• Este un proces care elimină contaminarea vizibilă, dar nu distruge

microorganismele.
• Este condiție prealabilă necesară pentru dezinfectare eficientă sau
sterilizare.
Totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi farmacologice
care urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau distrugerea
germenilor patogeni din mediu.

1. PROFILACTICĂ prevenirea izbucnirii şi răspândirii bolilor cu punct

de plecare cunoscut
2. CURENTĂ = la patul bolnavului pe toată perioada de spitalizare
3. TERMINALĂ = tuturor obiectelor folosite de bolnav, mobilierului,
camerei
ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de
măsuri prin care se împiedică contactul dintre germeni şi plaga
operatorie sau accidentală. Deoarece se previne infecţia,
asepsia este o metodă profilactică

ANTISEPSIA ( gr anti= împotriva, sepsis= putrefacţie ) reprezintă

totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte distrugerea
germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Ea
este o metodă curativă

ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc şi se folosesc

simultan, alcătuind împreună sterilizarea, care reprezintă forma
cea mai completă de dezinfecţie.
Procesul de distrugere sau eliminare a tuturor
microorganismelor din/de pe obiecte, lenjerie textila, de pe
suprafațe sau din mediu, inclusiv sporii.
Resistance of Microorganisms
Sterilization
Spores
bacterial, fungal Bacillus stearothermophilus
Bacillus subtilis
Clostridium sporogenes

High Level Disinfection

Mycobacteria, TB bacilli

Intermediate Disinfection

Hydrophilic viruses Polio, Coxsackie, Rhino

Low Disinfection

Vegetative fungi & bacteria Trichophyton, Cryptococcus,Candida

Lipophilic viruses Pseudomonas, Staphylococcus,Salmonella
HSV, CMV, RSV, HBV, HIV
Spaulding Classification

Critical Semicritical Noncritical

 - proces care reduce populația microbiană pe
obiect la un nivel sigur.

- proces care elimină microorganismele

patogene de la un obiect de a face sigur de manevrat.
 ISTORIC
 Înainte de Hipocrate, cei care practicau medicina recomandau
pentru prevenirea infectării plăgilor, spălarea acestora cu apă
caldă şi pansarea lor cu bucăţi de pânză albă. Se utilizau diferite
macerate din plante cu efect antiseptic şi cicatrizant

 În perioada lui Hipocrate, era recomandat spălarea plăgilor cu

apă caldă şi vin vechi iar echipa chirurgicală trebuia să se spele
pe mâini înainte de operaţie iar plăgile erau pansate cu pânză
albă
 ISTORIC
 În perioada evului mediu se descoperă noţiunea de infecţie şi a
fenomenului de contagiune de către Ambroise Paré. Un mare pas
în descoperirea şi folosirea metodelor de combatere a infecţiilor a
fost făcut prin inventarea microscopului de către Van
Leeuwenhoek
 Joseph Lister ( 1827 – 1912 )
chirurg englez, este cel care introduce tremenii
de asepsie si antisepsie și foloseste fenolul ca
antiseptic (nu se mai utilizează, deoarece iritant
și atacă membrana celulei nervoase).
 Semmelweis este cel care introduce în clinica sa obligativitatea
spalarii mâinilor cu apă şi săpun şi apă clorurată înainte de a
începe un act chirurgical sau obstetrical

 Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care

descoperă diverse familii de germeni şi demonstrează relaţia de
cauzalitate între aceştia şi apariţia diverselor boli contagioase

 Romania - V. Babeş contribuie la progresul bacteriologiei şi

totodată al asepsiei

 Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi

care au aplicat metodele de antisepsie preconizate de Lister
1. MIJLOACE FIZICE
a) mecanice
b) căldura ( uscată şi umedă )
c) radiaţiile ( ultraviolete şi ionizante )

2. MIJLOACE CHIMICE
a) formol
b) oxid de etilen
c) glutaraldehidă
 1. MIJLOACE FIZICE
a) Mecanice
Utilizate în special pentru pregătirea instrumentarului, a
rufăriei şi a sticlăriei de laborator. Se foloseşte :

- spălarea cu apă şi săpun, detergenţi pentru

instrumentar şi mâinile chirurgului

- curăţirea mecanică pentru instrumentar la care se mai

foloseşte şi amoniac 2% - curatare presterilizare
1. MIJLOACE FIZICE
CURATARE PRESTERILIZARE
Îndepărtarea materie organică, sânge și salivă care pot fi
bariera de protectie pentru microorganisme.
Există trei metode de curățare:
-Manual
-Ultrasonic - conversia energiei electrice în unde sonore
vibratorii care trec printr-o soluție de săpun

- Spălare mecanica – jet cu presiune

b) Căldura

Acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor,

precipitare care apare după atingerea temperaturii de 50° C .
Rezistenţa la căldură a bacteriilor este diferită, cele bogate în apă
fiind mult mai sensibile decât cele liofilizate sau cele care conţin
puţină apă

Căldura uscată

-Flambarea

-Încălzirea la roşu

-Fierul de călcat

-Pupinel ( Etuva cu aer cald )

FLAMBAREA = procedeu vechi şi imperfect de sterilizare
Constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice.
Astăzi este indicată numai în flambarea gurii eprubetelor şi a
gâtului fiolelor

ÎNCĂLZIREA LA ROŞU realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură,

dar strică instrumentele şi din această cauză se foloseşte numai
pentru sterilizarea ansei bacteriologice

FIERUL DE CĂLCAT este utilizat în situaţii când nu avem alte mijloace

de sterilizare sau atunci când capacitatea acestora este
depăşită. Realizează o temperatură de 200-300°C
asigurând în condiţii improvizate distrugerea germenilor de
pe ţesături. Se foloseşte la sterilizarea lenjeriei nou-
născuţilor sau materialelor pentru pansarea unor plăgi
 = Aparatul folosit la sterilizarea cu aer cald. Este o metodă
larg utilizată atât în spital cât şi în unităţi fără paturi.

Este alcătuit din :

 Carcasă= o cutie de formă paralelipipedică cu pereţi dubli, între care

circulă aerul cald. În interiorul cutiei există rafturi unde se aşează
obiectele.

 Sistemul de ventilaţie= un ventilator care uniformizează temperatura

aerului favorizând circulaţia continuă

 Sistemul de măsurare al temperaturii= un termometru cu mercur al cărui

rezervor este plasat în interior iar scala gradată în exterior

 Sursa de căldură= rezistenţă electrică

 Sistem de reglare şi control

putem steriliza:

-instrumentar chirurgical metalic

-obiecte din sticlă

-obiecte din ceramică

Sporii de de Bacillus subtilis și Clostridium

tetani tulpina non-toxigenica - test
microbiologic de căldură uscată.

Indicator chimic.
 160° C timp de 1h
 170 ° C timp de 40’
 180 ° C timp de 20’
 Romania: 180 °C timp de 30’-40’
 Distrugerea completă prin ardere a deşeurilor cu risc biologic
 Se aplică în crematorii aflate în dotarea tuturor spitalelor
Căldură umedă

-Fierbere

-Autoclavul (vapori sub presiune )

= Prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi se utilizează

doar în mod excepţional. Deoarece apa nu depăşea 100°C, o
parte din bacterii şi virusuri nu erau distruse.

Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar

chirurgical. Din momentul în care apa începea să fiarbă se
cronometrează 30-40 minute timp în care sterilizarea se
consideră terminată
 = Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori de apă
sub presiune. Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru
sterilizarea unor materiale şi a instrumentelor chirurgicale. Practic
peste 120°C sunt distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate
şi virusurile.
Autoclavul este alcătuit din:
- un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior fiind în comunicare cu
spaţiul dintre cei 2 pereţi
- Capacul
- Manometru
- Robinet pentru reglarea presiunii
- Supapă de siguranţă
- Sursa de căldură
( arzător cu gaze
/rezistenţă electrică )
Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare,
unde sunt sterilizate instrumentele şi materialele numai pentru
necesităţile blocului operator.

La autoclav se pot steriliza:

-inventarul moale
-seringi
-tuburile de dren
-mănuşi de cauciuc
-sonde de diverse tipuri
-instrumentar pentru chirurgia clasică şi laparoscopică

Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru),

chimice ( modificări de culoare a unor substanţe la anumite
temperaturi), biologice ( bacili distruşi la anumite temperaturi ).
Ordinul Nr. 261 din 6 februarie 2007 consfinteste normele tehnice de realizare a
sterilizarii, precum si sarcinile si atributiile personalului insarcinat cu acesta:
 Căruţul pentru introducerea
şi scoaterea materialelor din autoclav

Raft pentru depozitarea

Intrarea în sterilizare casoletelor cu materiale medicale
•Pe uşa din dreapta se introduc materialele nesterile
•Prin uşa din stânga se eliberează materialele sterile
 Înregistrarea pe hârtie
AUTOCLAVUL a datei, orei şi a parametrilor
de sterilizare
Butoane de reglaj a temperaturii şi presiunii

Autoclavul
Scoaterea materialului din autoclav după sterilizare
Depozitarea materialului steril
Teste de verificare a
sterilizării
 Controlul sterilităţii materialului în autoclave se efectuează prin
metode directe şi indirecte.
Metoda directă – bacteriologică; însămânţarea de pe materialul de
pansament şi albituri sau utilizarea testelor bacteriologice.
Pentru efectuarea testelor bacteriologice sunt utilizate eprubete cu
culturi de microorganisme nepatogene sporulate, care mor la o
anumită temperatură. Eprubetele se introduc în interiorul casoletei,
iar la finisarea sterilizării sunt îndreptate la laborator. Lipsa de creştere
a microbilor confirmă sterilitatea materialului. Acest test se efectuează
o dată la 10 zile.
 Metodele indirecte – sunt utilizate permanent la fiecare sterilizare.
Pentru aceasta se folosesc substanţe cu un anumit punct de topire
acidul benzoic (1200C), resorbcina (1190C), antipirina (1100C). Aceste
substanţe se păstrează în fiole. În casoletă se introduc câte 1-2 fiole.
Topirea prafului şi transformarea lui într-o masă compactă,
demonstrează faptul, că temperatura în casoletă a fost egală sau mai
înaltă de cât ceea de topire a substanţei de control.
Pentru controlul regimului de sterilizare în sterilizatoare sub
presiune, sunt utilizate substanţe cu o temperatură de topire mai
înaltă: acid ascorbic (187-1920C), pilocarpini hidrocloridi (2000C),
tiouree (1800C), etc.
O altă metodă este termometria. În fiecare casoletă se instalează
câte 1-2 termometre. În acest mod primim informaţie despre
temperatura maximală, iar neajunsul acestei metode este faptul că nu
ştim în decurs de cât timp a fost menţinută această temperatură.
• Mărgele de sticlă, metal topit și sare.
•Temperatura atinsă este de 220°C.
•Metoda – se introduc instrumente mici și sunt sterilizate
în 10 secunde cu condiția ca acestea sa fie curate.
• E necesar un timp de încălzire de cel puțin 20 de
minute pentru a se asigura temperaturi uniforme în
aceste sterilizatoare.
c) Radiaţiile
ionizante si non ionizante
RAZELE ULTRAVIOLETE - La o lungime de undă de 2,537 Angstromi UV
va distruge ADN micro-organismal.

Utilizate în principal pentru purificarea aerului și de purificare a apei

în spitale.

Sursele sunt lămpile cu vapori de mercur sau cadmiu.

A purifica aerul din sala de operație.
Sunt eficiente, cu toate acestea, nu au capacitatea de
penetrare.
Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru obţinerea sterilizării
este radiaţia gamma (γ); distrugerea microbilor se realizează pe
capacitatea de ionizare şi excitare a atomilor materiei cu care
radiaţia vine în contact

Formele vegetative sunt mai sensibile decât formele sporulate iar

rezistenţa virusurilor se apropie de cea a sporilor.

Avantajele constau în puterea mare de penetrabilitate, putând

penetra inclusiv foliile de plastic sau hârtie în care sunt învelite
materialele de sterilizat.

Se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, câmpuri

operatorii, instrumente chirurgicale, seringi de plastic, materiale
de sutură – sterilizare la rece
a) Oxidul de etilen
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra
prin: mase plastice, cauciuc, lemn, hârtie, textile. Sterilizarea se
face cu un aparat special cu funcţionare automată, asigurând
temperatura în etuvă de 40°C.

Dezavantaje:
- Durata ciclului de lungă durată
- Cost
- Pericole potențiale pentru pacienti si personal

Avantaj:
Pot steriliza echipamente medicale sensibile.
 b) Aldehidele
Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiune bactericidă,
fungicidă, viricidă. Realizează dezinfecţii chiar şi în prezenţa
unor substanţe organice cum ar fi: sânge, plasmă, urină .
Se pot steriliza instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi
materiale din plastic.

O soluție de 2% glutaraldehidă (Cidex), sau acidul

peracetic (Perasafe) necesită imersia:
 20 minute pentru dezinfectare;
 6 la 10 de ore de imersiune pentru sterilizare.
c) Formolul
Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea
glutaraldehidei. Astăzi se mai foloseşte doar la dezinfecţia
încăperilor.
ANTISEPTICELE= Substanţe care distrug microorganismele, dar nu sunt
toxice pentru organismul viu, ele fiind utilizate în aplicaţii
pentru tegumente şi mucoase şi pentru spălarea plăgilor
DEZINFECTANTELE= Substanţe bactericide mai puternice, iritante
pentru organismul viu, din această cauză fiind utilizate pentru
distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafeţe, produse
septice.
Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice
trebuie :
 Să aibă capacitate bactericidă
 Să fie lipsite de miros neplăcut
 Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
 Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
 Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
 Să fie ieftine şi uşor transportabile
 În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în
considerare o serie de factori:
- Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea,
etc. )
- Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. )
- Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. )

Principalele mecanisme de acţiune sunt:

a) Denaturarea proteinelor- substanţele alterează profund protoplasma
prin precipitarea proteinelor, suprimând activitatea metabolică
b) Blocarea enzimelor celulare- Substanţele blochează grupările
proteice chimic active ale enzimelor ducând la blocarea funcţiei
c) Acţiune tensioactivă- Substanţele solubilizează lipidele din membrana
celulară, provocând dezorganizarea funcţiei de membrană.
1. Substanţe pe bază de iod – cele mai eficiente antiseptice .

Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor, inclusiv formele sporulate.

Pentru majoritatea sunt bactericide. Iodul pătrunde în anfractuozităţile
tegumentelor şi în porii glandelor, distrugând germenii din glomerulul
acestora. Există în diverse combinaţii:

- Tinctura de iod Soluţie alcoolică 2%+ iodură de sodiu 2%, folosită

curent pentru tegumente
PRINCIPALELE GRUPE DE ANTISEPTICE
1. Substanţe pe bază de iod .

- Soluţie Lugol Alcătuită din iod 5% şi iodură de potasiu 10%

dizolvate în apă, cu slabă activitate antiseptică – chir. tiroidiana

- Iodoforii Combinaţii ale iodului cu detergenţi, polivinilpirolidonă,

realizând substanţe active în timp, cu activitate antiseptică
puternică, în soluţii slabe putând fi utilizate şi la spălarea plăgilor. Cel
mai cunoscut produs este Betadina.
2. Alcoolii
 Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru
tegumente.

 Concentraţia optimă este de 70-100%, este bactericid dar nu omoară

sporii.

 Actioneaza prin denaturarea proteinelor bacteriene.

 Antisepsie piele înainte de punctie.

 Alcoolul izopropilic este preferat deoarece este un solvent de grăsime

bună, mai bactericid și mai puțin volatil. Folosit pentru dezinfectarea
termometrului.
3. Biguanide - substanţe pe bază de clor

- Hipocloritul de sodiu Este o soluţie apoasă de clor tamponată cu

bicarbonat de calciu; produce dizolvarea ţesuturilor necrozate şi
dezodorizează plăgile.

- Cloramina B Sub formă comprimate de 500 mg. Are acţiune

bactericidă în special asupra bacililor gram-negativi şi BK. Se pot
folosi soluţii 0,2-2 %

- Clorhexidina Compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună

toleranţă locală. Soluţia 0,05% se utilizează pentru plăgile şi
suprafeţele arse.
4. Substanţe care degajă oxigen.
Oxigenul acţionează în special asupra germenilor
anaerobi. Se utilizează în tratamentul plăgilor
infectate cu anaerobi sau delabrante. Cele mai
utilizate sunt:
- Apa oxigenată Soluţie apoasă 3% peroxid de
hidrogen. Are acţiune bactericidă dar şi mecanică
datorită efervescenţei produsă în ţesuturi. De
asemenea are şi acţiune uşor hemostatică.
- Acidul boric Sub formă de soluţii 2-3 % pentru
spălarea plăgilor
- Permanganatul de potasiu Se utilizează sub formă
de soluţii 1-3 %0 pentru spălături vaginale, uretrale şi
spălarea plăgilor
5. Mercurul
Se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au în special
acţiune bacteriostatică. Cele mai folosite sunt:
- Mercurocromul cu acţiune puternic bactericidă în special
asupra stafilococului. Se folosesc soluţii apoase şi hidro alcoolice
2-4%
- Fenosept este o soluţie apoasa de borat fenil mercuric 0,2%.
Are acţiune bacteriostatică şi fungistatică.
6. Coloranţii
Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi. Acţiunea
antibacteriană este echivalentă cu mecanismul coloraţiei,
formându-se săruri cu protoplasma celulară.
7. Detergenţii
Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice, emulsionează
grăsimile şi uleiurile, dezorganizează membrana, inactivează enzimele,
etc.
Cei mai utilizaţi sunt:
- Bromocetul Soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1%
utilizată în plăgi
- TEGO 103G Soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a
tegumentelor
- Deconex
- Surfanios Soluţie 2%
- Hexanios Soluţie diluată 0,5%
 Divizarea în zone a încăperilor:
În zona sterilă 1 – sunt incluse încăperile cu cele mai
stricte cerinţe: sălile de operaţie şi camera de sterilizare
(în cazul când lipseşte secţia de sterilizare centrală).
În zona 2 – a regimului strict se referă încăperile,
care direct sunt legate de sala de operaţie; sala de
pregătire preoperatorie; sala de anestezie.
 Divizarea în zone a încăperilor:
În zona 3 – zona regimului limitat – o alcătuiesc încăperile pentru
pregătirea şi păstrarea sângelui, pentru păstrarea aparatajului mobil
pentru deservirea sălilor de operaţie, biroul chirurgilor, asistenţe medicale,
laboratorul pentru analize urgente.
În zona 4 – zona regimului spitalicesc obişnuit – include încăperile în
care intrarea nu este legată cu trecerea prin camera de dezinfecţie
sanitară: biroul şefului blocului de operaţie, a asistentei medicale şef şi
camera pentru lengerie murdară şi deşeuri.
 În sala de operaţie trebuie să se găsească numai utilajul necesar pentru executarea
operaţiei. Cu cât mai puţin utilaj se află în sala de operaţie, cu atât mai uşor se asigură
curaţenia. În timpul când se operează este interzis accesul în sala de operaţie.
În timpul lucrului se respectă curăţenia, compresele şi tampoanele de tifon îmbibate
cu sânge sau secreţie din plagă se aruncă în ligheane speciale. Exsudatul şi puroiul din
plagă sau cavităţi se colectează cu aspiratorul într-un vas închis.
1.Curăţenia curentă în timpul operaţiei: infirmiera strânge tampoanele şi
compresele întâmplător căzute pe podea şi şterge podeaua murdară de
sînge sau exudat.
2. Curăţenia sălii de operaţie după fiecare operaţie.
3.Curăţenia zilnică după finisarea operaţiilor obişnuite sau urgente.
4. Curăţenia generală a sălii de operaţie, care se face conform unui plan
într-o zi când nu se fac operaţii, o dată pe săptămână.
5. Dimineaţa înainte de a începe lucrul, suprafeţele orizontale(duşumeaua,
mesele, pervazurile) se şterg cu o cârpă umedă, pentru a strînge praful
depus peste noapte. Această metodă se numeşte prealabilă.

Temperatura aerului din sala de operaţie trebuie să fie între 22 – 250C

la o umeditate de 50% şi cu o ventilaţie ce asigură schimbul aerului de 3-
4 ori pe oră.
Înaintea oricărui act operator, chirurgul:
- nu pansează plăgi septice
- nu efectuează TR sau TV
Mâna trebuie să fie îngrijită, să aibă unghiile tăiate scurt şi să nu
aibă plăgi.
La blocul operator, în compartimentul de filtru, chirurgul îşi
schimbă echipamentul cu unul steril şi cu încălţăminte ce va fi
utilizată numai în blocul operator.
Antiseptizarea mâinilor chirurgului se face prin spălare cu apă
sterilă, săpun şi lufe timp de 15 minute. În ultimii ani, odată cu
perfecţionarea antisepticelor, acestea au început să fie din ce în
ce mai utilizate, având avantajul de a asigura o bună sterilizare a
tegumentelor într+un timp foarte scurt ( 1-2 minute ).
Locul unde se va efectua viitoarea incizie va fi ras şi pregătit
mecanic printr-o baie generală în preziua operaţiei
Bolnavul va fi îmbrăcat într-un halat steril. În sală tegumentul se
va antiseptiza apoi peste regiunea viitoarei incizii se aplică un
câmp ce conţine în centru o fereastră acoperită cu o folie de
plastic transparentă, folie ce aderă la tegumente.
 Cadrele medicale trebuie să–şi
pregătească mâinile inainte de a efectua
un gest medical invaziv bolnavului.
 Curs 2

medicala
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 Aspecte cheie pentru un examen
clinic corect

• Medicul:
– maniere, politețe

– ținută vestimentară decentă

– atitudine fermă, dar empatică

– responsabilitate

– respectarea conduitei etice medicale

 Aspecte cheie pentru un examen
clinic corect
• Spălarea mâinilor este obligatorie
• Uneori este necesară purtarea mănușilor
• Examinarea de preferat secvențială:
– cap---gât---torace---abdomen---extremități---tușeu
rectal / genital---sistem nervos
– pacientul obosește ușor la solicitarea schimbării
frecvente a poziției
 Aspecte cheie pentru un examen
clinic corect
• Este de preferat:
– ca discuția cu pacientul (anamneza) să continue și pe
parcursul examenului clinic obiectiv

– să se arate grijă față de afecțiunea pacientului și să i

se răspundă la întrebări

• Această atitudine relaxează pacientul anxios și

ajută la stabilirea unei bune relații medic-pacient.
 Condiţii de examinare

• cameră încălzită, luminoasă

– lumina naturală
• pat reglabil
– înălţime, spătar
• poziţie de preferat “la dreapta” pacientului
• dezbrăcare pe porţiuni
• de preferat
– fară aparţinători (excepţii: copii, la cerere)
– în prezenţa unui cadru mediu (exm genital, tuseu
rectal)
 Abordarea examenului clinic
• Examen clinic complet
• Trebuie adaptat stadiului de dezvoltare (vărstă: copil, vărstnic)
• Atenție la influențele culturale care pot modifica percepția medicală
sau interpretarea datelor identificate

• Explică pacientului ce urmeaza să faci

• Ia în considerare comportamentul non-verbal al pacientului
• Incurajează pacientul să pună întrebări
 Pacienți cu nevoi speciale
pacientul vârstnic

• nu te grăbi
• nu considera a priori că pacientul
are dizabilități (ex. surditate)
• conservă energia pacientului prin limitarea schimbărilor
de poziție
• în caz de necesitate, ajută pacientul sa-și schimbe
poziția
• acordă-i suficient timp să răspundă la întrebări sau să
efectueze comenzi
 Pacienți cu nevoi speciale
pacientul cu dizabilități

• Identifică dizabilitatea

• daca suferă de surditate, scrie instrucțiunile

• în cazul afecțiunilor neurologice cu deficit motor,

pentru examenul clinic este necesară prezența
asistentei pentru schimbarea poziției
 Echipament pentru examinare
completă
• stetoscop
• tensiometru
• minilanternă
• oftalmoscop
• ciocan reflexe, diapazon, tampon vata
• spatulă de lemn
• termometru
• lupă
• cântar, centimetru (de preferat stadiometru)
• mănuşi, gel
• dispozitive pentru recoltare sânge, urină, scaun
Echipament pentru examinare
completă
Poziții de examinare
Poziții de examinare
 Examinarea “pe segmente”
• Strângere de mână, introducere • examenul membrelor superioare
• Aprecierea generală – examenul mâinilor
prima impresie – pulsul radial
– Pacientul arată corespunzător? – mişcări active, pasive, reflexe
– Amănunte , e.g. obezitate, • membre inferioare
pletora, dispnee – edeme
• fizionomie, facies, gură – puls arterial (pedioasă, tibială
• gât post, poplitee, femurală)
comparativ stg-dr
– tiroidă,
– mişcări active pasive, reflexe
– ganglioni,
– carotide,
• nervi cranieni, inclusiv FO
– jugulare • TA ,
• torace • temperatura,
– sâni • greutate, înălţime
– inimă
– plămâni
• abdomen
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Semne vitale
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
Strângerea mâinii
• ! Hemipareza dreaptă
• ! Artritici
• Informaţii “dintr-o stângere de mână”:
Mâini reci, umede anxietate
Reci, uscate Sdr Raynaud
Calde, umede hipertiroidie
Mâini mari, late acromegalie
Uscate, piele crăpată ocupaţie, hipotiroidie
Col. brună index, mijlociu tabagism
Deformări palma/degete artrite, Dupuytren, traumatisme
Intârzierea relaxării distrofie miotonică
 Prima impresie
• Îmbrăcăminte
• Fizionomie
• Mers
• Modalitate de aşezare

• Uneori “bliţ diagnostic”

 Aspect general,
ținută vestimentară
• personalitatea, statut social;
• tineri cu haine murdare - alcool, droguri
• vârstnici (mirosuri de excremente) incapacitate
de autoîngrijire: imobilizare, boli somatice grave,
demenţă
• Anorexicii: haine largi care maschează scăderea
ponderală
• !! Posibile infecţii virale (hepatita B,C) la pacienţi
tatuaţi , cu piercing-uri
 Mirosul
• Miros natural produs de glandele apocrine, modificate de
antiperspirante, parfumuri
• Transpiraţie excesivă și igienă precară:
– vârste foarte înaintate, infirmitate

– boli psihice majore

– abuz de alcool sau droguri

– dizabilităţi somatice severe

• Tutunul modifică mirosul pielii, hainelor, respiraţiei

• Marihuana (canabis) poate fi identificată prin miros

• Halena etanolica (dimineata) sugerează alcoolism

 Mirosul

• Halitoza (respiraţie urât mirositoare)

- gingivite, stomatite, rinite atrofice, tumori nazale

• Mirosuri particulare (halena):

– Ficat crud/fân umed - foetor hepatic

– acetonă (măr verde): cetoacidoza diabetică sau înfometare

– amoniacal -uremie

– miros fetid - supuraţii cronice pulmonare (abces, bronşiectazii)

– miros fecaloid - fistule gastrocolice.

 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Semne vitale
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 Semnele vitale
• În funcție de starea pacientului apreciată la
prima impresie
• În situații critice:
– Pulsul periferic
– Frecvența respiratorie
– Tensiunea arteriala
– Temperatura
Semne vitale
pulsul periferic
 Semne vitale
frecvența respiratorie
 Semne vitale
tensiunea arterială
• Presiunea de puls = T sistolică –T diastolică
• Presiunea arterială medie = T diastolică+1/3 presiunea
pulsului
Măsurarea TA
• Manșetă adaptată dimensional
• Manșeta la 2-3 cm deasupra plicii cotului
• După 5 minute de repaus
• Dupa 30 min de la ultima
țigară sau exerciții fizice
Metodă

1.Manseta este pozitionata in 1/3 inferioara a bratului

2.Stetoscopul este pozitionat mai jos de manseta, in zona unde se poate palpa
pulsul arterei brahiale

3. Manseta se umfla pana la o presiune la care nu se mai aud zgomote arteriale

(sau nu se mai poate palpa pulsul arterial in aval)

4. Manseta se dezumfla lent (1-2 mmHg / secunda) in timp ce se ausculta artera

 Tensiunea sistolica se citeste atunci cand primele zgomote arteriale se aud prin stetoscop

 Tensiunea diastolica se citeste in momentul in care nu se mai aud zgomote

 Semne vitale
Temperatura

• Termometru etalonat 35-42oC

• Cu mercur sau electronic

– se plasează axilar sau bucal sau rectal sau în
conductul auditiv
– se menține între 3-5 min

• T axila < T orala < T rectala

 Măsurarea tensiunii arteriale
probleme speciale
• Pacient obez, copii
– necesita manșetă adaptată
• Zgomote non audibile
– Șoc (hipovolemic, septic, cardiogen, etc)
– aplicarea greșită a stetoscopului
• Aritmii
• Gaura auscultatorie !
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Semne vitale
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
Atitudinea

• Pozitia adoptata spontan de bolnav, dictata de

obtinerea unui discomfort minim, relationat
unei anumite boli.
 Atitudinea

Normală

Pasivă: nereactivă, adinamica, flasca, nu poate

schimba pozitia

Forțată: sugestivă pentru o anumită afecțiune,

pentru a calma un simptom
 Atitudini forțate
Ortopneea – AB, AC, EPA, ICC
 Atitudini forțate
Ortopneea – AB, AC, EPA, ICC
 Atitudini forțate
Decubit lateral – pleurezie
 Atitudini forțate
• Poziție proclivă – ulcer, pancreatită
 Atitudini fortate
• Cocos de pusca – meningita
 Atitudini fortate
• Genupectorala – pericardita exsudativa
 Atitudini fortate
Opistotonus – tetanos
 Atitudini fortate

Emprostotonus: poziţia fătului în uter

interesarea musculaturii flexorii anterioare;
Pleurostotonus:
prin contractura muşchilor laterali de o singură
parte, trunchiul încovoiat pe partea respectivă;
Ortotonus”: interesarea
simetrică a întregii
musculaturi ,
poziţie rigidă, în rectitudine);
Rigiditate neurologică
Atitudine forțată a unui segment

• Tetanie – mâna de mamoș

• Aspect de gât de lebădă – paralizia de radial

 Atitudini fortate
Torticolis
• miozite, afectiuni cervicale sau
neurologice, reacţii adverse la unele medicamente
• contractura muşchiului sterno-cleido-mastoidian şi a
celor latero-cervicali
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 FIZIONOMIE, FACIES
• Expresia facială şi contactul vizual – indicatori ai
starii de sănătate fizică şi psihică

• În unele culturi contactul vizual direct –

impoliteţe !
 fizionomie vs facies
• Facies ≠ fizionomie
• Fizionomia - ansamblul trăsăturilor fizice ale feţei şi
de expresie psiho-emoţională (bucurie, mânie, etc.)
 faciesul
• facies - modificări fizionomice induse şi specifice
anumitor boli.
– Facies ≠ expresia feței
– Nu: vesel, frumușel, caraghios, supărat, distins, etc
– Numai corelat cu o afecțiune pe care o sugerează
Facies mitral
SM
Facies mitral
SM
Faciesurile din BPOC
Faciesurile din BPOC

• Tip A – pink puffer

Faciesurile din BPOC

• Tip B – blue bloater

Faciesul in pneumonie
semnul Jacoud
Facies nefritic (renal)
Faciesul renal - din IRC
Faciesul pletoric – HTA, obezi,
Poliglobulii
Rubeoza diabetica – DZ
Faciesul rosu al macelarilor
Facies etanolic
 Rinofima
• Forma glandulara
• Forma angiomatoasa
Facies acromegalic
Facies acromegalic
Facies mixedematos
Facies mixedematos
Facies hipotiroidian
cretinism gușogen
Facies basedowian
Facies basedowian
Facies cushingoid
Facies cushingoid
Facies addisonian
Facies hipopituitar – nanism hipofizar
“infanto-senescent”
Facies de “mumie”, “masca de ceara”,
“icoana bizantina”
sclerodermie
Facies de “mumie”, “masca de ceara”,
“icoana bizantina”
Facies lupic - LES
Facies tetanic “risus sardonicus”
 Facies leonin
leontiazis
• boala Paget
• displazia fibroasa
• hiperparatiroidism
• osteodistrofia renala
• lepra lepromatoasa avansată
• Limfom cutanat cu celule T
Facies leonin
leontiazis
Facies peritoneal sau hipocratic
Facies ftizic
Facies febril
Facies de “paiata”
Facies adenoidian
Facies parkinsonian “masca”
Paralizia faciala
periferica
(nu încrețește fruntea)
Paralizia faciala periferica
Paralizia facială
Faciesul miastenic
Nas în șa - sifilis congenital
Faciesuri în boli genetice
Facies mongoloid
Sdr Down - trisomia 21
 Facies mongoloid
Sdr Down - trisomia 21
Facies acondroplazic
 Progeria
sindromul Hutchinson-Gilford
 Faciesuri în boli genetice

Sdr Reine Sdr Hurler

Gargoilism
Hemangioame
Nu este facies
(fizionomie)
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 statura/inaltimea
Definită pe criteriul majorității gaussiene
Variații normale cu:
• Vârsta
• Constelația genetică
• Norma medie a epocii
 Statura normală
120,150 cm 190,200 cm
Statura:
înaltă
medie
scundă

• Cea mai rapida crestere: primul an si

pubertate 20 cm/an
• Definitiva la 22 ani
 Statura patologică
Gigantism: >200 cm B, 190 cm F, hipersecreţie

Nanism 120-150 cm, pentru ţara noastră

• nanismul hipofizar – “proporţionat”, “armonic”, “om în miniatură”
insuficienţă tropi hipofizari;
• nanismul tiroidian – “disproporţionat”, “disarmonic”,
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 Tipul constituțional
Nu este echivalent staturii
Include:
• Statura
• Masa
• Tonusul psihic
• Alte caractere antropometrice
 Tipul constituțional
De la Hipocrate:
sangvin
coleric
flegmatic
melancolic
Actual:
normostenic,
astenic,
hiperstenic
 sangvin
Temperament vioi,
comunicativ,
sociabil,
adaptabil,
controlat
 coleric
hiperactiv, irascibil, impulsiv,
tendinta de dominare in relatile
interpersonale,
saturatie si plictiseala rapida la
monotonie, imprudent
 flegmatic
calm, tacut,
nesociabil, lent, adaptabil la situatii
noi, rezistent la stres si frustratii
melancolic
interiorizat, retras,
sensibil, delicat
Tipuri constitutionale
normostenic

• proporţii armonioase ale corpului,

• echilibru psihocomportamental

• reactivitate fizică robustă;

 astenic (longilin)
• predominenţa dimensiunilor verticale în raport cu cele
transversale;
• slabe, deşirate, cu gâtul lung,
toracele alungit şi subţire,
ţesutul adipos şi muscular
reduse;
• Predispoziţie:
– ulcer gastro-duodenal,
– hipertiroidie,
– schizofrenie
 hiperstenic (picnic)
• predominenţa dimensiunilor transversale în raport cu
cele verticale;
• voinice, robuste, îndesate, cu capul rotund, gâtul scurt şi
gros, toracele bombat;
• predispoziţie:
– obezitatea,
– diabetul zaharat,
– cardiopatia ischemică,
– guta,
– litiaza biliară
– psihoza maniacodepresivă.
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Metode de examinare clinică
• Examenul general
– Prima impresie
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 Greutatea corporală
• G - indicator al sănătăţii şi nutriţiei

• Este necesară monitorizarea G

(boli cronice, edeme, copii în creştere)

• IMC mai util decât greutatea

(raportat la înălţime)
 Starea de nutriție

• Formula Broca: cm peste 1 m = masa

• Grosimea pliului cutanat 1,5 cm pe torace, 2 cm pe

abdomen

• IMC=masa/suprafața corporală
 Formula de calcul a IMC

• Indicele de masa corporala se calculeaza

impartind greutatea exprimata in kg la
inaltimea exprimata in m la patrat:
IMC = m / (h2)
• IMC[kg/m2] = m [kg] h2 [m2]
 IMC
IMC non- IMC
asiatici asiatici
Subponderal <18,5 <18,5
Normal 18,5 -24,9 18,5 -22,9
Supraponderal 25-29,9 23-24,9
Obezitate 30-39,9 25-29,9
Obezitate ≥40 ≥30
morbidă
– IMC – nu descrie distribuţia ţesutului adipos

– Excesul de ţesut adipos abdominal: factor independent pentru

HTA, rezistenţă la insulină , DZ tip 2, boală coronariană

– Circumferinţa taliei măsoară adipozitatea centrală

• Risc crescut peste 94 cm la bărbaţi şi 80 cm la femei.

– Raport talie/şold corelaţie cu patologia coronariană.

• Formă de pară (raport ≤0.8 la femei şi <0.9 la bărbaţi) prognostic bun
• Formă de măr, risc coronarian crescut
Obezitate
ginoidă
Obezitate
androidă
 Obezitatea
• Masă cu >10% față de cea ideală
• Prin panicul adipos
• Clasificări:
• Ușoară,medie,severă
• Generalizată, segmentară (androidă sau
ginoidă)
• !!!! CAUZA
 cauze
• Aport exagerat – consum energetic redus

• Endocrină – Cushing, sdr. Adiposogenital, mixedem

• Psihogenă

• Postpartum?

• Genetic?

• Stres?
 Nu este obezitate
– Creșterea masei musculare: culturiști
– Edemul generalizat: anasarcă
 Obezitatea copiilor
• aspecte
Obezitatea adultului
Obezitatea: celulită și vergeturi
 Deficitul ponderal
scăderea G cu peste 10%

emacierea- ţesutul adipos mult diminuat, proeminenţele

osoase ale feţei evidente, dispariţia bulei Bichat)

caşexia, deficit ponderal avansat,

dispariţia paniculului adipos + diminuare a musculaturii somatice;

marasmul, formă extremă apar tulburări metabolice şi hidroelectrolitice grave

 cauze
• Nu are ce: standard social
• Nu are poftă: cancere, tuberculoză
• Nu trece: stenoze esofagiene
• Pierde: diaree, vărsături
• Nu vrea: greva foamei, boli psihice, cure de
slăbire, sitofobie (alimentatia provoaca durere)
kwashiorkor
kwashiorkor
 Cașexie
anorexie nervoasă
1. Care dintre următoarele asocieri
nu sunt întâlnite ?

A. Respirație cu miros de fân umed - foetor hepatic

B. Respirație cu miros de acetonă - cetoacidoza diabetică

C. Respirație cu miros de măr verde - uremie

D. Respirație cu miros miros fetid - bronşiectazii

E. Respirație cu miros fecaloid - înfometare

1. Care dintre următoarele asocieri
nu sunt caracteristice ?

A. Respirație cu miros de fân umed - foetor hepatic

B. Respirație cu miros de acetonă - cetoacidoza diabetică

C. Respirație cu miros de măr verde - uremie

D. Respirație cu miros miros fetid - bronşiectazii

E. Respirație cu miros fecaloid - înfometare

 2.Tipurile de facies nu includ:
A. Faciesul addisonian
B. Faciesul cushingoid
C. Faciesul trist
D. Faciesul mitral
E. Faciesul astenic
 2. Tipurile de facies nu includ:
A. Faciesul addisonian
B. Faciesul cushingoid
C. Faciesul trist
D. Faciesul mitral
E. Faciesul astenic
 3. Tipul constituțional melancolic
nu are:
• A. astenie marcată
• B. tăcere prelungită
• C. agitație psihomotorie
• D. adinamie
• E. halucinații
 3. Tipul constituțional melancolic
nu are:
A. astenie marcată
B. tăcere prelungită
C. agitație psihomotorie
D. adinamie
E. halucinații
 4. Tipul constituțional picnic are:
A. obezitate
B. caracter expansiv
C. anorexie
D. caracter gurmand
E. Introversie
F. boli cardiovasculare
 4. Tipul constituțional picnic are:
A. obezitate
B. caracter expansiv
C. Anorexie
D. caracter gurmand
E. Introversie
F. boli cardiovasculare
 7. Obezitatea este o problemă
A. Socială
B. Minoră
C. Frecventă
D. dificil de tratat
E. invalidantă
 7. Obezitatea este o problemă
A. Socială
B. Minoră
C. Frecventă
D. dificil de tratat
E. invalidantă
 8. Marasmul nu este:
A. endemic în unele zone
B. adesea letal
C. consecința exerciţiilor fizice excesive
D. frecvent în neoplaziile terminale
E. o problemă socială în România
F. adesea reversibil
 8. Marasmul nu este:
A. endemic în unele zone
B. adesea letal
C. consecința exerciţiilor fizice excesive
D. frecvent în neoplaziile terminale
E. o problemă socială în România
F. adesea reversibil
9. Ce credeți că are pacientul :
cașexie sau marasm ?
 Nu știm.
Nu avem relații despre constantele biologice
10. Ce tip de facies identificați ?
• Facies
mongoloid
11. Ce tip de facies identificați ?
• mixedem
12. Ce tip de facies identificați ?
• Sclerodermia
(icoana bizantina)
13. Ce tip de facies identificați ?
• Facies lupic
14. Ce tip de facies identificați ?
Facies de
paiaţă
(rujeola)
15. Ce tip de facies identificați ?
• Cushing
16. Ce tip de facies identificați ?
Facies mitral
17. Ce tip de facies identificați ?
• acromegalie
18. Ce tip de facies identificați ?
• Paralizie periferică
de facial
Curs 4

medicala
 STAREA PREZENTĂ
EXAMEN OBIECTIV
• Examenul general
– Atitudine
– Facies
– Statura
– Tip constituţional
– Starea de nutriţie
 Condiţii de examinare
• cameră încălzită, luminoasă (lumina naturală)
• pat reglabil (înălţime, spătar)
• poziţie de preferat “la dreapta” pacientului
• dezbrăcare pe porţiuni
• de preferat
– fară aparţinători (excepţii:copii, la cerere)
– În prezenţa unui cadru mediu (exm genital, tuseu
rectal)
 Echipament pentru examinare
completă
• stetoscop
• tensiometru
• minilanternă
• oftalmoscop
• ciocan reflexe, diapazon, tampon vata,
• spatulă de lemn
• termometru
• lupă
• cântar, centimetru (de preferat stadiometru)
• mănuşi, gel
• dispozitive pentru recoltare sânge, urină, scaun
 Examinarea “pe segmente”
• Strângere de mână, introducere • examenul membrelor superioare
• Aprecierea generală (prima – examenul mâinilor
impresie – pulsul radial
– Pacientul arată corespunzător? – mişcări active, pasive, reflexe
– Amănunte , e.g. obezitate, • membre inferioare
pletora, dispnee – edeme
• fizionomie, facies, gură – puls arterial (pedioasă, tibială
• gât post, poplitee, femurală)
– tiroidă, comparativ stg-dr
– ganglioni, – mişcări active pasive, reflexe
– carotide, • membre superioare
– jugulare • nervi cranieni, inclusiv FO
• torace • TA ,
– Sâni • temperatura,
– Inimp • greutate, înălţime
– Plămâni
• abdomen
 Strângerea mâinii
• ! Hemipareza dreaptă
• ! Artritici
• Informaţii “dintr-o stângere de mână”:
Mâini reci, umede anxietate
Reci, uscate Sdr Raynaud
Calde, umede hipertiroidie
Mâini mari, late acromegalie
Uscate, piele crăpată ocupaţie, hipotiroidie
Coloraţie brună index, mijlociu tabagism
Deformări palma/degete artrite, Dupuytren, traumatisme
Intârzierea relaxării distrofie miotonică
 Prima impresie
• Îmbrăcăminte
• Fizionomie
• Mers
• Modalitate de aşezare

• Uneori “bliţ diagnostic”

 Aspect general,îmbrăcăminte
• personalitatea, statut social;
• tineri cu haine murdare - alcool, droguri
• vârstnici (mirosuri de
excremente)incapacitate de autoîngrijire:
imobilizare, boli somatice grave, demenţă
• Anorexicii: haine largi care maschează
scăderea ponderală
• !! Posibile infecţii virale (hepatita B,C) la
pacienţi tatuaţi
 Mirosul
• Miros natural produs de glandele apocrine, modificate de antiperspirante,
parfumuri
• Transpiraţie excesivă, igienă precară accentuare :
– vârste foarte înaintate, infirmitate
– boli psihice majore
– abuz de alcool sau droguri
• Dizabilităţi somatice severe

• Tutunul modifică mirosul pielii, hainelor, respiraţiei

• Marihuana (canabis) poate fi identificată prin miros
• Halena etanolica (dimineata) sugerează alcoolism
• Halitoza (respiraţie urât mirositoare) - gingivite, stomatite, rinite atrofice,
tumor nazale
• Mirosuri particulare:
– Halena hepatică (fetor hepatic)
– Aceton (măr verde) cetoacidoza diabetică sau or starvation due to acetone
– Amoniacal -uremie
– Miros fetid - supuraţii cronice pulmonare (abces, bronşiectazii)
– Miros fecaloid fistule gastrocolice.
 Atitudinea

• Pozitia adoptata spontan de bolnav dictata

de obtinerea unui discomfort minim,
relationat unei anumite boli
 Atitudinea

Normală
Pasivă: nereactivă, adinamica, flasca, nu
poate schimba pozitia
Forțată: sugestivă pentru o anumită
afecțiune, pentru a calma un simptom
 Atitudini forțate
Ortopneea – AB, AC, EPA, ICC
Decubit lateral – pleurezie
Decubit ventral – UG, UD
 Atitudini fortate
• Cocos de pusca – meningita
• Genupectorala – pericardita exsudativa
 Atitudini fortate
Torticolis
• miozite, afectiuni cervicale sau
neurologice, reacţii adverse la unele medicamente
• contractura muşchiului sterno-cleido-mastoidian şi a celor latero-cervicali
 Atitudini fortate
Opistotonus – tetanos
Emprostotonus: poziţia fătului în uter
interesarea musculaturii flexorii anterioare;
Pleurostotonus:
prin contractura muşchilor laterali de o singură parte,
trunchiul încovoiat pe partea respectivă;
Ortotonus”: interesarea simetrică a întregii musculaturi ,
poziţie rigidă, în rectitudine);
 Atitudini fortate

• Decubit dorsal cu coapsele in flexie – iritatie

peritoneala
• Colica nefretica – colica renala
• Poziţie antalgică
 FIZIONOMIE, FACIES
• Expresia facială şi contactul vizual –
indicatori ai starii de sănătate fizică şi
psihică
• În unele culturi contactul vizual direct –
impoliteţe !
 faciesul
• Fizionomia - ansamblul trăsăturilor fizice ale feţei şi
de expresie psiho-emoţională (bucurie, mânie, etc.),
• facies - modificări fizionomice induse şi specifice
anumitor boli.
– Facies # expresia feței
– Nu: vesel, frumușel, caraghios, supărat, distins, etc
– Numai corelat cu o afecțiune pe care o sugerează
Facies mitral - SM
Facies acromegalic
Facies mixedematos
Facies basedowian
Facies basedowian
Facies tetanic “risus sardonicus”
Facies leonin
Facies peritoneal sau hipocratic
Facies parkinsonian “masca”
Facies cushingoid
Facies lupic - LES
Facies lupic
Facies ftizic
Facies de “mumie”, “masca de ceara”,
“icoana bizantina”
sclerodermie
A. Boala sclerelor albastre
osteogenesis imperfecta. (B)
Telangiectazii telangiectazia
hemoragică ereditară (C)
sclerodermia (D) Distrofia miotonică
 Facies de “paiata”
rujeola
Facies vultuos - Pneumonie
Rubeoza diabetica – DZ
Faciesul renal - din IRC
Faciesul rosu al macelarilor
 Facies mongoloid
Sdr Down - trisomia 21

pete Brushfield
pliu simian
Nas în șa - sifilis congenital
Facies etanolic
 rinofima
• Forma glandulara
• Forma angiomatoasa
Paralizia faciala
periferica
Paralizia faciala periferica
Paralizia facială
 Faciesurile din BPOC
• Tip A – pink puffer
• Tip B – blue bloater
Faciesul pletoric – HTA, obezi,
Poliglobulii
Facies hipopituitar – nanism hipofizar
“infanto-senescent”
Facies addisonian
Faciesul consumptiv
Hemangioame
Nu este facies
 statura/inaltimea
Definită pe criteriul majorității gaussiene
Variații normale cu:
• Vîrsta
• Constelația genetică
• Norma medie a epocii
 Statura normală
120,150 cm 190,200 cm
Statura:
înaltă
medie
scundă

• Cea mai rapida crestere: primul an si

pubertate 20 cm/an
• Definitiva la 22 ani
 Statura patologică
Gigantism: >200 cm B, 190 cm F, hipersecreţie
Nanism 120-150 cm, pentru ţara noastră
• nanismul hipofizar – “proporţionat”, “armonic”, “om în miniatură” insuficienţă
tropi hipofizari;
• nanismul tiroidian – “disproporţionat”, “disarmonic”,
nanismul
 Tipul constituțional
Nu este echivalent staturii
Include:
• Statura
• Masa
• Tonusul psihic
• Alte caractere antropometrice
 Tipul constituțional
De la Hipocrate:
sangvin
coleric
flegmatic
melancolic
Actual:
normostenic,
astenic,
hiperstenic
 sangvin
Temperament
vioi, comunicativ, sociabil,
adaptabil, controlat
 coleric
hiperactiv, irascibil, impulsiv,
tendinta de dominare in relatile
interpersonale,
saturatie si plictiseala rapida la
monotonie, imprudent
 flegmatic
calm, tacut, nesociabil, lent,
adaptabil la situatii noi, rezistent la
stres si frustratii
melancolic
interiorizat, retras,
sensibil, delicat
Tipuri constitutionale
normostenic

• proporţii armonioase ale corpului,

• echilibru psihocomportamental

• reactivitate fizică robustă;

 astenic (longilin)
• predominenţa dimensiunilor verticale în raport cu cele
transversale;
• slabe, deşirate, cu gâtul lung,
toracele alungit şi subţire,
ţesutul adipos şi muscular
reduse;
• Predispoziţie:
– ulcer gastro-duodenal,
– hipertiroidie,
– schizofrenie
 hiperstenic (picnic)
• predominenţa dimensiunilor transversale în raport cu cele
verticale;
• voinice, robuste, îndesate, cu capul rotund, gâtul scurt şi gros,
toracele bombat;
• predispoziţie:
– obezitatea,
– diabetul zaharat,
– cardiopatia ischemică,
– guta,
– litiaza biliară
– psihoza maniacodepresivă.
 Greutatea corporală
• G - indicator al sănătăţii şi nutriţiei
• Este necesară monitorizarea G (boli
cronice, edeme, copii în creştere)
• IMC mai util decât greutatea (raportat la
înălţime
 Starea de nutriție

• Formula Broca: cm peste 1 m = masa

• Grosimea pliului cutanat 1,5 cm pe torace, 2

cm pe abdomen

• IMC=masa/suprafața corporală
 Formula de calcul a IMC

• Indicele de masa corporala se calculeaza

impartind greutatea exprimata in kg la
inaltimea exprimata in m la patrat: IMC = m /
(h2)
• IMC[kg/m2] = m [kg] h2 [m2]
 IMC
IMC non- IMC asiatici
asiatici
Subponderal <18,5 <18,5
Normal 18,5 -24,9 18,5 -22,9
Supraponder 25-29,9 23-24,9
al
Obezitate 30-39,9 25-29,9
Obezitate ≥40 ≥30
morbidă
– IMC – nu descrie distribuţia ţesutului adipos
– Excesul de ţesut adipos abdominal: factor independent pentru
HTA,rezistenţă la insulină , DZ tip 2, boală coronariană
– Circumferinţa taliei măsoară adipozitatea centrală
• Risc crescut peste 94 cm la bărbaţi şi 80 cm la femei.
– Raport talie/şold corelaţie cu patologia coronariană.
• Formă de pară (raport ≤0.8 la femei şi <0.9 la bărbaţi) prognostic bun
• Formă de măr, risc coronarian crescut
Obezitate
ginoidă
Obezitate
androidă
 Obezitatea
• Masă cu >10% față de cea ideală
• Prin panicul adipos
• Clasificări:
• Ușoară,medie,severă
• Generalizată, segmentară (androidă sau
ginoidă)
• !!!! CAUZA
 cauze
• Aport exagerat – consum energetic redus
• Endocrină – Cushing, sdr. Adiposogenital,
mixedem
• Psihogenă
• Postpartum?
• Genetic?
• Stres?
 Nu este obezitate

–Creșterea masei musculare: culturiști

–Edemul generalizat: anasarcă
obezitatea
 obezitatea
• În regnul animal
 obezitatea

• În artă
În literatură
 obezitatea
• În evoluția ontogenetică
 obezitatea
• În evoluția individuală
 Obezitatea copiilor
motive
 Obezitatea copiilor
• aspecte
obezitatea adultului
obezitatea
Obezitatea: celulită și vergeturi
obezitatea
 Deficitul ponderal
scăderea G cu peste 10%

emacierea- ţesutul adipos mult diminuat

proeminenţele osoase ale feţei evidente, dispariţia bulei Bichat)

caşexia, deficit ponderal avansat,

dispariţia paniculului adipos, + diminuare a musculaturii somatice;

marasmul, formă extremă

apar tulburări metabolice şi hidroelectrolitice grave
 cauze
• Nu are ce: standard social
• Nu vrea: greva foamei, boli psihice, cure de
slăbire, declanșează dureri
• Nu are poftă: cancere, tuberculoză
• Nu trece: stenoze esofagiene
• Pierde: diaree, vărsături
kwashiorkor
 Tipurile de facies nu includ:
• 1. Faciesul addisonian
• 2. Faciesul cushingoid
• 3. Faciesul trist
• 4. Faciesul mitral
• 5. Faciesul mixedematos
• 6. Faciesul basedowian
 Tipurile de facies nu includ:
• 1. Faciesul addisonian
• 2. Faciesul cushingoid
• 3. Faciesul trist
• 4. Faciesul mitral
• 5. Faciesul mixedematos
• 6. Faciesul basedowian
 Tipul constituțional melancolic nu
are:
• 1. astenie marcată
• 2. tăcere prelungită
• 3. agitație psihomotorie
• 5. adinamie
• 6. halucinații
 Tipul constituțional melancolic nu
are:
• 1. astenie marcată
• 2. tăcere prelungită
• 3. agitație psihomotorie
• 5. adinamie
• 6. halucinații
 Tipul constituțional picnic are:
• 1. obezitate
• 2. caracter expansiv
• 3. anorexie
• 4. caracter gurmand
• 5. introversie
• 6. boli cardiovasculare
 Tipul constituțional picnic are:
• 1. obezitate
• 2. caracter expansiv
• 3. anorexie
• 4. caracter gurmand
• 5. introversie
• 6. boli cardiovasculare
 Obezitatea este o problemă
• 1. Socială
• 2. personală
• 3. minoră
• 4. frecventă
• 5. dificil de tratat
• 6. invalidantă
 Obezitatea este o problemă
• 1. Socială
• 2. personală
• 3. minoră
• 4. frecventă
• 5. dificil de tratat
• 6. invalidantă
 Marasmul nu este:
• 1. endemic în unele zone
• 2. adesea letal
• 3. consecința exerciţiilor fizice excesive
• 4. frecvent în neoplaziile terminale
• 5. o problemă socială în România
• 6. adesea reversibil
 Marasmul este:
• 1. endemic în unele zone
• 2. adesea letal
• 3. consecința exerciţiilor fizice excesive
• 4. frecvent în neoplaziile terminale
• 5. o problemă socială în România
• 6. adesea reversibil
• acromegalie
• Facies mongoloid
• mixedem
• sclerodermia
• Facies lupic
Facies de
paiaţă
(rujeola)
• Cushing
 Curs 4

medicala
 Cuprins
EXAMENUL OBIECTIV
1. Edemul

2. Noduli subcutanati

3. Semiologia ganglionilor limfatici

4. Semiologia fanerelor (par, unghii)

Edemul
= acumularea de lichid in tesutul celular subcutanat cu
infiltratia hidrica a pielii

Aspect: piele lucioasa, transparenta, cu stergerea

detaliilor de relief; pierderea elasticitatii >>> godeu
Semnul godeului
 “Pitting edema”
 Grad 0: absența godeului
 Grad 1: godeu discret , 2 mm
 dispare rapid
 Grad 2: godeu moderat, 4 mm
 dispare 10-15 sec
 Grad 3: godeu profund, 6 mm
 dispare> 1 min
 Grad 4: godeu foarte profund, 8 mm
 dispare în 2-5 min
Edemul generalizat = anasarca
Acumularea de lichide si in seroase:
 peritoneu
 pleură
 pericard

Poate asocia tulburari trofice cutanate

 Mecanisme de producere
1. Scaderea presiunii coloid-osmotice prin
hipoproteinemie (A<25g/l)
2. Cresterea presiunii hidrostatice (staza venoasa)
3. Hiperaldosteronismul (creste reabsorbtia tubulara de
Na si apa)
4. Hipersecretia de ADH
5. Cresterea permeabilitatii capilare
6. Obstructia drenajului limfatic
Clasificarea edemelor
1. Cardiac
2. Renal
3. Hepatic
4. Casectic
5. Endocrin
6. Limfatic
7. Venos
8. Inflamator
9. Angioneurotic
1. Edemul cardiac
 Cauze: ICD, ICG
 Mecanism dominant de producere: cresterea
presiunii venoase (hidrostatice)
 Aspect:
 culoare: alb→cianotic
 sediu: decliv→anasarca
 evolutie: intermitent vesperal→permanent
 consistenta: moale→dur
 sensibilitate: nedureros (excepţie -la instalare rapidă)
 semne asociate: ICD sau ICG
2. Edemul renal
 Cauze: GNA, SN
 Mecanism dominant de producere: hipoalbuminemia
 Secundar cresterea permeabilitatii vasculare
 Aspect:
 culoare: alb-palid
 sediu: fata, pleoape
 evolutie: intermitent matinal→permanent
 consistenta: moale
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: oligoanurie, hematurie, HTA
 3. Edemul hepatic
 Cauze: CH, HCC
 Mecanism dominant de producere: hipoproteinemia
 Aspect:
 culoare: alb
 sediu: decliv→anasarca
 evolutie: permanent in evolutie naturala
 consistenta: moale→medie
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: icter, EHP
4. Edemul carential/casectic
 Cauze: inanitie
 Mecanism dominant de producere: hipoproteinemia
 Aspect:
 culoare: alb
 sediu: fata →1/2 inferioara a corpului → anasarca
 evolutie: permanent
 consistenta: moale
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: amiotrofie, anemie
 5. Edemul endocrin
Cauze:
 mixedem,
 hiperfoliculinism,
 menopauza,
 B. Cushing, corticoterapie

Mecanisme dominante de producere:

 depunere interstitiala de mucoproteine,
 cresterea permeabilitatii capilare,
 hipersecretie de corticoizi
 Edemul endocrin
 Aspect:
 culoare: alb palid/rosu
 sediu: generalizat, nu lasa godeu
 evolutie: permanent/ciclic
 consistenta: moale→medie
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: ale endocrinopatiei de baza
 6. Edemul limfatic
 Cauze: compresiuni/invazii ale limfaticelor, limfangite

 Mecanism dominant de producere: factori mecanici si

inflamatori

 Aspect:

 inflamator: rosu, dur, dureros

 neinflamator: alb, dur, nedureros

 cel mai frecvent asimetric, unilateral

 elefantiazisul
 =edem limfatic cronic cu piele groasa si tulburari
trofice cutanate
 filarioza
 7. Edemul venos
Cauze: tromboflebita, varice,
compresiuni/invazii venoase

Mecanisme dominante de producere:factori

mecanici si inflamatori
Edemele venoase
Aspecte clinice:
 tromboflebita profunda: alb/cianotic,

dureros, piele lucioasa si intinsa

 tromboflebita superficiala: se vede si se palpeaza
cordonul venos
 varice: vesperal, accentuat in ortostatism,
alb/cianotic, dur

 cel mai frecvent asimetric, unilateral

8. Edemul alergic/angioneurotic
 Cauze: urticarie, edem Quincke, boala serului, alergii
medicamentoase
 Mecanism dominant: cresterea permeabilitatii capilare
 Aspect: alb, moale, limitat, dureaza putin (fugace)
9. Edemul inflamator
Cauze: abces, flegmon, osteomielita fistulizanta,
empiem toracic
Mecanism dominant: cresterea permeabilitatii capilare,
tulburari de intoarcere venoasa si limfatica
Aspect: T,C,D,R, FL, localizat
 Cuprins
EXAMENUL OBIECTIV
1. Edemul

2. Noduli subcutanati

3. Semiologia ganglionilor limfatici

4. Semiologia fanerelor (par, unghii)

nodulii subcutanaţi
 Juxtaarticulari Meynet (RAA), tofi
(guta) sau Heberden (artroze)
 Lipoame
 Xantoame, xantelasma (DZ,
dislipidemii)
 Tumori primitive sau metastatice
 Noduli juxtaarticulari (distal), în artroze
Noduli Bouchard
Noduli juxtaarticulari (proximali), în artroze
 tofi gutosi
 Diateza urică
 Depunere cristale de ac uric intraarticular
 Fenomene inflamatorii
Noduli subcutanaţi
lipoame
• Formaţi din grăsime
• Forme, mărimi, localizări variate
• Consistenţă moale
xantoame
 tulburare primară sau secundară a metabolismului

lipidelor (apar in diabet zaharat,

hipercolesterolemie)

 culoare galbenă;
xantelasma
Localizarea palpebrală (în apropierea
unghiului intern al pleoapei inf/sup) =
xantelasmă;
 Cuprins
EXAMENUL OBIECTIV
1. Edemul

2. Noduli subcutanati

3. Semiologia ganglionilor limfatici

4. Semiologia fanerelor (par, unghii)

SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI

Examenul clinic

ganglioni superficiali (laterocervicali,

submandibulari, axilari, inghinali etc)

rareori cei profunzi

Tumefierea ganglionilor = adenopatie

Ganglionii superficiali
Inspectia
 deformatia tegumentelor
 aspectul pielii (normal, infiltrat, ulcerat)
 teritoriul de drenaj limfatic

Palparea = cea mai importanta

 glisant
 acroşaj
Arii
ganglionare
Cauzele adenopatiilor
Inflamatorii
 Infectioase
 acute (angina, erizipel, MNI, panaritiu)
 cronice (TB, sifilis, briceloza)
 Neinfectioase
 sarcoidoza
 imunopatii
Maligne
 hemopatii primitive sau secundare
 metastaze (locul lor sugereaza originea)
Caracterele adenopatiilor
1. Localizarea:
1/n ganglioni
1/n grupe ganglionare
Vecine/la distanta
Generalizata

2. Marimea:
Mica
Moderata
Extrema
Caracterele adenopatiilor
3. Forma:
regulata
neregulata

4. Consistenta
moale
ferma
dura
Caracterele adenopatiilor
5. Sensibilitatea:
durerosi
nedurerosi
6. Mobilitatea pe planurile profunde:
mobili
fixati
7. Tendinta la fistulizare
Caracterele adenopatiilor
8. Tendinta la confluare
9. Caracterul uni/bilateral
simetric/asimetric
10. Semne asociate:
febra, frisoane,
tahicardie,
splenomegalie, hepatomegalie
Aspecte clinice
1. Adenopatii inflamatorii acute:
- localizate (angina, erizipel)
- generalizate (MNI)

2. Adenopatii inflamatorii cronice:

- TB
- sifilis
- bruceloza
Aspecte clinice
3Adenopatii maligne:
- MTS
- hemopatii maligne: LLC, LM

Adenopatiile profunde:
- intratoracic: sdr. mediastinal
- intraabdominal
- retroperitoneal
Diagnostic diferential

 lipoame

 adenite

 hidrosadenita

 hernia inghinala
 Cuprins
EXAMENUL OBIECTIV
1. Edemul

2. Noduli subcutanati

3. Semiologia ganglionilor limfatici

4. Semiologia fanerelor (par, unghii)

 SEMIOLOGIA PARULUI
Modificari cantitative:
1.caderea parului de natură ereditară sau câştigată
 neoplasm
 arsuri,
 administrare de citostatice şi heparină, iradiere
 infecţii severe
 Alopecia= caderea totala sau partiala, permanenta sau
reversibila, părului la nivelul capului, dar şi pe suprafaţa corpului.
 Calvitia= caderea de pe cap (vertex, frontal, parietal, occipital)
 Pelada = alopecie insulara (areată)

2.hipopilozitatea: hipotiroidie, boala Addison

 ALOPECIA
 alopecia este de 5 tipuri:
 tipul I apare la bărbaţi în jurul vârstei de 20 de ani cu localizare

fronto-temporală,

 tipul II apare în jurul vârstei de 30 de ani la nivelul creştetului şi

vertexului,

 tipul III este întâlnit la bărbaţii de 40 de ani la nivelul frunţii,

 tipul IV apare în jurul vârstei de 50 de ani pe aproape jumătate din

regiunea frunţii întinzându-se până la vertex,

 tipul V apare după 55 de ani sub forma aşa numitei ”calviţii

hipocratice”, părul fiind prezent doar la liziera.

 ALOPECIA
 Forme particulare:
 alopecia universalis = căderea părului de pe tot corpul, inclusiv
sprâncene, gene şi păr pubian.
 tricotilomania (mai frecvent la copii - tulburare psihologică
ruperea propriul păr);
 Efluviu telogen caracterizat de pierderea bruscă a părului datorită
unei traume fizice. (autolimitată, apare la trei – patru luni de la
evenimentul declanşator şi durează aproximativ şase luni).
calvitia
Alopecie cicatricială
Nu este calvitie
Alopecia areata
3.hiperpilozitatea: dezvoltarea excesiva a parului
Hipertrichoza=topografie normala conform sexului

(ereditar, porfirie, medicaţie)

Hirsutismul = topografie masculina la F (ereditara, N.

ovar)

Virilism pilar = la fata, perimamelonar, linia alba;

asociaza androgenizare: voce groasa, atrofie

mamara; in Cushing, T. ovar
Modificari de culoare ale parului

 Leucotrichia = lipsa congenitala a pigmentului

(localizata sau generelizata)

 Canitia = încaruntirea (precoce in: DZ, hipertioroidie,

traume psihice)
Canitia si albinismul
 Cuprins
EXAMENUL OBIECTIV
1. Edemul

2. Noduli subcutanati

3. Semiologia ganglionilor limfatici

4. Semiologia fanerelor (par, unghii)

Semiologia unghiilor
SEMIOLOGIA UNGHIILOR
Normal: margine in arc de cerc, convexitate in
2 planuri
 Culoare: patul unghiei roz-sidefiu, cu lunula
alb translucidă
 Unghi: 1600 între unghie și bază
 Reumplere capilară
1. Modificari de culoare
 leuconichia (alba sau cu pete albe striata) –
ereditara, degeraturi, septicemie, albinism, ciroza
hepatică
 melanonichia (negru sau brun) – contactul cu
substante colorante, medicamente (Tetraciclina)
 Leuconikia sugestiva pentru insuficienta renala
Modificări ale unghiilor

 Culoare cianotica
(cardiopatii cianogene)
 Culoare cenusie (malarie)
Sdr unghiilor galbene
 Unghii galbene
 Limfedem
 afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsiectazii,
sinuzita cronica, pneumonii recurente, etc
Hemoragii subunghiale
 Endocardita bacteriana subacuta
2. Modificari de forma:

platonichia – anemia feripriva

koilonichia – anemia feripriva

unghii hipocratice – NBP, CPC, CBP

onicogrifoza – degeraturi si arsuri

platonichia
koilonichia
Hipocratism digital
unghii în sticlă de ceasornic
onicogrifoza
Unghii psoriazice
Unghii cu striații longitudinale
 anemia prin carenta de fier,
 arterioscleroza,
 dermatita atopica,
 discheratosa congenitala,
3. Modificari diverse
Onicoliza = distructie marginala sau extensiva cu
desprinderea unghiei (micoze, panaritii, psoriazis)
Santuri transversale si longitudinale = afectiuni
inflamatorii (eczeme, piodermite)
Onicofagia

Matricile unghiale multiple sau absente

onicofagia
Paronichia
Matrici unghiale
multiple/absente
 Curs 5

medicala
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
4. NODULI SUBCUTANATI
5. SEMIOLOGIA PARULUI
6. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
7. EXAMENUL OCHILOR
8. EXAMENUL GÂTULUI
9. EXAMENUL SÂNILOR
Examenul tegumentelor
1. Modificari de structura tegumentara
2. Modificari de culoare
3. Eruptiile cutanate
4. Dungile Trousseau
5. Eritemul nodos
6. Hemoragiile cutanate
7. Circulatia venoasa colaterala superficiala
 5. Eritemul nodos
 noduli 2-3mm—2-3cm
 roz-galbui-palid
 pe fata ant a gambelor, simetric
 evolutie cu vindecare in 10 zile fara
cicatrice
 in: reumatism infectios, TB, alergii
6. Hemoragiile cutanate
 Pete rosii

 Nu dispar la vitropresiune (≠ eritem)

Purpura: punctiforme, rotunde sau ovalare,

rosu-violaceu-verzui-galben

Echimoze: placi hemoragice mari, forme

diferite
Hemoragiile cutanate
Cauze:
trombocitopenia
vasopatii
 traumatisme
 hemofilia
 boli infectocontagioase
 factori toxici, medicamentosi
 leucemiile
 unele cancere
 avitaminoze
Hemoragiile cutanate
 PURPURĂ
Hemoragiile cutanate
echimoza
hematom
Hemoragiile mucoase
 bucala = stomatoragie

 gingivala = gingivoragie

 uterina = metroragie

 tisulara = hematoame

 articulatii = hemartroze
7. Circulatia venoasa colaterala
superficiala
 venele subcutanate de la nivelul abdomenului nu sunt
vizibile;
 Indică un obstacol pe unul din cele trei trunchiuri
venoase profunde: VP,VCI sauVCS.
 Tipuri:
 Porto-cav: periombilical “cap de meduza” (CH, HTP)
 Cavo-cav inferior: abdomen (T. abd, ascita)
 Cavo-cav superior: torace (T. mediastinale)
Circulaţia colaterală de tip porto-cav

 HTP-CAPUT
MEDUSAE
PORTO-CAV
Circulatia venoasa colaterala
superficiala cavo-cav inferior
Circulaţia colaterală cavo-cav superior
 predominentă pe faţa anterioară a toracelui,
 însoţită uneori de cianoză şi edem “în pelerină”;
 indică un obstacol pe VCS
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
4. NODULI SUBCUTANATI
5. SEMIOLOGIA PARULUI
6. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
Edemul
= acumularea de lichid in tesutul celular subcutanat cu
infiltratia hidrica a pielii

Aspect: piele lucioasa, transparenta, cu stergerea

detaliilor de relief; pierderea elasticitatii >>> godeu
Semnul godeului
Edemul generalizat = anasarca
Acumularea de lichide si in seroase:
 peritoneu
 pleură
 pericard

Poate asocia tulburari trofice cutanate

Anasarca: ascita, edem peno-scrotal si al
membrelor inferioare
Anasarca: ascita, edeme parieto-abdominale
Tulburari trofice cutanate in edem
Tulburari trofice si inflamatorii cutanate in
edem
 Mecanisme de producere
1. Scaderea presiunii coloid-osmotice prin
hipoproteinemie (A<25g/l)
2. Cresterea presiunii hidrostatice (staza venoasa)
3. Hiperaldosteronismul (creste reabsorbtia tubulara de
Na si apa)
4. Hipersecretia de ADH
5. Cresterea permeabilitatii capilare
6. Obstructia drenajului limfatic
Clasificarea edemelor
1. Cardiac
2. Renal
3. Hepatic
4. Casectic
5. Endocrin
6. Limfatic
7. Venos
8. Inflamator
9. Angioneurotic
1. Edemul cardiac
 Cauze: ICD, ICG
 Mecanism dominant de producere: cresterea
presiunii venoase (hidrostatice)
 Aspect:
 culoare: alb→cianotic
 sediu: decliv→anasarca
 evolutie: intermitent vesperal→permanent
 consistenta: moale→dur
 sensibilitate: nedureros (excepţie -la instalare rapidă)
 semne asociate: ICD sau ICG
Edem cardiac
Edem cardiac
2. Edemul renal
 Cauze: GNA, SN
 Mecanism dominant de producere: hipoalbulinemia
 Aspect:
 culoare: alb-palid
 sediu: fata, pleoape
 evolutie: intermitent matinal→permanent
 consistenta: moale
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: oligoanurie, hematurie, HTA
Edem renal
 3. Edemul hepatic
 Cauze: CH, HCC
 Mecanism dominant de producere: hipoproteinemia
 Aspect:
 culoare: alb
 sediu: decliv→anasarca
 evolutie: permanent in evolutie naturala
 consistenta: moale→medie
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: icter, EHP
Edem hepatic
Edem hepatic cu tulburari trofice
4. Edemul carential/casectic
 Cauze: inanitie
 Mecanism dominant de producere: hipoproteinemia
 Aspect:
 culoare: alb
 sediu: fata →1/2 inferioara a corpului → anasarca
 evolutie: permanent
 consistenta: moale
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: amiotrofie, anemie
kwashiorkor
 5. Edemul endocrin
Cauze:
 mixedem,
 hiperfoliculinism,
 menopauza,
 B. Cushing, corticoterapie

Mecanisme dominante de producere:

 depunere interstitiala de mucoproteine,
 cresterea permeabilitatii capilare,
 hipersecretie de corticoizi
 Edemul endocrin
 Aspect:
 culoare: alb palid/rosu
 sediu: generalizat, nu lasa godeu
 evolutie: permanent/ciclic
 consistenta: moale→medie
 sensibilitate: nedureros
 semne asociate: ale endocrinopatiei de baza
hipotiroidie
6. Edemul limfatic
 Cauze: compresiuni/invazii ale limfaticelor, limfangite

 Mecanism dominant de producere: factori mecanici si

inflamatori

 Aspect:

 inflamator: rosu, dur, dureros

 neinflamator: alb, dur, nedureros

 elefantiazisul
 =edem limfatic cronic cu piele groasa si tulburari
trofice cutanate
 filarioza
 7. Edemul venos
Cauze: tromboflebita, varice,
compresiuni/invazii venoase

Mecanisme dominante de producere:factori

mecanici si inflamatori
Edemele venoase
Aspecte clinice:
 tromboflebita profunda: alb/cianotic,

dureros, piele lucioasa si intinsa

 tromboflebita superficiala: se vede si se palpeaza
cordonul venos
 varice: vesperal, accentuat in ortostatism,
alb/cianotic, dur
varice
tromboflebită profundă
8. Edemul alergic/angioneurotic
 Cauze: urticarie, edem Quincke, boala serului, alergii
medicamentoase
 Mecanism dominant: cresterea permeabilitatii capilare
 Aspect: alb, moale, limitat, dureaza putin (fugace)
angioedem
angioedem
9. Edemul inflamator
Cauze: abces, flegmon, osteomielita fistulizanta,
empiem toracic
Mecanism dominant: cresterea permeabilitatii capilare,
tulburari de intoarcere venoasa si limfatica
Aspect: T,C,D,R, FL, localizat
edem inflamator:
celulita orbitara
Edem inflamator: osteomielita
fistulizanta
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
5. SEMIOLOGIA PARULUI
6. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
7. EXAMENUL OCHILOR
8. EXAMENUL GITULUI
9. EXAMENUL SINILOR
nodulii subcutanaţi
 Juxtaarticulari
 Meynet (RAA),
 tofi (guta)

 Heberden, Bouchard (artroze)

 Lipoame
 Xantoame, xantelasma (DZ,
dislipidemii)
 Tumori primitive sau metastatice
 Noduli juxtaarticulari (distal), în artroze
Noduli Bouchard
 tofi gutosi
 diateza urică
 depunere cristale de ac uric intraarticular
 fenomene inflamatorii
Noduli subcutanaţi
lipoame
•formaţi din grăsime
•forme, mărimi, localizări variate
•consistenţă moale
lipoame
xantoame
 tulburare primară sau secundară a metabolismului lipidelor
 diabet zaharat, hipercolesterolemie
 culoare galbenă;
 localizarea în regiunea palpebrală (în apropierea unghiului
intern al pleoapei superioare) este denumită xantelasmă;

xantelasma
Metastaze subcutanate
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
SEMIOLOGIA PARULUI
5. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
6. EXAMENUL OCHILOR
7. EXAMENUL GITULUI
8. EXAMENUL SINILOR
SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
Examenul clinic

 ganglioni superficiali (laterocervicali, submandibulari,

axilari, inghinali etc)

 rareori cei profunzi

Tumefierea ganglionilor = adenopatie

Ganglionii superficiali
Inspectia
 deformatia tegumentelor
 aspectul pielii (normal, infiltrat, ulcerat)
 teritoriul de drenaj limfatic

Palparea = cea mai importanta

 glisant
 acroşaj
Arii ganglionare
Cauzele adenopatiilor
Inflamatorii
 Infectioase
 acute (angina, erizipel, MNI, panaritiu)
 cronice (TB, sifilis, bruceloza)
 Neinfectioase
 sarcoidoza
Cauzele adenopatiilor
2. Maligne
hemopatii
metastaze (locul lor sugereaza originea)
Caracterele adenopatiilor
1. Localizarea:
 1/n ganglioni
 1/n grupe ganglionare
 vecine/la distanta
 generalizata

2. Marimea:
 mica
 moderata
 extrema
Caracterele adenopatiilor
3. Forma:
regulata
neregulata
4. Consistenta
moale
ferma
dura
Caracterele adenopatiilor
5. Sensibilitatea:
durerosi
nedurerosi
6. Mobilitatea pe planurile profunde:
mobili
fixati
7. Tendinta la fistulizare
Caracterele adenopatiilor
8. Tendinta la confluare
9. Caracterul uni/bilateral
simetric/asimetric
10. Semne asociate: febra, frisoane, tahicardie,
splenomegalie, hepatomegalie
Aspecte clinice
1. Adenopatii inflamatorii acute:

- localizate (angina, erizipel)

- generalizate (MNI)

2. Adenopatii inflamatorii cronice:

- TB

- sifilis

- bruceloza
Aspecte clinice
3. Adenopatii maligne:
- MTS

- hemopatii maligne: LLC, LM

4. Adenopatiile profunde:
- intratoracic: sdr. mediastinal

- intraabdominal

- retroperitoneal
Adenopatie laterocervicala
Adenopatie si sancru labial
Adenopatie axilara
Adenopatie axilara
Diagnostic diferential

 lipoame

 adenite

 hidrosadenita

 hernia inghinala
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
5. SEMIOLOGIA PARULUI
6. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
7. EXAMENUL OCHILOR
8. EXAMENUL GITULUI
9. EXAMENUL SINILOR
SEMIOLOGIA PARULUI
Modificari cantitative:
1.caderea parului de natură ereditară sau câştigată
 neoplasm
 arsuri,
 administrare de citostatice şi heparină,
 infecţii severe
 iradiere
 Alopecia=caderea totala sau partiala, permanenta sau
reversibila
 Calvitia= caderea de pe cap (vertex, frontal, parietal,
occipital)
 Pelada=alopecie insulara
2.hipopilozitatea: hipotiroidie, boala Addison

3.hiperpilozitatea: dezvoltarea excesiva a parului

 Hipertrichoza=topografie normala conform sexului

(ereditar, porfirie, medicaţie)

 Hirsutismul=topografie masculina la F (ereditara, N.

ovar)

 Virilism pilar=la fata, perimamelonar, linia alba;

asociaza androgenizare: voce groasa, atrofie mamara;

in Cushing, T. ovar
Alopecie cicatricială
calvitia
Nu este calvitie
pelada
hirsutism
Virilism pilar
Modificari de culoare ale parului

 Leucotrichia = lipsa congenitala a pigmentului

(localizata sau generelizata)

 Canitia = încaruntirea (precoce in: DZ,hipertioroidie,

traume psihice)
Canitia si albinismul
cuprins
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. EDEMUL
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
5. SEMIOLOGIA PARULUI
6. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
7. EXAMENUL OCHILOR
8. EXAMENUL GITULUI
9. EXAMENUL SINILOR
SEMIOLOGIA UNGHIILOR
Normal: roz-sidefie, margine in arc de cerc,
convexitate in 2 planuri
1. Modificari de culoare
 leuconichia (alba sau cu pete albe) – ereditara,
degeraturi, septicemie, albinism, ciroza
hepatică
 melanonichia (negru sau brun) – contactul cu
substante colorante, medicamente
(Tetraciclina)
Modificări ale unghiilor
 Culoare cianotica
(cardiopatii cianogene)
 Culoare cenusie (malarie)
 HEMORAGII UNGHIALE ÎN AŞCHIE
 MICROINFARCTE PERIFERICE
 endocardita infecțioasă
2. Modificari de forma:
platonichia – anemia feripriva

koilonichia – anemia feripriva

unghii hipocratice – NBP, CPC, CBP

onicogrifoza – degeraturi si arsuri

platonichia
koilonichia
Hipocratism digital
onicogrifoza
3. Modificari diverse
Onicoliza = distructie marginala sau
extensiva cu desprinderea unghiei (micoze,
panaritii, psoriazis)
Santuri transversale si longitudinale =
afectiuni inflamatorii (eczeme, piodermite)
Onicofagia
Matricile unghiale multiple sau absente
onicoliza
onicofagia
Paronichia
Matrici unghiale multiple/absente
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA PARULUI
5. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
6. EXAMENUL OCHILOR
7. EXAMENUL GITULUI
8. EXAMENUL SINILOR
Include examinarea:
globilor oculari

pleoapelor

glandelor lacrimale
Exoftalmia
Endocrina (B. Basedow)
Neendocrina (T, traumatisme, malformatii)
 EXOFTALMIE UNILATERALĂ
Enoftalmia
bilaterala (peritonite, casexii, congenitala)
unilaterala (sindromul Claude Bernard Horner)
Enoftalmie
 paralizie de simpatic cervical
Ptoză
 Sdr.Pancoast Tobias
 Afecţiuni cervicale Mioză

 Sdr medular lateral Abs sudoraţiei

Nistagmusul = instabilitate motorie manifesta la intentia
de urmarire a unui obiect in miscare:
1. deviere lent-progresiva
2. revenire rapida in ax (sensul nistagmusului:
orizontal, vertical, rotatoriu)
Cauze: congenital, etilism
Globii oculari: strabismul
albastre: Sdr. Lobstein (+ fragilitate osoasa+ surditate)
galbene (icter)
brune sau negre (Addison)
rosii (sclerite, glaucom, PV)
hemoragii conjunctivale
Paloare conjunctivală
 ectopia lensis
 Inelul Kayser Fleischer
 Gerontoxonul
mioza

midriaza

inegalitatea pupilara = anizocoria

hippus pupilar

reflexe pupilare: fotomotor + acomodare la distanta

ptoza pleoapei superioare (paralizia n. oculomotor
comun)
lagoftalmia (paralizia periferica a n. facial)
echimoze palpebrale
edem palpebral (renal alergic, cardiac, traumatic,
inflamator)
xantelasma
Cresterea secretiei lacrimale:
 Basedow, nevralgie de trigemen, conjunctivite, corpi
straini intraocular, expunere la substante iritante sau la
lumina puternica, vint, fum, frig, fracturi cranio-faciale
(sdr. lacrimilor d crocodil = la masticatie)
Scaderea secretiei lacrimale:
 DZ, sdr. Sjogren
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA PARULUI
5. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
6. EXAMENUL OCHILOR
7. EXAMENUL GITULUI
8. EXAMENUL SINILOR
 1. anomalii congenitale: gitul scurt (fuzionare unor
vertebre cervicale)
 2. deformari prin: adenopatii, tumori de glomus
carotidian, gusa
 3. torticolis
1. EXAMENUL TEGUMENTELOR
2. SEMIOLOGIA GANGLIONILOR LIMFATICI
3. NODULI SUBCUTANATI
4. SEMIOLOGIA PARULUI
5. SEMIOLOGIA UNGHIILOR
6. EXAMENUL OCHILOR
7. EXAMENUL GÂTULUI
8. EXAMENUL SÂNILOR