Paralelă

„Moromeţii”
de Marin Preda

vol. I / vol. II
Moromeţii ( I ) Moromeţii
( II)
1. Apariţie: 1955 1. Apariţie: 1967
( apare dupǎ 12 ani de la primul volum )
( roman postbelic ) (roman postbelic)
DIFERIT CA STIL, TEHNICĂ NARATIVĂ ȘI STRUCTURĂ

2. Tema: DESTRĂMAREA 2. Tema: DESTRĂMAREA

SATULUI TRADIȚIONAL
UNEI FAMILII „Cartea însingurǎrii bǎtrânului şef al clanului
şi cartea morţii sale” ( C. Ungureanu )
Primul şi cel mai important roman al lui M. Preda
„Este parodia lumii din primul volum”.(C. Ungureanu)

3. Timpul desfăşurării 3. Timpul desfăşurării

acţiunii : acţiunii : din 1938 pânǎ în 1962 ( 24 de
1937, de la începutul pânǎ la sfârşitul verii ( Moromeţii ani ) Secerişul din vara anului 1951 este cel mai
tocmai terminaseră de săpat + după secerişul, detaliat episod descris în roman; acum Niculae
3. Locul desfăşurării 3. Locul desfăşurării
acţiunii : acţiunii :
Siliştea-Gumeşti = satul unde s-a Siliştea-Gumeşti ;
născut Marin Preda şi unde are loc Pǎlǎmida= şcoala de partid a lui Niculae ;
acţiunea din roman ( judeţul
Teleorman ). Bucureşti= vizita lui Ilie la cei 3 fii

( Paraschiv, Achim, Nilǎ ).

4. Personaje:
Ilie Moromete este pers. principal.
 D. Micu: „Inteligenţa, ironia şi
umorul, ştiinţa de a povesti fac din
Ilie Moromete un ţăran-filosof”;
 „ţăranul absolut”;
Marin Preda: “Moromete, care a
existat în realitate, a fost tatăl meu.”
George Cǎlinescu: “Tǎranul şi Kant îşi
pun aceleaşi probleme, cu
deosebirea cǎ cel din urmǎ le
rezolvǎ cu altǎ tehnicǎ “.
4. Personaje:
Niculae devine personajul principal.
Ilie Moromete intră într-o zonă de umbră.
O mare parte a pesonajelor din primul
volum se păstrează, dar apar şi foarte multe
personaje noi: oameni noi, fǎrǎ cǎpǎtâi,
cunoscuţi dupǎ porecle: Plotoagǎ, Zdroncan,
Isosicǎ, Bilǎ.
Primarii se schimbǎ la maxim 2 luni. În
şedinţa organizaţiei de partid sǎteşti devine
preşedinte al Sfatului Popular ţăranul sărac
 Ce fel de roman este ?
 roman obiectiv:
= narator omniscient;
= naraţiune la pers. a III-a;
= evenimente relatate cronologic;
= Spaţiul:
a) Spaţiul exterior= real = satul Siliştea –Gumeşti+
b) Spaţiul interior =imaginar= al trăirilor interioare+ M.P. foloseşte
stilul indirect liber.
 roman realist;
 roman de familie;
 roman frescă socială= imaginea de ansamblu a unui sat din
Câmpia Dunării , cu 3 ani îniantea izbucnirii
celui de-al doilea război mondial;
 roman - monografie a satului din Câmpia Dunării ;
( Monografie = studiu ştiinţific amplu despre un anumit subiect, tratat
detaliat şi multilateral )
 STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE
Structurat în 3 părţi mari
( 75 capitole ), dominate de
trei elemente simbolice:
I. 29 cap.
MASA ( cap. IV )
= sâmbătă seara
( întoarcerea Moromeţilor
de la câmp )
→ duminică seara
( fuga Polinei cu Birică );
II. 18 cap. PRISPA
-adunarea eroilor pe
prispă , după ploaie,
înainte de plecarea
lui Achim cu oile
la Bucureşti
=2 săptămâni
III. 28 cap. SECERIȘUL
→ sfârşitul verii
Structurat în cinci părţi
( 91capitole )
Scene reprezentative
1. Vizita lui Ilie la Bucureşti, la feciori (partea I): Moromete pleacă la
Bucureşti şi le propune celor 3 fii să se întoarcă acasă. Ei refuză.
2. Secerişul ( partea III, cap I ): Niculae va participa la campania de
seceriş din Siliştea Gumeşti şi , datorită revoltei ţăranilor care nu pot
să predea grâul fără neghină şi a înecării lui Gheorghe , se va retrage
pentru o vreme.
3. Monologul lui Ilie Moromete lângă şira de paie (partea IV,
cap.III): Ultima scenă în care apare Moromete este cea când este udat de o
ploaie repede de vară şi, săpând un şanţ în jurul şirei de paie din grădină,
monologhează.
4. Moartea lui Ilie ( partea V, cap. XI ): Ilinca: „împuţinat la trup, avea
slăbiciunea de a rătăci în neştire, cu ciomagul în mână”. Moromete murise, se
stinsese încet făra a suferi de vreo boală. În ultimele clipe de viata, Moromete
avea slăbiciunea de a umbla prin sat. Ultima oară fusese adus acasă cu roaba.
5. Visul lui Niculae ( partea V, cap. XIII ): Niculae îl va vedea ultima
dată în vis pe Ilie Moromete depărtându-se şi-şi va da seama de dragostea
profundă, reciprocă dintre ei, ascunsă mult timp prin ironie.
 VOLUMUL I
SCENE CHEIE

SCENA CINEI ( P. I, Cap. 4 )

 prin masa prea mică, rotundă şi joasă şi scăunelele cât palma →
pământul ( dacă li s-ar fi împǎrţit tuturor copiilor ) ar fi fost
neîndestulător;
 M. Preda îşi adună personajele la masă→ îi caracterizează
( Rebreanu le aduna la horă, Călinescu la masă la Giurgiuveanu ):
fragment prezentat scenic;
 aşezarea fiecăruia anunţă conflictul viitor;
 masa e joasă, rotundă, cu scăunelele cât palma.
 Tatăl stă pe locul cel mai înalt, pe pragul celei de a doua odăi,
dominându-i pe toţi;
 băieţii cei mari stau în pragul uşii, anticipând parcă fuga lor din final;
 Catrina stă spre sobă, avându-i lângă ea pe Tita, Ilinca şi Niculae.
 Niculae nu are nici măcar scaun, stând pe jos.
 VOLUMUL I
SCENA TĂIERII
SALCÂMULUI duminică în zori ( P.I ,
cap. XII ):

 Momentul tăierii salcâmului poate fi socotit „începutul sfârşitului “.

 Salcâmul, cu coroana lui stufoasă , străjuia partea aceea a satului, simbol al
stabilităţii şi trăiniciei: „Acum totul se făcuse mic, grădina, caii, Moromete însuşi
arătau bicisnici”.
 Scena cinei simbolizează solidaritatea familiei. Tăierea salcâmului sugerează
începutul declinului familiei Moromete.
 Preda stabileşte o relaţie directă între bocetul femeilor şi momentul tăierii salcâmului,
moment care dobândeşte conotaţii funebre.
 Rotirea ciorilor accentuează sugestiile rău prevestitoare. Ilie îl taie înainte de
răsăritul soarelui.
 Dramatismul întâmplării este atenuat de umor. La întrebarea de ce să taie salcâmul ,
Ilie răspunde: “ Într-adins (…), ca să se mire proştii”.
 Tăierea şi vinderea salcâmului este primul semn al declinului familiei Moromete.
 VOLUMUL I
DUMINICA: ÎNTÂLNIRILE DIN
POIANA FIERĂRIEI LUI IOCAN

Secvenţă din filmul Moromeţii ( 1988 ),

( P. I, cap. 18,19, 20în) regia lui Stere Gulea

= miniparlament sătesc:
 Moromete se rade înainte.
 Inima adevărată a satului este Poiana lui Iocan, unde se adună cei mai deştepţi
oameni din sat – în zile de sărbătoare sau duminica : Moromete, Cocoşilă şi
Dumitru al lui Nae.
 Ei citesc ziarul şi comentează politică ironic şi cu umor.
 Moromete este respectat şi consultat de toată lumea.
 El explică, clarifică, concluzionează: „ chestiuni se desprind de fapt din această
situaţie!”.
 M→ Cocoşilă : “Ocupaţiunea ta mintală e la alte prostii”.
 Ziare: Moromete - “Mişcarea”, Iocan - “Curentul”, Cocoşilă - “Dimineaţa”.
 VOLUMUL I
SCENA “FONCIIREI”
(impozit agricol )
( P. I , cap. 23 )
 Jupuitu vine să-i ceară „fonciirea”.
 Episodul se desfăşoară scenic ( seamăna cu o piesă de teatru ):
comedia amânării plăţii: „N-AM”.
 Moromete= disimulant (prefăcut): = comportament tipic ţărănesc.
 Moromete este mai deştept decât alţii şi se preface mai bine .
Caută să-l pună pe celălalt să-şi spună părerea, aşteaptă, tatonează.
 Moromete= actor;
 Plăcerea regiei: Moromete înscenează o anumită situaţie încât
perceptorul să accepte să primească ceea ce el îi dă – din 6000 de lei
îi dă numai 1000. Se preface că are treabă în gospodărie şi că este
supărat. Agentul nu se lasă înşelat, deoarece Moromete pare că a
mai jucat scena. Fetele nu-i lasă să le ia lucruri din casă. Paraschiv
intervine: „Nu sunt caii tatei, sunt ai mei”.;
 VOLUMUL I
SCENA SECERIȘULUI
Cap. 1, partea a III-a
 Secerişul reprezintă pentru Marin Preda încununarea existenţei rurale.
Plecarea la seceriş este o scenă tipică şi generală, nefiind a unui
singur om. Plecarea este a omului care face pregătirile de cu noapte,
repetând cuvinte şi gesturi străvechi, desfăşurate după un ritual
milenar:
„Omul se scoală, trezeşte copii, înhamă caii şi umblă de colo până
colo prin curte. Nu este nimic de făcut, plecarea în prima zi de secere
pare să fie un lucru obişnuit, totuşi căruţa şi caii înhămaţi aşteaptă în
bătătură de mult timp; omul şi copiii sunt gata; secerile şi bota cu apă
sunt puse în căruţă; mâncarea gătită de cu seară asemeni; nu se ştie însă
pentru ce căruţa stă timp atât de îndelungat în mijlocul bătăturii. Omul
se învârteşte pe loc, se uită prin grădină, străbate curtea, intră în casă şi
strigă la femeie fără rost, întrebând-o dacă a pus mâncarea în căruţă;
muierea se supără şi-i răspunde că a pus-o de mult, dar bărbatul nu
ascultă, nu aude, iese afară cu un aer grav, foarte grăbit şi forate
îngrijorat.”
 STILUL
 scriitor anticalofil ( lipsa podoabelor ) ( +Liviu Rebreanu şi Camil
Petrescu ),
 scriitor realist şi un mare povestitor, de aceea textul e dominat de verbe.
 viziunea scenică= folosirea dialogului→ ORALITATEA , simţul comic (
ironie subtilă ) şi tragic, adânca observare psihologică;
 limbaj popular, adeseori frust, care imită aproape toate clişeele oralităţii.
 stilul direct se îmbină armonios cu stilul indirect şi cu stilul indirect liber.→
un mare prozator, realist-psihologic şi social, cu totul original. Un scriitor
modern;
 scriitor OBIECTIV =are o atitudine detaşată faţă de personaje şi
situaţii:
 nu intervine în acţiune şi nu face aprecieri;
 el pune personajele în situaţia de a se caracteriza singure prin fapte, vorbe,
atitudini, fără nici o intervenţie din afară;
 povesteşte lent, acordă atenţie amănuntelor, gesturilor şi mimicii ( în vol. I ).
 TEHNICI NARATIVE
Tehnica
decupajului
(decuparea unei zile din viaţa unei
familii şi prezentarea pe larg: fapte
minore, prezentate foarte pe larg,
dând astfel o imagine convingătoare
de viaţă a familiei )
DILATAREA
In primele 200 de pagini sunt
prezentate întâmplǎrile care au loc
de sâmbǎtǎ seara pânǎ duminicǎ
seara.
Tehnica
rezumatului
Tehnica rezumatului (sugerează faptul că timpul
nu mai are răbdare, au loc atât de multe
evenimente încât Marin Preda nu mai poate
prezenta atâtea fapte) .
COMPRIMAREA: 10 ani din viaţa lui Niculae
Moromete sunt prezentaţi, în volumul al II-lea,
în câteva pagini ;
ALTERNAREA TEMPORALA A
EVENIMENTELOR: Intâmplǎrile sunt
dislocate prin:
Flashback( DOOM 2)
Feedback ( DOOM 2)
 Paralela Ion /
Moromeţii
„Ion” – Liviu Rebreanu
= radiografie a satului
transilvănean
Tăranul este devorat de
pasiunea posesiunii
pământului.
Refacerea unei gospodării
decăzute, prin voinţa aproape
„Moromeţii” – M. Preda
= radiografia satului din
Câmpia Dunării
Tăranul îşi doreşte doar
păstrarea pământului.
Declinul unei gospodării şi al
unei familii
 Bibliografie:

 Mariana Badea, Literatura română pentru elevii de liceu . Proza.

Poezia. Dramaturgia ( examenul de BAC! ), Ed. Badea
@ Professional Consulting, Bucuresti, 2003.
 L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Ed. Art, 2008.
 Eugen Simion, Scriitori români de azi, Ed. Cartea Românească,
Bucureşti.
 Cornel Ungureanu, Proză şi reflexivitate, cap. Moromeţii,
moromeţienii şi ceilalţi, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977.