LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”, PODU

TURCULUI, BACĂU

AMBALARE
A
PRODUSEL
OR
ALIMENTA
RE
POANCĂ LARISA FLORETINA
LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”, PODU TURCULUI,
BACĂU

PROIECT
pentru susţinerea examenului de certificare a
competenţelor profesionale
-Nivel III-

Calificare profesională :
Comerciant – vânzător

Îndrumător: Candidat,
Profesor: Popa Ana-Maria Poancă Larisa Florentina

2016

1
1. Importanţa ambalării corecte şi eficiente a produselor alimentare..............................................3
2. Ambalaje folosite pentru produsele alimentare.............................................................................7
2.1. Clasificarea ambalajelor........................................................................................................7
2.2. Ambalaje din sticlă.................................................................................................................7
2.3. Ambalaje metalice..................................................................................................................9
2.4. Ambalaje din materiale celulozice.......................................................................................10
2.5. Ambalaje din materiale plastice şi din materiale complexe.................................................12
3. Materiale de ambalare a produselor alimentare.........................................................................13
3.1. Selectarea materialelor de ambalare....................................................................................14
3.2. Cerinţele produselor alimentare faţă de ambalaj.................................................................14
3.3. Proprietăţile igienico-sanitare ale materialelor...................................................................14
4. Procedee şi tehnici de ambalare a produselor alimentare..........................................................15
4.1. Procedee de ambalare..........................................................................................................15
4.2. Ambalarea colectivă.............................................................................................................15
4.3. Ambalarea celulară.............................................................................................................15
4.4. Ambalarea porţionată..........................................................................................................16
4.5. Ambalarea în folii contractibile...........................................................................................16
4.6. Ambalarea tetra-pak.............................................................................................................16
4.7. Ambalarea aspetică.............................................................................................................16
4.8. Ambalarea de tip aerosol.....................................................................................................17
4.9. Ambalarea de tip cocon........................................................................................................17
4.10 Ambalarea în spumă poliuretan Bibbipak.........................................................................17
4.11. Ambalarea în atmosferă modificată...................................................................................18
4.12 Ambalarea activă................................................................................................................18
5. Ambalaje ecologice pentru produsele alimentare ecologice........................................................19
5.1. Dimensiunea ecologică a ambalajului..................................................................................19
5.2. Comerţul în faţa unei provocări: ambalajul ecologic...........................................................19
5.3. Factori de poluare în relaţia ambalaj – mediu înconjurător................................................20
6. Tehnologii moderne de „ambalare inteligentă”.........................................................................21
6.1. Aspecte generale...................................................................................................................21
6.2. Indicatori timp-temperatură.................................................................................................22
6.3. Indicatori de gaze (oxigen şi dioxid de carbon)....................................................................22
6.3. INDICATORI DE PROSPEŢIME.........................................................................................23
7. Concluzii și recomandări............................................................................................................24
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................26

2
 1. Importanţa ambalării corecte şi eficiente a
produselor alimentare

Ambalarea şi ambalajul în industria alimentară au un efect cu o importanţă deosebită

asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar pe toată filiera de
producere a acestuia cuprinsă între realizarea materiilor prime, procesarea acestora,
condiţionarea şi conservarea produsului finit, distribuţia, comercializarea şi consumul
acestuia.
Considerând că etichetarea şi eticheta unui ambalaj fac parte intrinsecă din procesul
de ambalare şi respectiv din ambalaj, atunci rolul complex şi multifuncţional al ambalajelor
se exprimă prin următoarele funcţii principale:
- prezentarea caracteristicilor şi compoziţiei produsului, vizând în mod fundamental
consumatorul, prin aceasta realizându-se corectă şi necesara informare a acestuia;
- protejarea produsului faţă de efectele negative pe care le-ar putea produce factori
externi sau interni asupra produsului, cum ar fi factorii mecanici, microbiologici, biochimici,
fizici etc;
- conservarea produsului alimentar perisabil, asigurându-i acestuia durata acceptabilă
de valabilitate în interiorul căreia caracteristicile nutritive, de inocuitate, comerciale ş a., se
pastrează între limitele impuse de legislaţie, standarde, norme sau convenţii;
- asigurarea şi facilitarea vânzării produsului cätre utilizatori sau consumatori;
- reducerea pierderilor în greutate, a deteriorărilor şi deprecierilor produselor;
- înlesnirea şi îmbunataţirea depozitării, manipulării, transportului şi expunerii în
unităţile de desfacere en-gros sau en-detail;
- creşterea valorii comerciale a produselor;

Ambalarea este parte integrantă a producerii şi păstrării produselor agroalimentare, de

origine vegetală sau de origine animală.
În societăţile moderne produsele alimentare trebuie să parcurgă o cale lungă, de la
producător (sau procesator) până la consumator, în timpul respectiv fiind necesar să se
depoziteze, pentru păstrarea în vederea consumării în perioadele când nu se mai produc. În
acest fel, ambalarea şi conservarea multor produse devine indispensabilă pentru asigurarea
alimentelor necesare omului.
Alegerea materialului pentru confecţionarea ambalajelor şi a metodei de ambalare
implică o profundă cunoaştere a acestora şi a proceselor care au loc in produsele conservate

3
pe perioada păstrării. De asemenea, materialul folosit la confecţionarea ambalajelor nu
trebuie să transmită alimentelor conţinute mirosuri şi gusturi străine, ori substanţe poluante.
Modul de ambalare are o importanţă deosebită pentru produsele horticole, fructe şi legume,
precum şi pentru produsele prelucrate, caree se depreciază mai uşor când vin în contact cu
ambalajele necorespunzătoare. Acestea pot intra în diferite reacţii chimice cu substanţe din
ambalaj, sau se pot impregna cu diferite substanţe toxice sau care au mirosuri neplăcute. În
consecinţă, pentru a se păstra o perioadă de timp mai lungă, produsele trebuie introduse în
ambalaje, ambalaje care se pot confecţiona din diferite materiale. Dacă sunt ambalate
corespunzător, produsele prelucrate se pot păstra pe o perioadă de la câteva luni până la
câţiva ani.
Ambalajul reprezintă totalitatea elementelor destinate să cuprindã sau sã învelească un
produs sau un ansamblu de produse, în vederea asigurării, menţinerii calităţii şi integrităţii
acestuia, pe durata manipulării, transportärii depozitării şi desfacerii, până când ajung la
consumator sau până la expirarea termenului de valabilitate a produsului. Conform
normativelor în vigoare, ambalajul trebuie să asigure şi informaţii despre produs şi despre
producător. Prin procedeul, metoda de ambalare, sau prin materialele folosite la
confecţionarea ambalajelor, se asigură protectia temporară a produselor în perioada
manipulării şi desfacerii către consumator,
În practică, se foloseşte şi preambalarea, care este o.operaţiune de ambalare în unităţi
de desfacere mai mici şi bine determinate ca mărime, de obicei, atât cât să asigure consumul
pentru o masă. Preambalarea se poate realiza la locul de producţie sau de sortare a
produselor, înaintea vânzării, în scopul de a se accelera vânzarea către consumator.
Una din cele mai importante cerinţe actuale pentru circulaţia mărfurilor, aceea de a
asigura inocuitatea acestora, impune ca majoritatea produselor alimentare să fie
comercializate în stare ambalată. În acest fel, ambalajul are o mare influenţă în acceptarea sau
neacceptarea produsului. Prin aceasta, ambalarea devine o componentă a noţiunii complexe
de calitate a produsului. Ca urmare, ambalajul devine un mijloc important de comerciatizare a
produselor alimentare, datorită funcţiilor sale. Funcţiile ambalajelor sunt următoarele:

a. Funcţia de a conţine produsul

Produsele alimentare, lichide sau solide trebuie introduse intr-un recipient (ambalaj), pentru a
se menţine o formă şi pentru a fi posibilă schirnbarea locului, în procesul de circulaţie a
mărfii, fără a se pierde din produs. Ambalajul cuprinde o anumită cantitate de produse pe o
perioadă de timp până ajunge Ia consumator. În toată această perioadă, ambalajul nu trebuie
să modifice însuşirile senzoriale şi chimice ale produselor , în mod nefavorabil , care să ducă
la pierderea valorii lui de întrebuinţare .

b. Funcţia de protectie şi conservare a produsului

4
Prin această funcţie, ambalajul asigură protecţia produsului conţinut în el împotriva acţiunii
dăunătoare a mediului înconjurător. Totodată, ambalajul trebuie să izoleze complet produsul
de mediul exterior, să nu permită schimburi de gaze cu mediul, deci trebuie să fie etanş.
Această funcţie are mai multe componente:
- Protecţia mecanică a produsului, împotriva unor şocuri mecanice, care pot să
apară în timpul circulaţiei şi desfacerii produsului ca marfă. În majoritatea cazurilor pentru a
asigura o bună protecţie mecanică a produsului ambalat, trebuie ales un material potrivit
pentru cofecţionarea ambalajelor: lemn, metale, materiale pastice, hârtie sau carton.
- Protecţia chimică a produsului, prin care ambalajul trebuie să izoleze produsele de
factorii cu acţiune chimică din mediul exterior, care pot produce diverse reacţii chimice la
suprafaţa de contact a produsului cu mediul: oxigenul, vaporii de apă, ozon, substanţe
poluante, substanţe abrazive (praf sau nisip). De asemenea, ambalajul nu trebuie să permită
interacţiuni chimice cu produsul conţinut. Pentru aceasta, ambalajul trebuie să fie
confecţionat din materiate care să fie inerte, din punct de vedere chimic, faţă de produsul
conţinut.
- Protecţia împotriva microorganismelor , care se asigură prin folosirea unor
ambalaje libere de microorganisme care să nu permită contaminarea produselor cu
microorganisme , prin etanşarea completă a ambalajului.
- Protecţia biologică împotriva dăunătoilor -insecte, acarieni de depozit , rozătoare,
păsări, etc. În acest scop ambalajul trebuie să asigure izolarea acestor produse faţă de
dăunători, să nu permită accesul acestora la produsul conţinut. Astfel de ambalaje sunt cele
din sticlă, materiale, plastice dure, lemn, etc.
- Protecţia faţă de lumina şi radiaţiile ultraviolete. Aceşti factori fizici ar putea
schimba însuşirile senzoriale şi nutriţionale ale multor produse ambalate. Din acest punct de
vedere, materialele din care se confecţionează ambalajele trebuie să fie impermeabile pentru
aceste radiaţii: ambalaje din hârtie colorată, din sticlă colorată, din unele metale etc.
- Protecţia şi conservarea energiei înglobate în produs în timpul procesării. Prin
folosirea ambalajelor, care conţin o cantitate mică de energie se evită pierderea unei cantităţi
de produse, pentru care s-a consumat o cantitate mai mare de energie, în procesul de
producere şi prelucrare. Pe total se face o mare economie de energie. Orice producător,
comerciant sau consumator este preocupat să reducă pierderile de alimente, pentru a fi
profitabil.
- Protecţia mediului înconjurător împotriva agresiunii unor produse alimentare, care
pot produce efecte dăunătoare mediului: produse cu caracter acid, produse cu conţinut mare
de grăsimi, produse conservate cu diferite cantităţi de sare etc. Aceasta funcţie se realizează
prin folosirea unor ambalaje corespunzătoare, rezistente, etanşe, care să nu permită pierderi
de produse alimentare în mediul înconjurător.

c. Funcţia de confort

5
Funcţia de confort a ambalajelor se realizează prin folosirea unor ambalaje corespunzătoare,
care să conţină atâtea produse, încât să uşureze operaţiile de manipulare, transportare,
depozitare şi de distribuire a produselor.

d. Funcţia de comunicare
Funcţia de comunicare a ambalajului se referă la cerinţa ca toţi consumatorii să fie bine
informaţi asupra produslui din ambalaj.

e. Funcţia de codificare
Funcţia de codificare a produsului constă în atribuirea fiecărui tip de produs a unui cod, care
îi permite să fie identificat rapid.

6
 2. Ambalaje folosite pentru produsele alimentare

2.1. Clasificarea ambalajelor

După criterii legate de practica folosirii lor, ambalajele pentru produsele

agroalimentare se pot clasitica astfel:
a. Clasificarea după natura rnaterialului folosit la confecţionarea lor : ambalaje
din lemn, ambalaje din hârtie sau carton, ambalaje din stilcă, ambalaje din metal, ambalaje
din materiale plastice, ambalaje din fibre textile.
b. Clasificarea după destinatia ambalajelor: ambalaje pentru uz intern, ambalaje
pentru export, ambalaje pentru industrializare.
c. Clasificarea după modul de folosire în circulaţia marfurilor: ambalaje
refolosibile, ambalaje de unică fobosinţă,
d. Clasificarea după funcţionalitatea ambalajelor : ambalaje propriu-zise (lăzi
saci, cutii, pungi), ambalaje-utilaje (palete), ambalaje de transport (remorci tehnologice, bene,
cisterne, containere).

2.2. Ambalaje din sticlă

Aceste ambalaje se confecţionează din sticlă de diferite calităţi, în difente forme:
borcane, baloane, butelii, damigene, tuburi rigide etc.
1. Borcanele folosite pentru ambalarea produselor agroalimentare se confecţionează
din sticlă calco-sodică, cu capacităţi cuprinse între 120 ml şi 15000 ml şi de forme diverse:
borcane triunghiulare, borcane înalte, borcane obişnuite.
Borcanele înalte se închid după sistemul OMNlA, iar borcanele obişnuite şi cele
triunghiulare se inchid după sistemul OMNIA sau sistemul TWIST-off.
Borcanele cu inchidere după sistemul OMNIA au profilul gurii cu marginea
proeminentă pentru fixarea capacului prin presare, ceea ce asigură etanşeitatea. În interiorul
borcanului se creeaza depresiune prin introducerea de abur sau fierbere în apă, pentru
încălzirea aerului aflat intre capac şi produs. Se folosesc capace din aluminiu, de diferite
dimensiuni, corespunzătoare dimensiunii gurii borcanului.

7
 Figura 1. Tipuri de borcane

2. Buteliile din sticlă sunt recipiente cu sectiune transversală cilindrică, în cele mai
multe cazuri, mult mai mică decât înălţimea. Au capacităţi de la 25 ml până Ia 10000 ml.
Pentru produsele alimentare se flolosesc butelii din sticlă calco-sodică, cu capacitate de 100-
2000 ml.

8
 Figura 2. Tipuri de butelii din sticlă

2.3. Ambalaje metalice

Se folosesc ca ambalaje metalice : foliile metalice, cutiile metalice, tuburile si
bidoanele metalice, butoaie metalice etc.
1. Foliile metalice se obţin prin laminarea unor metale: plumb staniu, aluminiu.
• Foliile de plumb, mult folosite Ia începutul sec al XX-lea pentru calităţile sale:
maleabilitate, ductibilitate, impermeabilitate etc. S-a renunţat la ele pentru că sunt toxice dacă
vin în contact nemijlocit cu alimentele. Se mai folosesc pentru învelirea la exterior a unor
pachete, care au nevoie de o bună impermeabilitate pentru lumină.
• Foliile de staniu (staniolul) se folosesc, simple sau acoperite cu hârtie, Ia ambalarea
brânzeturilor, pateului de ficat, a ciocolatei etc, pentru că nu sunt toxice
• Foliile de aluminiu cu grosimi de 5—200 microni, au proprietăţi foarte bune ca
ambalaj: impermeabiitate la gaze şi arome, opacitate la razele ultraviolete. Se folosesc
frecvent prin lăcuire sau prin laminare cu hârtie kraft, hârtie parafinată sau hârtie muselina.
Are numeroase domenii de utilizare : ambalarea untului, ciocolatei, nuga, drajeurilor,
bomboanelor fine, a biscuiţilor, a ţigaretelor. Se folosesc la confecţionarea de etichete, la
aplicarea unei folii de aluminiu peste capsula-coroană la unele butelii dn sticlă. Din
materialele complexe cu folii de aluminiu se confecţionează pungi, pachete, pliculeţe, capace
prin presare sau înfiletare, pentru borcane, pentru diferite tipuri de cutii, sau cartoane aseptice
etc.

2. Tuburile metalice, deformabile sau nedeformabile se confecţionează în principal

din aluminiu şi asigură o protecţie foarte bună produselor conţinute. Ele se pot lăcui la
interior şi se pot imprima diferite desene şi texte. Se închid cu buşon, prin înfiletare. Se
folosesc la ambalarea laptelui concentrat, a unor produse cu vâscozitate mare (paste,
maioneză, diferite creme etc.)
3. Cutille metalice se confectionează din tablă de oţel moale, cositorită sau din tablă
de aluminiu, prin falţuire şi lipire, cu corpul lipit prin suprapunere, sau cu corpul ambutisat.
Au formă de paralelipiped sau forma ovoidă, iar capacul trebuie detaşat pentru a folosi
conţinutul. Interiorul cutiei poate fi lăcuit. Cutiile nelăcuite sau parţial lăcuite se folosesc
pentru fructe, gem şi dulceaţă puţin acide (de caise, pere, mere, cireşe albe, piersici etc),
pentru tomate, ciuperci, fasole verde, struguri albi.
Cutiile lăcuite total se folosesc pentru produse sensibile la acţiunea staniului: fructe cu
pigmenţi antocianici (cireşe, căpşune, coacăze), sfeclă roşie, varză, produse care eliberează
hidrogen sulfurat mazăre verde, varză, fasole albă, carne în suc propriu, pateuri.

9
 4. Bidoanele metalice se confecţionează din aluminiu şi se folosesc în principal
pentru transport lapte, smântână etc. Pe interior se protejează împotriva coroziunii, prin
decapare. Se confecţionează bidoane cu capacitatea de 5 l, 10 l, 25 I, cu capac din acelaşi
material, fixat cu o toartă rabatabilă, care se prinde în două bolţuri aflate pe corpul bidonului.
5. Butoaiele metalice se confectionează din aluminiu, oţel inoxidabil sau tablă
decapată. Pot fi cilindrice sau bombate, situaţie în care sunt prevăzute cu două inele din
cauciuc, pentru a uşura rostogolirea. Se folosesc pentru băuturi. Au capacităţi de 50 l, 100 l
(cele din aluminiu), de 30 l, de 50 l (cele din oţel inoxidabil) sau de 220 l (cele din tabIă
decapată).

2.4. Ambalaje din materiale celulozice

Materialele celulozice folosite pentru confecţionarea ambalajelor sunt: lemnul,
cartonul, hârta, placajul, PAL, PFL. Ambalajele din lemn sunt cele mai vechi ambalaje dar în
ultimul timp sunt tot mai mult înlocuite de ambalajele din material plastic. Se confecţionează
lăzi de diferite tipuri, mărimi, palete, plane de transport, palete, butoaie din lemn etc.
1. Ambalaje din lemn se confecţionează din şipci de lemn. Puse una lânga alta
(pentru confecţionat lăzi), sau din porţiuni de lemn înguste şi lungi, geluite, curbate sau
drepte, care se asamblează una lângă alta (pentru confecţionarea butoaielor).
a. Lăzile din lemn se confecţionează din şipci de lemn, din placaj sau din
plăci fibrolemnoase. Se folososc ca ambalaje secundare (lăzile compartimentate
pentru sticle, numite şi navete), sau ca ambalaje primare (lăzi pentru legume şi fructe,
lăzi pentru produse grase-unt, margarină, unturã).

Figura 3. Tipuri de lăzi din lemn

10
 b. Palete, folosite pentru stivuirea şi transportarea ambalajelor de ordinul
II, în tehnologiile moderne de manipulare paletizată a produselor. Se folosesc pentru
transportul fructelor, produselor ambalate, a butoaielor.

Figura 4. Tipuri de paleți

c. Butoaiele din lemn se folosesc pentru producerea/prelucrarea, transportarea
şi depozitarea vinului şi a băuturilor alcoolice distilate, pentru peşte sărat, pastă de
tomate etc. Se confecţionează din lemn de stejar, fag, salcâm. Lemnul trebuie să fie de
bună calitate, bine uscat, expus timp de trei ani la diferite intemperii. De obicei,
butoaiele au forma bombată şi o capacitate foarte diferită, în funcţie de destinaţie : de
la 50 l, până la câteva mii de litri.

2. Ambalaje din hârtie

Ambalajele din hârtie se folosesc pe scară largă : pungi, saci simpli sau saci straficaţi,
pliculeţe etc. Unele ambalaje din hârtie sunt dublate cu pelicule sau folii de material plastic
sau de metal, pentru a mări rezistenţa la şocuri mecanice sau pentru a se asigura o mai bună
izolare hidrică şi luminoasă a produselor.
3. Ambalaje din carton
Ambalajele din carton se folosesc mai puţin ca ambalaje primare, mai mult ca
ambalaje secundare. Ambalaje care se confecţioneaza din carton: cutii, lăzi, suport alveolar .

11
 Figura 5. Ambalaje din carton

2.5. Ambalaje din materiale plastice şi din materiale complexe

Din material plastic se confecţioneaza ambalaje folosite la preambalarea sau
ambalarea produselor alimentare în vederea transportării, manipulării sau depozitării
acestora. Se confecţionează folii termocontractibile sau extensibile, pungi, sacoşe şi saci,
butelii şi flacoane, bidoane şi butoaie, cartoane din materiale complexe care cuprind materiale
plastice, lăzi de diferite tipuri etc.
 Pungi, sacoşe şi saci din folii de material plastic (din polietilenă sau
policlorură de vinil). Se folosesc la ambalarea produselor granulare, pulverulente (sare, zahăr
mălai, orez, mazăre verde congelată, paste făinoase, biscuiţi, carne de porc, de vită sau de
pasăre, lapte ambalat aseptic). Sacii se folosesc pentru ambalarea unor produse aflate în
ambalaje primare, în vederea manipularii.
 Sacii din ţesătura din material plastic se obţin din polipropilenă şi se
folosesc pentru ambalarea zahărului, sării, orezului, precum şi a unor produse ambalate în
pungi, pliculeţe sau pachete mai mici.
 Foliile termocontractibile sunt folii din polietilenă care işi micşorează
volumul când se incălzesc. Pentru folosirea lor la ambalare, produsul se acoperă cu folia
respectivă, apoi se încălzeşte pentru a se contracta. Prin contractare, folia se lipeşte ca o
manuşă de supraţa produsului. Foliile termocontractibile sunt folosite la ambalarea unor
produse la care se foloseşte şi vidarea pentru coservare: carne proaspătă şi produse din carne,
brânzeturi, castraveţi proaspeţi caşcaval, unele fructe etc. Se mai folosesc pentru acoperirea
tăviţelor sau caserolelor care conţin alimente semipreparate sau preparate.
 Buteliile şi flacoanele deformabile din material plastic se confecţionează din
polietilena, mai puţin din policlorură de vinil. Aceste ambalaje tind să înlocuiască buteliile
din sticlă la amblarea produselor lichide ca apă minerală, lapte pasteurizat, ulei, vin, băuturi

12
răcoritoare etc), sau a produselor lichide cu un anumit grad de vâscozitate. Buteliile se închid
cu buşon cu filet, cu două sau cu patru începuturi, ori cu dop din material plastic.
 Bidoanele şi butoaiele din material plastic se confecţionează din plietilenă şi
sunt destinate transportării produselor lichide: apă, băuturi alcoolice, sucuri în curs de
procesare, etc.
 Cartoanele se confecţionează din materiale complexe : carton acoperit cu
pelicule de material plastic, pentru a-i creşte proprietăţile de protecţie. Pot avea diferite forme
şi mărimi. Se folosesc la ambalarea laptelui, a cremelor şi a băuturilor preparate cu ciocolată,
a sucurilor de legume sau de fructe, a nectarurilor de fructe.

3. Materiale de ambalare a produselor alimentare

Materialele de ambalare s-au bazat în mare masură pe materiale nerecuperabile.

Sigurele materiale de ambalare refolosibile sunt hârtia şi cartonul, care au la bază celuloza,
cel mai abundent polimer reciclabil din întreaga lume.
În prezent, materialele utilizate pentru ambalare constau într-o varietate de polimeri
derivaţi din petrol, metale, sticlă, hârtie şi carton sau combinaţii ale acestora (polipropilenă,
policlorură de vinil, polietilenă, poliamidă, etc.). Aceste materiale şi polimerii sunt utilitaţi in
combinaţii variate pentru a prepara materiale cu proprietăţi unice care asigură în mod eficient
siguranţa si calităţile produselor alimentare, de la procesare şi producere, manipulare şi
stocare şi în final până la utilizarea de către consumator. De reţinut faptul că, aceste materiale
îndeplinesc o sarcină importantă, astfel că în absenţa ambalării sau în cazul ambalarii
insuficiente ar rezulta o deteriorare rapidă a calităţii şi siguranţei conducând la pierderi
comerciale mari ale alimentelor. Produsele alimentare au cerinţe specifice optime de
depozitare şi pentru materialele de ambalare. Când se ia în considerare conceptul de ambalaj
alimentar, trebuie sa fie avută în vedere întreaga interacţiune dinamică dintre alimente,
materialul de amabalare si atmosfera înconjurătoare.
Crearea şi producerea materialelor de ambalare este un proces cu mai multe etape şi
implică luarea în considerare a mai multor aspecte pentru a obţine un ambalaj final cu toate
proprietăţile corespunzătoare.
Proprietăţile care trebuie avute în vedere, legate de distribuirea alimentelor, sunt
multe şi pot include permeabilitatea la gaze sau la vaporii de apă, proprietăţi mecanice,
capacitatea de etanşare, proprietăţi de termoformare (rezistenţă faţă de apă, grăsime, acid,

13
radiaţii UV, lumină etc), prelucrabilitate (pe linia de ambalare), transparenţă, capacitate
anticondensare, capacitate de imprimare (printabilitate), disponibilitate şi desigur cost.
Particularizând pentru ambalarea în atmosferă de gaze, factorii cei mai importanţi
de care trebuie să ţină cont alegerea materialelor de ambalare sunt următorii :
- proprietăţile de barieră ;
- rezistenţa mecanică ;
- integritatea sudurii (sigilării) ;
- tipul de ambalaj ;
- condensarea ;
- biodegrabilitatea şi reciclabilitatea ;
- microondabilitatea;
- proprietăţile termice şi mecanice;
- compostabilitatea.

3.1. Selectarea materialelor de ambalare

Alegerea sistemului corespunzător de ambalare a unui produs alimentar perisabil si
selectarea materialelor necesare pentru confecţionarea acestuia nu se poate face decât luând
în considerare conexiunea mai multor factori, cum sunt:
 cerinţe impuse de buna conservare a produselor ;
 caracteristicile funcţionale fizico-mecanice şi igienico-sanitare ale
materialelor ;
 nivelul tehnologic cerut de operaţiile de asamblare ;
 potenţialul tehnologic al producătorilor materialelor de ambalare ;
 preţul de cost, aspectul estetic, competitivitatea.

3.2. Cerinţele produselor alimentare faţă de ambalaj

Consumatorii cer tot mai mult alimente cu calitate sau valoare nutriţională superioară,
minimal procesate şi care menţin produsele cât mai aproape de calitatea celor proaspete.
Produsele alimentare sunt supuse modificărilor în timpul depozitării ceea ce are ca rezultat
efecte negative asupra calităţii, pornind de la defecte senzoriale minore până la alterare totală.
Termenul de valabilitate al alimentului definit ca perioada de timp în care pierderile
de calitate nu pot depăşi un nivel acceptabil, poate fi influenţat decisiv de tehnica de ambalare
folosită. În sistemul produs-ambalaj, rolul esenţial îi revine desigur alimentului, acesta
determinând alegerea ambalajului potrivit, corespunzător naturii sale interne, precum şi
cerinţelor de desfacere şi consum.

14
 Alegerea şi proiectarea ambalajului presupune:
- selectarea materialului de ambalare şi a tipului de ambalaj;
- alegerea metodei de ambalare adecvate.

3.3. Proprietăţile igienico-sanitare ale materialelor

Pentru păstrarea calităţii si securităţii alimentului, este necesară stabilitatea acestora faţă
de produsul cu care vine în contact.
În cazul utilizării materialelor pentru ambalarea produselor alimentare este necesar să se
ţină seama de faptul că prin contactul acestora cu produsele şi prin reacţiile chimice care
intervin, materialele respective pot influenţa schimbarea compozitiei alimentului,
contaminarea chimică sau microbiologică a alimentelor.
În vederea înlăturării acestor fenomene nedorite este necesar ca materialele de ambalare
sa fie judicios alese, iar pentru prevenirea unor eventuale contaminări de ordin bacteriologic,
ele trebuie curăţate sau eventual sterilizate.

4. Procedee şi tehnici de ambalare a produselor

alimentare

4.1. Procedee de ambalare

Prin diversele metode şi tehnici de ambalare se caută să se obţină următoarele
performanţe:
- mai buna realizare a funcţiilor ambalajelor;
- creşterea productivităţii muncii la confecţionarea ambalajelor şi la ambalarea
produselor;
- raţionalizarea materiilor prime folosite în confecţionarea ambalajelor.
Cele mai folosite procedee de ambalare sunt:

 dozarea volumetrică a cantităţii de produs (ambalarea are la bază volumul

produsului ce va fi introdus în ambalaj);

 dozarea gravimetrică a cantităţii de produs (ambalarea are la bază masa

produsului de ambalat).
Din cele două procedee principale de ambalare derivă mai multe metode de ambalare.

4.2. Ambalarea colectivă

15
 Permite gruparea mai multor produse identice într-o singură unitate de vânzare. Aceasta
metodă uşurează mult manipularea şi transportul produselor, Metoda se poate utiliza şi pentru
ambalarea unor produse preambalate. Se pot utiliza în acest scop: hârtia, celofanul, cartonul si
foliile contractibile. Multe din produsele alimentare de uz curent (zahăr, făină, orez, mălai
etc) sunt amabalate în acest fel.

4.3. Ambalarea celulară

Este folosită sub formă de casete comprimate. Acestă metodă constă în aşezarea
individuală a produselor între două pelicule de material plastic, de regulă transparente care
sunt presate din loc în loc unde aderă, alcătuind astfel celule în care se află produsul ambalat.

4.4. Ambalarea porţionată

Aici cantitatea de produs conţinută de ambalaj este calculată pentru a fi consumată
printr-o singură folosire. Se utilizează pentru acest tip: plicuri, cutii, pungi, borcane, tăvi
compartimentate, folii contractibile, folii termosudabile, hârtie metalizată, butelii, alveole etc.
Produsele ambalate astfel sunt fie puternic perisabile cum sunt produsele lactate, fie mai puţin
perisabile, precum biscuiţii, napolitanele, cafeaua etc.

4.5. Ambalarea în folii contractibile

Se foloseşte pe scară largă atât pentru produse alimentare, cât şi nealimentare
(cosmetice, medicamente, jucării etc).
Acest procedeu de ambalare constă în înfăşurarea produsului de ambalat cu un film
contractibil. Filmul supus acţiunii căldurii ia forma produsului sau grupului de produse ce se
ambalează. Se cunosc mai multe variante ale ambalării în folie contractibilă: ambalarea de tip
“skin”, ambalare de tip “blister” şi ambalare de tip ’’alveolar’’.

4.6. Ambalarea tetra-pak

Reprezintă inovaţia companiei suedeze Tetra Pak şi iniţial s-a pornit de la operaţia de
curgere a unui volum măsurat de lichid într-un container ajungându-se la un proces continuu
prin care containerul este fabricat, umplut şi sigilat, toate operaţiunile fiind realizate de o
singură maşină. Inovaţia s-a extins în special în indistria laptelui, deoarece acesta este un
produs cu cerere permanentă şi în creştere, iar comsumatorii cer standarde de igienă înalte,

16
 Ideea ambalării aseptice datează din anul 1958, când s-a pus prima dată problema
măririi termenului de garanţie pentru laptele de consum. Pentru realizarea acestui obiectiv,
ambalajul trebuie să fie golit iniţial de aer, apoi să fie etanşeizat si impermeabilizat contra
luminii.

4.7. Ambalarea aspetică

Acesta presupune introducerea unui produs sterilizat într-un vas sterilizat urmată de
închiderea vasului tot în condiţii aseptice. Acesta metodă presupune trei etape:
- sterilizarea prealabilă a produsului;
- sterilizarea materialului de ambalat;
- umplerea ambalajului şi închiderea lui într-un mediu steril.
Acest tip de ambalare garantează siguranţa microbiologică a produselor alimentare,
fără ca acest procedeu să conducă la pierderea unor proprietăţi organoleptice sau a valorii
nutritive.
Ambalajul aseptic se realizează dintr-o folie unică multistratificată care poate
încorpora hârtie, carton, materiale plastice sau aluminiu în scopul obţinerii celor mai bune
caracteristici. În alegerea materialului de confecţie se ţine seama de natura produsului, costul
ambalajului şi al produsului, preferinţele consumatorilor etc.

4.8. Ambalarea de tip aerosol

Este una dintre cele mai moderne metode de ambalare utilizată pentru produsele
cosmetice, chimice şi farmaceutice. În principal a început să fie utilizată şi pentru unele
produse alimentare precum sucuri, muştar, maioneză. Acest[ metodă constă din introducerea
unui produs împreună cu un gaz lichefiat sau comprimat (gaz propulsor) într-un recipient
rezistent de unde poate fi acţionate prin deschiderea unei valve datorită suprapresiunii din
interior.
Ambalajul folosit în acest caz este un recipient rezistent la o anumită presiune (cea la
care se va face umplerea recipientulu) confecţionat din metal, sticlă sau material plastic şi
având montat suplimentar o supapă (valvă) care are rolul de a elibera prin simpla apăsare
conţinutul recipientului.

4.9. Ambalarea de tip cocon

Aceasta este o metodă costisitoare şi rar folosită. Principiul metodei constă în
următoarele: produsul se fixează pe un disc – platformă acoperită cu tablă ale cărei margini se
îndoaie pe conturul produsului în sus. Părţile sensibile ale produsului se acoperă cu material
de amortizare şi se unesc cu benzi gumate. Peste aceste benzi, cu pistolul de stropire, se
17
aplică un strat de materiale plastice. Ultimul strat conţine praf de aluminiu, care protejează
ambalajul de acţiunea razelor solare. Produsele astfel pregătite se dios ce în containere. La
un înveliş de 0,75 mm protecţia produsului este asigurată pentru aproximativ 2 ani, iar la un
înveliş de 1,2 mm de aproximativ 10 ani. De regulă, astfel se protejează armamentul,
rezervele de alimente cu conţinut redus de apă, aparatele electronice.

4.10 Ambalarea în spumă poliuretan Bibbipak

Acesta este o metodă aplicabilă produselor sensibile la şoc. Produsele sunt învelite
într-o folie de material plastic şi aşezate în ambalaj după care se injectează spuma
poliuretanică de joasă densitate. După câteva secunde lichidul îşi măreşte volumul de circa
100 ori devenind spongios.

4.11. Ambalarea în atmosferă modificată

Acest tip de ambalare se aplică în cazul produselor sensibile la acţiunea oxigenului, în
sensul ca îşi pierd proprietăţile senzoriale sau sunt afectate proprietăţile fizico-chimice prin
reacţii de oxidare sau prin procese de învechire ca in cazul produselor de panificaţie.
Aceasta metodă constă în modificarea compoziţiei interne a ambalajului în vederea
îmbunătăţirii conservabilităţii produselor alimentare prin îndepărtarea totală sau parţială a
oxigenului şi înlocuirea lui cu azot, dioxid de carbon şi alte gaze.

4.12 Ambalarea activă

Ea utilizează ambalaje interactive cu produsul care modifică proprietăţile de
permeabilitate a materialului, concentraţia în compuşi volatili, prin compuşi antimicrobieni,
antioxidanţi, de îmbunătăţire a gustului şi aromei produsului ambalat.

18
 5. Ambalaje ecologice pentru produsele alimentare
ecologice

5.1. Dimensiunea ecologică a ambalajului

În abordarea mecanismului schimbării necesare, pe plan mondial, clarificării şi
rezolvării vastei problematici se impune a se ţine cont de faptul că punctele de referinţă sunt
aceleaşi indiferent de nivelul la care se ia decizia (guvernamental, de strategie a firmei, de
cetăţean), ceea ce presupune o largă implicare în acest produs, succesul depinzând de
eliminarea barierei imaginare care separă spectatorii de participanţii direcţii, spectatorii
devenind şi ei, depăşind inerţia, participanţii direcţi.
Tot mai multe firme încep să-şi pună întrebarea dacă există un loc pentru produsele
lor într-o economie bazată pe ecologie. În împrejurările actuale se pune problema în ce
măsură se împletesc interesele firmelor şi supravieţuirii civilizaţiei astfel încât aceste firme
care îşi asumă o responsabilitate ecologică majoră pot să obţină beneficii economice numai
datorită faptului că acţiunile lor răspund unei îngrijorări publice acute în privinţa viitorului.

5.2. Comerţul în faţa unei provocări: ambalajul ecologic

Problemele ecologice reprezintă, prin urmare astăzi una dintre provocări. Protecţia
mediului, trebuie, de aceea, şase numere printre priorităţile oricărei firme, producător sau
19
comerciant. Sectorului comerţului, de exemplu, îi revine o importantă sarcină pe această linie
a protecţiei mediului, îndeplinind o funcţie de supraveghere între producător şi consumator.
Pe de o parte, el poate influenţa furnizorii să producă produse ecologice şi să excludă
produsele care nu răspund unor asemenea cerinţe. Pe de altă parte, el poate încuraja
conştientizarea consumatorilor în raport cu mediul prin politica de produs sortimentală.
Firmele care acţionează în domeniul comerţului se pot angaja pe mai multe planuri în
protecţia mediului. Ele pot astfel să-şi încurajeze partenerii industriali în schimbarea
componentelor produselor, să-i determine să-şi adapteze procese de producţie sau pot să
influenţeze ambalarea produsului prin eliminarea, de exemplu, a materialelor de ambalare
inutile.
În ultimii ani, relaţia complexă produs-ambalaj-mediu s-a deteriorat în mod serios,
ambalajul fiind perceput adesea ca faţa vizibilă a deşeurilor şi poluării. Cetăţeanul devine tot
mai conştient de pericolele care îi ameninţă habitatul, de cazurile preocupate de
macropoluare. Iar ambalajul a devenit un simbol al poluării, deci un obiectiv în lupta pentru
protecţia mediului.
În aducerea produselor la consumatori, industria şi sectorul distribuţiei sunt bine
plasate pentru a înţelege rolul esenţial pe care îl joacă ambalajul. În general, este cunoscut
faptul că obiceiurile de consum ca şi structurile productive şi comerciale diferă de la o ţară la
alta. Ceea ce nu este cunoscut este câte produse sunt dirijate către consumator neambalate.
Tocmai de aceea este foarte important a clarifica rolul ambalajului în prezentarea calităţii
produselor în timpul transportului, stocării şi vânzării şi a concilia ambalajul şi mediul.
Nu trebuie evitat încă ca în abordarea relaţiei complexe produs-ambalaj-medium
responsabilitatea converg către graniţa dintre sectorul public şi privat, de unde şi necesitatea
priorităţii acţiunii şi concentrării.

5.3. Factori de poluare în relaţia ambalaj – mediu înconjurător

În decursul ultimelor două decenii a fost identificat un număr important de probleme
legate de mediul înconjurător, cum ar fi: poluanţii emişi de surse fixe, ca oxidul de sulf,
particule şi anumite metale grele emise de instalaţii industriale şi centrale termice, eliminarea
apelor uzate industriale şi menajere, ca şi problemele deşeurilor urbane.
Se disting astfel patru tipuri de poluare a mediului înconjurător: poluarea atmosferică,
poluarea apei şi a solului şi poluarea fonică. În cadrul poluării atmosferice se cuvine a lua în
considerare ciclul CO2, care pune climatul în pericol, ca şi emisia unor gaza, cum ar fi SO2.
Impactul ambalajelor asupra mediului este de fapt, impactul materialelor de ambalare
asupra mediului înconjurător.
Hârtia şi cartonul sunt privite de consumatorii ca materiale „ecologice”. Este
satisfăcător în acest sens faptul că 85% din producţia actuală de hârtie şi carton din Germania
se face plecând de la materiale reciclate.

20
 Aluminiul, material de ambalaj preferat de un anumit segment de consumatori din
Germania, se prezintă sub forma de tuburi pentru paste de dinţi, recipienţi pentru conserve şi
băuturi. Cu circa 50 de cutii anual pe un locuitor, consumul european este de departe inferior
celui american, care este de 2010 cutii anul pe cap de locuitor. Alături de proprietăţile sale
legate de uşurinţa, siguranţa în utilizare privind securitatea consumatorilor, aluminiul este
recomandat din punct de vedere ecologic, datorită posibilităţilor sale de reciclare.
Lemnul a fost şi rămâne încă puternic, pentru ca în stadiul de ambalaj din lemn, el
prezintă un ecobilant favorabil. Avantajul specific şi cel mai important al lemnului ca
material de ambalare ţine de faptul că lemnul este o materie primă care se reînnoieşte şi a
cărei creştere nu poluează mediul, ci dimportivă, îi regenerează.

6. Tehnologii moderne de „ambalare inteligentă”

6.1. Aspecte generale

În prezent, în lume există o gamă largă de ambalaje “inteligente“ având la bază
tehnologii de ambalare activă, iar pespectivele de dezvoltare a acestora sunt deosebit de
accentuate. În timp ce ambalajele convenţionale acţionează ca o barieră simplă care
protejează alimentele, ambalajul activ poate face mai mult. Unele materiale interacţionează
cu produsul pentru a-l îmbunătăţi într-un anumit fel, altele oferă consumatorului mai multe
informaţii despre starea în care se afla conţinutul. Pentru a determina conservabilitatea şi
calitatea unui produs acesta trebuie evaluat cu ajutorul metodelor fizico-chimice,
microbiologice si senzoriale.

21
 Cum temperatura joacă un rol important în meţinerea calităţii, folosirea indicatorilor
timp-temperatură reprezintă un mod fezabil de evaluare a integrităţii lanţului frigorific. Mai
mult, anumite materile folosite la ambalare sunt antibacteriene sau pot ilustra dacă alimentul
din interiuor este pe cale să se altereze.

Principalele avantaje ale ambalării inteligente sunt :

- toate avantajele ambalării active ;
- evidenţierea punctelor critice cu trasabilitate din lanţul alimentar al produsului
respectiv ;
- furnizarea către consumatori de informaţii utile despre produs şi despre traseul
dintre producerea şi momentul consumului ;
- conştientizarea consumatorilor privind punctele critice care pot afecta
siguranţa alimentară;
- îmbunătăţirea comunicării în cazul lanţului de furnizare a ambalajelor.

6.2. Indicatori timp-temperatură

Dacă produsele alimentare perisabile sunt păstrate în afara condiţiilor sugerate de
temperatură, are loc dezvoltarea rapidă a microorganismelor. Produsul se alterează înainte de
termenul de utilizare estimat si, în cazurile cele mai grave, are loc dezvoltarea sau producerea
de toxine de către bacterii patogene. Indicatorii timp – temperatură ataşaţi pe suprafaţa
ambalajului înregistrează evoluţia timp – temperatură a ambalajului pe întregul lanţ de
distribuţie. Astfel, indicatorii furnizează indirect informaţii despre calitatea produsului.
Indicatorii timp – temperatură disponibili comercial prezintă o schimbare vizibilă a culorii şi
se bazează pe mecanisme de reacţii diferite (reacţii de polimerizare, difuziune şi enzimatice).
Cum conservabilitatea este dependentă de timpul şi temperatura la care ambalajul a
fost expus, de-a lungul întregului lanţ de distribuţie, indicatorii de timp şi temperatură (TTI)
pot fi folosiţi pentru realizarea controlului întregului lanţ frigorific.

22
 Indicatorii de timp şi temperatură ataşaţi pe suprafaţa ambalajului înregistrează
cumulativ evoluţia produsului în ceea ce priveşte timpul şi temperatura la care acesta a fost
expus din momentul activării indicatorului. Istoria produsului poate fi vizualizată ca o
modificare de culoare care înaintează. Modificarea indicatorului se face în funcţie de timp,
viteza cu care se produce modificarea culorii fiind proporţională cu temperatura.
În momentul ambalării, sigiliul care separă cele două soluţii este scos permiţând
contactul celor două soluţii (enzima lipolitică şi lipidele de substrat). Dacă ambalajul este
supus unor temperaturi apropiate sau mai mari decât temperatura de activare a enzimei, are
loc iniţierea reacţiei dintre aceasta şi substrat, formându-se acizi graşi liberi, pH-ul scade, iar
indicatorul îşi schimbă culoarea de la verde la galben.

6.3. Indicatori de gaze (oxigen şi dioxid de carbon)

Indicatorii de gaze utilizaţi la ambalarea în atmosferă modificată furnizează informaţii
despre integritatea ambalajului sau despre concentraţia corectă a gazelor (oxigen şi dioxid de
carbon) de-a lungul întregului lanţ alimentar. Astfel, indicatorii de gaze dau informaţii despre
calitatea produsului. Pentru multe produse perisabile oxigenului îmbunătăţeşte stabilitatea
produsului prin prevenirea dezvoltării microorganismelor şi a desfăşurării proceselor
oxidative.
Creşterea microbiană este redusă în principal printr-un conţinut cât mai mare de
dioxid de carbon în spaţiul liber al ambalajului. Ca rezultat al scăpărilor din ambalaj,
atmosfera protectoare poate fi deteriorată. De asemenea, ambalajul deteriorat poate să
permită contaminarea produsului de către microorganisme de degradare.

6.3. INDICATORI DE PROSPEŢIME

Indicatorii de prospeţime din interiorul ambalajului dau informaţii despre calitatea
microbiologică a produsului. Mecanismul lor de acţiune se bazează pe o reacţie care are loc
între indicator şi metaboliţii volatili rezultaţi în timpul creşterii microbiene din produs. În
literatură a fost prezentată şi patentată o varietate largă de siteme diferite pentru indicatorii
prospeţimii. De exemplu, a fost pus la punct un sistem pentru detectarea hidrogenului sulfurat
din produsele din carne de pui şi un indicator – etichetă care reacţionează cu aminele volatile
din peştele alterat, schimbându-şi vizibil culoarea şi au fost propuse şi alte sisteme de
indicatori pentru dioxid de carbon, diacetil şi amoniac. Cu toate acestea, numărul de sisteme
indicatoare ale prospeţimii disponibile pe piaţă este limitat.

23
 7. Concluzii și recomandări
Ambalarea şi ambalajul în industria alimentarâ au un efect cu o importanţă deosebitä
asupra calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar pe toatä filiera de
producere a acestuia cuprinsä între realizarea materiilor prime, procesarea acestora,
condiţionarea şi conservarea produsului finit, distribuţia, comercializarea şi consumul
acestuia.
Tehnologiile de ambalare, materialele de ambalare şi ambalajele au evoluat într-o
dinamicã accentuatã in ultimele decenii, asigurandu-se astfel ambalajului un rol funcţional şi
de expresie complex.

24
 Alegerea materialului pentru confecţionarea ambalajelor şi a metodei de ambalare
implică o profundă cunoaştere a acestora şi a proceselor care au loc in produsele conservate,
pe perioada păstrării. De asemenea, materialul folosit Ia confecţionarea ambalajelor nu
trebuie să transmită alimentelor conţinute mirosuri şi gusturi străine, ori substanţe poluante.
Modul de ambalare are o importanţă deosebita pentru produsele horticole, fructe şi legume,
precum şi pentru produsele prelucrate, cane se depreciază mai uşor când vin în contact cu
ambalajele necorespunzătoare.
Acestea pot intra în diferite reacţii chimice cu substanţe din ambalaj, sau se pot
impregna cu diferite substanţe toxice sau care au mirosuri neplăcute. În consecinţă, pentru a
se păstra o perioadă de timp mai lungă decât perioadele de timp în care se pot păstra în starea
Ior naturală după recoltare, produsele trebuie introduse în ambalaje, ambalaje care se pot
confecţiona din diferite materiale. Dacă sunt ambalate corespunzător, produsele prelucrate se
pot păstra pe o perioadă de la câteva luni până la câţiva ani. Important este să se foloseascã
materialul corespunzător pentru confecţionarea ambalajelor respective.
Ambalajul a fost denumit şi “vânzător mut” al produsului, pornind de la următoarele
considerente:
- identifică şi prezintă produsul şi producătorul/distribuitorul;
- stimulează şi atrage atenţia cumpărătorului;
- informează consumatorul asupra nivelului caracteristicilor de bază ale produsului,
- comunică date legate de modul de utilizare al produsului şi a naturii ambalajului

Alegerea sistemului corespunzător de ambalare a unui produs alimentar perisabil si

selectarea materialelor necesare pentru confecţionarea acestuia nu se poate face decât luând
în considerare conexiunea mai multor factori, cum sunt:

 cerinţe impuse de buna conservare a produselor;

 caracteristicile funcţionale fizico-mecanice şi igienico-sanitare ale
materialelor ;
 nivelul tehnologic cerut de operaţiile de asamblare ;
 potenţialul tehnologic al producătorilor materialelor de ambalare ;
 preţul de cost, aspectul estetic, competitivitatea.

Un sistem mai eficient de ambalare/control al calităţii produsului poate avea ca

rezultat o producţie mai eficientă, calitate mai înaltă a produsului, mai puţine reclamaţii şi
retururi de la comercianţi şi consumatori, o marcă şi o imagine mai bune pentru producător.

25
 BIBLIOGRAFIE

Nastasia Belc, Mihaela Ghiduruş, Amalia Miteluţ, Mona Popa, Petru

Nicoliţă, Mira Turtoi – ”Ambalarea modernă a produselor alimentare” Editura
Agir, 2006
Costel Scorţişeanu - ”Păstrarea, condiţionarea şi ambalarea produselor
agroalimentare”
Sopa S. – „Metode de conservare a produselor alimentare – Curs pentru

26
studenţi”, Editura Tipo Agronomica, Cluj-Napoca, 1995;

27