Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RECUPERABILE
LICEUL TEHNOLOGIC “ALEXANDRU VLAHUŢĂ”, PODU TURCULUI,
BACĂU
PROIECT
pentru susţinerea examenului de certificare a
competenţelor profesionale
-Nivel III-
Calificare profesională :
Comerciant – vânzător
Îndrumător: Candidat,
Profesor: Popa Ana-Maria Hăulică Andreea
2016
1
Introducere................................................................................................................................. 3
1. Ambalajul ............................................................................................................................... 4
2. Clasificarea ambalajelor ....................................................................................................... 7
2.1. Ambalaje din carton ................................................................................................ 9
2.2. Ambalaje din hartie ............................................................................................... 10
2.3. Ambalaje din plastic .............................................................................................. 11
2.4. Ambalaje din metal ................................................................................................ 12
2.5. Ambalaje din lemn ................................................................................................. 14
2.6. Ambalaje din sticla ................................................................................................ 15
2.7. Ambalaje ecologice................................................................................................ 16
3. Functiile ambalajelor ....................................................................................................... 18
3.1. Funcţia de conservare şi protecţie a produselor. ...................................................... 18
3.2. Funcţia de manipulare, transport şi depozitare. ....................................................... 19
3.3. Funcţia de informare şi de promovare a vânzărilor. ................................................ 19
4. Recuperarea, valorificarea si reciclarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje............... 20
Concluzie.................................................................................................................................. 22
Bibliografie .............................................................................................................................. 23
2
Introducere
Recuperarea şi reutilizarea resurselor reciclabile reprezintă mijloace de soluţionare a
contradicţiei dintre cerinţele procesului de creştere economică şi caracterul restrictiv al
resurselor.
Cercetarea sistemului produs-ambalaj relevă tot mai mult necesitatea asigurării unei cât
mai înalte protecţii faţă de agenţii mediului înconjurător pe tot parcursul circulaţiei tehnice, un
design cât mai atractiv şi veridic şi un mesaj informaţional bine pus la punct. Ambalajul modern
reprezintă astfel, un tot integrat de componente interconectabile, un set organizat de cunoştinţe
şi concepţii, un mod ordonat de acţiune, care pune în mişcare maşini şi oameni, idei şi invenţii,
în vederea realizării optime a unor obiective economice specifice. Prin urmare, crearea unor
noi tipuri de ambalaje reprezintă un proces de mare complexitate.
3
1. Ambalajul
Odată cu dezvoltarea şi diversificarea producţiei de bunuri, asistăm la evoluţii
spectaculoase şi în domeniul producţiei de ambalaje, căruia i se impun cerinţe din ce în ce mai
complexe.Din punct de vedere tehnic, ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale,
destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produselor şi facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică
a mărfurilor. Din punct de vedere economic,ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit
oarecare, obţinut în urma unor eforturi materiale, financiare etc.
Corespunzător STAS 5845/1-1986, ambalajul este considerat "un mijloc (sau ansamblu
de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse,
pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în
scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în starea de livrare, în decursul manipulării,
transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de
valabilitate"; aceeaşi sursă, defineşte ambalarea ca fiind "operaţie, procedeu sau metodă, prin
care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul
manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la
consumare sau până la expirarea termenului de valabilitate "
4
Ciclul de viaţă începe odată cu extragerea materiilor prime şi se încheie odată cu
valorificarea deşeurilor provenite din ambalaje. Este necesară găsirea unui ambalaj individual
optim pentru fiecare produs în parte. Acesta se dovedeşte a fi un element de legatură integral
pentru organizarea produsului şi pentru un marketing de succes al produsului. De asemenea,
organizarea sistemului produs – ambalaj necesită o gândire complexă precum şi utlizarea unor
metode sistematice, inovative şi orientate.
stimularea vânzărilor
personalitatea produselor
5
ajutorul conteinerelor de metal, verticale, de 12 metri lungime în care se încarcă cu macaraua
mai multe palete sau containere metalice. Ele pot fi transferate de la sau către vapoare, trenuri,
platforme, cu macarale gigantice. Desigur, este posibilă obţinerea temperaturii, umidităţii şi a
atmosferei gazoase controlate, iar acestea sunt necesare în situaţii particulare cum ar fi
transportul alimentelor îngheţate sau al legumelor şi fructelor proaspete.
Produsul de ambalat – pregătit prin curăţire, dozare, rulare, compactare – este bunul ce
necesită protecţie temporară sau de lungă durată de la locul de producţie la locul de consum şi
pentru care manipularea, transportul, depozitarea, desfacerea, impun prezenţa ambalajului.
6
2. Clasificarea ambalajelor
În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al
materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere funcţional.
Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, astfel:
3. După tip:
plicuri;
pungi;
plase;
lăzi;
cutii;
flacoane;
borcane etc.
7
4. După domeniul de utilizare:
o ambalaje de transport;
o ambalaje de desfacere şi prezentare.
8
11. După destinaţie:
ambalaje pentru piaţa externă;
ambalaje pentru piaţa internă.
9
Cartonul duplex - este format din 2 straturi diferite de material fibros unite in stare
umeda prin presare,
Cartonul triplex - este format din 3 straturi diferite de material fibros unite in stare
umeda prin presare,
Cartonul ondulat - este format din 4 staturi netede si din 3 straturi ondulate, unite intre
ele printr-un adeziv,
Cartonul microondulat - este usor, are o rezistenta buna la plesnire si este un bun
inlocuitor al cartonului duplex si triplex.
10
saci de hârtie:
o saci mici cu capacitate de 3-5-10 kg. (nisip de pisici , glet , etc),
o saci mari cu capacitate de 20-50 kg. (ciment , etc)
sacoşe de hârtie:
o cu mâner decupat,
o cu mâner exterior,
o cu mâner răsucit.
hârtie de împachetat
Pungile de hârtie simple sunt folosite pentru vânzarea produselor vrac atât în
alimentaţie publică, cât şi în alte domenii.
Hârtia utilizată în operaţia de ambalare poate fi:
netratată (inferioară, obişnuită sau superioară),
tratată (cerată, metalizată, acoperită cu polimeri),
specială (creponată, anticorosivă).
11
Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecţionarea ambalajelor sunt:
polietilena - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor;
polipropilena - un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute,
utilizat la confecţionarea recipienţilor, care se pot steriliza;
polistirenul
clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C.
(moale sau dur), serveşte ca material pentru confecţionarea seringilor, cutiilor, foliilor
şi flacoanelor.
Ambalajele din materiale plastice sunt dintre cele mai variate, prezentându-se în nenumarate
variante constructive cum ar fi:
12
Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi următoarele:
au proprietăţi de barieră foarte bune;
nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;
se pot inscripţiona uşor;
se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare.
ambalaje tip aerosol (spray) - sunt folosite la ambalarea de: substanţe aromatizante,
creme, frişcă, îngheţată, sosuri, maioneză, brânză topită, muştar etc. Produsul este
ambalat şi se evacuează sub presiune. Recipientul e ste partea constitutivă de bază a
ambalajului în care se găseşte amestecul şi este confecţionat din tablă de oţel protejată
sau neprotejată sau din aluminiu.
tuburi deformabile - Sunt ambalaje folosite la produsele păstoase, creme, geluri cum
ar fi: maioneza, muştarul, paste condimentate, pastă de dinţi. Evacuarea conţinutului se
face prin mărirea presiunii interioare la deformarea manuală a ambalajului. Dacă
capacul ambalajului este deschis, conţinutul se revarsă în exterior.
13
2.5. Ambalaje din lemn
Lemnul este unul din cele mai vechi materiale folosite pentru ambalare. În ultimii ani
însă, din cauza reducerii exploatării masei lemnoase la nivel mondial, ponderea utilizării sale
în industria ambalajelor a scăzut considerabil (la 3-8% din total), fiind substituit din ce în ce
mai mult cu materialele plastice şi cartonul ondulat.
Utilizarea lemnului ca material de ambalare este redusă la ambalaje exterioare de mari
dimensiuni. Principalele avantaje ale folosirii lemnului pentru confec ţionarea ambalajelor
sunt protecţia ridicată ce o asigură produselor din interior şi faptul că ambalajele din lemn sunt
refolosibile.
Principalele caracteristici ale ambalajelor din lemn sunt:
rezistenţă bună la solicitări mecanice;
rezistenţă bună la uzură;
conductibilitate electrică foarte mică;
sunt ecologice.
14
Paletul din lemn este o platformă orizontală care foloseşte pentru depozitarea,
transportarea şi distribuirea produselor. Utilizarea paleţilor din lemn este importantă pentru că
permite transportul mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la
dispoziţie. Există paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.
Butoaiele de lemn sunt vase închise, de diferite capacităţi şi care sunt folosite pentru
producerea/prelucrarea, transportarea şi depozitarea vinului şi a băuturilor alcoolice
distilate, pentru peşte sărat, pastă de tomate etc precum şi pentru păstrarea şi învechirea
distilatelor mai ales cele confecţionate din lemn de dud.
Coşuri din lemn sunt obiecte de diferite forme, făcute dintr-o împletitură de nuiele, de papură,
de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor produse.
Cea mai veche intrebuintare a cosurilor din lemn împletite o reprezintă depozitarea pâinii.
15
Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de:
o rezistentă la şoc mecanic, rezultând dificultăţi în transport şi depozitare;
o rezistenţă scăzută la şoc termic;
o masă proprie mare.
Din sticlă sunt realizate ambalajelor sub formă de pahare, borcane, butelii, flacoane etc,
pentru produsele alimentare lichide, păstoase şi chiar pentru cele solide.
Convenţional, ambalajele de sticlă se pot grupa în două mari categorii:
ambalaje de sticlă cu gât îngust (diam. interior sub 30 mm) - butelii pentru ambalarea
lichidelor;
ambalaje de sticlă cu gât larg - borcane pentru ambalarea produselor semilichide sau
solide.
16
Bucla Mobius %
Indică procentajul în care, pentru producerea produsului, au fost folosite materiale
reciclate.
Simbolul eco-ambalajului.
”Punctul verde” – simbol internaţional care indică faptul că producătorul a avut o
contribuţie la reciclarea ambalajelor. Nu înseamnă neaparat că ambalajul poate fi
reciclat sau că este făcut din material reciclat.
17
3. Functiile ambalajelor
18
3.2. Funcţia de manipulare, transport şi depozitare.
Funcţia de manipulare - ambalajul facilitează manevrarea produsului prin formă,
volum etc. În timpul manipulării ambalajul trebuie să asigure o securitate maximă pentru
operatori şi o bună stabilitate a încărcăturii. Funcţia de transport - cerinţele faţă de ambalajul
de transport se referă la: necesitatea adaptării ambalajului la normele și specificul mijloacelor
de transport; optimizarea raportului volum/greutate; posibilitatea de adaptare a ambalajului la
unităţile de încărcare utilizate curent în transportul principal şi secundar (palete, vagoane de
cale ferată, camioane etc.).
Funcţia de depozitare - în timpul depozitării, ambalajul preia presiunea rezultată în
urma operaţiei de stivuire a produselor; ca urmare, trebuie luate în considerare următoarele
cerinţe: ambalajul să fie uşor de aranjat în stivă; să fie precizate condiţiile în care poate fi
depozitat şi eventualele precauţii în manipulare; să reziste la variaţii de temperatură şi
umiditate, atunci când depozitarea are loc în spaţii deschise.
19
4. Recuperarea, valorificarea si reciclarea ambalajelor si
deseurilor de ambalaje
In contextul Directivei 94/62/EC, transpusa in legislatia romaneasca prin H.G. nr.
349/2002 privind ambalajele si deseurile de ambalaje, este esential ca toti cei implicati in
producerea, folosirea, importul sau distribuirea de ambalaje si produse ambalate sa
constientizeze ca ambalajele devin deseuri, sa accepte ca sunt responsabili pentru ele si sa
actioneze, dupa caz, pentru recuperare, valorificare si reciclare in conformitate cu principiile
specifice de gestiune ale acestora.
Conform legii, orice agent economic care pune pe piata produse ambalate, este obligat
sa recupereze deseurile de ambalaje rezultate in urma consumului. Legea este valabila pentru
orice tara a Uniunii Europene, nu doar in Romania. Pentru asumarea acestei responsabilitati,
agentii economici se pot organiza in cadrul unor structuri asociative de tip organizatie de
transfer de responsabilitate, sau isi pot recupera deseurile puse pe piata prin resurse
proprii. Daca agentii economici nu-si indeplinesc tintele asumate, acestia sunt obligati
legal sa contribuie la Fondul de Mediu cu 2 lei pe kilogram pentru cantitatile de
ambalaje nereciclate.
Principiile privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje sunt valabile
pentru toate ambalajele introduse pe piata, indiferent de materialul din care au fost realizate si
de modul lor de utilizare in activitatile economice, comerciale, in gospodariile populatiei sau
in orice alte activitati, precum si toate deseurile de ambalaje care nu mai corespund scopului
pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de generare, de recuperare, de reciclare sau
de valorificare.
In acest sens sunt stabilite obligatiile ce revin agentilor economici, consiliilor locale
pentru managementul ambalajelor si deseurilor din ambalaje, in spiritul H.G. nr. 349/2002, cu
aplicarea principiilor enuntate anterior:
conformarea in standardele europene armonizate ori standardele nationale;
limitarea concentratiei de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in
ambalaje;
utilizarea sistemului de marcare si identificare pentru ambalaje in vederea
imbunatatirii activitatilor de recuperare si reciclare a deseurilor de ambalaje;
ambalajele sa corespunda unor utilizari multiple;
etichetarea cu sintagma "ambalaj reutilizabil";
primirea ambalajelor la schimb sau returnarea cumparatorului a valorii acestuia cand
utilizeaza sistemul depozit.
Indeplinirea obiectivelor privind recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaje pana
in anul 2010, constand in:
recuperarea a 50% din greutatea deseurilor de ambalaje;
reciclarea a 25% din greutatea de ambalaj, continute in deseurile de ambalaj
recuperate, cu un procent de 15% din greutatea fiecarui tip de material de ambalaj.
20
Recuperarea si reciclarea deseurilor de ambalaj se realizeaza de catre agentii
economici in doua moduri:
o individual , utilizand resurse proprii;
o prin transferarea acestei responsabilitati pe baza de contract catre un agent economic
legal constituit.
21
Concluzie
In scopul stabilirii duratei de viata a ambalajului, avand in vedere riscurile pe care
lacurile de protectie le ridica pentru securitatea ambalajului, sunt necesare teste extensive,
adecvate diferitelor tipuri de alimente conservate. Dintre metodele de analizamentionate,
numai cele de inalta performanta permit atingerea limitelor de detectie si cuantificare impusa
de cerintele UE, referitoare la metodologia de testare a lacurilor pentru conservele alimentare.
Armonizarea metodologiei de testare igienico-sanitare a ambalajelor (cutii pentru conserve)
va avea la baza, pe cat posibil, asemenea tehnici de analiza, pentru asigurarea conformitatii
cu recomandarile internationale si noile normative nationale referitoare la materialele care vin
in contact cu alimentele.
Folosirea polimerilor proveniţi din resurse regenerabile ca alternativă a celor
convenţionale contribuie, pe de o parte, la economisirea combustibililor neregenerabili iar pe
de altă parte la diminuarea / eliminarea acumulărilor de plastice post consum în mediu.
Amidonul, principalul polizaharid natural, este relativ ieftin şi se foloseşte la fabricarea
amestecurilor biodegradabile prelucrabile în ambalaje ecologice. Tehnologia de realizare a
noilor ambalaje celulare biodegradabile este de tip ecologic şi are în vedere un procedeu
controlat, care se poate transpune în fabricaţie, pe linii de producţie existente, în condiţii
economice.
Astfel un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerinţe:
22
Bibliografie
23