MOROMEȚII – Marin Preda

 INTRODUCERE

„Moromeții” cuprinde două romane postbelice scrise de autorul Marin

Preda, volumul I în anul 1955, respectiv volumul II în 1967. Opera este unitară =
reconstituie imaginea satului românesc într-o perioadă de criză, în preajma celui
de-al Doilea Război Mondial. Sunt înregistrate transformările vieții rurale, ale
mentalităților și ale instituțiilor, și se impune o tipologie nouă în proza
românească.

 2 TRĂSĂTURI PENTRU PERIOADĂ/CURENT

- OBIECTIVITATEA STILULUI = narator obiectiv → perspectivă

narativă obiectivă. Narațiunea este heterodiegetică, scrisă la persoana a
III-a, așa cum reiese din indicii morfologici („se miră Moromete”, „se
uită țintă la vecinul său”). Naratorul, prin omnisciență, are acces la toate
straturile universului narativ, la gândurile și ideile personajelor.
Perspectiva obiectivă = naratorul știe mai mult decât personajele și redă
evenimentele fără să se implice afectiv → naratorul omniscient +
omniprezent, textul având focalizare 0 și viziune „din spate”.

- numeroase personaje reprezentative pentru diferite categorii sociale,

încadrate în TIPOLOGII UMANE. În centrul romanului – familia
Moromete, iar axul ei = Ilie Moromete, un personaj cu un destin
simbolic pentru satul tradițional. El este prototipul țăranului mijlocaș, al
cărui destin exprimă moartea unei lumi. „Cel din urmă țăran” =
concepția țăranului față de pământ și de familie.

 COMENTAREA A 2 EPISOADE RELEVANTE PENTRU SCENĂ

- PRECIZAREA TEMEI: Tema romanului = familia, titlul așază

familia în centrul operei + evoluția și criza familială – simbolice pentru
 transformările din satul românesc al vremii. Romanul familiei devine
roman al deruralizării satului, un tablou al vieții rurale dinaintea și de
după cel de-al Doilea Război Mondial.

- COMENTAREA A 2 SCENE:

1) SCENA CINEI, semnificativă prin atitudinea și poziția membrilor la masă,

întorși de la câmp, sâmbătă seara, se așază la masă și păstrează o tăcere
apăsătoare. Băieții din prima căsătorie (Paraschiv, Nilă și Achim) stau „umăr la
umăr înghesuiți” spre ieșire → unitatea împotriva celorlalți + anticipează fuga din
sat, părăsirea definitivă a condiției de țăran. Ilie Moromete stă pe pragul înalt al
odăii, de unde „îi stăpânește pe toți cu privirea” → autoritatea supremă în familie.
Catrina – pe jumătate întoarsă către vatră, gata să îi servească pe ceilalți și îi ține
alături pe Tita, Ilinca și Niculae, protejându-i. Niculae nu are scaun și stă pe
pământ, uneori pe o pernă. Ilie Moromete nu este conștient de gravitatea tensiunii
din familie, nu comunică, dar crede că ceilalți îl înțeleg și că lucrurile se rezolvă
de la sine.

2) TĂIEREA SALCÂMULUI din spatele casei pentru a-l vinde lui Tudor Bălosu
este semnificativă – conține concepția despre pământ a eroului = garanția
supraviețuirii, dar necesită și plata unui impozit, iar Ilie nu este conștient de
pericolul amânării datoriilor → riscă să-i fie luate bunurile din gospodărie, așadar
salcâmul este o soluție provizorie. Tăierea salcâmului, duminică în zori, în timp
ce în cimitir femeile își plâng morții, prefigurează destrămarea familiei,
prăbușirea satului tradițional și risipirea iluziilor lui Moromete.

 2 ELEMENTE DE STRUCTURĂ/ LIMBAJ

- SIMETRIA INCIPIT-FINAL. În incipit - imaginea timpului cu o

nesfârșită răbdare (aproximativ o treime din roman = o singură zi din
viața satului Siliștea-Gumești, la 10 km de București). Finalul -marcat
de notația autorului: „timpul nu mai avea răbdare” → izbucnirea
războiului este iminentă.
 - Volumul – structurat în 3 PĂRȚI, cu o acțiune concentrată, care se
desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani înainte de izbucnirea celui de-
al Doilea Război Mondial. Prima parte, de sâmbătă seara până duminică
noaptea, conține scene care ilustrează viața rurală: întâlnirea
duminicală, hora, etc. Partea a doua se derulează pe parcursul a două
săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la București. Partea
a treia, de la seceriș până la sfârșitul verii, se încheie cu fuga feciorilor.

 CONCLUZIE

În concluzie, Moromeții este un roman al deruralizării satului. Criza ordinii

sociale se reflectă în criza valorilor morale, a comunicării și a familiei. În
confruntarea cu timpul și istoria, Ilie este învins, ne mai putând să se adapteze
noilor realități.