HEMORAGIA

DEF: Hemoragia – reprezintă exteriorizarea sângelui ca urmare a lezării parţiale sau

totale a unui vas de sânge.

ETIOLOGIE:
- răniri şi traumatisme, afecţiuni patologice ale unor organe, ale vaselor mici, mari,
mijlocii;
- actiunea unor agenţi: fizici, chimici, termice;
- sindroamele hemoragipare.

CLASIFICARE:
1. În funcţie de felul vasului din care iese sângele:
a) Hemoragii arteriale:
- pun viaţa în pericol dacă nu se intervine urgent. Sângele este de culoare deschisă
pentru că conţine oxigen şi se exteriorizează sincron cu bătăile inimii.
- excepţional se ceează hemostază spontană ( în cazul arterelor de calibru foarte mic).
b) Hemoragii venoase:
- sunt mai puţin grave, sângele este de culoare ruşu – închis şi nu se exteriorizează
sincron cu bătăile cordului, ci curge lin.
c) Hemoragii capilare = parenchimatoase:
- se întâlneşte în plăgile superficiale sau ca urmare a unor procese: infecţioase ( enterite,
gastrite) şi degenerative ( neoplasm).
d) Hemoragii mixte: arterio – veno – capilare.

2. În funcţie de cantitatea de sânge care se pierde:

a) Hemoragii mici : cantitatea de sânge care se pierde este sub 500 ml;
b) Hemoragie mijlocie: cantitatea de sânge este până în 1000 ml;
c) Hemoragiile mari: cantitatea de sânge pierdută este până în 1500 ml;
d) Hemoragie cataclismică sau mortală: cantitatea de sânge care se pierde este peste
2000 ml.

3. În funcţie de locul unde se dezvoltă şi evidenţiază hemoragia:

a) Hemoragie externă: sângele se exteriorizează înafara organismului;
b) Hemoragie intratisulară: se dezvoltă sub piele sau în interiorul unor organe şi
determină echimoze sau hematoame.
c) Hemoragie internă: sângele se revarsă în interiorul unor cavităţi care nu au
comunicare cu exteriorul ( pleură, pericard, peritoneu, articulaţie, cutie craniană, canal
rahidian);
d) Hemoragie exteriorizantă: se produce în interiorul unor organe cavitare care
comunică cu exteriorul ( nas, cavitate bucală, stomac, intestine, vezică).

4. În funcţie de organul în care iau naştere sau de modul lor de exteriorizare:

- epistaxis;
- gingivoragie;
- hematemeză;
- hemoptizie;
- hemotorax;
- hemopericard;
- hemoperitoneu;
- hematurie;
- hemartroză;
- menoragie;
- metroragie;
- menstruaţie;
- melena;
- hematochezia.

SIMTOMATOLOGIE:
- stare generală alterată;
- dacă hemoragia este mai mult decât mijlocie, apar stări de vertij sau lipotimie (leşin
cu pierderea conştienţei).
Lipotimie: apare în hemoragii mijlocii doar în ortostatism, iar în hemoragiile ce le
depăşesc pe cele mijlocii se instalează şi în clinostatism. Apar transpiraţii profuze, sete
marcantă şi agitaţie din cauza oxigenării insuficiente a creierului.
Frecvenţa cardiacă este :
- în hemoragiile mici, este la început normală;
- în hemoragiile mijlocii şi mari este crescută din cauza anemiei şi după ce hemoragia s-
a oprit.
- uneori poate atinge valori de peste 120 – 130 b/min.
Amplitudinea:
- este bună, în hemoragiile mici şi mijlocii;
- scade, în hemoragiile mari devenind filiformă.
Tensiunea arterială:
- poate fi normală, după care aceasta scade prin vasoconstricţie.

INVESTIGAŢII:
- în cazul hemoragiilor la nivelul esofagului şi stomacului, dar şi la nivelul celorlalte
poţiuni ale tubului digestiv se poate realiza explorare endoscopică;
- în cazul hematuriei, se poate pune în evidenţă cu ajutorul probei celor 3 pahare (
hematurie macroscopică);
- în cazul hematuriei microscopice, se realizează proba ADIS – HAMBURGER;
- în cazul hematuriei digestive oculte, proba care se realizează se numeşte ADLER;
- în cazul meno – sau metroragiei, prezenţa hemoragiei se poate constata cu ajutorul
examenului cu valve;
- analize de laborator: numărul de hematii, hemoglobină, hematocrit, volemia.
Volemia: măsoară cantitatea de sânge existentă în organism şi cantitatea de sânge care
trebuie transfuzat.

TRATAMENT:
- constă în realizarea hemostazei şi refacerea masei sanguine.