FIȘĂ DE LUCRU : GENUL EPIC
Citeşte cu atenţie următoarele fragmente de mai jos:
Tatăl meu a fost un om aparte. A venit
vârsta ca părinții mei să mă dea la grădiniță. Și
la grădiniță nu mi-a plăcut...
Tata a primit un ied de la un țăran, că
acolo era un schimb natural. Făcea bine domnul
doctor, primea în schimb:o găină, țuică, niște
ouă. Dar, la un moment dat, a primit un ied. Eu
m-am împrietenit fundamental cu iedul, pe care
l-am botezat Berciul. Atât de tare m-am
împrietenit, că mă culcam cu el în pat, punea
lăbuța pe mine, mă pupa pe bot, așa de o
candoare...
Am fost o zi la grădiniță și a doua zi tata
m-a găsit la o margine de gard, stând cu ieduțul
lângă mine, culcat pe un petec de iarbă și cu
fundița mea roșie, de la grădiniță, pusă la gâtul
lui Berciu. Tata m-a privit senin și m-a întrebat:
- Ce faci aici?
- Ce să fac, nu mă mai duc la grădiniță.
- De ce?
- Nu-mi place.
- Dar cu cine-ți place?
- Cu iedul.
- Păi, rămâi cu iedul.
S-a certat tata cu mama și m-au lăsat un
an cu iedul. Am avut un tata extraordinar, cam
cum era românul de altădată. I-a zis mamei și
bunică-mii, care au sărit ca niște cloști la el-
mama era cloșca totală-:
- Așa ceva nu se poate, nu e posibil,
strigau ele în cor.
- Măi, femeilor, le-a răspuns el cu glas
blând, lăsați copilul în pace! Nu se va mai
întâlni cu copilăria niciodată! Lăsați-l în pace!
(Dan Puric, Despre omul frumos)
Hai mai bine despre copilărie să povestim,
căci ea este singura veselă și nevinovată...
Ce-i pasă copilului, când mama și tata se
gândesc la neajunsurile vieții... Copilul gândește
că se află călare pe un cal, pe care aleargă cu
voie bună...
Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa
cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta
și pământul, măcar să zică cine ce-a zice.
Când mama nu mai putea de obosită... noi,
băieții, tocmai atunci ridicam casa în slavă.
Când venea tata noaptea de la pădure din
Dumesnicu, înghețat de frig și plin de
promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe
întuneric. Și el, cât de ostenit era, ne prindea
câte pe unul ca la baba-oarba, ne rădica în
grindă, zicând: „’ Tâta mare”și ne săruta mereu
pe fiecare...
- Încă te uiți la ei, bărbate-zicea mama-
așa-i ?
- Ia lasă-i și tu, măi nevastă, lasă-i, că
se bucură de venirea mea, zicea tata dându-ne
huța. Și-apoi nu știi că este o vorbă: „Dacă-i
copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, dacă-i
popă, să cetească...”
- Ție, omule -zise mama- așa ți-i a zice,
că nu șezi cu dânșii în casă toată ziulica, să-ți
scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i
mănânce, Doamne, iartă-mă. De-ar mai veni
vara să se mai joace și pe afară, că m-am săturat
de ei ca de mere pădurețe. Cîte drăcii le vin în
cap, toate le fac.
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
 I. Înţelegerea textului

1. Identifică în primul text tipul de narațiune, precizând la ce persoană se relatează textul.

2. Identifică în ambele texte personajele care participă la acțiune.
3. Identifică, în textul al doilea, tipul de narator.
4. Menționează modurile de expunere identificate în al doilea text.

II. Scriere despre textul literar

Într-o compunere de cel puțin 15-20 de rânduri prezintă comparativ, încercând să

stabilești două asemănări între cele două texte – suport, imaginea tatălui, făcând referire la
portretul moral al acestuia așa cum este el ilustrat în cele două texte.