CEDO.

Demolarea casei construite fără autorizație, în lipsa examinării proporționalității măsurii,

contravine Convenției Europene A Drepturilor Omului

In mod normal pentru legislatia din Romania si pentru construcţiile edificate fără autorizare de construire, intrarea în
legalitate se face prin obţinerea unei autorizaţii de construire în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr.
50/1991 şi art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
50/1991 şi nu urmând procedura obişnuită prevăzută de art. 2 şi 7 din Legea nr. 50/1991.

In principal daca nu se reuseste procedura pe cale administrativa, se poate solicita(marea proportie) ajutorul instantei
de judecata.

 21 aprilie 2016 cauza  pronunțată în cauza Ivanova și Cherkezov împotriva Bulgariei (cererea nr. 46577/15) – cauza
privește plângerea unui cuplu cu privire la decizia de demolare a casei în care locuiesc- , Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a hotărât:

 cu  majoritate (șase voturi la unu), că ar exista o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private
și de familie și a domiciliului) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cazul în care decizia de
demolare a casei va fi pusă în executare fără o revizuire adecvată a proporționalității în lumina
circumstanțelor personale ale reclamanților și,
 în unanimitate, că nu ar fi nici o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr . 1 la Convenție (protecția
proprietății) dacă decizia de demolare a casei va fi pusă în aplicare.

Situația de fapt

Reclamanții, Mavruda Ivanova și Ivan Cherkezov, sunt cetățeni bulgari care locuiesc în satul Sinmorets, pe coasta
sudică a Mării Negre (Bulgaria). În 2005, reclamanții s-au mutat de la Burgas, (în condițiile în care, potrivit
declarațiilor lor, nu și-au mai putut permite sa locuiască acolo), la Sinemorets. Dna Ivanova a devenit proprietarul a
aproximativ 77% din suprafața unui teren de 625 de metri pătrați, după moartea tatălui său în 1986 și transferul în
1999 a cotei mamei sale.

În 2004 și 2005 reclamanții au reconstruit o cabină dezafectată situată pe teren, transformând-o într-o casă solidă
din cărămidă cu un singur etaj, fără să fi solicitat o autorizație de construcție. De atunci, ei au locuit în acea casă. În
2006, doi dintre co-proprietarii parcelei au notificat-o pe doamna Ivanova că nu sunt de acord cu reconstrucția. În
2009, toți ceilalți moștenitori ai părinților ei au obținut o declarație judiciară că aceștia erau proprietarii porțiunii
rămase din parcelă și casei construite.

La sesizarea co-proprietarilor parcelei, ofițerii municipali au inspectat casa în 2011 și au constatat că a fost construită
ilegal. Direcția Națională de control a construcțiilor a deschis ulterior procedura pentru demolarea casei, iar în
septembrie 2013, șeful biroului regional al Direcției a constatat că această casă a fost construită fără autorizație de
construire, cu încălcarea dispozițiilor aplicabile, și a hotărât demolarea acesteia.

Instanța administrativă de prim grad a respins cererea doamnei Ivanova pentru controlul jurisdicțional al acestei
decizii. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Supremă Administrativă într-o hotărâre definitivă din martie
2015. Întrucât dna Ivanova a refuzat să se conformeze deciziei de demolare, autoritatile au depus o cerere de ofertă de
la companii private pentru a efectua demolarea.

După ce guvernul bulgar a fost notificat cu privire la cererea reclamanților în fața Curții Europene a Drepturilor
Omului, Direcția Națională de Control a Construcțiilor a cerut autorităților municipale să analizeze dacă ar putea oferi
alternative de cazare pentru dna Ivanova. Ulterior, dna Ivanova a fost, de asemenea, contactată de un asistent social,
care i-a explicat posibilitatea de a apela la serviciile sociale.

Aprecierea Curții

Deși numai dna Ivanova are drepturi legale asupra casei în cauză, ambii reclamanți au locuit în ea timp de mai mulți
ani. Prin urmare, Curtea consideră că aceasta era „domiciliu” pentru ambii reclamanți și că decizia de demolare
reprezintă o ingerință în dreptul lor la respectarea domiciliului. Ingerința este legală, deoarece are o bază clară în
legislația internă relevantă, și anume Legea organizării teritoriale.
În plus, Curtea este convinsă că demolarea urmărește un scop legitim. Având în vedere în special faptul că
problema construcțiilor ilegale este larg răspândită în Bulgaria, scopul de a asigura punerea în aplicare efectivă a
cerinței ca clădirile să poată fi construite doar cu autorizație, poate fi considerat ca fiind „prevenirea dezordinii
publice” și ca promovând „bunăstarea economică a țării”, în sensul articolului 8.

Cu toate acestea, în ceea ce privește necesitatea ingerinței, Curtea consideră că procedura internă nu respectă
condițiile prevăzute de jurisprudența sa, potrivit cărora orice persoană care riscă o pierdere a locuinței sale –
indiferent dacă aparține sau nu unui grup vulnerabil – trebuie, în principiu, să poată obține determinarea de
către un tribunal independent a proporționalității măsurii care duce la pierderea casei. Procedurile în
care dna Ivanova solicitase revizuirea judiciară a deciziei de demolare, s-au concentrat în întregime dacă casa a fost
construită fără autorizație și dacă aceasta era scutită de demolare sub o normă tranzitorie a dreptului intern. În
recursul său, dna Ivanova a argumentat că respectiva casă era singura ei locuință și că ar fi grav afectată de
demolarea ei. Cu toate acestea, Curtea Supremă Administrativă nu a abordat aceste puncte, întrucât în
conformitate cu legislația bulgară nu erau relevante pentru legalitatea deciziei de demolare. În conformitate cu
dispozițiile relevante, astfel cum au fost interpretate de instanțele administrative, nu li putea cere autorităților să se
abțină de la demolarea unei case pe baza faptului că acest lucru ar cauza un prejudiciu disproporționat celor afectați
de această măsură.

În conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului procedural administrativ, reclamanții ar fi putut obține mai
degrabă doar o amânare temporară a măsurii, decât o examinare cuprinzătoare a proporționalității sale.
Jurisprudența națională a arătat că instanțele administrative bulgare, de regulă, refuză să examineze argumentele
referitoare la situația individuală a persoanelor vizate de demolarea unei case. Mai mult, nu este clar dacă o persoană
în poziția domnului Cherkezov, care nu avea nici un drept de proprietate asupra casei în cauză, ar fi putut invoca acest
lucru. Reclamantii nu puteau, de altfel,  obține o examinare corespunzătoare a proporționalității demolării în temeiul
niciunei alte dispoziții din dreptul intern.

Curtea subliniază că echilibrul dintre drepturile celor care stau sa-si piardă locuința, ca urmare a
unei decizii de demolare și interesul public pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a
reglementărilor privind construcțiile nu ar putea, ca regulă să fie anulată de o reglementare absolută
care să nu permită excepții; acest lucru ar putea fi, în mod normal, examinat în fiecare caz în parte. În cele din
urmă, implicarea serviciilor sociale, care a avut loc numai după notificarea Guvernului a cererii în fața Curții
Europene a Drepturilor Omului, nu poate compensa lipsa unei evaluări adecvate a proporționalității. În orice caz, în
observațiile prezentate Curții, Guvernul a subliniat faptul că autoritățile nu au  obligația de a furniza reclamanților
alternative de cazare.

În concluzie, reclamanții nu au avut la dispoziție o procedură pentru a obține revizuirea

cuprinzătoare a proporționalității demolării casei. În consecință, s-ar încălca articolul 8 în cazul în
care decizia de demolare a casei va fi pusă în executare fără o astfel de revizuire.

În același timp, Curtea nu a constatat că punerea în aplicare a deciziei de demolare ar încălca drepturile doamnei
Ivanova în temeiul articolului 1 din Protocolul nr 1. Deși demolarea casei ar însemna o ingerință în bunurile sale,
decizia are o bază legală clară în temeiul dreptului intern și este” în conformitate cu interesul general”, în sensul
articolului 1 din Protocolul nr 1, urmărind să asigure respectarea regulilor de construcție. Mai mult decât atât, faptul
că respectiva casă a fost cu bună știință construită fără autorizație este un considerent important. Decizia de demolare
ar servi, de asemenea, descurajării potențialelor acte de încălcare a legii  ce ar putea fi săvârșite de alte persoane,
aspect care trebuie să fie luat în considerare, având în vedere problema la scară largă a construcțiilor ilegale în
Bulgaria.

Având în vedere faptul că statul se bucură de o largă „marja de apreciere” în alegerea mijloacelor de constrângere,
interesul de proprietate al reclamantei nu poate să prevaleze aupra acestor considerații.

Decizia poate fi folosita in Romania pentru imobilele ce nu pot intra in legalitate avand in vedere
modificarea legislatiei in vigoare cu privire la depasirea cotelor de POT si CUT.