Piaţa mondială.

Integrarea economică şi globalizarea

782. Atunci când leul se depreciază faţă de Euro: a. exporturile României către UE scad, iar importurile din UE
cresc; b. atât importurile, cât şi exporturile scad, deoarece o monedă mai slabă descurajează comerţul; c. soldul
balanţei comerciale a României se îmbunătăţeşte; d. nici una din variantele a, b, c nu se poate deduce din enunţ;
e. nu există vreo legătură între cursul de schimb şi comerţul exterior al unui stat.
783. Atunci când în balanţa comercială se înregistrează o creştere a exporturilor: a. moneda naţională se
apreciază faţă de cea străină; b. moneda naţională se depreciază faţă de cea străină; c. balanţa comercială devine
deficitară; d. creşterea exporturilor nu influenţează cursul de schimb; e. se înregistrează o creştere similară a
importurilor.
784. Piaţa mondială reprezintă: a. numai comerţul internaţional; b. numai comerţul invizibil; c. ansamblul
economiilor naţionale; d. ansamblul relaţiilor de schimb care se stabilesc între agenţii economici din diferite ţări,
pe baza cererii şi a ofertei; e. ansamblul relaţiilor de schimb, numai între ţările membre ale Uniunii Europene.
785. Piaţa schimburilor valutare constă în: a. vânzarea-cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări; b.
tranzacţiile cu titluri de valoare; c. comerţul invizibil; d. vânzarea-cumpărarea de bunuri economice între
partenerii din diferite ţări; e. deficitul balanţei de plăţi externe.
786. Creşterea eficienţei comerţului exterior se realizează prin: a. creşterea permanentă a costurilor de
producţie; b. diminuarea specializării producţiei de export; c. creşterea gradului de prelucrare a bunurilor
exportate; d. creşterea cererii interne; e. sporirea deficitului balanţei comerciale.
787. Totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de bani naţionali, inclusiv reglementările şi instituţiile
aferente reprezintă: a. piaţa mondială; b. comerţul internaţional; c. piaţa bunurilor cu grad ridicat de
complexitate; d. piaţa valutară; e. piaţa de capital.
788. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a. diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie
s reduce; b. toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune; c. specializarea economiilor
naţionale se reduce; d. nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de ca are nevoie; e. diviziunea
internaţională a muncii elimină avantajele care le oferă piaţa mondială ţărilor participante.
789. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a. Organizaţia Mondială a
Comerţului; b. taxele vamale; c. scutirile de impozite la import; d. subvenţiile la import; e. restricţiile cantitative
asupra importului.
790. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a. creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul
intern brut; b. înmulţirea reglementărilor privind importul; c. înmulţirea reglementărilor care stimulează
exportul; d. reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate; e. accentuarea concurenţei
dintre participanţi.
791. Dacă valoarea exportului este mai mică decât valoarea importului, atunci: a. balanţa comercială este
deficitară; b. datoria externă se reduce; c. rezervele valutare cresc; d. competitivitatea producţiei interne este
ridicată; e. se pot acorda credite externe.
792. Dacă valoarea exportului este mai mare decât valoarea importului: a. balanţa comercială este
deficitară; b. datoria externă se reduce; c. rezervele valutare se reduc; d. competitivitatea producţiei interne este
scăzută; e. se fac împrumuturi externe.
793. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a. extinderea pieţelor de desfacere; b. obţinerea
unor produse şi tehnologii noi; c. diminuarea producţiei interne; d. accesul la ceea ce nu se produce pe plan
intern; e. obţinerea de încasări valutare.
794. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a. exportul şi importul de bunuri
şi servicii, inclusiv produse şi tehnologii de vârf; b. colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor
bugetare; c. investiţiile directe în şi din străinătate; d. acordarea şi primirea de credite externe; e. schimbul
valutar al agenţilor economici din diferite ţări.
795. Piaţa mondială determină: a. reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări; b.
creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii; c. reducerea
capacităţii de absorbţie a unor produse; d. reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere; e.
diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale.
796. În concepţia liberului schimb, comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a. taxe vamale; b. restricţii
1
cantitative asupra importului; c. scutiri de impozite la import sau la export; d. subvenţii la export; e. concurenţă
între participanţi.
797. Creşterea exportului: a. amplifică deficitul balanţei comerciale; b. reduce excedentul balanţei comerciale; c.
măreşte activul balanţei de plăţi; d. menţine constant pasivul balanţei de plăţi; e. menţine constante încasările
din balanţa de plăţi.
798. Creşterea importului: a. reduce deficitul balanţei comerciale; b. reduce excedentul balanţei comerciale; c.
măreşte activul balanţei de plăţi; d. reduce pasivul balanţei de plăţi; e. menţine constante plăţile din balanţa de
plăţi.
799. Investiţiile străine: a. reduc deficitul balanţei comerciale; b. măresc excedentul balanţei comerciale; c.
măresc activul balanţei de plăţi; d. reduc pasivul balanţei de plăţi; e. nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi.
800. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a. reduc deficitul balanţei comerciale; b.
măresc excedentul balanţei comerciale; c. reduc activul balanţei de plăţi; d. nu au nici un efect asupra balanţei
de plăţi; e. măresc încasările din balanţa de plăţi.
801. Exportul este eficient atunci când: a. cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de schimb al
pieţei; b. cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de schimb al pieţei; c. preţul exportului pe piaţa
internă plus cheltuielile de circulaţie până la frontieră este mai mare decât preţul de export în lei la cursul de
schimb al pieţei; d. moneda naţională este supraevaluată; e. dinamica salariului real devansează dinamica
productivităţii muncii.
802. Importul este eficient atunci când: a. cursul de revenire la import este mai mare decât cursul de schimb al
pieţei; b. cursul de revenire la import este mai mic decât cursul de schimb al pieţei; c. moneda naţională este
subevaluată; d. cursul de schimb se depreciază; e. preţul importului pe piaţa internă minus taxele de import este
mai mic decât preţul de import în lei la cursul de schimb al pieţei.
803. Eficienţa exportului creşte atunci când: a. se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de
complexitate a serviciilor destinate exportului; b. scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului; c.
dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii; d. scad costurile în producţia destinată
exportului; e. cresc preţurile interne ale produselor exportate.
804. Pe piaţa valutară se realizează: a. operaţiuni de finanţare şi refinanţare; b. tranzacţii la vedere şi la termen cu
titluri; c. tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni; d. tranzacţii la vedere şi la termen cu valute; e. tranzacţii la
vedere şi la termen cu obligaţiuni.
805. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a. cursul de schimb la care se
desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară; b. cel mai ridicat curs al pieţei valutare; c. cel mai redus curs al
pieţei valutare; d. media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară; e. cursul de schimb obligatoriu
pentru toţi agenţii economici.
806. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a. raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza
comparaţiei cu un etalon internaţional - EURO sau dolarul SUA; b. raportul dintre monedele a două ţări stabilit
pa baza puterii lor de cumpărare; c. modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a
compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări; d. cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a
ofertei pe piaţa valutară interbancară; e. preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă.
807. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a. raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu
un etalon internaţional - EURO sau dolarul SUA; b. raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii
lor de cumpărare; c. modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa
dintre ratele dobânzi din cele două ţări; d. cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei p piaţa valutară
interbancară; e. preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă.
808. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta atunci: a. moneda naţională se întăreşte în raport
cu valuta; b. moneda naţională se depreciază în raport cu valuta; c. moneda naţională se apreciază în raport cu
valuta; d. cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţional pe unitatea de valută se reduce; e. banca
centrală trebuie să cumpere valută.
809. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta atunci: a. moneda naţională slăbeşte în raport cu
valuta; b. moneda naţională se depreciază în raport cu valuta; c. moneda naţională se apreciază în raport cu
valuta; d. cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte; e. banca centrală
trebuie să vândă valută.
2
810. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii, atunci cursul de schimb la
termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a. mai mare
decât cursul de schimb la vedere; b. egal cu cursul de schimb la vedere; c. mai mic decât cursul de schimb la
vedere; d. mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare; e. mai
mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale.
811. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a. ieşiri de capitaluri din ţară, creşterea cererii de valută şi
deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta; b. intrări de capitaluri în ţară, creşterea ofertei de valută şi
aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta; c. ieşiri de capitaluri din ţară, creşterea cererii de valută şi
aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta; d. intrări de capitaluri în ţară, creşterea ofertei de valută şi
deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta; e. apropierea cursului de schimb la termen de cursul de
schimb la vedere.
812. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale, atunci cursul de schimb la
paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a. creşte; b. se reduce; c. nu se
modifică; d. creşte peste nivelul de echilibru, după care scade sub nivelul de echilibru; e. scade sub nivelul de
echilibru, după care creşte peste nivelul de echilibru.
813. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a. pe piaţa valutară interbancară
operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor; b. persoanele fizice pot efectua schimb
valutar pe piaţa valutară interbancară; c. piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru
persoanele fizice; d. piaţa valutară din România este o piaţă liberă; e. cursul de schimb se negociază liber pe tot
timpul zilei.
814. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a. paritate monetară; b. paritate a
puterii de cumpărare; c. paritate a ratelor dobânzii; d. convertibilitate; e. competitivitate.
815. Dacă valoarea exportului este egală cu valoarea importului, atunci: a. balanţa comercială este deficitară; b.
balanţa comercială este echilibrată; c. balanţa comercială este excedentară; d. obligatoriu, balanţa de plăţi este
echilibrată; e. obligatoriu, balanţa de plăţi este excedentară.
816. Exporturile unei ţări însumează 10 miliarde dolari, iar importurile ei însumează 20 miliarde euro. În situaţia
în care 1 euro = 1,5 dolari, balanţa comercială a ţării respective a înregistrat un: a. excedent de 20 miliarde
dolari; b. deficit de 20 miliarde dolari; c. excedent de 10 miliarde dolari; d. deficit de 10 miliarde dolari; e.
deficit de 5 miliarde dolari.
817. Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde dolari iar importurile de 80 miliarde dolari, balanţa
comercială a ţării respective înregistrează un: a. excedent de 80 miliarde dolari; b. deficit de 80 miliarde dolari;
c. excedent de 20 miliarde dolari; d. deficit de 20 miliarde dolari; e. excedent de 180 miliarde dolari.
818. Deficitul balanţei comerciale a unei ţări este de 20 miliarde dolari. Dacă importurile ţării au fost în perioada
considerată de 70 miliarde dolari, atunci exporturile ţării au însumat: a. 70 miliarde dolari; b. 20 miliarde dolari;
c. 50 miliarde dolari; d. 30 miliarde dolari; e. 40 miliarde dolari.
819. Excedentul balanţei comerciale a unei ţări este de 10 miliarde dolari. Dacă exporturile ţării au fost în
perioada considerată de 60 miliarde dolari, atunci importurile ţării au însumat: a. 70 miliarde dolari; b. 20
miliarde dolari; c. 50 miliarde dolari; d. 30 miliarde dolari; e. 40 miliarde dolari.
820. Uniunea Europeană: a. este expresia mai multor trepte evolutive de integrare; b. are o structură
instituţională identică de cea statală; c. nu se poate extinde în nici o direcţie; d. a luat fiinţă în anul 1949; e.
include doar economiile de mare performanţă între i nu există inegalităţi.
821. Uniunea Europeană cuprinde în prezent: a. doar economii din Europa Centrală; b. 12 ţări membre; c.
exclusive ţări cu economii complexe; d. numai economii cu ritmuri egale de creştere economică; e. comunităţi
economice europene, completate cu politici şi forme de cooperare precise.
822. Internaţionalizarea economiilor este ilustrată în mod deosebit de creşterea: a. investiţiilor externe mai lent
decât schimburilor valutare; b. importurilor; c. exporturilor; d. vertiginoasă a tranzacţiilor pe piaţa
schimburilor valutare; e. investiţiilor externe şi menţinerea ponderii corner exterior în PIB.
823. Creşterea eficienţei economice în procesul integrării nu este însoţită de: a. creşterea puterii de negociere a
grupărilor integraţioniste; b. intensificarea concurenţei în interiorul noilor pieţe; c. transformări structurale
pentru a atenua diferenţele dintre zonele spaţiului integrat; d. posibilitatea dezvoltării tuturor economiilor ţărilor
membre; e. diminuarea concurenţei în interiorul noilor pieţe.
3
824. Nu reprezintă condiţie de aderare la Uniunea Europeană: a. asigurarea stabilităţii instituţiilor care
garantează buna funcţionare a democraţiei; b. folosirea şi aplicarea unui sistem propriu de norme independent
de cel comunitar; c. recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare şi
promovarea acţiunilor necesare îndeplinirii acestora; d. încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului
de norme comunitare; e. existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabilă să facă faţă presiunilor
concurenţiale din cadrul pieţei interne unice.