O scrisoare pierdută”

”
de I.L. Caragiale
4 martie 2021

I. Introducere

A. Inspirată din farsa electorală din anul 1883 s, i reprezentată pe scenă un an mai tı̂rziu

II. Apartenent, a la gen s, i specie

A. Genul dramatic
1. Organizată ı̂n scene s, i acte
2. Are destinat, ia unei reprezentări scenice
3. Cont, ine notat, ii ale autorului, numite didascalii
4. Act, iunea transpusă prin dialog gravitează ı̂n jurul unui conflict
B. Comedie
1. Ilustrează discrepant, a ı̂ntre esent, ă s, i aparent, ă
2. Personajele imită indivizi din societate cu deprinderile lor care, ı̂ntr-un final, suscită
rı̂sul
3. Deznodămı̂ntul este unul fericit cu sens moralizator implicit
C. Comedie de moravuri
1. Oglindes, te o realitate aspră
2. Personajele sı̂nt tipologice (Cat, avenci, Dandanachi, Trandanachi, Coane Zoicit, i) s, i
exprimă contemporaneitatea

III. Structura

A. Patru acte subdivizate ı̂n scene

B. Conflictul este conturat ı̂n jurul a două fort, e politice aflate ı̂n opozit, ie

IV. Titlul

A. Sintetizează intriga, potent, ı̂nd contrastul comic dintre esent, ă s, i aparent, ă

1. În pretinsa lupta a ascensiunii politice, scrisoarea se preface ı̂ntr-un obiect al s, antajului
trecı̂nd personajele printr-un amalgam de sentimente intense
2. Reperele temporale s, i spat, iale sı̂nt trasate vag (”ı̂n capitala unui judet, de munte, ı̂n
zilele noastre”)

V. Conflictul

1
 A. Conflictul dramatic este construit prin tehnica acumulării treptate (a bulgărelui de zăpadă)
1. Conflictul principal
a. Plasarea ı̂n opozit, ie a două fort, e politice (Cat, avencu pe de o parte, iar de cealaltă
parte Tipătescu – sust, inut de Zoe s, i Zaharia Trahanache – care va lupta pentru
ascensiunea politică)
2. Conflictul secundar
a. Starea nelinis, tită a personajelor (Farfuridi, Branzovenescu) care presupun că pre-
fectul trădează

VI. Construct, ia subiectului

A. Spat, iul s, i timpul (lumea unui judet, de munte al veacului al XIX-lea)

B. Act, iunea este constituită dintr-o serie de ı̂ntı̂mplări care ı̂n succesiunea temporală nu
schimbă nimic esent, ial s, i se derulează concentric ı̂n jurul unui fapt
1. Zoe pierde o scrisoare de amor care i-ar putea periclita onoarea
2. Pierdută s, i regăsită scrisoarea cuplului adulterin (Zoe s, i Tipatescu) este găsită de
cetăt, eanul turmentat
3. Scrisoarea va fi subtilizată de către Cat, avencu
4. Din acest moment, scrisoarea se preface ı̂ntr-un obiect al s, antajului (este pierdută de
persoane influente s, i găsită de indivizi dornici de parvenire)
5. Zoe trece printr-un amalgam de sentimente s, i recurge la tot arsenalul feminin pentru
a-s, i salva onoarea pe care o dorea intactă
6. Cı̂nd totul părea rezolvat, intră ı̂n scenă Agamit, ă Dandanache care va produce o
adevărată răsturnare de situat, ie

VII. Tensiunea dramatică

A. Se amplifică gradat concomitent cu repetările intrate ale cetăt, eanului turmentat

B. Se intensifică personajele fiind angrenate ı̂ntr-o luptă ı̂n timpul s, edint, ei de numire oficială
a candidatului
C. Cat, avencu este deposedat de scrisoare
D. Este regăsită de cetăt, eanul turmentat care o va ı̂napoia Zoei Trahanache
E. Caragiale creează psihologia personajelor care ı̂n funct, ie de interesele proprii se repozit, ionează
fat, ă de cursul evenimentelor
1. Zoe caută să-l convingă pe Tipătescu să-l sust, ină pe Cat, avencu
2. Farfuridi s, i Branzovenescu rămı̂n sceptici fat, ă de partid
3. Trahanache se dovedes, te consecvent intereselor partidului s, i ı̂ncearcă să-l s, antajeze
pe Cat, avencu
4. Singurul erou construit integru, la nivel formal (el comite totus, i, nepolitet, ea de a citi
scrisoarea), este cetăt, eanul turmentat
F. Prin dialogul ca mod de expunere Caragiale surprinde pornirile interioare, judecata s, i
stabiles, te legăturile dintre personaje

2
 1. Elementele paraverbale (intonat, ia, accent, ritm, pauză) s, i nonverbale (gesturi, mi-
mică)
a. Se substituie uneori replicilor sau le ı̂nsot, esc sub forma indicat, iilor scenice

VIII. Tipologia personajelor caragialiene (demagogia s, i parvenitismul)

A. Nae Cat, avencu s, i Tache Farfuridi, două personalităt, i colerice s, i machiavelice

1. Cat, avencu pozează ı̂ntr-un cetăt, ean demn care are datoria să ı̂ns, tiint, eze societatea
despre legătura amoroasă a prefectului, dar de fapt el este un s, antajist care utilizează
scrisoarea ca armă politică pentru dobı̂ndirea postului de deputat
2. Farfuridi pozează ı̂n imaginea unui individ influent al partidului, ı̂nsă la o privire mai
profundă personajul trădează imbecilitatea s, i ramolismentul politic
3. Discursul personajelor din Actul 3 este savuros (s, i surprinde comicul de limbaj) prin:
a. Articularea eronată a termenilor, ticuri verbale, nonsensuri s, i truisme
i. Discursul lui Cat, avencu este construit cu duplicitate s, i creionează un personaj
patriotard, semidoct, plin de el ı̂nsus, i
ii. Absent, a elementară a culturii este demonstrată prin:
1.) inept, iile pe care le reproduce Industria română e admirabilă, e sublimă pu-
”
tem zice, dar lipses, te cu desăvı̂rs, ire”
2.) prin confuziile semantice, Cat, avencu numindu-i capitalis, ti” pe locuitorii ca-
”
pitalei, dar s, i prin substitut, ia eronată al lui Niccolo Machiavelli cu a nemu-
ritorului Gambeta
iii. Farfuridi ı̂s, i manifestă incultura prin cuvı̂ntările elucubrante s, i prolixe: din
”
două, una: ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori să
se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colo”

IX. Tipurile de comic

A. Comicul onomastic – numele sı̂nt definitorii personalităt, ii personajelor

1. Cat, avencu: apucături vulgare, caracter duplicitar
2. Farfuridi: declinul conduitei morale
3. Zaharia Trahanache: tipul ı̂ncornoratului
4. Zoe Trahanache: tipul cochetei s, i al adulterinei
5. S, tefan Tipatescu: tipul donjuanului s, i al primului amorez
a. El se ı̂nscrie ı̂n literatură ca simbol al triunghiului conjugal
b. Numele trimite la cuvı̂ntul tip” al cărui sens este june–prim
”
6. Zaharia Trahanache dezvăluie moliciunea s, i capacitatea acestuia de a se modela us, or
7. Pristanda denotă obedient, a subalternului fat, ă de s, ef
B. Comicul de situat, ie
1. Din sfera triunghiului conjugal sust, ine tensiunea dramatică a piesei
2. Accentuează structura imorală a personajului Zoe s, i atitudinea lui Tipătescu (cons, tient
de sentimentele născute din adulter, s, tie să profite cu fler pentru a-s, i asigura ascen-
siunea politică)

3
 C. Comicul de caracter (contrastul izbitor dintre esent, ă s, i aparent, ă)
1. Zoe se camuflează sub imaginea unei doamne eminente s, i a unei sot, ii credincioase,
dar ı̂n profunzime este o adulteră
2. Tipătescu care det, ine o autoritate necontestabilă s, i demonstrează a fi un individ care
act, ionează ı̂n mod nes, ovăielnic este ı̂n esent, ă total subjugat lui Trahanache s, i iubirii
Zoei
3. Trahanache aparent este o persoană ingenuă, dar ı̂n profunzime are calităt, ile unui
politician abil s, i ascunde o viclenie rudimentară
D. Comedia lui Caragiale s, i arta ı̂n genere uneori are menirea de a corija tarele s, i moravu-
rile politice dezvăluind adevărata fat, ă a societăt, ii s, i să arate discrepant, a ı̂ntre esent, ă s, i
aparent, ă ce se constituie ı̂n definitiv ı̂ntr-o adevărată tragedie a naturii umane. De aceea,
criticul literar Titu Maiorescu ı̂n studiul intitulat Comediile d-lui Caragiale”, ı̂nt, elegı̂nd
”
toate aceste resorturi ale firii omenes, ti va concluzionă la final că ı̂ndărătul fiecărei comedii
”
se ascunde o tragedie”

X. Concluzie