REALISMUL POSTBELIC (neorealism)

Moromeții
de Marin Preda
I. Date importante despre viața și activitatea autorului:
Marin Preda a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români postbelici, precum și directorul
editurii „Cartea Românească”. Născut în data de 5 august 1922 în satul Siliștea-Gumești, județul Teleorman, se
distinge în literatura română drept unul dintre cei mai buni și proeminenți scriitori.
În aprilie 1942, Marin Preda își face debutul literar cu schița „Pârlitu” în ziarul „Timpul”, unde se va angaja
pe postul de corector. Va lucra apoi ca funcționar la Institutul de statistică și secretar de redacție la
„Evenimentul zilei”. Ia parte la câteva ședințe ale cenaclului „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde
nuvela „Calul” produce asupra celor prezenți o impresie excelentă. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din
1948, intitulat „Întâlnirea din pământuri”. Începând cu anul 1952, Marin Preda devine redactor la revista „Viața
românească”. În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul „Moromeții”.
În 1968, Marin Preda este ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1970, devine director al editurii
Cartea Românească, urmând ca mai apoi, în 1971, romanul său, „Marele singuratic”, să fie onorat cu premiul
Uniunii Scriitorilor.
Marin Preda s-a stins din viață în anul 1980, la Mogoșoaia, în data de 16 mai.

SAU

Marin Preda a fost unul dintre cei mai mari prozatori români, scriitor de nuvele și romane și s-a
diferențiat în literatura română drept unul dintre cei mai proeminenți scriitori.
Unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada interbelică, Marin Preda a fost un
opozant înflăcărat al regimului comunist, dar și unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici. Autorul a scris
o serie de opere literare, iar dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale amintim romanul „Moromeții” sau „Cel mai iubit
dintre pământeni”.

II. Alte opere ale autorului: „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Intrusul”, „Desfășurarea”, „Delirul”, „Marele
singuratic”, „Ana Roșculeț”, „Calul”, „Imposibila întoarcere”, „Întâlnirea din pământuri”, „Jurnal intim”, „Viața ca o
pradă”, „Risipitorii”.
III. Specia literară: Roman

IV. Tipul romanului: Roman social, obiectiv, realist, postbelic

V. Genul literar: Genul epic

VI. Date despre operă

„Moromeții” este un roman social scris de Marin Preda și apărut în două volume la Editura de Stat pentru
Literatură și Artă, în 1955 și în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice și considerat ca
fiind *magnum opus-ul scriitorului.
Un roman de tip *frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe
parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social
rural, familia patriarhală și distrugerea spiritului țărănesc.
*magnum opus - operă majoră/ operă fundamentală (cea mai bună, esențială, populară sau cea mai renumită realizare) a
unui autor, artist sau compozitor.
*frescă socială - imaginea societății dintr-o anumită perioadă.

VII. Context istoric

Romanul „Moromeții” e concentrat pe transformările suferite de societatea românească
rurală din perioada interbelică și până în timpul comunismului. În roman, Ilie Moromete reprezintă
țăranul român, și implicit satul român, afectat de schimbările din societate:
1. Reforma agrară de după Marea Unire a consolidat dreptul la proprietate al țăranilor români. Însă, instaurarea
regimului comunist după al Doilea Război Mondial a dus la pierderea acestui drept pentru mulți dintre
țărani.
2. Una dintre principalele măsuri introduse de comuniști și care a avut un impact major asupra țăranilor români, a
fost colectivizarea în agricultură. Colectivizarea a presupus trecerea forțată a pământului din
proprietatea țăranilor în proprietatea statului român. Astfel, mulți țărani și-au pierdut o mare parte din
pământuri, și implicit din sursele de venit și de hrană. Altă măsură introdusă de comuniști a fost plata
impozitelor pe pământul rămas în proprietatea țăranilor. Toate aceste măsuri au avut consecințe
negative majore asupra nivelului de trai al țăranilor români, care nu era unul ridicat nici înainte de comunism.
3. Un alt subiect abordat în roman este urbanizarea societății în timpul comunismului. Comuniștii au
promovat dezvoltarea industrială a țării și mutarea țăranilor în orașe pentru a munci în uzine, de
exemplu. Având în vedere că țăranii aveau dificultăți în asigurarea unui nivel de trai decent, mulți dintre aceștia se
 mută la orașe. Drept urmare, populația satelor scade. Observăm cum în roman cei trei fii mai mari ai lui Moromete
părăsesc satul și se îndreaptă spre oraș din dorința de a avea un trai mai bun.
Toate aceste schimbări sociale au un efect psihologic negativ asupra personajului principal Ilie Moromete. De
asemenea, fiul său cel mic, Nicolae, devine membru al Partidului Comunist Român și contribuie astfel la
propagarea ideologiei comuniste ce a dăunat satului în acea vreme.

VIII. Geneza romanului

*geneză – modul în care a luat naștere o operă literară (ce l-a inspirat pe autor să scrie opera literară);
Romanul are o geneză complexă, fiind bazat pe propria existență a scriitorului:
satul Siliștea Gumești este locul în care s-a născut scriitorul și în care și-a petrecut copilăria;
familia scriitorului:
• Tudor Călarașu, tatăl scriitorului despre care Marin Preda mărturisea „Putea sta zile întregi pe stănoagă
să privească spectacolul lumii și nu s-ar fi plictisit niciodată” este modelul după care este conturat
personajul Ilie Moromete.
• Părinții scriitorului, Tudor Călărașu și Joița Preda, amândoi văduvi, locuiau și își țineau gospodăria
împreună fără să fie căsătoriți. Copilul, Marin Preda, va purta numele mamei, întrucât părinții nu
încheiaseră o căsătorie legală pentru ca Joița Preda să poată primi pe mai departe pensie ca văduvă de
război. Fiecare dintre ei avea copii din prima căsnicie:
✓ Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului)
și Mița (Tita).
✓ Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe
(Achim) și Ion (Nilă).
✓ În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin Preda și Alexandru (Sae).

IX. Structura:
Romanul este structurat în două volume (publicate la 12 ani distanţă):
Volumul I (1955) este structurat în trei părţi, cu o acţiune concentrată, care se desfăşoară pe parcursul verii,
cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial:
• Prima parte (de sâmbătă seara până duminică noaptea) - conţine scene care ilustrează monografic
viaţa rurală: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan, hora ş.a.
 • Partea a doua (se derulează pe parcursul a două săptămâni, începând cu plecarea lui Achim cu oile, la
Bucureşti.
• Partea a treia de la seceriş până la sfârşitul verii, se încheie cu fuga feciorilor. Cele trei părţi – echilibru.

Volumul al II-lea (1967) este structurat în cinci părţi – prezintă viaţa rurală într-o perioadă de un sfert de
veac, de la începutul anului 1938, până spre sfârşitul anului 1962.
Scriitorul urmărește viața dramatică a satului în două momente istorice succesive:
✓ Reforma agrară din 1945;
✓ Colectivizarea forțată a agriculturii din 1949 – un fenomen abuziv.

X. Semnificația titlului:
Titlul poartă numele familiei Moromete, întrucât întreaga operă tratează destinul membrilor acesteia.
Destinul familiei Moromete reprezintă, de fapt, soarta unei întregi societăți rurale, nevoite să se adapteze
noilor reguli: plata impozitelor pe pământ, a ratelor la bancă, dispariția formei de proprietate asupra pământului și
colectivizarea, migrația populației de la sat la oraș, precum și comercializarea produselor obținute din munca
pământului.

XI. Tema principală:

În ceea ce priveşte tema, romanul prezintă destrămarea - simbolică pentru gospodăria ţărănească
tradiţională - a unei familii dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti. Evoluţia şi criza familiei sunt
simbolice pentru transformările din satul românesc al vremii. Astfel că romanul unei familii este şi o frescă a vieţii
rurale din proximitatea şi de după cel de-al Doilea Război Mondial.

XII. Relaţiile temporale şi spaţiale

În ceea ce priveşte relaţiile temporale şi spaţiale, acţiunea romanului se desfăşoară în Siliştea – Gumeşti,
un sat din Câmpia Dunării în care existenţa decurge de generaţii întregi „fără conflicte mari”, pe o perioadă de un
sfert de veac şi înfăţişează destinul ţăranului la confluenţa dintre două epoci istorice: înainte şi după al Doilea
Război Mondial.

XIII. Acțiunea
TEMA 1 – Rezumatul romanului
XIV. Personaje
TEMA 2 – Identifică personajele din roman și realizează harta relațiilor dintre acestea. (harta
personajelor)

XV. Perspectiva narativă:

Perspectiva narativă susține caracterul realist obiectiv al romanului. Naratorul este omniscient,
relatând întâmplările și evenimentele la persoana a III-a. Focalizarea este zero, viziunea „dindărăt/ „din spate”.
Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul I, și
Niculae, în cel de-al doilea) și prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relatează
ulterior altora). De exemplu, al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la băieți la București. Efectul este limitarea
omniscienței.

XVI. Conflicte:
Familia Moromete se destramă ca urmare a producerii mai multor conflicte exterioare:
Conflictul principal este dezacordul dintre Ilie Moromete şi cei trei fii ai săi din prima căsătorie:
Paraschiv, Nilă şi Achim, izvorât dintr-o modalitate diferită de a înţelege lumea și de a-i prețui valorile (diferenţa de
mentalitate dintre generaţii). Fiii cei mari îşi dispreţuiesc tatăl fiindcă nu ştie să transforme în bani produsele economiei
rurale, precum vecinul Tudor Bălosu, care se adaptează mai uşor noilor relaţii capitaliste.
Cel de-al doilea conflict izbucneşte între Moromete şi Catrina, soţia lui. Moromete vânduse în timpul secetei
un pogon din lotul soţiei, promiţându-i, în schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari (din prima
căsătorie) care îşi urau mama vitregă, dar mai ales pentru că în satul tradiţional bărbatul este şeful casei, Moromete
amână îndeplinirea promisiunii. Din această cauză, femeia simte „cum i se strecoară în inimă nepăsarea şi sila de
bărbat şi copii”, găsindu-şi inițial refugiul în biserică. În al doilea volum, Catrina îl părăseşte pe Ilie, după ce află de
vizita lui la Bucureşti şi propunerea făcută fiilor.
Al treilea conflict se desfăşoară între Moromete şi sora lui, Guica, care şi-ar fi dorit ca fratele văduv să nu se
mai căsătorească a doua oară. În felul acesta ea ar fi rămas în casa fratelui, să se ocupe de gospodărie şi de creşterea
copiilor, pentru a nu rămâne singură la bătrâneţe. Faptul că Moromete se recăsătorise şi că îşi construise o casă departe
de gospodăria ei îi aprinsese ura împotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.
Un alt conflict, secundar, se conturează între Ilie Moromete şi fiul cel mic, Niculae, care-şi doreşte cu
ardoare să meargă la şcoală, în timp ce tatăl, care trebuie să plătească taxele, îl ironizează („altă treabă n-avem noi
acum! Ne apucăm să studiem”) sau susţine că învăţătura nu aduce niciun „beneficiu”. Pentru a-şi realiza dorinţa de a
studia, băiatul se desprinde treptat de familie. În volumul al doilea acest conflict trece pe primul plan, pentru că tatăl şi
fiul reprezintă două mentalităţi diferite.
XVII. Simetria incipit-final
Simetria compoziţională este dată de cele două referiri la tema timpului, în incipit şi în paragraful final
al volumului I. La început, timpul pare îngăduitor, „Se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se
scurgea fără conflicte mari”, pentru ca enunţul din finalul volumului, „timpul nu mai avea răbdare”, să modifice
imaginea timpului, care devine necruţător și intolerant.

XVIII. Secvențe reprezentative:

SCENA CINEI – „prima schiţă a psihologiei Moromeţilor” (Ovid Crohmălniceanu)
Scena cinei surprinde un moment din existenţa familiei tradiţionale, condusă de un tată autoritar, dar dezvăluie
tensiunile şi conflictele din familie. Ilie Moromete pare a domina o familie formată din copii proveniți din două
căsătorii, învrăjbiți din cauza averii. Așezarea în jurul mesei prefigurează iminenta destrămare a familiei: „Cei
trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în
orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, […] stătea
întotdeauna Catrina Moromete, mama vitregă a celor trei fraţi, iar lângă ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe
Ilinca, şi pe Tita, copii făcuţi cu Moromete. […] Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era
pragul celei de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare. ”

TĂIEREA SALCÂMULUI
O altă secvenţă epică cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului. Ilie Moromete este nevoit să
taie salcâmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi.
Tăierea salcâmului, duminică în zori, în timp ce în cimitir femeile îşi plâng morţii, prefigurează
destrămarea familiei, prăbuşirea satului tradiţional, risipirea iluziilor lui Moromete: „Grădina, caii,
Moromete însuşi arătau *bicisnici”. Odată distrus arborele sacru, „axis mundi” lumea Moromeților își pierde
sacralitatea, haosul se instalează treptat.
*BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de
energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. – Din sl. bečistĭnikŭ.
*áxis múndi s. m. (Mitol.) Axă care trece prin centrul Pământului, care leagă suprafața sa cu infernul și cerurile și în jurul căreia se
învârtește universul. < lat. axa lumii

SCENA SECERIȘULUI
Scena secerişului, prezintă aspecte din viaţa satului tradiţional, constituindu-se într-o adevărată
monografie a obiceiurilor şi ritualurilor statornicite aici din timpuri străvechi. Secerișul este trăit de întregul sat
la fel, în același ritm *ancestral: „Căruțele încep să iasă din sat înainte ca luceafărul să fi pierit de pe cer. Oamenii se
îndreaptă spre câmp întrezărind islazul pe nuneroase drumuri și cărări.”
Secerişul are reguli precise, impuse de tradiţia străbună: cel mai vrednic dintre copii este cel care, simbolic,
porneşte recoltarea grânelor, măsurând cu pasul „staţiile”, părţile de loc pe care va trebui să le ducă fiecare secerător la
capăt, apoi „începe să taie spicele şi să arunce mănunchiurile în urmă”, în timp ce tatăl leagă snopii şi-i aşează în clăi.
Femeile se ocupă de mâncare pentru secerători și pentru că recolta este foarte bună o veselie nemaipomenită îi
cuprinsese pe toţi, Catrina lăudându-l pe Cel de Sus pentru „mana cerească”, cum îi spunea ea grâului, „cu care îi
milostivise Dumnezeu”.
*ANCESTRÁL, -Ă adj. ereditar, de la strămoși; străvechi. (< fr. ancestral)

TEMA 3 – Explică scenele de mai jos:

POIANA LUI IOCAN
PLECAREA LUI ACHIM LA BUCUREȘTI
FUGA BĂIEȚILOR DE ACASĂ

XIX. Realismul
a. Definiție
Realismul este un curent literar care se manifestă în secolul XIX, începând din Franța și având ca principiu
de bază reflectarea credibilă, verosimilă a realității în datele ei esențiale, obiective.

b. Trăsături:
• reprezentarea veridică a realității, surprinsă obiectiv ca într-o oglindă;
• interesul pentru aspecte ale societății burgheze a vremii, pentru moravurile unei epoci, pentru
influența mediului asupra individului;
• teme sociale: parvenitismul, avariția, imoralitatea, singuratatea etc.
• obiectivitatea perspectivei narative, narator omniscient, omniprezent, detașat;
• personaje tipice (reprezentative pentru diferite clase și categorii sociale) în situaţii tipice (ex. parvenitul,
arivistul, seducătorul, avarul, femeia adulterină etc.
• se impune ca tip uman caracteristic parvenitul, iar ca valoare banul sau poziția socială dobândită prin
avere, relații, înșelăciune, căsătorie, moștenire etc.
• complexitatea umană; utilizarea unor tehnici ale analizei psihologice;
 • limbajul este utilizat ca mijloc de individualizare a personajelor;
• descrieri minuțioase;
• tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile;
• preferinţa pentru un stil sobru şi refuzul celui împodobit, cu scopul prezentării cât mai fidele a realităţilor;
• specii literare cultivate: roman, schiță și nuvelă psihologică; comedia și drama.

c. Reprezentanţi:
În literatura universală: Honore de Balzac; Gustave Flaubert; Stendhal; Nikolai Gogol; Lev Tolstoi; Feodor
Dostoievski; Charles Dickens; Giuseppe Tomasi di Lampedusa; Thomas Mann.
În literatura română: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Marin
Preda.

XX. Apartenența la realism

Romanul corespunde realismului prin:
tematică socială: destrămarea unei familii de țărani din Câmpia Dunării;
perspectiva narativă obiectivă;
tehnica detaliilor (vezi scena secerișului);
prezența personajelor tipice - Ilie este tipul țăranului român dinainte de colectivizare și industrializare;
structura circulară a primului volum (simetria incipit-final);
elemente autentice de cronotop: „înainte de război”, „Siliștea- Gumești”, „Câmpia- Dunării”, „București” etc.
O primă trăsătură care face posibilă încadrarea romanului în realism este tematica socială a acestuia.
Romanul prezintă destrămarea - simbolică pentru gospodăria ţărănească tradiţională - a unei familii
dintr-un sat din Câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti. Evoluţia şi criza familiei sunt simbolice pentru transformările
din satul românesc al vremii. Astfel că romanul unei familii este şi o frescă a vieţii rurale din proximitatea şi de după
cel de-al Doilea Război Mondial.
Cea de-a doua trăsătură este reprezentată de obiectivitatea perspectivei narative. Naratorul este
omniscient, relatând întâmplările și evenimentele la persoana a III-a. Focalizarea este zero, viziunea „dindărăt/
„din spate”. Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, în volumul
I, și Niculae, în cel de-al doilea) și prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care le
relatează ulterior altora). De exemplu, al lui Parizianu despre vizita lui Moromete la băieți la București. Efectul este
limitarea omniscienței.
 O a treia trăsătură a realismului prezentă în text este tehnica detaliului. Relevantă aici este scena
secerişului, care prezintă aspecte din viaţa satului tradiţional, constituindu-se într-o adevărată monografie a
obiceiurilor şi ritualurilor statornicite aici din timpuri străvechi. Secerișul este trăit de întregul sat la fel, în același
ritm *ancestral: „Căruțele încep să iasă din sat înainte ca luceafărul să fi pierit de pe cer. Oamenii se îndreaptă spre
câmp întrezărind islazul pe nuneroase drumuri și cărări.”
Secerişul are reguli precise, impuse de tradiţia străbună: cel mai vrednic dintre copii este cel care, simbolic,
porneşte recoltarea grânelor, măsurând cu pasul „staţiile”, părţile de loc pe care va trebui să le ducă fiecare secerător la
capăt, apoi „începe să taie spicele şi să arunce mănunchiurile în urmă”, în timp ce tatăl leagă snopii şi-i aşează în clăi.
Femeile se ocupă de mâncare pentru secerători. Astfel, secerișul este atât munca tradițională a țăranilor din Câmpia
Dunării cât și evenimentul cel mai important la care participă tot satul, o sărbătoare a muncii, a spiritului arhaic
tradițional.
*ANCESTRÁL, -Ă adj. ereditar, de la strămoși; străvechi. (< fr. ancestral)
TEMA 4 – Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui
text narativ studiat, aparținând lui Marin Preda.

XX. Caracterizarea personajelor

TEMA 5 – Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de
construcție a personajului într-un text narativ studiat, aparținând lui Marin Preda.

TEMA 6 – Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două
personaje dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Marin Preda. (doar pentru profilul uman)