GENUL LIRIC

LIRISMUL / PENTRU ÎNTREBAREA CU LIRISMUL, MĂRCILE EULUI LIRIC

Lirismul reprezintă acea constantă definitorie a genului liric ce presupune o „vibraţie a interiorului”.
Prezenţa eului artistic, instanţa definitorie a comunicării poetice se realizează în acest discurs liric de sistemul
verbal şi pronominal al persoanei I singular(SE DAU VERBELE ŞI PRONUMELE DE PERSOANA I
SINGULAR)

ANALIZA STROFEI
Fragmentul/ strofa, folosind ca mod de expunere descrierea surprinde............... prin care se transmite
sentimentul de....................Poetul foloseşte un registru expresiv variat cu ajutorul imaginilor vizuale, olfactive,
auditive........................
Predomină limbajul artistic, acesta conturând universul poetic...............( explici 3-4 fig. de stil).
Subiectivismul este dublat de prezenţa în text a eului liric prin mărci lexico-gramaticale
specifice......................ex de vb . pron la pers I. Elementele de versificaţie susţin mesajul liric, poetul folosind
rima......., măsura..........., ritmul...........

PENTRU APARTENENŢA POEZIEI LA GENUL LIRIC

Poetul, vorbind în numele lui, exprimând ideile şi sentimentele sale, conferă acestei opere statutul de poezie
lirică, beneficiind de elemente ce definesc în mod special acest tip de creaţie literară. O primă dovadă a
apartenenţei textului la genul liric este reprezentată de prezenţa limbajului expresiv prin figuri de stil şi imagini
artistice ( SE DAU EXEMPLE). Poezia se încadrează genului liric şi prin folosirea elementelor de versificaţie,
rima…., ritmul….., măsura…precum şi prin folosirea descrierii, ca principală modalitate de expunere.

FIGURĂ DE STIL
În acest decupaj, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este …..(se
numeste figura, atenţie! se alege de preferinţă o comparatie, metafora, personificare sau un epitet) , figură ce
presupune…(se dă o succintă definiţie a ei), ea sugerează…..

FIGURI DE STIL

EPITETUL constă în exprimarea unei însuşiri deosebite ale obiectelor prezentate , fiinţe, lucruri, fenomene,stări,
acţiuni,însuşiri, punându-le într-o lumină nouă, după intenţia şi sensibilitatea autorului. Exemple: ,,Ce-ţi doresc eu
ţie,dulce Românie,…'',,…Să plutim cuprinşi de farmec /Sub lumina blândei lune…'',,…Şi clopote de alarmă
răsună răguşit …'',,…De treci codri de aramă, de departe vezi albind…'' M. Eminescu

COMPARAŢIA constă în alăturarea a doi termeni, pe baza unei însuşiri comune. Exemple: În zadar striga
împăratul ca şi leul în turbare…'',,…Şi lovind în faţă, în spate, ca şi crivăţul şi gerul…'' M. Eminescu

PERSONIFICAREA constă în atribuirea unor însuşiri şi manifestări omeneşti fiinţelor necuvântătoare,obiectelor,

fenomene. Exemple :,,…Pare că şi trunchii veşnici poartă suflete sub coajăCe suspină printre ramuri cu a
glasului lor vrajă…'' M. Eminescu

METAFORA constă în înlocuirea unui termen cu sens propriu printr-un termen cu sens figurat, pe baza unei
comparaţii subintelese, realizându-se un transfer de sens. Exemple :,,…Mii de fluturi mici,albaştri, mii de roiuri de
albineCurg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline…''' M. Eminescu,,…Să dea piept cu uraganul ridicat de
semilună…'' M. Eminescu
ENUMERATIA - este figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu
acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei
   Exemplu: “Eram asa de obosit/ De primaveri,/ de trandafiri,/ de tinerete/ si de ras/…/ Eram asa de obosit/ si
sufeream./ Eu cred ca sufeream de prea mult suflet” (L. Blaga - Leaganul)

INTEROGATIA RETORICA - este figura de stil ce consta in adresarea unei intrebari la care nu se asteapta
raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a scriitorului
   Exemplu: “Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa? N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa”
(Scrisoarea I - M. Eminescu)

INVERSIUNEA este figura de stil care constă în modificarea, în primul rând, a topicii propoziţiei şi, în al doilea
rând, mai rar, a frazei cu scopul de a scoate în evidenţă un cuvânt sau o propoziţie.
,, Melancolic cornul sună “ ( Mihai Eminescu – Peste vârfuri )