Sterilizare instrumentelor medicale

STERILIZAREA 
Prin sterilizare se intelege distrugerea sau indepartarea tuturor formelor de existenta a
micoorganismelor. 
Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, dupa sursa folosita: 
A. Metode fizice: 
- prin caldura; 
- prin iradiere. 
B. Metode chimice: 
- formolizarea; 
- sterilizarea. 
C. Metode biologice: 
- sulfamide; 
- antibiotice. 

A. STERILIZAREA PRIN METODE FIZICE 

Sterilizarea prin caldura se face prin doua metode: caldura umeda si caldura uscata. Caldura umeda se
realizeaza prin trei metode: 
- Fierberea in apa; 
- Fierberea sub presiune; 
- Sterilizarea prin vapori supraincalziti si sub presiune. 

Sterilizarea prin caldura umeda 

1. Fierberea se realizeaza in oale obisnuite, fierbatoare electrice sau vase sub presiune. La 3 atm, apa
fierbe la 100 grade Celsius, dar la o altitudine de 10 atm, fierberea se produce la 95 grade, insuficienta
pentru omorarea microbilor. De aceea, fierberea apei reprezinta o metoda de sterilizare incomplete,
justificata numai in conditii de forta majora. Pentru cresterea temperaturii de fierbere se adauga, in apa,
bicarbonat de sodium in proportie de 2-5 g%, adica o ligurita la 100 ml apa. Durata de firbere este 30
minute. 
2. Fierberea sub presiune se face in vase speciale, ermetic inchise si cu pereti rezistenti. Presiunea creste
puterea de sterilizare, realizand o temperatura mai ridicata. Instrumentele de metal care se introduce in
aceste vase trebuie curatite de sange, puroi si degresate. Aceste instrumente ruginesc prin fierbere.
Daca introducerea instrumentelor se face dupa ce apa s-a incalzit si scoaterea lor se face inainte de
racirea apei, procesul de oxidare se reduce. Exista obiceiul in spitale, de a fierbe la anumite perioade
instrumentarul pentru al curate si a-i reda calitatea. Pentru aceasta se introduce borat de sodium sau
bicarbonat de sodium in proportie de 20g la litru care curata si dizolva proteinele si cheagurile.
Neajunsul consta in faptul ca pe aceste instrumente se depune o pelicula alba din substantele dizolvate.
Folosirea de soda caustica in concentratie de 3g la litru se dovedeste mai utila, evitand aceste depuneri
si realizand o mai buna curatenie a instrumentarului. 
3. Sterilizarea prin vapori supraincalziti si sub presiune, reprezinta metoda ideala de sterilizare. Pentru
aceasta este necesarautoclavul. Raportul dintre presiune si temperature creste puterea de sterilizare.
Astfel, la o atmosfera se realizeaza o temperature de 120 grade, la 1,5 atmosfere se realizeaza 128
grade, la 2 atmosfere se realizeaza 136 grade. Se obtine la o presiune de 2,5 atmosfera o temperature
de 144 grade timp de 30 minute, la care cei mai rezistenti spori, ciupercile si virusurile mor. Autoclavul
este un aparat cu pereti rezistenti pentru a rezista la presiunile mari. Este prevazut cu o sursa de caldura
capabila sa atinga temperaturile dorite amplificate de presiune. In interiorul autoclavului se gasesc
rafturi pe care se aseaza casolete si cutiile de instrumente. Casoletele sunt cutiile de metal rotunde,
prevazute cu un manson reglabil care acopera o serie de orificii care permit patrunderea aburiilor in
interior si care se inchid dupa sterilizare pentru a evita patrunderea microbiilor. La exteriorul aparatului
exista un manometru care marcheaza presiunea din interior si un termometru care arata temperature.
Principiul de functionare a autoclavului este realizarea de vapori sub presiune prin incalzirea apei care se
afla intr-un recipient situat deasupra sursei de caldura. Presiunea si temperatura dicteaza timpul necesar
pentru o sterilizare corecta. Pentru controlul eficientei sterilizarii se folosesc teste speciale care contin
substante incolore care isi modifica culoarea la temperaturile de 120 grade sau temperaturile mai
crescute. Aceste substante se gasesc in flacoane ermetic inchise in care se introduc in casolete si cutiile
de instrumente. Tubul Brown are trei variatiuni de culori in nuante diferite, in functie de temperatura. O
metoda ingenioasa foloseste stampile cu solutii incolore cu amprenta de “steril” care la temperatura
devine vizibila. In lipsa acestora se pot folosi eprubete inchise cu germeni si spori care se verifica dupa
sterilizare in laboratorul spitalulului pentru a vedea eficienta sterilizarii. 

Sterilizarea prin caldura uscata (ETUVA CU AER CALD) 

Sterilizarea prin caldura uscata se realizeaza prin flambare sau prin Poupinel. Flambarea este o metoda
de exceptie care nu confera o buna sterilizare decat in momentul in care instrumentul sau ansa de metal
devine incandescenta. Este o metoda eficinta in laboratoarele de bacteriologie. Metoda flambarii unor
instrumente, peste care sa turnat alcool, este ineficienta deoarece instrumentele se afla sub flacari si
practic nu sunt complet sterilizate. Metoda optima de sterilizare prin caldura uscata se ralizeaza la
POUPINEL. Acesta este un aparat cu pereti de metal, rezistenti dubli, intre care se afla azbest isolator.
Sursa de caldura este electrica si trebuie sa asigure temperaturii ridicate la care sterilizarea sa fie
realizata. In aparat exista un ventilator care omogenizeaza aerul din interior, pentru a avea temperature
corecta in toate compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu instrumente de metal sau de sticla care
rezida la temperature ridicate. Un termometru la exterior permite urmarirea temperaturii din aparat
care trebuie sa atinga 160 grade eficiente dupa doua ore, 170 grade dupa o ora si jumatate sau 180
grade pentru o durata de 45 minute de sterilizare. Evident, ca in acest aparat nu se pot steriliza
materilale care nu rezista la asemenea temperaturi. De obicei se sterilizeaza instrumentarul chirurgical
sau de metal. 

Sterilizarea prin iradiere 

Sterilizarea prin iradiere necesita instalatii speciale, motiv pentru care este eficinta numai in industrie. Se
folosesc radiatii Gama, emise de elemente radioactive, instalatiile sunt prevazute, cu mijloace de
protectie care sa evite iradierea personalului care manipuleaza sterilizarea. 
Ultrasunetele realizate, de asemenea, prin aparatura costisitoare,reprezinta metode folosite in industria
de materiale sanitare (sonde, materiale de sudura), prin propietatea acestor raze de a distruge
structurile interne ale microbilor. Materialele sanitare sterilizate prin aceste doua metode, vin la nivelul
spitalelor si dispensarelor ambulate in mod corespunzator nemaifiind necesare alte metode de
prelucrare a lor. In spitale se folosesc lampile de ultraviolete care au o putere redusa de penetrare,
motiv pentru care ele sunt utile pentru sterilizarea unor suprafete cum ar fii: mesele de operatii, mesele
de instrumente, mesele de pansamente, etc., expunerea se face timp de 6-24 ore. 

B. STERILIZAREA PRIN METODE CHIMICE 

Sterilizarea prin metode chimice se poate realiza in doua feluri: prin vapori de formol sau oxid de etilen
prin imersie (scufundare) in solutii antiseptice. Sterilizarea prin vapori de formol se realizeaza in cutii
metalice etanse. Pe rafturi se aseaza in special sonde sau materiale sanitare din cauciuciar sub ele se
depun tablete de formol care degaja vaporii capabili sa distruga microbii, dupa un anumit timp care este
strans legat de temperature. Astfel la o temperature de 17 grade C este nevoie de 24 ore, la 25 grade C
de 2 ore iar la 50 grade C de 30 minute. In spitale se gasesc recipiente de metal dreptunghiulare inchis
ermetic numite cutii Jeanette. 
Sondele sterilizate pastreaza cristale de formol care pot fi iritante pentru mucoase motiv pentru care
acest exces de formol trebuie neutralizat fie prin expunerea la aer, cateva minute, fie prin spalare cu
alcool 70 grade, apa distilata sterila, etc. Sterilizarea prin vapori de etilen oxid, necesita instalatii
asemanatoare cu autoclavul, deoarece solutia de etilenoxid se evapora la198 grade. In schimb acesti
vapori sunt penetranti si putem introduce pentru sterilizare si materiale si instrumente ambulate.
Vaporii patrund prin materialede plastic, lemn sau hartie. Se sterilizeaza prin aceasta metoda manusi sau
sonde. Materialul sterilizat prezinta cristale de etilenoxid care irita tesuturile si trebuie neutralizate ca si
in cazul de mai sus a vaporilor de formol. 
Sterilizarea prin imersie se face prin scufundarea materilelor sau instrumentului in solutii antiseptice
(acid fenic, fenol, bromocet, alcohols. 
Dupa 12-24 ore se considera ca microbii au fost distrusi, dar metoda nu este recomandata decat in
conditii de forta majora, cand nu avem alte posibilitatide sterilizare. 

C. METODELE BIOLOGICE DE STERILIZARE 

Metodele biologice de sterilizare folosesc substante care distrug microbii care au patruns in organism.
Din aceasta categorie fac parte chimioterapicele si antibioticele. Aceasta se inpart in doua grupe mari: 
- bacteriostatice care opresc multiplicarea microbilor (cloranfenicolul, tetraciclina sulfamide); 
- bactericide care omoara microbii (penicilina, metranizadol). 

Alegerea metodelor de sterilizare 

Materialele moi, reprezentand comprese, campuri, halate, masti, manusi, ata, vata, etc, se sterilizeaza in
autoclave. 
Materialele de cauciuc, reprezentand sonde de diverse tipuri se sterilizeaza la 128 grade si 1,5 atm., prin
vapori de formol sau oxid de etilensau, in caz de forta majora, prin fierbere. 
Instrumentele de metal (pense, bisturie, etc) se sterilizeaza la poupinel. 
Instrumentele optice (endoscoapele), bisturiul electric si alte aparate fine se sterilizeaza prin vapori de
formol sau oxid de etilen. 
Manusile si seringile de unica folosinta sunt primate direct in ambalaj izolatoare fiind sterilizate prin
metode indistriale. 

Dezinfectia blocului operator, a salilor de pansamente si saloanelor 

Intre metodele de asepsie, un loc deosebit il reprezinta dezinfectia ciclica a blocurilor operatorii, salilor
de pansamente si saloanelor. Aceasta dezinfectie este precedata in mod obligatoriu de curatirea
mecanica si spalarea peretilor si pavimentelor cu detergenti si solutii antiseptice. Dezinfectia se
realizeaza prin vapori de formol introdusi cu aparate speciale sau, in lipsa acestora, prin formol lichid,
pus in recipiente si lasat sa se vaporizeze timp de 24 ore. Pentru aceasta, camerele respective trebuie sa
fie inchise perfect. Daca ferestrele nu sunt etanse se pot ermetiza cu benzi de leucoplast sau scoci. Sub
usi se pun campuri inbibate cu formol, in cazul ca acestea nu sunt ermetice. Dupa formolizare, raman pe
peretii si pavimentele blocului operator, cristale de formol care sunt iritante pentru mucoase,
producand tuse si lacrimare. Excesul de formol se poate neutraliza, simplu, prin lasare timp de 20-30
minute a unor solutii de amoniac in recipiente deschise. Vaporii de ammoniac neutralizeaza pe cei de
formol. In salile de operatii sunt permisi maxim 300 germeni/m cub sau 2 germeni/m patrat. In acest
scop, se efectueaza controale, punand in diverse colturi ale salii, cutii Petri cu medii de cultura pentru
microbe care sa lase deschise un timp, dupa care, la laborator se numara germenii care au cazut,
stabilinduse, in acest fel, valoare si eficienta dezinfectiei. Din pacate prin nerespectarea unor circuite
corecte in salile de operatii se ajunge in situatia in care intr-o plaga operatorie pot sa cada intre 30-
60.000 de germeni. Propagarea germenilor se face prin “picaturile lui Flugee”, care sunt emise prin
vorbire, tuse si stanut de catre personalul medical si auxiliar. Aceasta justifica si impune purtarea
mastilor pe gura si nas. Spalare pe maini de catre chirurgi reprezinta o metoda de asepsie obligatoriu. De
asemenea echipamentul de protectie chirugical si al personalului din blocul operator, compus din
bonete, masti, halate si manusi sterle, a care inbracare necesita reguli stricte ce se vor invata in stagile
practice. Asepsia campului operator prin badijonarea tegumentelor din zona care va fi supusa operatiei,
cu tincture de iod sau substante antiseptice, reprezinta o importanta masura de asepsie, indepartand
microbii saprofiti existenti pe tegumentul bolnavului si care ar putea fi introdusi in plaga operatorie.
Filtrul sau sala de pregatire preoperatorie are de asemenea un rol deosebit de important in prevenirea
patrunderii de germeni in blocul operator. Germenii pot patrunde in blocul operator prin intermediul
incaltamintei. Aceasta impune purtarea unor papuci sau botine de panza sterle pentru cei care patrund
in blocul operator. 

SUBSTANTELE ANTISEPTICE 
Pentru realizarea asepsiei si antiasepsiei se folosesc substantelenumite antiseptice. Aceste substante
trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 
- sa distruga germenii si porii lor; 
- sa impiedice multiplicarea lor; 
- sa menajeze tesuturile bolnavului. 
Substantele antiseptice se inpart in doua categorii: 
- substante antiseptice ciofilactice, care menajeaza tesuturile; 
- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe care au fost aplicate. 
Antisepticele slabe cele mai cunoscute sunt reprezentante de sapunuri si colire, care in general contin
substante antiseptice. 
Gomenolul este o substanta antiseptica slaba care nu irita mucoasele. 

Calitatea actului medical depinde de o serie de condiții, printre care și respectarea tuturor
normelor de curăţenie, dezinfecţie şi sterilizare.
Unităţile medicale reprezintă mediul în care microorganismele se înmulţesc şi răspândesc cel mai
uşor. 20%-30% dintre aceste infecţii nosocomiale ar putea fi prevenite printr-o igienă
riguroasă şi prin programe eficiente de control.
Germicidele sunt substanțe care distrug germenii. În funcție de spectrul de acțiune, germicidele
pot fi: virucide, fungicide, bactericide, sporocide și tuberculocide. Germicidele care acoperă tot
spectrul asigură sterilizarea. Germicidele care acoperă aproape tot spectrul, cu excepția
sporocidelor (distrug sporii de bacterii) asigură dezinfecția de nivel înalt.
Germicidele care sunt aplicate pe țesuturi vii și piele se numesc antiseptice, iar cele care sunt
aplicate numai pe obiecte se numesc dezinfectante.
Toate instrumentele chirurgicale, materialele textile și alte obiecte sau soluții care pătrund în
țesuturi sau în sistemul vascular trebuie șa fie sterile (instrumente/obiecte CRITICE).
Toate dispozitivele medicale și materialele care urmează a fi sterilizate trebuie curățate prin
metode fizice și dezinfectate chimic înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.
Sterilizarea instrumentelor medicale este o operație tehnologică prin care sunt eliminate forme
de viață microbiană sau omorâte microorganisme, inclusiv cele aflate în stare vegetativă, de pe
obiecte incert contaminate. Rezultatul acestei operațiuni este starea de sterilitate din punct de
vedere al posibilității de înmulțire a microorganismelor

Decontaminarea dispozitivelor medicale reutilizabile

Ramona Marincaş
Decontaminarea reprezintă îndepărtarea murdăriei şi a microorganismelor patogene de pe
obiecte, astfel încât acestea să devină sigure în timpul manipulării, utilizării, prelucrării ulterioare
sau eliminării
1 . Decontaminarea este o combinaţie de procese care includ curăţarea, dezinfecţia şi/ sau
sterilizarea, cu scopul de a face sigură utilizarea dispozitivelor medicale reutilizabile la pacienţi
dar şi manipularea în siguranţă a acestor dispozitive de către personalul medical

Curăţare - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul oricărei activităţi sau
proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv
tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici,
care se efectuează în unităţile sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală să se desfăşoare în
condiţii optime de securitate;

Dezinfecţie - procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene sau nepatogene de pe

orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;
1. Scurt istoric

„Sterilizare şi igienă” Noţiuni introductive Asepsia (din greacă „a” = fără, „sepsis” = putrefacţie)
reprezintă ansamblul de măsuri prin care se împiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie sau
accidentală. Deoarece previne infecţia, asepsia este o metodă profilactică. Antisepsia (din greacă „anti”
= împotriva, „sepsis” = putrefacţie) reprezintă totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte distrugerea
germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu, aceasta fiind o metodă curativă. Asepsia şi
antisepsia se completează reciproc şi se folosesc simultan, alcă- tuind împreună sterilizarea, care
reprezintă forma cea mai completă de decontaminare.

Primele tehnici de conservare şi sterilizare Începuturile tehnicilor de conservare şi sterilizare apar în

lumea antică. Aristotel le recomanda trupelor lui Alexandru cel Mare să fiarbă apa mării înainte de a o
bea. Timp de multe secole, se credea că aerul este responsabil pentru răspândirea unor boli. Este
cunoscut faptul că Hipocrate a încercat să trimită ciuma departe de Atena, prin arderea lemnului
aromatic şi prin spălarea plăgilor cu apă caldă. Una dintre primele descoperiri din istoria omenirii a fost
sarea, aceasta având o acţiune de conservare. Mai târziu, s-a dovedit că soluţiile de zahăr au avut acelaşi
efect. Fumul, s-a dovedit a fi o metodă esenţială de conservare, în special pentru carne. Efectul benefic
al trecerii instrumentelor chirurgicale prin flacără era bine cunoscut în civilizaţia antică. Medicii chinezi şi
egipteni, de asemenea, utilizau metode chimice în tratamentul rănilor şi a leziunilor.

Microorganismele trăiesc în mediul înconjurător în prezenţa anumitor factori fizici, chimici şi biologici
care influenţează în mod favorabil sau defavorabil dezvoltarea şi înmulţirea lor. De-a lungul timpului,
omul a învăţat să selecteze acei factori care să-i permită distrugerea speciilor patogene sau selectarea
speciilor folositoare.

Tehnicile de sterilizare s-au dezvoltat iniţial în laboratoare pentru a permite izolarea miocrobilor în
culturi pure, ele fiind apoi rapid preluate de toate specialităţile medicale pentru a preveni răspândirea
infecţiilor. Prin termenul de sterilizare, care este un termen absolut, se înteleg procedeele fizice şi
chimice care elimină toţi germenii viabili (bacterii, spori, fungi, virusuri, paraziţi) de pe un obiect. Se
desemnează ca steril un obiect care a fost supus unui procedeu de sterilizare şi protejat în mod
corespunzător pentru a preveni contaminarea sa. Se folosesc, în principiu, 4 metode de sterilizare: a)
sterilizarea prin caldură; b) iradierea cu raze UV sau raze ionizante; c) filtrarea prin filtre bacteriologice
care reţin bacteriile din lichidele ce nu pot fi supuse temperaturilor ridicate; d) sterilizarea chimică,
metodă evitată în general deoarece doar câţiva dezinfectanţi, foarte toxici şi iritanţi (ca de exemplu,
formaldehida, oxidul de etilen etc.) folosiţi în conditii riguros controlate, sunt capabili să omoare toate
formele de viaţă inclusiv sporii, fără a deteriora obiectele de sterilizat.

STERILIZAREA PRIN CALDURĂ - Microorganismele sunt distruse la temperaturi ridicate într-un timp care
depinde de mai mulţi factori: • temperatura, care este invers proproţională cu timpul necesar expunerii
bacteriilor, • numărul microorganismelor şi al sporilor, elemente ce afectează rapiditatea sterilizării, •
specia şi proprietatea de a sporula a microorganismelor, • materialul în care este cuprins
microorgansimul. Un conţinut ridicat de substanţe proteice, zaharuri, lipide, amidon, acizii nucleici sau
uleiuri protejează sporii şi formele vegetative de acţiunea căldurii, • pH-ul. Rezistenţa maximă a sporilor
la caldură se situează la un pH de 7 şi scade o dată cu creşterea acidităţii sau alcalinităţii, • condiţiile în
care are loc sporularea. Se pare că sporii formaţi în habitatul natural al microbilor sunt mai rezistenţi la
caldură decât cei obţinuţi pe mediile de cultură. - Sensibilitatea microorganismelor la caldură se poate
exprima prin: • punctul termic letal, care se defineşte ca cea mai joasă temperatură care distruge
bacteriile dintr-o cultură cu densitate dată în 10 minute. Pentru E.coli valoarea se situează la 55°C,
pentru bacilul tuberculos la 60°C, iar pentru majoritatea sporilor la 120°C; • timpul termic letal, care se
defineşte ca timpul minim în care are loc distrugerea bacteriilor la o temperatură dată. a1) Sterilizarea
prin căldură uscată Căldura uscată omoară microorganismele prin oxidarea distructivă a componentelor
celulare a bacteriilor. Cei mai rezistenţi spori sunt distruşi de 3 căldura uscată la 160o, timp de 60 de
minute. Sporii fungilor sunt distruşi în 60 de minute la 115oC, iar cei bacterieni sunt distruşi în 60 de
minute la temperaturi cuprinse între 120-160oC. În laboratorul de microbiologie se utilizează
următoarele tehnici de sterilizare: • încălzirea la roşu în flacără a obiectelor - se aplică anselor
bacteriologice în laboratorul de microbiologie; • flambarea (trecerea prin flacără pentru câteva secunde)
- se aplică gâtului baloanelor, eprubetelor după deschiderea şi înainte de închiderea lor, pipetelor
înainte de utilizare pentru a preveni contaminarea cu germenii din aer; • sterilizarea la pupinel.
Pupinelul sau cuptorul cu aer cald este o cutie metalică cu pereţi dubli între care se găseste un strat de
azbest care împiedică pierderile de caldură, o sursă de caldură care este energia electrică şi un
termoregulator. În interior, pupinelul este prevăzut cu rafturi pentru obiectele de sterilizat. Temperatura
de sterilizare la pupinel este de 180oC timp de 60 de minute. La pupinel se sterilizează întreaga sticlărie
de laborator, instrumentarul de stomatologie, seringi fără armatură metalică, pudre, uleiuri etc.
Pupinelul nu trebuie să fie supraîncărcat, pentru ca aerul să poataă circula nestingherit printre obiectele
de sterilizat. • sterilizarea cu raze infraroşii este folosită pentru sterilizarea seringilor fără armatură
metalică la o temperatură de 180oC. Sterilizarea se poate efectua şi la 200oC în vid, aplicându-se
instrumentelor chirurgicale. a2) Sterilizarea prin caldură umedă Căldura umedă este mai eficientă decât
căldura uscată, distrugând bacteriile la o temperatură mai scazută şi timp mai scurt. Formele vegetative
a majorităţii bacteriilor, fungilor şi virusurilor sunt omorâte de căldura umedă în 10 minute la
temperaturi cuprinse între 50oC (Neisseria gonorrhoeae) şi 65oC (Staphylococcus aureus). O
susceptibilitate deosebită faţă de căldura o prezintă Treponema pallidum, care este distrusă în 10
minute la 43oC. O parte din virusurile animale au o rezistenţă crescută faţă de căldura umedă, ca, de
pildă, virusul poliomielitic care este inactivat la 60oC după 30 de minute, şi virusul hepatitei B care dacă
se află în ser rezistă 10 ore la 60o. Omorârea microorganismelor prin căldura umedă se produce prin
coagularea proteinelor structurale şi inactivarea enzimelor, cu participarea apei. Cei mai rezistenţi spori
sunt distruşi prin expunere la căldura umedă la 121o timp de 30 de minute. 4 • fierberea este de fapt o
metodă de dezinfecţie deoarece ea nu distruge toate formele sporulate. Se efectuează la 100oC timp de
30 de minute şi se aplică seringilor şi instrumentelor de mică chirurgie atunci când nu este posibilă altă
metodă. Fierberea se mai foloseşte în epidemii la sterilizarea apei. • pasteurizarea a fost introdusă de
Louis Pasteur pentru conservarea vinului, fiind utilizată şi acum pentru sterilizarea unor alimente lichide
care nu suportă temperaturi prea ridicate (lapte, bere, sucuri de fructe). Metoda constă în încălzirea
lichidului la 62°C pentru 30 de minute (pasterurizare joasă), 71oC 15 minute (pasteurizare medie), 80-
 85o 3-5 minute (pasteurizare înaltă). Pasteurizarea este o metodă eficientă deoarece bacteriile
patogene care se pot dezvolta în lapte (Mycobacterium tuberculosis, Salmonella, Streptococcus si
Brucella) nu sunt bacterii sporulate, numărul lor reducându-se după pasteurizare cu 97-99%. •
tyndalizarea constă în încălzirea produsului de sterilizat 3 zile la rând, în baie de apă la 56-100oC câte 60
de minute. Temperatura se alege în funcţie de produsul de sterilizat. Metoda se aplică lichidelor care nu
suportă temperaturile ridicate, ca de exemplu: vaccinuri. • autoclavarea este metoda folosită pentru
instrumentarul de chirurgie iar în laboratoarele de microbiologie pentru sterilizarea mediilor de cultură
şi a materialului infecţios. Sterilizarea are loc într-o atmosferă saturată de vapori de apă la 121oC, la o
presiune de 1 atm, timp de 20-30 de minute, în aparate speciale numite autoclave sau la 134 oC, la o
presiune de 2 atm. 10-15 minute. b) STERILIZAREA PRIN RADIATII b1) Razele neionizante Razele
ultraviolete. Puterea bactericidă a razelor luminoase devine perceptibilă la o lungime de undă de
330nm, crescând pe măsura scăderii lungimii de undă a luminii UV. Mecanismul bactericid al razelor UV
constă în alterarea replicării ADN-ului bacteriei, deci împiedicarea multiplicării acesteia. În scop practic,
lămpile cu vapori de mercur care produc raze UV se folosesc pentru a reduce numărul de bacterii
existente în aer în sălile de operaţie, în laboratoare, în încăperi în care sunt adăpostite animale de
experienţă etc. b2) Radiaţiile ionizante Radiaţiile ionizante de tipul radiaţiilor gamma sunt folosite pe
scară largă pentru sterilizarea materialelor medicale de unică folosinţă.

Căldură uscată

 Sterilizator cu aer cald (pupinel sau etuvă): a fost și rămâne o metodă mult
utilizată, atât în spitale cât și în unitățile ambulatorii). folosit la sterilizarea
instrumentarului metalic, a obiectelor de sticlă și a obiectelor din ceramic. Sterilizarea
se obține după 1 oră, la 180 grade C, sau 2 ore la 160 grade C.

Flambarea și încălzirea la roșu nu se folosesc pentru sterilizarea

instrumentelor/obiectelor critice.

Flambarea: procedeu imperfect de sterilizare, utilizat astăzi doar în condiții de extremă

urgență. Metoda constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice, sau
aprinzând alcoolul turnat peste instrumentele așezate într-o cutie metalică. În prezent
metoda este folosită în laborator, pentru flambarea gurii eprubetelor și a gâtului
fiolelor.

Încălzirea la roșu: realizează o sterilizare rapidă și relativ sigură, dar strică

instrumentele și din această cauză se folosește numai pentru sterilizarea ansei
bacteriologice și a vârfului pipetelor Pasteur în cadrul laboratoarelor medicale.

Căldură umedă
 Vapori sub presiune (autoclav): folosit în spitale pentru sterilizarea
instrumentarului chirurgical, dar și a inventarului moale, tuburilor de dren, sondelor, a
mănușilor de cauciuc.

Fierberea: a fost prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi fierberea se utilizează

doar în condiții excepționale. Prin fierbere apa nu depășește 100 grade Celsius, deci o
parte din germeni și virusuri nu sunt distruși (pentru a crește temperatura cu 2-3
grade, se adaugă în apă diverse substanțe).

Alcool

 Nu asigură sterilizarea și dezinfecția de nivel înalt

 Nu se recomandă pentru sterilizarea materialelor medicale și chirurgicale

Razele ultraviolete

Lungimea de undă a radiației violete se întinde între 328 nm până la 210 nm. Efectul
bactericid maxim apare între 240-280 nm. Lămpile cu vapori de mercur emit mai mult
de 90% radiații cu lungimea de undă 253,7 nm, care este aproape de maximul
bactericid.

Folosirea radiației ultraviolete în sistemul sanitar se limitează doar la distrugerea

microorganismelor din aer (particule în suspensie) și inactivarea microorganismelor de
pe suprafețe.

Dezinfecția cu raze ultraviolete se folosește în completarea măsurilor de curățenie și

dezinfecție chimică.

Sterilizarea instrumentarului
medical, măsură obligatorie de
protecție împotriva infecțiilor
Calitatea actului medical depinde de o serie de condiții, printre care și respectarea tuturor  normelor de
curăţenie, dezinfecţie şi sterilizare.
 Unităţile medicale reprezintă mediul în care microorganismele se înmulţesc şi răspândesc cel mai
uşor. 20%-30% dintre aceste infecţii nosocomiale ar putea fi prevenite printr-o igienă riguroasă şi
prin programe eficiente de control.
În România nu există o statistică a deceselor provocate de infecţiile intraspitaliceşti sau de alte tipuri de
infecţii bacteriene. Dar este din ce în ce mai accentuată teama personalului medical și a pacienților față
de pericolul reprezentat de agenţii virali şi microbieni periculoşi (cum ar fi viruşii hepatitelor B şi C,
HIV, bacilul Koch – tuberculoză sau treponema pallidum – sifilis).
Ce prevede legislația din România?
Legislaţia din domeniu a fost îmbogăţită în ultima perioadă cu prevederi noi, menite să sporească gradul
de siguranţă din unitățile sanitare. Ordinul nr. 916/2016 emis de Ministerul Sănătăţii a inclus o
reglementare mai riguroasă, în special la nivelul testelor de autocontrol pentru prevenirea apariţiei
infecţiilor asociate îngrijirilor medicale, și anume testele desterilitate, de aeromicrofloră şi de sanitaţie.
În ceea ce priveşte eficienţa sterilizării, legea spune că toate unităţile sanitare (spitale, cabinete) care
folosesc instrumentar refolosibil au obligaţia să-l sterilizeze după fiecare utilizare, iar eficacitatea
trebuie verificată şi dovedită periodic prin teste pentru fiecare ciclu de sterilizare.
Care sunt etapele unei sterilizări corecte și complete?
 Presterilizarea presupune imersia pentru un timp optim a instrumentelor medicale în soluţii
dezinfectante speciale, cu spectru larg de acţiune, în vederea distrugerii viruşilor (HIV, hepatita B, C etc.),
bacteriilor, sporilor sau fungilor. Înaintea acestei etape, instrumentele sunt spălate şi curăţate normal.
 Spălarea instrumentelor – după acţiunea specifică a dezinfectantului, instrumentele se spală din
nou minuţios. Ulterior, instrumentele se usucă şi se verifică înainte de ambalarea pentru sterilizare în cutii
şi folii speciale.
 Împachetarea instrumentarului în ambalaj de unică folosință.
 Sterilizarea propriu-zisă se poate face prin mai multe metode (fizică, chimică, prin radiaţii),
dintre care cele mai răspândite metode sunt sterilizarea cu căldură uscată (pupinel)sau cu căldură
umedă (autoclav), în funcție de materialul de sterilizat. Aparatele sunt verificate periodic, prin teste care
verifică parametrii fiecărui aparat.
 Inscripționarea zilei și orei la care s-a efectuat sterilizarea
 Depozitarea în compartimente speciale.
Instrumentarul chirurgical, materialele textile şi alte obiecte sau soluţii care pătrund în ţesuturile sterile
sau sistemul vascular intră în categoria de instrumentar critic, întrucât vin în contact cu ţesuturile
corpului uman sau penetrează ţesuturile. Printre acestea se numără și endoscoapele flexibile sau rigide
utilizate în proceduri invazive.
Care sunt  metodele de evaluare a eficienţei procesului de sterilizare?
 a) Cu indicatori fizico-chimici, principiul fiind virajul culorii la atingerea temperaturii şi/sau
presiunii ţintă. Se realizează la fiecare ciclu de sterilizare (umedă sau uscată). Instrumentarul refolosibil
se ambalează în cutii şi în interiorul lor se pun markeri care îşi schimbă culoarea la atingerea temperaturii
necesare pentru sterilizare, astfel încât aceasta este verificată, de fiecare dată, cu maximum 24 ore înainte
de folosirea instrumentelor stomatologice. ATENŢIE! Simpla virare a indicatorului fizico-chimic nu
garantează o sterilizare corectă, folosirea acestui indicator nefiind suficientă pentru un control
eficient al sterilizării.
 b) Testul Bowie & Dick, de verificare a penetrării aburului, trebuie folosit obligatoriu la
sterilizarea la autoclav, alături de indicatorii fizico-chimici şi biologici.
Conform legislaţiei în vigoare, verificarea calității penetrării aburului (testul Bowie & Dick) se realizează:
 Zilnic, înainte de efectuarea primei sterilizări, dacă la autoclave se sterilizează textile
 Cel puţin o dată pe săptămână, la autoclavele unde se sterilizează instrumentar
 După fiecare reparaţie a autoclavei
Pachetul-test de unică folosinţă, Bowie & Dick, este un test foarte sensibil folosit pentru evidenţierea
aerului rezidual periculos sau a gazelor inerte din camera de sterilizare, acestea  putând periclita procesul
de sterilizare.
 c) Indicatorii biologici constau în teste biologice pentru controlul eficacităţii sterilizării care
conţin spori de Geobacillus stearothermophilus pentru autoclav sau Bacillus Atrophaeus (denumire veche
Bacillus subtillis) pentru etuvă, respectiv pupinel, care se pot prezenta sub formă de:
 Fiole de plastic termorezistent ce au în interior un strip impregnat cu spori bacterieni
 Indicatori biologici preparaţi industrial, comercializaţi, care conţin 10 6 UFC, impregnat cu spori
bacterieni
Noile Norme tehnice prevăzute în Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 916/2016  prevăd efectuarea
controlului bacteriologic al sterilizării cu căldură uscată, la etuvă şi pupinel, cu cel puțin 2 indicatori
biologici în fiecare şarjă verificată, cel puţin o dată pe săptămână.
Autoclavarea, cea mai sigură formă de sterilizare
Deşi în multe dintre cabinetele medicale din România sterilizarea se face ori la pupinel, ori la
autoclav, autoclavarea (sterilizarea cu vapori de apă sub presiune) este cea mai folosită în practica
microbiologică, oferind o sterilizare completă şi sigură. Căldura umedă are o putere de penetrare mai
mare, distruge microorganismele hidratate în timp mai scurt şi la o temperatură mai scăzută decât căldura
uscată.

Bibliografie: Norma tehnica din 06/03/2003 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 194bis din
26/03/2003 privind efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii dispozitivelor materialelor sanitare

Scoala Sanitara Craiova - cursul de sterilizare

RAMONA MARINCAŞ, GEORGE TÂMPU, ALEXANDRU COMAN, COSMIN UNGURAŞU, MANUAL DE

STERILIZARE, Practici de decontaminare a dispozitivelor medicalem Editura Caiete Silvane, Zalau, 2017

A. Balan, V. Dinica, E. Ghitescu, L. Ciubancan, R. Serban, M. Rosca, G. Arsinte, Ghid privind curatenia,
dezinfectia si sterilizarea, Institutul de Sanatate Publica Bucuresti, 2015

http://stericycle.ro/servicii/servicii-de-sterilizare/

Sursă articol: http://revistamedicalmarket.ro/articol/spune-ne-cum-verifici-sterilizarea-
instrumentarului-medical-ca-s-i-spunem-ct-de-eficient-te-protejezi-mpotriva-infeciilor

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 961/2016 –

aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea,
dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare publice şi
private, tehnicii de lucru şi interpretare pentru testele
de evaluare a eficienţei procedurii