„O scrisoare

pierdută”,
de Ion Luca
Caragiale
 ,, Caragiale este cel mai
mare storic dintre 1870-1900. Un
istoric complet, care arată, critică
şi explică. Sintetizând în câteva
personaje şi în câteva
evenimenze caracteristice
categoriile sociale, stările
sufleteşti şi întâmpările produse
de introducerea civilizaţiei
apusene la noi, el a istorisit, a
criticat şi a explicat întreaga
viaţă a epocii de care s-a
ocupat.”
G. Ibrăileanu
 Comicul este categoria
estetică ce presupune situaţii
care provoacă râsul şi constă în
contrastul ce ia naştere între
frumos şi urât, între esenţă şi
aparenţă, între scop şi mijloace,
între vechi şi nou, între intenţie
şi realizare, valoare şi
nonvaloare, etc. şi se manifestă
sub diverse forme : comic de
caracter, de situaţie, de
moravuri, de nume, de limbaj,
ori de intenţii.
 C o m i c u l de c a r a c t e r
subliniază defectele și viciile omenești:
lașitatea, prostia; vizează tipuri umane.
Are drept sursă atât comportamentul
personajelor, atitudinea lor cât şi ipostazele
în care acestea sunt înfăţişate.
Caragiale creează adevărate tipuri
umane, asemenea comediei clasice :
încornoratul (Trahanache), demagogul
parvenit (Caţavencu), prostul - fudul
(Farfuridi), servilul incult (Pristanda),
politicianul ramolit (Dandanache) etc.
HARTA PERSONAJELOR
 Comicul de situaţie
rezultă din întâmplările
care se petrec, încurcături, confuzii
Pierderea şi găsirea scrisorii,
împăcarea forţelor politice în finalul
comediei precum şi existenţa
triunghiului conjugal
Tipătescu - Zaharia Trahanache -
Zoe, dau naştere unor situaţii comice.
 Drumul scrisorii

Cetățeanul
turmentat Cațavencu
Ce rol are
scrisoarea?

Zoe Cetățeanul
turmentat
 Zoe Trahanache

Triunghiul
conjugal
Zaharia Trahanache Ștefan Tipătescu

Personajele
Iordache Brânzovenescu
Agamiță Dandanache

Triunghiul Triunghiul
politic Inocențelor
Nae Cațavencu Tache Farfuridi Cetățeanul turmentat Ghiță Pristanda
 Comicul de limbaj - 1
Constă în :
1.Utilizarea ticurilr verbale : „ai puţintică
răbdare”, „curat constituţional”, etc.
2. Pronunţia greşită a unor neologisme:
„bampir”, „plebicist”, „renumeraţie”, etc.
3. Înţelegerea greşită a unor cuvinte: „capitalist –
locuitor al capitalei;
4. Prezenţa în exprimarea personajelor a
nonsensurilor: „industria română e admirabilă, e
sublimă, putem spune, dar lipseşte cu desăvârşire”
 C o m i c u l de l i m b a j
-2
5. Contradicţia în termeni: „la 12 trecute
fix, am n-am treabă”..
6. Prezenţa truismelor ( ) „unde nu e
moral, e corupţie şi-o societate fară prinţipuri,
care va să zică că nu le are”; „un popor care nu
merge înainte stă pe loc, ba chiar dă înapoi”
7. Utilizarea cacofoniilor: “va să zică că nu
le are”
 „Vreau ceea ce mi se
cuvine în orașul ăsta
de gogomani unde sunt „Trebuie s-o
cel dintâi….” iscălesti: o dăm
anonimă!”

„Familia mea
de la patuzopt
„Aveţi
în camera…”
puţintică
răbdare!”
 C o m i c u l de i n t e n ţ i i
Reiese din atitudinea scriitorului faţă de
evenimente şi oameni, atitudine care
poate fi :
-ironică
-umoristică
-sarcastică
-grotescă
Caragiale îşi priveşte personajele cu
îngăduinţă, dar, cu toate acestea,
critică trăsăturile care le fac ridicole.
C o m i c u l de m o r a v u r i
rezultă din abaterile unor personaje de
la regulile general – valabile.
Este creat de modul în care dramaturgul
înfăţişează moralitatea vieţii de familie şi
a celei politice de la sfârşitul secolului al
XIX –lea („O scrisoare pierdută” este o
comedie de moravuri) precum şi de
multitudinea şi varietatea formelor pe
care corupţia le îmbrăca în societatea
vremii.
COMICUL DE MORAVURI
-satirizarea unor moravuri degradate-
Moravurile
Moravurilesunt
suntdedeneînvins;
neînvins;ele
ele
vor
vorfifiduse
dusemai
maideparte
departede
dealte
alte
personaje
personajefictive
fictivesau
saureale.
reale.
 Comicul de nume
 Zaharia Trahanache:→zahariseală
→trahana: cocă moale
 Ștefan TipĂtescu: →june prim
→tip
 Ghiță Pristanda: →pristanda: joc popular ce se
dansează după reguli prestabilite
 Nae Cațavencu: → caţă: mahalagioaica
→ caţaveică: haină cu două fețe
 Farfuridi: →farfurie
 Brânzovenescu: →brânză
 Agamemnon Dandanache:→dandana:încurcătură
→Agamemnon: viteaz războinic
 Numele Tipătescu,
Brânzovenescu, Popescu şi alte
nume de familie formate cu
acelaşi sufix, pe care le-aţi întâlnit
fie la Caragiale, fie la alţi scriitori,
fie în realitatea cotidiană, la ce
concluzie vă conduc?
Există, în comedie, şi un personaj
care nu are nume propriu:
Cetăţeanul turmentat.
Etimologia numelui Zoe trimite la
înţelesul de viaţă.
Caragiale mărturisea că l-a creat pe
Dandanache ca o sinteză: ,, E mai
prost decât Farfuridi şi mai canalie
decât Caţavencu”. Şi într-adevăr,
Agamemnon Dandanache este cea
mai mare caricaturală figură din
întreaga dramaturgie românească.
,, Nu pot să văd figura, până ce
nu-i ştiu numele!” (I.L.Caragiale)
 PROCEDEE DE CREARE A COMICULUI
ONOMASTIC ÎN ,,O SCRISOARE PIERDUTĂ”
 Sugestia sonoră (Trahanache, Dandanache,
Caţavencu)
 Degradarea prin nume (Brânzovenescu, Farfuridi)
 Derivarea de nume de la noţiuni comune (Pristanda)
 Derivarea prin sufixe (Dandanache, Farfuridi,
Agamiţă)
 Contrastul comic între prenume (diminutiv) şi nume
(Agamiţă, Gagamiţă, Agamamnon Dandanache)
 Apelative cu trimitere ironică (onorabil, stimabil,
venerabil)
 CARAGIALE ŞI ONOMASTICUL COMIC
 Conferă comicului de nume cele mai înalte valenţe
artistice;
 Preocuparea deosebită pentru valoarea artistică a
numelui o demonstrează şi alcătuirea Repertoriului de
nume proprii, unic în literatura română;
 Spre deosebire de predecesorii săi (Ion Budai-Deleanu,
Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Nicolae
Filimon), care etichetau, prin nume, o trăsătură a
personajului, Caragiale procedează mai subtil, mai
rafinat, mai artistic, sugerând;
 Lui Caragiale îi datorăm cel mai complex sistem de
creare a comicului de nume din literatura română şi,
poate, chiar din cea universală.
 ,, Caragiale este cel mai mare
creator de viaţă din întreaga
noastră literatură..., singurul care
a făcut concurenţă stării civile.”

G. Ibrăileanu