Internet si consumerism

Consumerismul este o „ordine socio-economică” (tendință, practică, mod de a proceda și,

finalmente, de a fi) contemporană care se fundamentează pe crearea și sporirea
nejustificată, fals-justificată, artificială a dorinței de a cumpăra sau de a consuma.

Din punct de vedere creștin, consumerismul este nouă formă de îmbuibare generalizată, a
minții în primul rând.

Modalitatea concretă prin care este excitată dorința de a avea este publicitatea (engleză:
advertising): publicitatea prin ziare și reviste, publicitatea prin radio și TV, iar astăzi, din ce
în ce mai mult într-o lume globalizată, prin Internet.

Exemple: Dușul. După ce toată lumea a fost pusă de acord asupra necesității evidente de a
avea un duș, prin publicitate suntem convinși că un duș cu bule sau un duș cu mai multe
tipuri de curgere a apei ne este necesar, căci e mai plăcut, mai odihnitor, mai sănătos, la fel
de ieftin etc. iPhone-ul de la Apple. Diferitele variante ale iPhone-ului au văzut lumina în
iunie 2007, februarie 2008, iulie 2008, iunie 2009 și iunie 2010. De fiecare dacă compania și
resellerii ei au convins publicul cu cât mai avansat și mai bun este noul model. Ne lăsăm
seduși de tehnologie, dar dacă ar fi să ne întrebăm cât folosim cu adevărat din toată
tehnologia integrată unui smartphone, pentru cea mai mare parte dintre noi răspunsul
onest s-ar situa probabil la nivelul unui procent de 10%.

Însă consumerismul, după cum îi spune și numele, nu se referă doar la cumpărare, ci este o
atitudine, o tendință gurmandă, de îmbuibare generală care se extinde și la aspecte ale
vieții omului, care pot fi legate într-un fel sau altul de „consum”.

Consumatori suntem și pe Internet. Consumăm informația de pe diferitele situri internet,

din wikipedia sau din OrthodoxWiki.org – enciclopedia ortodoxă online, care conține astăzi
peste 1600 articole în limba română (și către 3500 de articole în engleză sau 800 articole în
franceză). Cifrele de vizitatori ai ro.OrthodoxWiki.org arată că mai puțin de 1% dintre noi
ne punem problema de a da ceva înapoi (comunității, celorlalți, aproapelui), de a deveni
colaboratori sau contributori ai unei enciclopedii libere și utilă multora. Deși pentru noi,
creștini, Scripturile sfinte spun: „Mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Sfinţilor Apostoli
20, 35), și în viața „reală” de zi cu zi și pe Internet (care e cât se poate de real) preferăm să
luăm, să luăm, să luăm, să consumăm, să consumăm, să consumăm.

Iulian Nistea (2010)