Elisabeta a II-a (nume la naștere, în engleză Elizabeth Alexandra Mary; n.

 21 aprilie 1926,[2]
[3][4][5][6][7][8][9][10][11]
 City of Westminster, Londra, Regatul Unit[12]) este Regina a șaisprezece state
suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul
Unit, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua
Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și
Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.
A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh în viață din lume, iar în istoria Marii
Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o pe Regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit
mai mult decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-
lea și George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur și de Diamant ale Reginei Elisabeta a II-a s-au
sărbătorit în 1977, 2002 și respectiv 2012.
Elisabeta s-a născut în Londra ca prim copil al Ducelui și Ducesei de York, mai tarziu cunoscuți
ca Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta, ea a fost educată în privat acasă. Tatăl ei a urcat la
tron după ce fratele său, Edward al VIII-lea a abdicat în anul 1936, Elisabeta devenind urmașă la
tron. Ea a început să preia obligațiile publice în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind în
Serviciul Teritorial Auxiliar. În 1947, ea s-a căsătorit cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh, un fost prinț
al Greciei și a Danemarcei, cu care are 4 copii: Charles, Prinț de Wales; Anne, Prințesă
Regală; Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex.