E miezul nopții, multe stel e Au ostenit în cer și el e Și s-au întors în cuib, la vatră. Nenumărat mi-a fost drumețul Care-a pierdut, nenumărate , Pornirile-mi înverșunate Să sfarm cu cîinele cotețul .
El însă nu s-a ostenit.
E noapte neagră ca-ntr-o turlă. Ceasu-i de urlet potrivit. Și cîinele-a urlat și urlă.
El o să latre pînă-n zori ...
Adio gînduri și luare-aminte ! Cățeii-au dreptul și-s datori Să latre și de-aci-nainte.