Întrebările Învierii

În mintea omului care citește relatările evanghelice ale Învierii se nasc în mod natural diferite
întrebări despre diferitele împrejurări în care s-a petrecut acest eveniment central al credinței
creștine. Între aceste „întrebări ale Învierii" două care sunt printre cele mai misterioase sunt:
1. Cum a înviat Domnul din moarte? - fiind vorba de învierea propriu-zisă, re-animarea; și
2. Cum a ieșit Domnul din mormântul pecetluit fără să strice pecețile și fără să miște piatră
mormântului?
Trebuie să recunoaștem că relatările evanghelice ale Învierii Domnului ne lasă într-un complet
agnosticism față de aceste două momente, altminteri atât de spectaculoase după imaginația
omenească. Slujbele însă, imnografia Bisericii vin să umple acest gol, atât cât se poate și în limitele
cuvântului care zice: ”Taina nu suferă ispitire; numai cu credința toți să o slăvim [...]: Netâlcuitule
Doamne, slavă Ție!” (25 decembrie, stihiră a 3-a de la Laude). Pentru că nu cercetarea gândirii
raționale ne descoperă înțelesul acestor taine, ci ”gândul cuvios și credincios” care, împreună cu
practicarea credinței noastre, ne conduce la o înțelegere în chip tainic, finalmente la un alt mod de
gândire și de viață în care vedem Învierea ori de câte ori încetăm să ne tânguim pentru neînțelegerea
rațională a acestei taine și primim cu credință cuvintele binevestitoare, precum femeile mironosițe:
”Auzind femeile graiurile îngerului, au încetat tânguirea, vesele făcându-se, și, cutremurându-se, au
văzut Învierea. [...]” (Icosul utreniei Învierii Domnului, glas 5).
Iată acum stihira-cheie ce deschide calea unei anume înțelegeri a tainei Învierii (în: Octoih, stihira
întâi de la Laude, utrenia Învierii, glas 5):
”Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fără de lege, ai ieșit din mormânt
precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu.
”N-au cunoscut cum te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simțit când
ai înviat ostașii cei ce Te-au străjuit.
”Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau și s-au arătat minunile
celor ce se închină cu credință tainei, pe care celor ce o lăudăm, dă-ne nouă
bucurie și mare milă.”
Sunt absolut evidente aici două paralelisme, alăturări, asemănări:
1. Învierea (re-animare) din moarte -Întruparea de al Bunavestire; și
2. Ieșirea din mormântul pecetluit fără stricarea peceților - Nașterea din Fecioara Maria fără
stricare fecioriei ei.
Înainte să trecem la analiza acestor paralelisme particulare să spunem că imnografia Bisericii
prezintă un continuu paralelism între ciclul Întrupare(Zămislire)-Naștere și ciclul Moarte-Înviere,
nu doar prin profeția lui dreptului Simeon (”Iar prin sufletul tău va trece sabie” - Lc. 2, 35) sau prin
smirna adusă de magi (Mt. 2, 11) ”ca unui mort de trei zile”, ci mai mult, printr-o întreagă tematică
comună celor două cicluri, cum ar fi tema arătării luminii, cea a izbăvirii, a biruinței, sau cea a
participării stihiilor lumii la evenimente ș.a.m.d.
Pentru o și mai desăvârșită edificare a noastră în această chestiune, să privim următoarea
compoziție imnografică:
”Să prăznuim ... și, ridicându-ne mintea spre ..., să ne suim cu gândul și să
vedem cu ochii cei sufletești pe Hristos cel ...; la măreția minunilor Căruia
privind X, i s-a părut că vede om ..., dar din fapte a înțeles că este Dumnezeu
adevărat, Cel ce dăruiește sufletelor noastre mare milă”.
1
Aceasta este o stihiră de la Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului. În mod intenționat am înlocuit
prin ”...” acela câteva cuvinte care făceau referire la Nașterea Domnului. De ce? Pentru că se poate
acum vedea clar cum conținutul de idei al acestei stihiri este perfect aplicabil ciclului Moarte-
Înviere: în loc de ”X” punem ”Maria Magdalena”, în loc de "prăznuim nașterea lui Hristos" punem
"prăznuim învierea lui Hristos" etc., și totul este perfect normal!
Acum, dincolo de acest paralelism general, să revenim la stihira-cheie despre care ziceam că
deschide calea unei anume înaintări în taina Învierii Domnului.
*
’’Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fără de lege, ai ieșit din mormânt
precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu
Primă partea a stihirii (”Doamne, pecetluită fiind groapă de cei fără de lege, ai ieșit din mormânt,
precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu”) compară ieșirea din mormântul pecetluit cu
nașterea din pururea- fecioara Maria.
Deși părintele arhimandrit Benedict Ghius - un autorizat analist al textelor liturgice în teologia
românească - consideră această apropiere ’’îndrăzneață” (în: Taina Răscumpărării în imnografia
ortodoxă, EIBM a BOR, București, 1998, pp. 179-180, în notă), punând în evidență ’’condiția total
diferită a trupului lui Hristos la Naștere și respectiv la Înviere”, totuși, în contextul paralelismului
generalizat de teme și idei între cele două cicluri (Întrupare-Naștere și respectiv Moarte-Înviere),
această îndrăzneală devine una perfect justificată teologic. Mai ales că există și elemente patristice
care împing spre un atare paralelism.
Sfântul Atanasie cel Mare, bunăoară, într-o mică scriere cu caracter dogmatic, Întrebări și
răspunsuri despre cele dumnezeiești, răspunde la întrebarea ”Cum a fost cu putință ca Fecioara să
nască trup și să rămână tot fecioară?” printr-o comparație foarte sugestivă pentru discuția noastră:
”Precum o casă închisă din toate părțile, care să aibă o ferestruică de sticlă curată și prea-subțire
înspre răsărit, când soarele răsare și razele lui străbat sticla și intră înăuntru, toată casa aceea se
luminează, și iarăși după ce trece soarele și razele lui ies afară, sticla nu se sfărâmă, ci nevătămată
de izbiturile razelor soarelui cele intra și ieșea rămâne, întru acest chip să înțelegeți și despre
pururea Fecioara Maria. Pentru că aceasta, cu totul curată, fiind ca o casă închisă, Fiul și Cuvântul
lui Dumnezeu ca o rază dumnezeiască din Soarele dreptății Tatăl pogorându-Se ca printr-o
ferestruică de sticlă intrând în ea, prea sfântă casa ei cu totul o au luminat și iarăși precum știe El
însuși au ieșit afară nicidecum stricând fecioria ei, ci precum înainte de naștere, așa și în vremea
nașterii și după naștere fecioară curată o au păzit.” (Sfântul Atanasie cel Mare, Despre Dumnezeu,
traducere din grecește de monahii Gherontie și Grigorie de la Neamț, retipărită cu slove latinești la
Mănăstirea Neamțului, 1940, pp.55-56).
Acum, dacă am văzut oportunitatea apropierii între Ieșirea Domnului din mormântul pecetluit fără
să strice pecețile și Nașterea din Fecioara Maria fără să-i strice fecioria, să vedem și cum
caracterizează imnografia Bisericii aceste evenimente.
”Minune care cuprinde tot gândul” (slujbă Înainteprăznuirii Nașterii Domnului), aceasta este ”mai
presus de gând și de cuvânt” (12 iulie, canonul întâi, cântarea întâi, a Născătoarei), ’’nespusă”
(vecernia Înainte-prăznuirii Nașterii Domnului), ’’negrăită și străină” (26 martie, cântarea a 8-a, a
Născătoarei - slujba Înainteprăznuirii Nașterii Domnului); ea s-a petrecut ”în chip minunat” (slujba
Înainteprăznuirii Nașterii Domnului) și ”în chip de negrăit” (ibidem).
Să mai spunem, privitor la Ieșirea Domnului din mormântul pecetluit fără să strice pecețile și fără să
miște piatra mormântului că imnografii ne mai oferă o asemănare, o comparare, anume cu Intrarea
Domnului la ucenici prin ușile încuiate (Ioan 20, 19 și 26). Iată două exemple în acest sens:
”Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii Tăi,
prin ușile încuiate, arătându-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit,

2
 Mântuitorule, îndelung-răbdând. [...]”. (stihira a patra de la laudele utreniei
Învierii, glas 5)
’’Pecetluit fiind mormântul , Viață din groapă ai răsărit, Hristoase Dumnezeule;
și ușile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai stat, Învierea tuturor. [...]” (sedealna
de după catisma a 2-a - slujba Învierii, glas 7).
*
”N-au cunoscut cum te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simțit când
ai înviat ostașii cei ce Te- au străjuit.”
A două parte a stihirii-cheie (”N-au cunoscut cum te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au
simțit când ai înviat ostașii cei ce Te-au străjuit.”) dă răspuns la cealaltă întrebare despre Înviere,
anume ”Cum a înviat Domnul din moarte?” printr-un paralelism între Înviere (re-animare) și
Întrupare (zămislire).
Întruparea Domnului (sau Zămislirea) este o taină chiar și pentru pururea-fecioara Maria: ”Pentru ce
te minunezi, Marie? Pentru ce te înspăimântezi de ceea ce este întru tine? Iar Fecioara zice: Pentru
că pe Fiul cel din veșnicie sub ani L-am născut și nu știu cum sa făcut zămislirea Celui ce S-a
născut. [...] În adevăr, unde voiește Dumnezeu se biruiește rânduială firii, precum scrie.” - sedealna
după catisma a două, 25 decembrie. Totuși imnografii spun în câteva rânduri «cum» s-a făcut
”netâlcuita zămislire” (24 decembrie, la vecernie): ”mai presus de pricepere” (24 decembrie), ”mai
presus de minte și de negrăit” (Înainteprăznuirea Nașterii Domnului). ”Felul zămislirii este negrăit”
(25 martie, a Născătoarei la stihoavna vecerniei praznicului Buneivestiri) și s-a petrecut în chip ”de
netâlcuit” și ”mai presus de înțelegere” (Înainteprăznuirea Nașterii Domnului).
”Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau și s-au arătat minunile celor ce se închină cu
credință tainei, pe care celor ce o lăudăm, dă-ne nouă bucurie și mare milă.”
Sigur, toate aceste texte nu ne dau «explicații raționale» - pentru simplul fapt că așa ceva nu există
în domeniul unor astfel de taine. Aceste mari taine s-au petrecut ”cu puterea Dumnezeirii”, ”precum
El însuși a știut, a voit și bine a socotit”, într-o sferă inaccesibilă minții omenești în această viață
pământească. Ele ’’amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau și ș-au arătat minunile celor ce
se închină cu credința tainei” - cum zice ultima parte a stihirii-cheie de la care am pornit analiză -,
care lăudatori ai acestor taine și primesc de la Hristos cel mort și înviat bucurie și mare milă.
Pr. Iulian Nistea

Alte piste de dezvoltare:

P.S. 1. Îngerii sunt vestitori la aceste evenimente.
P.S. 2. Troparul Născătoarei de Dumnezeu la vecernia Învierii glas 2: „Toate tainele tale sunt mai
presus de cuget, toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; curăția fiind pecetluită și fecioria
păzită, cu adevărat maică ta-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe care roagă-l să
mântuiască sufletele noastre.” Paralelism direct cu piatra pecetluită de iudei și ostașii păzind
mormântul: „Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia
zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ție, Dătătorule de
viață: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăției Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule
de oameni!” (troparul Învierii, glasul 1, Octoih)
PS. 3. Pentru întrebarea 1, cum a înviat Domnul, mai este și Giulgiul de la Torino.