Ce pasăre mai este şi asta?

de Vladimir Suteev

Era odată un Gâscan.

Şi era el tare prostănac şi invidios.
Pizmuia pe toată lumea, se certa
cu oricine şi la toţi se răstea. Ceilalţi
dădeau din cap şi ziceau:
- Zi-i Gâscan şi, lasă-l!
Odată, Gâscanul a văzut la iaz o
Lebădă. Şi i-a plăcut gâtul lung al
lebedei.
„Uite, îşi zice el, să am un gât ca ăsta!"
Şi o rugă pe Lebădă:
- Hai să facem schimb. Îţi dau gâtul meu, mi-l dai pe-al tău.
A stat Lebăda o clipă pe gânduri şi s-a învoit. Au făcut schimbul.
Merge Gâscanul cu gâtul lung de lebădă şi nu ştie cum să-1 poarte. Ba
îl răsuceşte, ba îl lungeşte, ba îl face colac, oricum tot îl stânjeneşte.
Un Pelican 1-a văzut şi a început să râdă:
- Tu, zice, nu eşti nici Gâscan, nici Lebădă! Ho-ho-ho! Gâscanul s-a
supărat, a dat să sâsâie, dar a băgat de seamă ciocul cu un sac mare al
pelicanului.
„Uite un aşa plisc cu sac mare să am!" a gândit Gâscanul.
Şi-i zise Pelicanului:
- Hai să facem schimb: îţi dau pliscul meu roşu, îmi dai pliscul tău cu
sac.
A râs Pelicanul, dar s-a învoit. Au făcut schimbul.
Gâscanului îi plăcea să facă astfel de schimburi. Cu Cocorul, Gâscanul
a schimbat picioarele: şi-a dat picioarele cu labele sale late şi a primit
picioarele subţiri ale cocorului.
Cu Cioara şi-a schimbat aripile sale mari, albe cu aripile ei mici şi
negre.
I-a trebuit apoi Gâscanului mult timp pentru a-1 convinge pe Păun să-şi
schimbe coada viu colorată cu o coadă în trei pene. Dar 1-a convins.
Iar Cocoşul, fire bună, i-a dăruit Gâscanului creasta şi bărbia sa, iar prin
înţelegere şi „cucurigu”.
Acum Gâscanul nu mai semăna cu nici o pasăre.
Gîscanul păşeşte pe picioarele-i de cocor, dă fără rost din aripile-i de
cioară, şi îşi răsuceşte în toate părţile gâtul de lebădă. În cale, îi iese un cârd
de gâşte.
- Ga-ga-ga! Ce pasăre mai este şi asta? se miră ele.

1
 - Sunt Gâscan! a strigat Gâscanul, bătând din aripile de cioară,
întinzându-şi gâtul de lebădă şi slobozind cât îl ţinea ciocul de pelican un
,,Cu-cu-ri-gu-u!". Eu sunt cel mai grozav!
- Fie, dacă eşti gâscan, hai cu noi! i-au zis gâştele.
Au plecat gâştele la pajişte, iar Gâscanul, cu ele.
Toate gâştele ciugulesc iarbă, numai Gâscanul tot plescăie din pliscul
său cu sac, dar nu poate defel să ciugulească şi el.
Au plecat gâştele la iaz să se scalde, Gâscanul – cu ele.
Toate gâştele înoată în iaz, numai Gâscanul aleargă pe mal, că
picioarele de cocor nici gând să-l ajute să înoate.
Râd gâştele:
- Ga-ga-ga!
El le răspunde:
- Cu-cu-ri-gu-u!
Au ieşit gâştele la mal, dar aici, te miri de unde, apare Vulpea!
Gâştele au dat un ţipăt şi şi-au luat zborul.
Numai Gâscanul a rămas de unul singur, aripile de cioară nu-l ajută să-
şi ia zborul. Aleargă el pe picioarele de cocor, dar coada de păun i se încurcă
în stufăriş.
Vulpea îl înhaţă de gâtul lung de lebădă şi pe-aici ţi-e drumul…
Văzând gâştele una ca asta, s-au prăvălit din zbor şi ia-o la scărmănat
pe Vulpe cu ciocurile.
Vulpea a lăsat Gâscanul şi-a dat bir cu fugiţii.
- Vă mulţumesc, gâştelor, că m-aţi salvat! le-a zis Gâscanul. De acum
ştiu ce am de făcut.
A mers la Lebădă şi i-a înapoiat gâtul lung. Pelicanului i-a înapoiat
pliscul cu sac mare, Cocorului – picioarele lungi, Ciorii – aripile negre,
Păunului – coada viu colorată ca un evantai.
Iar Cocoşului, fire bună, creasta, bărbia şi „cucurigu”.
Şi Gâscanul a devenit un gâscan ca toţi ceilalţi.
Numai că acum este inteligent şi nu mai invidiază pe nimeni.

Şi-am încălecat pe-o roată

Şi v-am spus povestea Gâscanului
Toată!

2
 52
galben

134
roşu

152
maro

212
verde

224
albastru

324
portocaliu

3
 770
roşu

864
gri

882
verde

900
galben

960
albastru

972
maro

4
 10-29
roşu

30-49
galben

50-69
albastru

70-79
verde

80-89
maro

90-100
negru

Atenţie! Spaţiile în care obţineţi alte rezultate, rămân necolorate. 5

Unitate tematică - PĂSĂRI
Pag. 3 – soluţie – un cocoş
Pag. 4 – soluţie – raţă sălbatică
Pag. 5 – soluţie - pasăre pe o creangă de cireş