mi plac foarte
mult locurile de acest fel.
173
 – Da, e altceva faț�ă de oraș� . Charlotte î�ș�i ț�ine cursul
acum. Dacă vrei să mergi la ea, e î�n al doilea hambar, la
capătul aleii de acolo. Ș� i tu dansezi?
– Nu, eu iau interviuri dansatorilor ș� i artiș� tilor.
– A, aș� a e. Ne-a spus Charlotte.
Î�n drum spre hambar, Tom trece prin faț�a unui ț�arc.
La umbra unui imens stejar secular se odihnesc câț�iva
cai. Unul dintre ei ș� i-a pus capul după gâtul unui alt cal.
Cel mai mic vine spre Tom. Î�ș�i î�ndreaptă botul spre el, î�i
cere de mâncare.
– N-am nimic să-ț�i dau, î�i spune Tom, î�n timp ce-l
mângâie pe bot. O să mă î�ntorc mai târziu.
Din hambar se aude muzică. Vreo treizeci de oameni
sunt aș� ezaț�i î�n formă de stea. Î�n mijlocul lor, o recunoaș� -
te pe Charlotte. Fiecare miș� care pe care o face creează
un impuls care se propagă către toate colț�urile stelei
umane. Lui Tom i se taie respiraț�ia: e tot aș� a de frumos
ca o coregrafie de Pina Bausch.
Charlotte î�l vede ș� i î�i face cu mâna. Toț�i dansatorii o
imită ș� i î�l salută ș� i ei pe Tom. Muzica se opreș� te, iar gru-
pul se î�mprăș� tie. Charlotte rămâne î�n centru. Tom se duce
spre ea. O ia î�n braț�e. E transpirată. E ș� i mai frumoasă
decât era ultima dată, când a mers cu el la Bellevilloise.
Mirosul ei seamănă cu al lui; ș� i dacă ș� i-ar pierde vede-
rea, tot ar putea s-o recunoască. Ea tremură un pic.
– Mă bucur că eș� ti aici. L-ai î�ntâlnit pe Aurélien?
– Nu, m-a î�ntâmpinat o fată tânără.

174
 – E Amandine, prietena lui Aurélien. Hai să-ț�i arăt
camera ta. Cât o să stai?
– O să plec î�n cursul zilei de mâine.

Aș� ezat pe un fotoliu* de piele rupt pe alocuri, Aurélien

răspunde la î�ntrebările lui Tom.
– Ș� i cum se face că din pompier ai ajuns dansator ș� i
coregraf?
– Am mers la circ. Când lucram î�n subunitatea de
pompieri de la Nancy, am asistat î�ntr-o seară, î�mpreună
cu trei dintre colegii mei, la un spectacol de circ. �mi
amintesc cum acrobaț�ii se aruncau î�n gol î�n faț�a mea,
eram fascinat. După spectacol, i-am ajutat să demonteze
cortul. A doua zi plecau. Am zis să fac, pentru amuza-
ment, un salt periculos î�n faț�a acrobaț�ilor; când eram
copil, mă antrenam să fac acest salt pe pat. Unul dintre
tipi mi-a spus: „Vino cu noi, dacă vrei, te î�nvăț�ăm să faci
acrobaț�ii”. A doua zi, am plecat î�mpreună cu ei. Dezerta-
sem, î�nsă corpul meu era liber. Am fost acrobat la circ
vreme de opt ani. Am î�ncercat tot, tot ce am simț�it că
vreau să fac. Am trăit cu ț�iganii, am î�nvăț�at să citesc î�n
palmă, să urmăresc mersul stelelor ș� i să trăiesc momen-
tul, nimic altceva decât momentul. Î�ntr-o zi, după ce ne
instalaserăm cortul nu departe de aici, mă plimbam prin
zonă ș� i am văzut colina asta. M-am suit până î�n vârf. Pe
când coboram de acolo, am descoperit ferma asta. Era î�n
paragină, complet abandonată. La un notar din Nancy,

* În text: un fauteuil club – un fotoliu larg și adânc, din piele. (n.tr.)

175
mă aș� tepta o mică moș� tenire; am hotărât să cumpăr fer-
ma ș� i să creez Centrul.

Tom o găseș� te pe Charlotte î�n camera ei ș� i î�i pune

interviul pe care l-a î�nregistrat. Ea nu cunoș� tea povestea
lui Aurélien, dar î�ș�i imaginase ceva de genul ăsta.
– Ș� i tu, Charlotte, cât crezi că mai rămâi aici?
Ea se ridică.
– Vii? Hai să facem o plimbare.
– Am văzut cai, pot să urc pe unul?
– Sigur. Jos sunt căș� ti de echitaț�ie, cizme, tot ce trebuie.
– Ai cumva niș� te pâine uscată, mere sau morcovi?
– Mă duc să caut.

Merg de-a lungul unui mic râu care ș� erpuieș� te prin-

tre ferigi. Fiind un călăreț� excelent, Tom merge î�n faț�a
lui Charlotte. De când au plecat î�n această plimbare, a
făcut-o pe Charlotte să râdă î�ncontinuu, ca să fie relaxa-
tă; ea nu se simte la fel de destinsă pe calul ei, care se
abate des de pe cărare ca să pască. Plimbarea se termină
cu puț�in î�nainte de apusul soarelui, fiindcă cei doi cai au
hotărât de capul lor să se î�ntoarcă î�n grajd. Charlotte co-
boară de pe iapa ei. Tom rămâne î�n ș� a.
– Poț�i să-mi faci o poză?
Î�i dă telefonul lui. Charlotte î�i face poza.
– I-o trimit lui Sam. Mai demult, m-a desenat cu un cal.
– Cum e fiul tău, e bine?

176
 – Deocamdată da. Vom vedea mai târziu cum va fi,
după divorț� .
Charlotte, care era preocupată să scoată ș� aua de pe
cal, rămâne nemiș� cată.
– Divorț�ezi?
– Da, Virginie s-a mutat cu patronul postului de tele-
viziune la care lucrează.
– Nu mi-ai spus nimic. S-a î�ntâmplat de mult?
– De ceva timp. După ce ne-am văzut ultima dată.
Ea nu spune nimic ș� i reuș� eș� te să scoată complet ș� aua
de pe cal.

Tom ș� i Aurélien au băut cam mult la cină. Tom a po-

vestit grupului despre î�nceputurile sale la radio, despre
gafele pe care le-a făcut ș� i despre faptul că, la un moment
dat, o actriț�ă flirtase cu el î�n direct. Suedezii ș� i Amandine
au î�nceput să cânte, toată lumea face la fel. Atmosfera e
veselă. Apoi oamenii î�ncep să meargă la culcare, rând pe
rând, iar Charlotte ș� i Tom rămân singuri î�n camera cea
mare.
– Poate ar trebui să mergem să dormim, spune Char-
lotte, terminându-ș� i vinul.
– Nu mi-e somn.
Charlotte î�l priveș� te î�n ochi.
– Nici mie.

177
Numai tu știi ce e bine pentru tine.
 27

Charlotte deschide ochii ș� i se î�ntoarce pe cealaltă par-

te. Alături de ea, Tom doarme cu pumnii strânș� i. Nu ș� i-ar
fi imaginat niciodată că va face din nou dragoste cu el.
Atunci când i-a propus să vină la Centru ca să-i ia un in-
terviu lui Aurélien, credea că se vor revedea î�n calitate
de prieteni. Dacă s-ar fi gândit bine, î�nsă, ar fi ș� tiut că
povestea lor nu se terminase î�ncă. Î�n dimineaț�a asta, î�ș�i
dă seama că i-a fost î�ntotdeauna teamă că el o va părăsi.
El n-o rugase decât să-i dea un pic de timp. Ea nu accep-
tase, î�i fusese prea frică. Î�ndepărtarea asta fusese necesară,
ș� i pentru ea, ș� i pentru el. Noaptea trecută, când trupurile
lor se regăsiseră, totul fusese aș� a de simplu. Ea î�i recu-
noscuse gesturile, miș� cările, dar le simț�ea diferit de data
aceasta, ca ș� i cum ar fi făcut dragoste pentru prima dată.
Atunci când ajunsese la orgasm, văzuse universul î�n ochii
lui. Î�l priveș� te cum doarme, zâmbind î�n somn. Charlotte
î�ș�i aminteș� te că a visat ceva azi-noapte. Era pe malul
apei, cu Stella; aceasta î�ș�i lua la revedere ș� i dispărea î�n
valuri. Charlotte ezită un moment, apoi se ridică î�n vârful

180
picioarelor, î�ș�i trage pe ea cămaș� a lui Tom, î�ș�i ia telefo-
nul ș� i iese din cameră. Salonul e gol ș� i miroase a lemn,
de la focul din ș� emineu. Toată lumea doarme. Î�ncearcă
să nu facă zgomot, pune apa la fiert ș� i pregăteș� te micul
dejun. Telefonul mobil vibrează; pe ecran e un număr
necunoscut.
– Charlotte? Sunt Stella.
– Stella? Unde eș� ti?
– La Paris, draga mea. Tocmai am ajuns. Te sun de
pe fix.
– Ce s-a î�ntâmplat pe Nymphéa?
– Nu eram pe vas î�n momentul naufragiului, ș� i parcă
toate s-au î�ntâmplat expres, ca să mă î�mpiedice să ajung
iar la bord. Când am plecat î�n excursie cu soprana É� milie
Dulac, s-a stricat taxiul, n-am avut semnal la telefon... �n
afară de asta, nu mă simț�eam bine, ș� i atunci mi-am spus
că nu trebuie să mai urc pe vas.
– Când am auzit că vasul s-a răsturnat, am simț�it că
nu erai î�n pericol.
– Văd că ț� i-e din ce î�n ce mai uș� or să-ț� i urmezi in-
tuiț� ia. Apropo de asta, ce-ai mai făcut î�n privinț� a
„necunoscutului”?
Charlotte tace un timp, î�nainte să răspundă. Preferă
să nu vorbească despre noaptea pe care a petrecut-o cu
Tom.
– Nu ș� tiu... Vom vedea ce-mi rezervă viitorul.
– Ai î�nț�eles, î�ngeraș� . Numai tu ș� tii ce e bine pentru tine.
– Pe foarte curând, Stella. Te pup.

181
 – La revedere, draga mea.
Charlotte urcă î�n camera ei, ducând pe o tavă micul
dejun.
– N-a mai vrut să se î�ntoarcă pe Nymphéa? î�ntreabă
Tom, uimit, cu o tartină î�n mână.
– Nu, ș� i-a urmat intuiț�ia.
– Ca tine. Mi-ai spus imediat că Stella e bine, că nu e
î�n pericol. E incredibil cât te-ai schimbat, Charlotte. Pari
mult mai liberă î�n interior. Am observat asta ș� i ultima
dată, la Bellevilloise. Parcă eș� ti din ce î�n ce mai relaxată.
Î�ncerc să î�mi dau seama acum ce ș� anse mai am să fiu din
nou cu tine. Credeam că nu mă mai vrei...
– Nu mi-aș� fi imaginat că o să fac din nou dragoste cu
tine...
– Dar ț�i-ai imagina că te î�ntorci cu mine la Paris azi?
Charlotte nu răspunde. Se dă jos din pat, se duce la
fereastră ș� i priveș� te î�n depărtare, la colina „magică”.
– Ș� tii, mi-e aș� a de bine aici... Nu pot să mă hotărăsc
atât de repede...
După un moment lung de liniș� te, Tom spune cu
blândeț� e:
– Î�nț�eleg, ia-ț�i timp de gândire. Tot timpul de care ai
nevoie.

182
Un înger nu face niciodată zgomot atunci
când vine.
 28

A trecut o săptămână de când a plecat Tom. A sunat-o

pe Charlotte de mai multe ori. Ea tot nu ș� tie ce să facă.
Un lucru e sigur: nu mai vrea să ia decizii î�n funcț�ie de
un bărbat. Azi, s-a hotărât să meargă până î�n vârful coli-
nei magice. Aurélien i-a explicat cum; trebuie să meargă
cam două ore ca să ajungă până sus. Î�n dimineaț�a asta, s-a
trezit devreme ș� i a verificat prognoza meteo, care anun-
ț�ă că va fi soare toată ziua. S-a î�mbrăcat î�n pantaloni
scurț�i ș� i î�n picioare ș� i-a pus bocanci de drumeț�ie. Ș� i-a luat
un rucsac î�n care a pus o sticlă de apă, banane ș� i batoane
proteice.
Soarele se ridică pe cerul pastelat. Charlotte urmea-
ză indicaț�iile lui Aurélien. Dincolo de vii, o să găsească o
cărare, apoi trebuie să traverseze o pădure, după care va
ajunge la un drum marcat, care o va duce î�n vârf. Nu e
nimeni prin preajmă. Charlotte respiră adânc. Odată ajun-
să pe cărare, î�ș�i găseș� te ritmul de mers. Face paș� i mari ș� i
apăsaț�i, sprijinindu-se î�n călcâie. Respiră din ce î�n ce mai
repede. Ceva se î�ntâmplă cu ea. Tremură. Vrea să simtă

184
pământul sub picioare. La marginea pădurii, se opreș� te
sub un brad. Nu visează: o voce î�i spune să se descalț�e. Face
asta fără să stea pe gânduri, î�ș�i pune bocancii î�n rucsac.
Simte cu bucurie sub picioare relieful cărării. Deodată,
simte dorinț�a acerbă de a alerga. Ș� i atunci pluteș� te, se
lasă dusă de vânt. Braț�ele ei devin frunze care zboară î�n
vânt, tot corpul ei e un curent de aer. O adiere de vânt o
poartă, uș� or, foarte uș� or. Dă ritmic din cap, î�ș�i ondulează
ș� oldurile după cifra infinitului. Muș� chiul cardiac î�ș�i ac-
celerează ritmul după cel al pulsaț�iilor pământului, ca ș� i
cum tot sângele din artere s-ar vărsa î�n interiorul ei.
Charlotte e î�n pădure. Urlă precum o lupoaică î�nfometată.
Ț� opăie desculț�ă î�n noroi ș� i stropeș� te toate plantele din
jur. Din planta de la picioarele ei pornesc rădăcini care o
leagă de centrul pământului. De la ea pornesc raze de
lumină care urcă spre cer. E conectată cu infinitul, ea î�n-
săș� i e o mlădiere î�n afara timpului, o undă î�n ț�ara viselor.
Se opreș� te din alergat. Î�ș�i regăseș� te suflul. A mai trăit o
dată această scenă. Sau mai degrabă nu: a avut o viziune
cu această scenă. Î�n timp ce alerga pe cărarea din pădure,
trăia î�ntocmai ceea ce-ș� i imaginase î�n timpul episodului
de burnout.
Ajunge pe drumul marcat; un indicator î�i spune că mai
are de mers 45 de minute ca să ajungă î�n vârf. Se î�ncalț�ă
din nou ca să î�nceapă să urce. Coasta e abruptă. Charlotte
respiră din ce î�n ce mai greu. Aerul î�i arde plămânii. Are
pe frunte broboane de transpiraț�ie. Î�ș�i masează ș� olduri-
le ca să calmeze contracț�iile muș� chilor. După jumătate
de oră, nu se mai gândeș� te la nimic; se simte bine, se lasă
ghidată de endorfine. Merge din ce î�n ce mai repede,

185
zăreș� te capătul drumului, fără să ș� tie ce e dincolo de el.
Î�n faț�ă, mai sunt câteva stânci de escaladat. Un fluture
alb cu pete mov î�i arată direcț�ia. Doar câț�iva paș� i ș� i a ajuns,
a ajuns î�n vârful colinei. Fluturele se î�nvârte neî�ncetat î�n
faț�a ei, apoi se aș� ază pe o buturugă. Face ș� i ea la fel, se
aș� ază pe buturugă. Î�ș�i î�ntinde picioarele; respiraț�ia î�i re-
vine la normal. Î�n faț�a ei, până î�n depărtare, se î�ntinde o
priveliș� te scăldată î�ntr-o lumină aurie. Charlotte rămâne
minute î�ntregi cufundată î�n această imensitate. Dintr-odată,
o prezenț�ă pare că o î�nvăluie, o prezenț�ă transparentă.
Î�n jurul ei, lumina devine mai densă. Charlotte se î�nfioară.
Simte pe spate o adiere caldă, care-i urcă până la ceafă.
Se î�ntoarce. Nu e nimeni, dar ea ș� tie că el e acolo. Un î�nger
nu face niciodată zgomot atunci când vine.
– Cine eș� ti? î�ntreabă Charlotte.
– Sunt î�ngerul tău.
Nu î�l vede, dar e perfect capabilă să-l descrie. Vibra-
ț�iile lui au aceeaș� i frecvenț�ă precum cele ale sufletului ei.
Ajunge până î�n cele mai mici colț�uri ale ființ�ei sale. Pare
imens, chipul lui e compus din particule de lumină aflate
î�n miș� care, ochii lui albaș� tri se pierd î�n ai ei ș� i amândoi
sunt unul singur.
– De ce eș� ti aici?
– Mereu sunt aici, cu tine.
– Cum se face că te pot auzi?
– Eu sunt vocea din mintea ta.
– Tu eș� ti intuiț�ia mea?

186
 – Sunt ce vrei tu. Sunt fluturele de pe buturugă. Sunt
spiritul focului pentru Aurélien, spiritul aerului pentru
Pierre, spiritul pământului pentru Théa, spiritul apei pen-
tru Stella. Sunt musculiț�a care te î�ncurajează să continui.
Sunt moneda rusească. Sunt, deopotrivă, exteriorul ș� i
interiorul. Sunt toate aceste semne. Sunt dansul tău.
Atunci, Charlotte î�nț�elege că a ș� tiut dintotdeauna că
el e alături de ea. Când era copil, î�l chema atunci când urca
cu teleschiul, ca s-o ajute să nu cadă.
– Da, te ajut de fiecare dată când mă chemi. Dar e ne-
cesar să mă chemi.
– Trebuie să mă î�ntorc la Paris, la Tom?
– Î�mi vezi ochii?
– Da, sunt ca ai lui Tom.
– Precum î�n cer, aș� a ș� i pe pământ. Lumina e î�n materie.
Apoi, Charlotte aude o voce clară:
– Coboară!
A î�nceput să bată vântul. Charlotte a pierdut noț�iu-
nea timpului. Se hotărăș� te să se î�ntoarcă.
Î�ngerii ne iau de mână când dansăm, ne duc cu ei î�n
vârtejul existenț�ei, dar rolul lor este acela de a ne readu-
ce î�ntotdeauna la viaț�ă.

187
O voce mi-a spus...
 29

Aurélien a condus-o pe Charlotte la gara din Narbonne.

Când ajung la chioș� cul de ziare, î�i cumpără o sticlă de apă
ș� i o revistă, apoi o î�nsoț�eș� te pe peron.
– Acum eș� ti pregătită...
Charlotte î�l priveș� te mirată.
– Ce vrei să spui?
– Eș� ti pregătită să dansezi cu acel bărbat.
– Vorbeș� ti de Tom?
– Vorbesc de tine, de bărbatul din interiorul tău, de
animus, de yang. L-ai cunoscut, î�n sfârș� it. Nu-ț�i mai e frică
de el.
TGV-ul intră î�n gară.
– De unde ș� tii? î�ntreabă Charlotte, aproape strigând,
ca să acopere zgomotul pe care î�l face trenul.
– Când eram î�n faț�ă la Notre-Dame, o voce mi-a spus
să te ajut să-l găseș� ti... La î�nceput, am crezut că eu eram
acel bărbat.

190
 Uș� ile se deschid. Aurélien o ajută să urce valiza.
– Drum bun, Charlotte, î�mbrăț�iș� ează-l pe Tom din par-
tea mea.
Privirea lui Aurélien se î�ntunecă brusc. Coboară ș� i se
duce, fără să mai aș� tepte plecarea trenului.
Un pic nostalgică, Charlotte se aș� ază pe locul pe care
ș� i l-a rezervat î�n spaț�iul Zen. Vagonul e aproape gol. Tre-
nul pleacă. Ea î�nchide ochii. Î�n mai puț�in de cinci ore, va
regăsi oraș� ul, cu zgomotul, poluarea, arhitectura ș� i cafe-
nelele lui, va regăsi centrul de dans. Î�l va regăsi pe Tom.
E fericită.

Ajunsă la gara din Lyon, î�l vede pe Tom la capătul

peronului, căutând-o î�n mulț�ime ș� i butonând telefonul.
Charlotte simte cum î�i vibrează telefonul î�n buzunar.
Surâde ș� i răspunde. Nu e el, dar Charlotte recunoaș� te
imediat vocea care i se adresează.
– Bună, Charlotte. Sunt Asar. Una dintre dansatoare-
le mele, de care aveam nevoie pentru următorul meu
spectacol, m-a lăsat baltă. Tristan s-a gândit numaidecât
la tine. Repetiț�iile î�ncep mâine. Este vorba despre câteva
părț�i ale coregrafiei î�n care vei dansa î�mpreună cu trupa
ș� i altele î�n care vei dansa î�n duet cu mine. Eș� ti interesată?
Pe Charlotte o cuprinde o bucurie imensă.
– Bineî�nț�eles că sunt interesată.
– N-avem mult timp la dispoziț�ie. Sper că eș� ti pregă-
tită să dansezi cu mine. Unde te antrenezi de obicei?
– Î�n mintea mea. Mă antrenez î�n mintea mea.

191
 Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,

C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro