Pronunțarea greșită a renumerație, famelie, bampir,enteres, scrofulosi

unor cuvinte, greșeli de endepandent, soțietate, prințipuri

vocabular, etimologie “capitalişti” pentru locuitorii capitalei;
greșită catrindală;
dumneei
Cioclopedică; andrisant
ţe deranz
pe drum cu birza ţinţi postii…
Stii, m-a zdrunţinat!

Contradicție în termeni , După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani

nonsens vezi tânăr, tânăr, dar copt
Noua ni e frica de tradare!...tradare să fie,
dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm
si noi!
trebuie s-o iscăleşti: o dăm anonimă!
12 trecute fix
să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica
... e sublimă, dar lipseşte cu
desăvârşire
Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimica
Curat murdar

Tautologie (folosirea Ne-am rătăcit împreună.

apropiată a unor cuvinte
identice sau apropiate ca
sens)
Pleonasm (repetarea
unei idei prin cuvinte cu
același radical)
Ticuri verbale
Truismele (adevăruri
evidente)
intrigi proaste
Pristanda: curat murdar, curat mișel
Trahanache: ai puțintică răbdare
Dandanache: neicușorule,puicusorule
Ai puţintică răbdare
Eu cu cine votez?
un popor care nu merge înainte, stă pe loc
unde nu e moral acolo e corupție.
..vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt
cel dintâi... între fruntaşii politici
 „O scrisoare pierdută,”

de I.L.Caragiale

Particularitățile comediei

STRUCTURĂ

Contextul apariției 1884 – comedia este a treia piesă dintre cele patru scrise de autor și o
capodoperă a genului dramatic.

Comedie de moravuri, actuală și astăzi, deoarece mentalitatea

unei categorii sociale nu diferă prea mult în context românesc de
la o epocă la alta. Ambițiile, dorința de avere, privilegii sau
ascensiune socială nu țin doar de mentalitatea unei epoci.
George Călinescu susține acest lucru: „Precum există categorii
individuale, există și tipuri sociologice. Situațiile sunt eterne și se
rezolvă în limbaj.” În plus, “comedia de moravuri se împletește
cu aceea de caracter” (Pompiliu Constantinescu).
1. Evidențierea a două Definiția comediei și a) Trăsăturile genului
trăsături ale trăsăturile acesteia; dramatic ( vezi fișa);
curentului literar, a) Încadrarea operei în genul a) Exemplificarea a două
prezente în textul dramatic; elemente pentru încadrarea în
dat b) Încadrarea operei în realismul realism:
clasic: satirizarea unor aspecte
sociale, spiritul de observație Sursele comicului:
acut, veridicitatea, - Comicul de situație, comicul
individualizarea caracterelor de moravuri + explicarea
prin limbaj, sursele comicului titlului;
și echilibrul compoziționl.
- Comicul de intenție.

2. Prezentarea a două a) Tema;

scene relevante b) Timp, spațiu;
pentru temă c) Structură;
d) Intriga: o întâmplare banală, indicată de titlu- agitație
nejustificată- împăcare generală și neașteptată.
e) Prezentarea subiectului (acțiunea);

Două scene relevante ( Ștefan Tipătescu/Zaharia Trahanache -

caracterizare):

Actul I, scena IV (discuția dintre cei doi despre scrisoarea citită la

Cațavencu);
Actul al II-lea, scena V (discuția dintre Ștefan Tipătescu și Zoe)/
Actul al III-lea, scena IV (Trahanche, Ștefan Tipătescu și Zoe -
polița falsificată de către Nae Cațavencu).
3. Componente de a) Conflictul dramatic
structură și de principal: lupta pentru putere politică a două forțe opuse
limbaj ale textului ( partidul de la putere și cel aflat în opoziție);
dramatic secundar: grupul Farfuridi- Brânzovenescu, care se teme
de trădarea prefectului.
b) Personajele: aparțin tipologiei comice clasice, pentru că au o
dominantă de caracter, dar se apropie de realism, fiind
individualizate prin limbaj și prin elemente de statut social și
psihologic;
comicul de caracter (tipologia personajelor);
comicul de nume;
comicul de limbaj;
c) Notațiile autorului caracterizează personajele indirect, prin
gesturi și mimică (exemplificăm lista cu Persoanele de la
începutul piesei).
Concluzia “O scrisoare pierdută”, de I.L.Caragiale provoacă râsul, dar în
același timp atrage atenția cititorilor/spectatorilor, în mod critic, asupra
“comediei umane”.

Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de

personaje care acționează după principiul “Scopul scuză mijloacele”,
urmărind menținerea sau dobândirea unor funcții politice/ a unui statut
social nemeritat.