Nevoia de a bea si a manca.

Definitia. Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună

calitate şi în cantitate suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru
a-şi menţine energia dispensabilă unei bune funcţionări.
Independenţa în satisfacerea nevoii.
Pentru a se menţine sănătoasă fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente
conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii. Calitatea şi natura alimentelor nutritive sunt
în funcţie de sex, vârstă, greutate, înălţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.
Glucidele (hidranţii de carbon). Reprezintă sursa principală energetică a organismului.
La copii aportul de glucide trebuie să fie mărit în bolile febrile, de nutriţie, afecţiuni depatice şi
renale. Necesarul de glucide este de 4-6 grame pe kg corp pe 24 ore.
Proteinele reprezintă o sursă importantă de energie şi constituie materia primă a
fermentaţiilor şi hormonilor. Necesarul este de 4-6grame pe Kg pe corp pe zi.
Lipidele. Pe lângă rolul lor energetic intră în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei
eritrocitare. Sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului şi ţesutului de
susţinere pentru organele interne. Necesarul e de 1-2 grame pe Kg pe corp pe zi.
Vitaminele. Sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului. Nevoia de
vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate. Necesarul de vitamine C este de 150 mg,
vitamina B – 25 mg, B6 – 6 mg, vitamina K – 20 mg.
Apa şi sărurile minerale. În apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism.
Necesarul zilnic de apă al organismului sănătos este între 2500 – 3000 ml pe zi. El se acoperă
prin lichidele ingerate şi arderea glucidelor şi grăsimilor. Odată cu nevoile de apă se satisfac şi
nevoile de săruri minerale. Organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na; 3-4 g K; 2 g Ca; 0,15
g Mg; 18 mg Fe; 6 g CI. Satisfacerea de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod
proporţional, altfel organismul rămâne în dezichilibru hidromineral.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii.
1. Factorii biologici.
- Vârsta şi dezvoltarea, nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de perioada de creştere
şi dezvoltare.
- Activităţi fizice (cu cât activitatea musculară e mai mare cu atât creşte metabolismul şi
implicit aportul alimentelor

1
 - Orarul şi repartizarea meselor
2. Factorii psihologici:
- emoţiile-influenţează consumul de hrană astfel că unii indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii
consumă mai multe alimente.
- anxietatea. Hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi
de bunăstare.
2. Factorii sociologici
- climatul. Iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii, iar vara mesele trebuie sa fie
uşoare şi să se consume o cantitate crescută de lichide.
- statutul socio-economic. Deprinderile alimentare bune se formează din fragedă
copilărie. Sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii.
- Religia. În funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri
alimentare (postul, nu mănâncă carne de porc, nu beau băuturi alcoolice).
- Cultura. Alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.
Manifestările de independenţă.
 Cavitatea bucală:
- Dentiţie bună,Proteză dentară adaptată şi în stare bună.
- Mucoasă bucală roz şi umedă.Limba roz.Gingii roz.Aderenţa dinţilor.
 Masticaţia. Trebuie să fie uşoară, eficace, să se realizeze cu gura închisă.
 Reflex de deglutiţie prezent.
 Digestie-lentă şi nestingherită.
 Deprinderi alimentare, programul meselor: 3 mese şi 2 gustări. Zece ore repaos
nocturn.
 Apetit. Poftă de mâncare. Senzaţie agreabilă.
 Foame. Senzaţie dezagreabilă.
 Saţietate. Senzaţie de plenitudine resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este
satisfăcută.
 Hidratare. Consum de lichide în funcţie de nevoie.
 Gust şi valoare acordate mâncării: alegerea alimentelor, servirea mesei singur sau în
grup, obiceiuri alimentare şi educaţie.

2
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii.
 Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 de ore în funcţie de:
1. Activitate.
- În repaos 25 calorii pe kilogram corp pe 24 ore.
- În activitatea uşoară: 35 – 40 de calorii pe Kg corp pe 24 ore.
- Activitate medie: 40-45 calorii pe Kg corp pe 24 ore.
- Activitate intensă: 45-60 calorii pe Kg corp pe 24 ore.
2. Vârstă.
- La copii creşte cu 20-30% . La vârstnici scade cu 10-15 %.
 Calculează raţia alimentară tot în funcţie de vârstă şi activitate.
 Asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale.
 Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală. (20 procente între ele).
 Asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate.
 Calculează nr. de calorii pe Kg corp pe 24 de ore în stări fiziologice. La sportivi, în
sarcină şi alăptare creşte cu 30%. Alege alimentele ţinând seama de preferinţele şi nevoile
pacientului. Înlocuieşte la nevoie un element cu altul conform echivalenţelor cantitative şi
calitative ale diferitelor principii alimentare.
Dependenţa în satisfacerea nevoii.
Când această nevoie nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:
1. Alimentaţia inadecvată prin deficit
2. Alimentaţia inadecvată prin surplus
Surse de dificultate.
a. Surse de ordin fizic.
- Alterarea mucoaselor căilor digestive şi a peristatismului intestinal.
- Alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare, obstrucţii, tumori şi ştrangulări.
Tubaj naso-gastric, supraincărcare: întoxicaţii alcoolice şi abuz de medicamente.
- Dezechilibre metabolice, endocrine, neurologice şi durerea.
b. Surse de ordin prihologic.
- Tulburări de gândire.Anxietate, Stres, Situaţii de criză
c. Surse de ordin sociologic:

3
 - Foame, Malnutriţie
d.Lipsa cunoaşterii.

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit

Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficientă în cantitate şi calitate,

care afectează starea nutriţională a individului. Sunt implicaţi o serie de factori, printre care:
proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia, boli organice şi psihice, intoxicaţii alcoolice,
medicamentoase etc.
Insuficienţa aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor
aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).

Manifestări de dependenţă
Anorexie - lipsa poftei de mâncare
Inapetenta - lipsa poftei de mâncare
Disfagie - greutate la înghiţire
Condiţia cavităţii bucale - absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite, ulceraţii ale buzelor, ale
mucoasei bucalelimbă încărcată, depunere saburală, glosite-inflamarea limbii
- dificultate în masticaţie
Starea tegumentelor - tegumente uscate, pierderea elasticităţii
- acnee, dermatită
Digestie - dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor
- greaţă- senzatie de boala , cu o tendinta la voma
- vărsătură- act reflex prin care se elimina brusc la exterior continutul
stomacal( daunator- toxic), cu contractia muschilor abdominali, insotit si precedat de
greata
- regurgitaţii- reflux al alimentelor din stomac sau esofag in gura , fara contractia
muschilor abdominali
- aerofagie- inghitire exagerata de aer
- eructația- evacuarea zgomtoasă pe cale bucala, a gazelor din stomac
- pirozis- senzatie de arsura care urca din stomac prin esofag, asociata cu un gust acru
Deprinderi alimentare - greşeli în prepararea alimentelor, greşeli în alegerea alimentelor

4
orar nesatisfăcător al meselor
- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu
Hidratare - consum redus de lichide şi săruri minerale
- pierdere în greutate
Semne de dezechilibru – slăbiciune tegumente şi mucoase uscate
- urini concentrate
Gust şi valoare acordate mâncării – dezordonat mănâncă în picioare sau în pat
- obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.)
INTERVENŢIILE ASISTENTEI

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI

Pacientul să aibă
-aşează pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu
o stare de bine, capul într-o parte
fără greţuri şi - protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului
- ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l
vărsături
- îl învaţă să inspire profund
- aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale
încurajează pacientul
- reduce sau opreşte aportul oral de lichide şi alimente
Pacientul să fie -alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoză 5%, 10%,
echilibrat hidro- 20%, 33%,.40%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi
(Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliți, după indicaţia medicului
eiectrolitic
- calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice;
adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru
agitaţie, convulsii, distrucţii celulare
- după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi
mici de lichide reci, oferite cu linguriţa
- explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului
conştientizează pacientul asupra, importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii
- face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate
Pacientul să fie -explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise
echilibrat serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi
prezentate atrăgător
nutriţional
învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalenţele cantitative şi calitative ale principiilor alimentare, în vederea
înlocuirii unui aliment cu altul
- 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g tăiţei;

5
 200 g pâine; 450 g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g
fructe proaspete .
100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte 450 g carne albă (pasăre,
viţel), 650 g peşte, 400 g brânză
100 g lipide sunt cuprinse în aceeaşi cantitate de ulei vegetal, unt, untură de
porc
- lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând
contraindicaţiile regimului
Pacientul să fie - asigură un climat cald, confortabil
echilibrat psihic încurajează pacientul
- îi explică scopul intervenţiilor.

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ.

Toţi indivizii care consumă elemente nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale
organismului, se îngraşă şi devin obezi. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra
funcţionării organelor şi sistemelor organismului. Un individ poate ingera o cantitate mare de
alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru
endocrin sau alte dezordini organice.

Manifestări de dependenţă
- Indice ponderal: +15-20%- greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;
- greutatea ideală se calculează cu formula:
V −20
Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) + x 0,9 unde
2

- Gkg = greutate corporală exprimată în kg Tcm = talia, exprimată în cm V

= vârsta exprimată în ani
- 0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei -îngrăşare

Bulimie - senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control

Polifagie - nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate

Greţuri şi vărsături - eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric

6
INTERVENŢIILE ASISTENTEI

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI

Pacientul să aibă
- asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de
greutate corporală în alimente
funcţie de înălţime, - învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în
funcţie de activităţile fizice şi vârstă
vârstă, sex - alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric
- urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim
- urmăreşte orarul şi distribuţia meselor
- urmăreşte, periodic, greutatea corporală
Pacientul să desfăşoare
- conştientizează bolnavul de importanţa activităţilor fizice moderate
activitate fizică crescută
- stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi
capacitate, împreună cu bolnavul
Pacientul să fie
- asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului
echilibrat psihic - îl învaţă metode de relaxare - la nevoie, administrează medicaţie
sedativă.