MOROMEȚII de Marin Preda

=roman postbelic realist-obiectiv=

*Încadrare într-un context: aparține perioadei postbelice a literaturii române, fiind

publicat în 1955 (volumul I), respectiv 1967 (volumul al II-lea).
*Încadrare într-o categorie / specie literară: ilustrează ”realismul social și
psihologic” (Eugen Simion); este un roman postbelic de tip realist-obiectiv, un roman
tradițional cu elemente de modernitate, romanul unei familii, romanul disoluției satului
tradițional românesc, dar și o monografie a satului din Câmpia Dunării, cu câțiva ani înainte
de cel de-al Doilea Război Mondial și aproape un sfert de secol după acest eveniment istoric
major.
*Surse de inspirație: realitatea contemporană autorului – aspecte monografice ale
satului tradițional, dar și configurația aceluiași sat în condițiile instaurării regimului comunist.
*Titlul – element paratextual, de tip sintetic, alcătuit dintr-un substantiv propriu la
numărul plural, ceea ce anticipează situarea în centrul discursului narativ a destinului unei
familii tradiționale mixte, cu proprietate mijlocie, reprezentativă pentru universul social-uman
evocat și totodată o familie devenită simbol pentru disoluția satului tradițional sub efectul
evenimentelor istorice, politice și sociale ale epocii.
*Tematica:
-destrămarea familiei și a civilizației tradiționale românești;
-teme secundare: cunoașterea, viața și moartea, solidaritatea umană, iubirea;
-supratema: TIMPUL / ISTORIA, altfel spus, condiția omului confruntat cu evenimentele
majore ale istoriei.
*Motive literare: cina tradițională în familie, paternitatea, libertatea, pământul,
secerișul, hora, salcâmul, conflictul între generații etc.
*Structura și compoziția:
VOLUMUL I (1955) = ”CARTEA TATĂLUI” – 3 părți:
1) evenimente desfășurate de sâmbătă seara până duminică noaptea (cuprinzând și
scenele memorabile – cina, salcâmul, poiana lui Iocan, hora...);
2) evenimente ce surprind un interval de două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim
la București, cu oile;
3) evenimentele de la seceriș până la sfârșitul verii, când are loc fuga celorlalți doi fii mai
mari – Paraschiv și Nilă – în capitală.
*În acest prim volum se conturează cu precădere FAMILIA mixtă a Moromeților, cu relațiile
și conflictele specifice, cu copii proveniți din căsnicii distincte:
- părinții: Catrina și Ilie;
- copiii din prima căsătorie a lui Ilie: Paraschiv, Achim și Nilă;
- copiii comuni: Tita, Ilinca, Niculae.
VOLUMUL al II –lea (1967) = ”CARTEA FIULUI” – 5 părți (în care se utilizează
documentarul și tehnica rezumativă) a căror acțiune se concentrează pe circa un sfert de veac
(1938 - 1962), în jurul a două evenimente istorice semnificative:
- Reforma Agrară din 1945;
- fenomenul abuziv al transformării ”socialiste” a agriculturii după 1949.
În ceea ce privește compoziția, se pot distinge:
- un plan principal, ce urmărește destinul familiei Moromete;
- un plan al destinelor individuale (Ilie Moromete / Niculae Moromete);
- un plan al destinului comunității rurale.
De asemenea, Eugen Simion identifică:
- un plan realist, al evenimentelor propriu-zise;
- un plan al semnelor și al simbolurilor.
*Perspectiva spațială și temporală / cronotopul (cronos = timp; topos = spațiu):
- satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării;
- volumul I: pe parcursul verii, cu 3 ani înaintea războiului;
- volumul al II-lea: intervalul 1938 – 1962.
*Perspectiva narativă:
- în principiu, se remarcă obiectivitatea perspectivei narative;
- la aceasta, se adaugă, frecvent, și alte perspective:
*aceea a unor personaje-reflectori (fie Ilie în vol. I, fie Niculae în vol. al II-lea);
*aceea a unor informatori sau martori (exemplu: Al lui Parizianu relatează despre
vizita lui Ilie Moromete la București, la băieți). Efectul acestora din urmă este limitarea
omniscienței.
*Incipitul primului volum evidențiază timpul subiectiv, iluzoriu, prin afirmația
”Timpul avea nesfârșită răbdare.”
*Finalul primului volum ancorează acțiunea în timpul obiectiv, real (al anului 1937)
prin afirmația: ”Trei ani mai târziu avea să izbucnească cel de-al doilea Război Mondial.
Timpul nu mai avea răbdare.”
 Se remarcă astfel o simetrie a incipitului cu finalul, având scopul de a reflecta
supratema romanului, mai exact timpul sau raportul individ-istorie.
*Conflicte:
- de natură interioară – sondarea sufletului și a conștiinței lui Ilie Moromete, cel mai
complex personaj al scrierii;
- de natură exterioară, între personaje:
-Ilie – cei trei fii mai mari;
-Ilie – ”Guica” (Maria, sora sa);
-Ilie – Catrina;
-Catrina – fiii vitregi;
-între cele două serii de copii;
-Ilie – Niculae (vol. al II-lea etc.

*Subiectul (scurt rezumat...): volumul I prezintă destinul familiei Moromete, o familie mixtă,
măcinată de conflicte și supusă destrămării; volumul al II-lea surprinde procesul disoluției
satului românesc tradițional sub influența nefastă a regimului politic comunist...
*Personajele:
ILIE MOROMETE
- ”cel din urmă țăran în acest roman al deruralizării satului” (Nicolae Manolescu);
- cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, având un model preexistent, pe
Tudor Călărașu, tatăl autorului, potrivit propriei mărturisiri: ”Scriind, totdeauna am admirat
ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul
preferat, Moromete care a existat în realitate, a fost tatăl meu.”
- personaj exponențial, al cărui destin sugerează moartea unei lumi, a satului tradițional; el
exprimă concepția tradițională față de pământ și față de familie;
- portret realizat direct de către narator: ”Era cu zece ani mai mare decât Catrina
(contingent ˈ911, făcuse războiul) și acum avea acea vârstă între tinerețe și bătrânețe când
numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.”
- țăran inteligent, cu simțul umorului;
- are darul și plăcerea taifasului,a vorbirii;
- este o fire contemplativă; posedă reale calități actoricești – își disimulează intențiile,
desincronizându-și vorbele de gânduri;
- ironizează cu subtilitate, mai ales prostia celor din jur, deci se detașează în mod ironic de
lume;
- posedă arta tergiversării (a amânării inevitabilului) ca o formă de autoiluzionare, ca refugiu
în fața unei realități precare, incomode;
- are o capacitate superioară de înțelegere a substanței lucrurilor = este singurul țăran - filosof
din literatura română;
- în familie, este un adevărat ”pater familias„ autoritar și convins că este înțeles și ascultat de
membrii familiei sale; treptat, se va convinge că s-a autoiluzionat în acest sens →
interiorizarea provocată de destrămarea propriei familiei, dublată de refuzul de a se adapta
contextului social-politic;
- schimbându-și radical comportamentul (nu mai stă de vorbă cu sătenii, nu mai merge în
poiana lui Iocan să facă politică, nu mai glumește etc.), Moromete capătă tot mai mult
înfățișarea statuetei din lut ars făcută de Din Vasilescu și aflată pe poliță la fierărie;
- volumul al II-lea îl pune în umbră pe erou, însă poate fi considerat ”cartea însingurării
bătrânului șef al clanului și cartea morții sale” (acest episod al morții este considerat tot ce
s-a scris mai tulburător în literatura română despre moartea unui bărbat).
*Scene semnificative:
- scena cinei Moromeților → relațiile familiale, conflictele; ritual ancestral al satului
patriarhal...;
- scena întâlnirii din poiana lui Iocan → superioritatea intelectuală și atitudinea ironică a lui
Moromete;
- scena secerișului → element de monografie a satului tradițional; rolul membrilor familiei...;
- scena plății foncierii → plăcerea spectacolului și a tergiversării protagonistului;
- scena tăierii salcâmului → prăbușirea simbolică a familiei și a satului (copacul = axis
mundi).
*Limbaj / elemente de expresivitate: discursul narativ relevă un stil sobru, cenușiu,
impersonal, tipic realist, cu elemente de oralitate specifice limbii vorbite, conjugând registrul
popular cu cel regional (din zona de sud a țării).
*Concluzii: Așadar, ”Moromeții„ este ultimul mare roman despre satul tradițional, o
scriere ce evidențiază magistral conflictul dintre om și istorie, fiind pertinentă opinia lui
Nicolae Manolescu, cel care direcționează lectura cărții în sensul unui ”roman al
deruralizării satului”.