Curs 2.

Metabolismul nucleotidice purimice si pirimidinice

Nucleotidele purimice si pirimidinice sunt biomolecule fundamentale ce participa la

procese esentiale. Astfel acestea sunt:
- Componente structurale ale acizilor nucleici AND, ARN (transferul
informatiei)
- Componente strucutrale ale nucleozidelor trifosforilate ATP ce asigura
transferul energetic
- Componente ale nucleotidelor ciclice 3,5 –AMP, 3,5-GMP, cu roluri
regulatoare ale functiei celulare si de mediatori ai mesajelor extracelulare
- Derivati ai nucleotidelor ca CDP colina, UDP – glucoza, UDP –
gluconate sunt intermediari activi in procese biochimice
- Coenzimele NAD, NADP, FAD, contin in structura cate un nucleotid cu
adenine

1. Metabolismul nucleotidelor purinice

Rolul major ale acestor molecule este de componente ale acizilor nucleici, distributia in
aceste molecule realizandu-se prin mecanisme genetice. Metabolismul general al organismului
trebuie sa asigure existenta unui „fond” de nucleotide necesar sintezei de ARD/ADN. Acest
lucru se realizeaza prin:
- Sinteza de novo a ribonucleotidelor – are loc in exclusivitate in ficat
- Conversia partiala a ribonucleotidelor in dezoxiribonucleotide
- Interconversiile nucleotidelor
- Reutilizarea bazelor purinice si nuclotidelor ce rezulta din degradarea celulara a acizilor
nucleici
Fractiunea de nucleotide purinice in exces fata de nevoi este in acid uric, excretabil.
 Sinteza de novo a nucleotidelor purinice

Materiile prime pentru sinteza nucleului purinic sunt reprezentate de aminoacizii glicina,
acid aspartic, glutamina, CO2, unitati de C1-tetrahidrofolat.

Pe acesta cale nu se formeaza baze purinice libere ci direct ribonuclotide. Originea

fiecarui atom a fost stabilita prin utilizarea de precursori etichetati cu 14C si 15N. Pentoza sub
forma de riboza -5-fosfat, se formeaza din glucoza pe calea pentozo-fosfatilor. La sinteza de
nucleotide ia parte o forma activata a ribozei – 5-fosfo-ribozil-1-pirofosfat (PRPP) – obtinuta
prin prima reactie din lantul de mai jos. Acest compus este unul cheie in metabolismul
nucleotidelor fiind precursor al acestora si furnizand restul 5-P-ribozil in reactiile de reciclare a a
bazepor purimice.
Cu urmatoarea reactie incepe de fapt calea specifica a sitezei purinelor. Gruparea amidica
a glutaminei inlocuieste restul pirofosfat din PRPP rezultand 5-fosforibozil-β-1 amina. Prin
condensarea aminei cu glicina se introduc atomii C4, C5 si N7 ai nucleului purimic. In aceasta
etapa se formeaza glicinamid-ribonuclotida. In reactia 4 se introduce un nou atom de C (C8
purimic) cu formarea de formil-glicinamid ribonucleotida. O noua molecula de glutamina
cedeaza gruparea amidica luand nastere astfel un compus amidic care in urma unei reaactii de
condensare formeaza un metabolit heterociclic imidazolic. Prin carboxilare directa se introduce
atomul C6 al nucleului purimic, iar in urmatoarele doua reactii acidul aspartic furnizeaza atomul
N1 cu eliminarea acidului fumaric. In continuare N10-formil-tetrahidrofolatul introdue atomul
C2 iar prin eliminarea unei molecule de apa intre gruparile formil si amida se inchide nucleul
hexagonal, produsul acestei secvente fiind inozin-mono-fosfatul (IMP).
 Pornind de la INM se obtin nucleotide cu adenina (AMP) sau guanina (GMP) –
ribonuclotidele functionale. Pentru obtinerea GMP se introduce o grupare oxigenata in pozitia 2
cu formarea xantinei apoi are loc aminarea pe seama azotului amidic din guanina. Conversia
INM in AMP si GMP sunt cuplate energetic cu scindarea de legaturi macroergice din GTP si
ATP.
 Biosinteza nucleotidelor cu legaturi fosfat macroergice

Nucleozid difosfatii si trifosfatii cuprind cate una respectiv doua grupari fosfat. Reactia
primara de incorporare a energiei metabolice in aceste grupari este fosforilarea oxidativa de la
nivelul lantului respirator sau la nivel de substrat in lantul acizilor tricarboxilici:

ADP + -P ATP + H2O

AMP + ATP 2 AMP
Prin transfer de grupari fosforil din ATP, nucleozid monofosfatii sunt fosforilati la
nucleozid di- si tri-fosfati
GMP +ATP GDP + ADP

GDP + ATP GTP + ADP

 Biosinteza dezoxiribonucleotidelor
Sinteza de ADN are loc numai in faza S (sinteza) a ciclului celular care pregateste celula
de diviziune.

Nucleotidele cu dezoxiriboza sunt obtinute din ribonucleotide prin transformarea restului

ribozil din dezoxiribozil, reactie ce implica reducerea gruparii alcoolice din C2. Echivalentii
reducatori sunt furnizati la final de NADPH insa la reactie mai participa un sistem redox
intermediar constituit dintr-o proteina mica (tiredoxina) care are capacitatea de a oscila intre o
forma redusa si o forma oxidata. Trasferul de H este mediat enzimatic.

Reglarea biosintezei nucleotidelor purinice

Sinteza purinelor este controlara riguros pentru a se asigura necesitatile metabolice dar si
o anumita proportie intre adenina si guanina. Controlul se realizeaza prin inhibitie feed-back la
diverse niveluri. Produsii finali – AMP, GMP, IMP – inhiba etapele initiale comune de formare a
fosfo-ribozil-pirofosfatului si a fosfo-ribozilaminei.
Un mecanism regulator asigura cantitatea de IMP si un altul repartizarea acestui nucleotid
intre AMP si GMP. Transformarea monofosfatilor in trifosfati este controlata de incarcarea
energetica celulara.
 Disponibilitatile de substrate sunt de asemena factori de reglare. De ex, pt sinteza de
PRPP concentratia celulara de 5-P-riboza determina viteza de reactie. Alte nucleotide care
utilizeaza PRPP ca precursor inhiba PRPP sintetaza, gradul de inhibitie depinzand de
concentratia totala a acestor compusi.

Reutilizarea bazelor purinice

Degradarea tisulara a acizilor nucleici pune in libertate guanina, xantina si adenina.
ARNm este descompus cu viteza mai mare decat ARNt. Nucleotidele eliberate, impreuna cu cele
provenite din siteze de nuovo si cele exogene alcatuiesc un fond comun accesibil tuturor
celulelor. In cadrul acestui fond au loc diverse transformari si interconversiuni prin care se
realizeaza un raport optim de nucleotide pentru sinteza acizilor nucleici.
 Homocisteina

Caile principale prin care pot fi eliberate purinele din nucleotide sunt:

Purinele libere sunt incorporate in cea mai mare parte in nucleotide si utilizate din nou
pentru sinteza acizilor nucleici iar excesul este excretat.
Exista doua cai de incorporare a bazelor purinice in nucleotide:
- Condensarea bazei purinice cu PRPP cu formarea ribonucleotidului catalizata enzimatic
de enzime specifice pentru fiecare baza purinica
 - Incorporarea purinei in nucleotid in doua etape:

Reutilizarea purinelor in toate tesuturile este un proces mult mai economic decat sinteza
de nuovo.

Catabolismul purinelor
Bazele purinice endogene sau exogene care nu sunt utilizate in nucleotide sunt
transformate in acid uric si eliminate pe cale renala.

Reactia este catalizata de xantin-oxidaza, enzima secretata din abundenta in ficat si

intestin. Enzima hepatica actioneaza asupra bazelor purinice endogene, cea intestinala transforma
purinele rezultate din digestia alimentelor. Acestea sunt hidrolizate la nucleotide si ulterior in
nucleozide. Acestea pot fi absorbite ca atare sau sunt scindate la baze purinice.Studiile au aratta
ca la om, purinele formate pe acesta cale sunt transformate in mucoasa intestinala in acid uric iar
pirimidinele sunt oxidate la produsi finali de catabolism.
La mamifere acidul uric este un forma finala de eliminare a aazotului purinic. Acidul urin
se formeaza din:
- Nucleodite exogene ( in intestin)
- Nucleotide AMP si GMP rezultate prin degradarea acizilor ribonucleici celulari
- Nucleotite sintetizate de novo neutilizate

Acidul uric este un acid cu o tarie apreciabila (pK1 = 5.7, pK2 =

10.3) si la pH-ul fiziologic se afla sub forma de monourat de
sodiu, cu o solubilitate ceva mai mare decat a acidului uric, putin
solubil in apa
 Eliminarea renala a monouratului de sodiu este un proces complex, ce cuprinde: filtrare
glomerurala, reasorbtie tubulara, secretie si reasorbtie tubulara post-secretorie. Excretia de acid
uric in 24 ore este de 400-600 mg.

Patologia metabolismului purinelor

Guta este o boala a carei tulburare biochimica majora este hiperuricemia. Clinic se
manifesta prin dureri artritice episorice sau cronice nefrolitiaza si depuneri de acid uric in
tesuturile moi. Guta primara este de un defect metabolic ereditar prin care ori sintetizarea
acidului uric se face in exces ori clearance-ul acidului uric este incetinit. Guta secundara poate sa
apara pe fondul altor tulburari asociate cu un turnover crescut al acizilor nucleici: leucemii,
anemie hemolitica, iradiere cu raze X, infectii cronice
Cresterea concentratiei uratului in sange si in lichidul interstitial determina depasirea
pragului solubilitatii si precipitarea uratului monosodic in primul rand in jurul articulatiilor de la
extremitati. Reactia inflamatorie declansata de cristalele de urat fagocitate de leucocite sta la
baza crizelor de guta. La nivel renal este favorizata formarea cristalelor de urat sau acid uric in
urinile mai acide.
Mecanismele de producere ale hiperuricemiei sunt complexe, insa factorul etiopatogenic
este cresterea concentratiei de PRPP. Au fost descrise mai multe deficiente enzimatice ce maresc
fondul de PRPP:
- Variante de PRPP sintetaza cu activitate catalitica crescuta sau cu sensibilitate redusa la
inhibitia prin produsi finali
- Deficienta de glucozo-6-fosfataza. Absenta acestei enzime impiedica eliberarea glucozei
din glucozo-6-fosfat, acesta din urma fiind „directionat” pe calea pentozo-fosfatilor cu
producere in exces de ribozo-5-P, materia prima pentru producerea de PRPP.

Au fost descrise si cazuri de guta cu o productie normala de anid uric, dar pacientii
respectiv prezentau defecte innascute in mecanismul de secretie tubulara a acidului uric.
Hiperuricemiile pot fi corectate prin administrare de alopurinol, un analog an
hipoxantinei ce inhiba xantin oxidaza si impiedica transformarea hipoxantinei in xantina si
ulterior in acid uric. Hipoxantina si xantina sunt excretate direct. Fiind mai usor solubile decat
acidul uric, acestea nu se mai depun in tesuturi evitandu-se efectele daunatoare.

2. Metabolismul nucleotidelor pirimidinice

Sunt: citozina (4-amino-2-cetopirimidina), timina (2,4-diceto-5-metil-pirimidina) si

uracilul (2,4-dicetopirimidina)
Nucelul pirimidinic este sintetizat de novo pornindu-se de la CO2, glutamina si acid
aspartic.
Nucleotidepe pirimidinice au roluri similare cu
cele piridinice si metabolismul acestora
prezinta pe langa elemente specifice si
elemente comune cu metabolismul bazelor
piridinice
 Spre deosebire de sinteza nucleotidelor purinice unde nu se obtine o purina libera, sinteza
pirimidinelor conduce la formarea unei pirimidine (acid orotic) care prin acceptarea unui rest de
fosfo-ribozil din PRPP formeaza un nuclotid.
Prima reactie a secventei este obtinerea de carbamil-fosfat:

Glutamina + ATP + CO2 N2H-CO-P +ADP+ glutamat

Reactia specifica biositezei de piridine conduce la formarea acidului carbamilaspartic.

Prin condensarea acestuia din urma se inchide nucleul heterociclic si dupa dehidrogenare se
obtine un compus pirimidinic, acidul orotic. Prin transferul restului fosforibozil din PRPP se
formeaza nucleotidul – acid orotidilic – care dupa decarboxilare devine uridinmonofosfatul
(UMP).

Pornind de la UMP se obtin toate celelalte nuclotide

pirimidinice, prin fosforilare ( UDP, UTP).
Nucleotidul cu citozina CTP, este obtinut din UTP prin aminare:

Iar nucleotidul cu timina (d-TMP) rezulta prin metilarea d-UMP:

Reglarea sintezei de novo a nuclotidelor pirimidinice se realizeaza prin inhibitie feed-

back, fapt ce permite o coordonare a vitezelor de formare a nuclotidelor purinice si pirimidinice
asa incat celulele sa dispuna de ambele categorii in cantitati comparabie si adecvate.
Ca si in cazul nucleotidelor purinice acizii nucleici exogeni nu contribuie la fondul
comun metabolic a acestor compusi, fiind reutilizate doar nucleotidele eliberate din acizii
nucleici endogeni.

Catabolismul nucleotidelor pirimidinice

Bazele pirimidinice libere nu mai sunt reutilizate ci degradate la compusi cu molecula mica –
βalanina si acid β- aminoizobutiric, excretati ca atare sau catabolizati pe cai oxidative.