Sfaturi în direcţia ameliorării tulburărilor de limbaj

1. Metode de a păstra discuţia în direcţia potrivită

o Atunci când conversaţia alunecă spre alte subiecte, aduceţi-i cu grijă

aminte care este tema abordată.

o Folosiţi aluzii verbale pentru a structura mai bine conversaţia: ”Imi

povesteai despre balene. Ce spuneai că mănâncă?”

o Asiguraţi-vă că îşi exersează vorbirea prin jocuri: ”Acum vă aflaţi în

cadrul celui mai nou joc de televiziune. Fiecare dintre noi primeşte un

subiect şi trebuie să vorbească despre el timp de 20 de secunde”.

o Faceţi-vă timp pentru a-l asculta şi arătaţi-vă interesul.

o Încurajaţi comunicarea clară, însă fără a deveni prea insistenţi.

2. Moduri de a îmbunătăţi prezentarea secvenţială a informaţiilor

o Mai întâi încercaţi să înţelegeţi ce a vrut să spună copilul şi apoi

puneţi-l să mai încerce o dată să povestească de la început.

o Ajutaţi copilul să îşi organizeze povestirea, punându-i întrebări

relevante: ”Deci tu ce făceai când s-a întâmplat asta?”, ”Ce s-a mai

întâmplat după aceea?”

o Pentru deprinderea secvenţialităţii se recomandă verbalizarea celor din

jur a tot ceea ce fac. Copiii vor învăţa, astfel despre ”întâi”, ”apoi” şi

”după aceea” - care duc la un limbaj ordonat.

o Când îi citiţi o poveste, verificaţi dacă el ţine pasul cu ceea ce se

întâmplă, adresându-i întrebări simple. Recapitulaţi şi subliniaţi

secvenţele poveştii.

3. Moduri în care puteţi determina copilul să comunice conform

normelor sociale
 o Atunci când o conversaţie cu dublu sens începe să se abată de la

normal, întrerupeţi cu blândeţe cursul ei: ”Stai un pic, nu mai

înţeleg” / ”Nu putem să mai verificăm o dată?”

o Încurajaţi contactul vizual şi spuneţi-i copilului când acest lucru nu se

întâmplă: ”Cu cine vorbeşti acum?”

o Spuneţi-i copilului când este iritant sau nepoliticos, dar nu exageraţi.

o Jucaţi roluri exersând moduri în care trebuie să se desfăşoare o

conversaţie politicoasă, dar fiţi blând şi păstraţi o atitudine relaxată.

o Cu ocazia participării la jocul de table sau de cărţi, îl puteţi învăţa pe

copil să vorbească atunci când îi vine rândul.

o Lăudaţi-l şi încurajaţi-l atunci când comunică clar, adecvat, la obiect.

o Nu deveniţi o persoană sâcâitoare care poate transforma şi cel mai

fericit copil care comunică neadecvat, într-un mut furios şi

încăpăţânat.

4. Moduri în care poate fi încurajată înţelegerea istrucţiunilor

extinse

o Înainte de a-i vorbi, trebuie să îi captăm atenţia şi să obţinem contact

vizual.
o Structuraţi informaţiile pe care urmează să i le comunicaţi,

asigurându-vă că i le prezentaţi pe cele mai importante.

o Faceţi afirmaţii simple, fără cuvinte inutile.

o Comunicaţi departe de sursele de zgomot.

o Transmiteţi cât mai clar mesajul, ajutându-l să înţeleagă exact ceea ce

se doreşte de la el.
o Împărţiţi informaţiile importante în părţi mai mici şi mai uşor de

înţeles.
o Atunci când doriţi să transmiteţi un mesaj important, mai ales în cazul

copiilor mici, coborâţi-vă la nivelul lor vizual şi ţineţi-i de mâna.

 o Încercaţi să folosiţi cuvinte cheie pentru a le capta atenţia: ”Eşti gata

să mă asculţi?” / ”Aşteaptă.”
o Fiţi entuziast. Exprimaţi ceea ce vreţi, însă faceţi-o din suflet.

5. Metode prin care îi putem ajuta să vadă situaţia în ansamblu

o Captaţi-i privirea, asiguraţi-vă că e linişte, organizaţi ideile înainte de a

i le spune.
o Subliniaţi cuvintele cheie: ”Arată toate animalele din imagine care nu

mănâncă iarbă”.
o Atunci când îi citiţi de noapte bună, vorbiţi cu el despre poveste,

despre alte subiecte relevante.

o Subliniaţi ideile prin gesturi şi acţiuni.

o Nu îl grăbiţi şi asiguraţi-vă că a înţeles cceea ce este important,

înainte de a îl încuraja să acţioneze.

o Discutaţi despre ceea ce tocmai aţi urmărit la televizor în timpul

pauzelor pentru reclame. Acest lucru faceţi-l într-un mod simplu şi

relaxant, nu ca în cadrul unui interogatoriu.

6. Metode de a-i ajuta pe copii în cazul întrebărilor vagi, cu răspuns

deschis

o Atunci când citiţi o poveste, opriţi-vă înainte de a trece la pagina

următoare şi întrebaţi: ”Ce crezi c-o să se întâmple acum?”

o Folosiţi informaţii din filme, videoclipuri, probleme curente pentru a

discuta pe o temă dată, adică să vă folosiţi de subiectul respectiv ca

bază pentru alte discuţii înrudite.

o Vorbiţi într-un mod firesc, manifestaţi-vă interesul şi distraţi-vă.

o Pe parcursul activităţilor zilnice încercaţi să treceţi la întrebări mai

profunde, abordând realitatea într-un mod mai abstract: ”Atunci când

umplem rezervorul maşinii cu benzină, de ce scrie ”Fumatul interzis”

pe pompa de benzină?”
 o Dacă copilul nu poate veni cu propriile idei, daţi-i mai multe

alternative: ”Crezi că scrie ”Fumatul interzis” pentru că e ceva rău

pentru sănătatea ta?”

În cazul tuturor acestor idei, este o linie de demarcaţie fină între

încurajarea unei bune comunicări şi enervarea copilului până la punctul
în care se va încăpăţâna să nu mai vorbească deloc.
(Ideile din acest articol provin de la Janet Cowel şi colegii ei specialişti în

tulburările de vorbire din Sydney, Australia, conform Dr. Christopher, Green;

Dr. Kit Chee, 2009, ”Să înţelegem ADHD” Ed. Aramis, Bucureşti). În cadrul

„Manualului de bune practici pentru părinţii cu copii diagnosticaţi cu

Tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate”, s-au propus următoarele

strategii pentru ameliorarea tulburărilor de vorbire:

 Transformaţi excursiile familiale în momente de învăţare.

 Duceţi copilul la muzeu, planetariu, expoziţii de artă, concerte,

evenimente sportive şi mergeţi cu el în vacanţe familiale. Discutaţi

despre cele văzute, despre ce v-a plăcut.

 Ţineţi un jurnal împreună cu copilul şi împărtăşiţi-vă impresiile; faceţi

un album foto, un caiet de citate, puneţi sub fotografii anecdote sau

citate vesele.

 Mergeţi regulat la librării şi la biblioteci publice pentru a lua materiale

de lectură.

 Abonaţi-vă la reviste / ziare, citiţi-le , scrieţi şi vorbiţi despre acestea.

 Mergeţi la cumpărături şi cereţi-i copilului să estimeze costul

cumpărăturilor şi ce rest trebuie să primiţi la casă.

 Pentru a comunica permanent cu copilul, respectându-i independenţa,

căutaţi să petreceţi mai mult timp împreună.

BIBLIOGRAFIE