Tema pentru perioada

11-15.05.2020
De rezolvat pâna pe XXXXX (data din ziua seminarului)
 Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE

Ghid de lucrări practice

pentru studenții Facultății Medicină

Student ________Brînza Anastasia__

Grupa _________M1816_______________

Profesor ________Leonid Lîsîi_________

Chișinău 2018
 Bibliografia recomandată

A. Obligatorie
1. Lîsîi L. Biochimie medicală (ediţia a doua). Chişină u, 2007.
2. Champe P.C., Harvey R.A., Ferrier D.R. Biochimie ilustrată . Ed. 4-a. București. Editura
medicală Calisto, 2010.
3. Dinu V., Truţia E., Popa-Cristea E., Popescu A. Biochimie medicală . Mic tratat. Bucureşti,
1996.
4. Lîsîi L. Biochimie. Teste. Test-minim. Chişină u, 2008.
5. Lîsîi L. şi alţii. Biochimie. Lucră ri practice. Chişină u, 2002.
6. www.biochimie.usmf.md. (Indicaţii metodice, suport teoretic).

B. Suplimentară
1. Nelson D.L., Cox M.M. Lehninger A. Principles of Biochemistry. Sixth Edition. 2012.
2. Bhagavan  N.V., Ha Chung-Eun. Essentials of Medical Biochemistry: With Clinical Cases.
Academic Press; 1st edition, 2011.
3. Campbell P.N. Smith A.D. Biochemistry illustrated. Internatinal edition, 2000
4. Murray R.K., Granner D.K., Mayer P.A., Rodwell V.W. Harper’s illustrated Biochemistry.
26-th international edition, 2003
5. Champe Pamela C., Harvey Richard A. Biochemistry. Lippincott’s Illustrated Reviews.
Gavriliuc Ludmila. Biochemistry. Lectures for student of Medical Departments. 2009.
6. Lehninger A.L. Principles of Biochemistry The Johns Hopkins University School of
Medicine, Worth Publishers Inc., 2007.
7. Metzler D.E. Biochemistry. The chemical reactions of living cells. Second edition, vol.1-2.
Academic Press, 2003
8. Marshall W.J. Clinical Chemistry. 4th edition, Mosby press, UK, London, 2000
9. Stryer L. Biochemistry. Freeman and Company, San-Francisco, USA, 2000.
10. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание второе. Москва, 1998.
11. Николаев A. Биологическая химия. Москва, 1989. www.biochemistry.ru. Северин
Е.С. Биохимия. Учебник для вузов. 2-е издание. Москва, 2004.
12. www.biochemistry.ru. Березов Т.Т. Коровкин Б.Ф. Биологическая химия. Издание
третье. Москва, 1998.
13. www.biochimie.usmf.md

11-15.05.2020
 Tema nr. 30
Bazele biochimice ale menținerii stării fluide a sângelui. Coagularea. Fibrlinoliza.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Particularită ţile structurale şi funcţionale ale trombocitelor. Trombocitopatiile.
2. Hemostaza. Caracteristica generală a fazelor hemostazei (timpul parietal, plasmatic şi
fibrinolitic).
3. Coagularea sâ ngelui:
a) Factorii plasmatici şi plachetari ai coagulă rii. Sediul sintezei, particularită ţile
structurale, mecanismul de activare a principalilor factori plasmatici. Rolul vitaminei K.
b) Mecanismele intrinsec şi extrinsec ale coagulă rii. Mecanismele moleculare de formare
şi stabilizare a cheagului. Coagulopatiile.
4. Sistemele fibrinolitic şi anticoagulant: rolul, factorii principali, natura lor chimică ,
mecanismul activă rii. Aplică ri terapeutice.Reglarea stă rii fluide a sâ ngelui. Explorarea
hemostazei şi a fibrinolizei
Itemi pentru lucrul individual
1. Bolnavul a fost tratat timp îndelungat de o boală infecţioasă intestinală. La incizia ocazională a degetului s-a
observat o hemoragie prelungită. Care este cauza hemoragiei?
-la tratarea bolilor infecțioase intestinale cele mai utilizate medicamente sunt
antiinflamatoarele corticosteroide și aminosalicilații. Aminosalicilații includ preparate
care după componență se aseamă nă cu Aspirina (aparține grupei antiinflamatoarelor
nesteroidiene, care agravează simptomele infecției intestinale), dar aceasta sporește
riscul hemoragiilor.
De asemenea pot fi utilizate preparatele imunosupresante (acestea suprimă ră spunsul
autoimun care este responsabil pentru inflamarea tractului digestiv), care ca efect advers
prezintă inhibarea hematopoiezei.
Antibioticele au multe efecte adverse: pentru sistemul hepatobiliar- funcție hepatică
afectată , o creștere moderată a activită ții transaminazelor „hepatice”, icter colestatic,
colestază hepatică , hepatită acută citolitică . Pentru sistemul hemopoietic- leucopenie,
neutropenie, purpura trombocitopenică , eozinofilie, agranulocitoză , trombocitopenie,
anemie hemolitică .
-*antiinflamatoarele nesteroidiene, efectele adverse care mă resc riscul hemoragiilor
sunt: efecte toxice asupra rinichilor (funcție afectată , creșterea tensiunii arteriale,
nefropatie); efecte toxice asupra ficatului (activitate crescută în sâ nge a transaminazelor
hepatice); efecte toxice asupra sâ ngelui (scă derea numă rului de elemente formate pâ nă
la anemie aplastică , încă lcare a coagulă rii sâ ngelui, manifestată prin sâ ngerare).

2. Se va deregla coagularea sângelui şi din ce cauză în următoarele stări patologice:

icter hepatic microsomal, ciroză hepatică, hipovitaminoza K?
- icter hepatic microsomal- poate fi dobâ ndit (medicamente, hormoni, hipotiroidie etc.)
sau congenital. Seamă nă cu cel prehepatic, cu creşterea indirecte, dar lipseşte
bilirubinuria. În patogeneza icterului microsomal, un rol principal îl joacă o încă lcare în
conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic, rezultâ nd în creșterea nivelul de bilirubină
neconjugată . Coagularea sâ ngelui se dereglează din cauza diminuarii funcției hepatice.
- ciroză hepatică - Boala tromboembolică , datorită trombocitopeniei si scă derii producței
de factori de coagulare, procesul de coagulare poate deveni imprevizibil, cu risc crescut
atâ t de sâ ngerare, câ t și de trombi.
- hipovitaminoza K- Deficitul vitaminei K prin alte cauze (malabsorbție) sau metabolism
anormal (insuficiență hepatică ) care conduce la formarea unor proteine în absența
vitaminei K, afectâ nd astfel capacitatea factorilor coagulă rii de a se lega la fosfolipide.

Teste pentru autoevaluare

1. Ce factor de coagulare este eliberat din țesutul rănit și inițiază cascada de
coagulare?
 a) protrombină
b) trombină
c) fibrină
d) +tromboplastina tisulară
e) proaccelerin

2. Ce factori de coagulare plasmatică enumerați mai jos sunt sintetizați cu

participarea vitaminei K?
a) fibrinogenul
b)+ protrombina
c) proaccelerina
d) tromboplastina tisulară
e) +factorul X - Stuart-Prower

3. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea intrinsecă:

a) factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul X - Prower-Stuart
c) +factorul XI – Rozenthal
d) factorul V – proaccelerina
e) +factorul IX - globulina antihemofilică B.
4. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă doar în calea extrinsecă:
a) +factorul VII - proconvertina
b) factorul I - fibrinogenul
c) factorul III - tromboplastina tisulară
d) ionii de Ca++
e) factorul X - Prower-Stuart

5. Selectaţi factorii coagulării sângelui care participă atât în calea intrinsecă, cât şi în
calea extrinsecă:
a) +factorul VIII - globulina antihemofilică A
b) factorul XI - Rozenthal
c) factorul V - proaccelerina
d) factorul I - fibrinogenul
e) factorul III - tromboplastina tisulară
f) +ionii de Ca++

6. Trombina:
a) este sintetizată în formă activă
b) +este sintetizată ca protrombină neactivă
c) +transformă fibrinogenul în fibrină
d) transformă fibrina-monomer în fibrină -polimer
e) stabilizează fibrina

7. Fibrinogenul:
a) +este sintetizat în ficat
b) constă din 6 lanţuri polipeptidice identice
c) se activează în ficat
d) +este transformat în fibrină de că tre trombină
e) necesită vitamina K pentru sinteza sa

8. Transformarea fibrinogenului în fibrină:

a) +are loc în sâ nge
b) are loc sub acţiunea protrombinei
c) constă în carboxilarea resturilor de acid glutamic
d) +constă în detaşarea a 2 fibrinopeptide A şi 2 fibrinopeptide B
e) este un proces reversibil

9. Polimerizarea şi stabilizarea fibrinei (formarea trombului):

a) are loc sub acţiunea trombinei
b) +necesită prezenţa factorului XIII
c) are loc sub acţiunea heparinei
d) necesită prezenţa ATP-lui
e) necesită prezenţa vitaminei K

Portofoliu tema nr. 7

 Bazele biochimice ale menținerii stării fluide a sângelui. Coagularea. Fibrlinoliza.
-FUNCŢIILE TROMBOCITULUI:
1. Rol în hemostaza primară - oprirea iniţială a sângerării şi formarea dopului hemostatic plachetar.
® aderare, agregare şi metamorfoză vâscoasă
2. Rol în hemostaza secundară (coagulare) - activitatea procoagulantă – prin:
a) adsorbţia la nivelul atmosferei periplachetare a factorilor plasmatici activaţi implicaţi în
mecanismul intrinsec al coagulării (XII, XI, X, VIII, V) Þ rol de protecţie (împiedică inactivarea lor
de către proteazele plasmatice)
b) eliberarea factorilor trombocitari conţinuţi în compartimentul granular în cadrul procesului de
secreţie plachetară.
c) Prin factorii trombocitari,trombocitele intervin în :
- susţinerea mecanismul intrinsec al coagulării (ex.fosfolipide, fibrinogen trombocitar)
- retracţia cheagului (trombostenina)
- repararea leziunii vasculare (ex. Factori de creştere – PDGF
3. Rol în reglarea fibrinolizei
- pe suprafaţa lor are loc interacţiunea dintre plasminogen şi activatorii acestuia
- în cursul secreţiei plachetare se eliberează PAI-1
4. Rol în menţinerea integrităţii peretelui vascular
Trombocitul aprovizionează endoteliul cu:
• metaboliţi ai acidului arahidonic
• factori de creştere (ex. PDGF) care cresc viabilitatea celulelor endoteliale
-MODIFICĂRILE PATOLOGICE ALE TROMBOCITELOR:
• Trombocitoze - peste 400.000/mm3
=> risc crescut de fenomene trombotice
- fiziologic: în efortul fizic,
- patologică: după intervenţii chirurgicale majore, în procese inflamatorii şi neoplazice, în splenectomie

-Echilibrul fluido-coagulant:
procesul de menţinere a fluidităţii sângelui
- 2 procese antagonice
• Hemostaza = procesul care asigură oprirea hemoragiilor ca urmare a distrucţiei/injuriei peretelui
capilar prin formarea unei reţele de fibrină.
Hemostaza primara (timp vasculo-plachetar)
Hemostaza secundară (coagularea)
• Fibrinoliza = procesul de degradare enzimatică a retelei de fibrină
-HEMOSTAZA SECUNDARĂ (COAGULAREA):
realizează hemostaza permanentă
= modificare a stării fizice a sângelui care trece din stare lichidă în stare de gel
- implică o succesiune de reacţii enzimatice în cascadă, cu participarea factorilor plasmatici ai coagulării
sângelui.
În procesul coagulării sunt implicaţi factori cu origine :
• plasmatică (factorii plasmatici ai coagulării)
• tisulară (tromboplastina tisulară)
• plachetară (factorii plachetari)
-Factorii plasmatici:
• Factorul I – fibrinogenul – este o glicoproteină, sintetizat în ficat, alcătuite din 6 lanţuri peptidice
grupate câte 2 (2α2β2γ)
 • Factorul II – protrombina – natură glicoproteică, α 2 globulină, conţinut ridicat de Asp, Glu, Arg,
Liz. Este sintetizat în ficat în prezenţa vitaminei K.
• Factorul III – tromboplastina tisulară – este de natură lipoproteică (fosfolipid) şi catalizează
transformarea protrombinei în trombină.
• Factorul IV – ionii de Ca++ - catalizează mai multe trepte ale formării trombinei.
• Factorul V – proaccelerina - - este o globulină. Se activează cu ajutorul factorului X.
• Factorul VI – anulat
• Factorul VII – proconvertina- este o globulină, sintetizat în ficat cu participarea vitaminei K.
• Factorul VIII – antihemofilic A – este o β macroglobulină, sintetizat în ficat, activat de trombină
• Factorul IX –antihemofilic B (Christmas) – sintetizat în ficat cu participarea vitaminei K.
• Factorul X- Stuart-Prower – sintetizat în ficat cu participarea vitaminei K.
• Factorul XI – Rozenthal –este o beta globulină, are activitate esterazică.
• Factorul XII – Hageman – factor de contact, este o alfa 2 globulină.
• Factorul XIII – fibrinostabilizator – este o transglutaminază plasmatică.
• Factorul XIV – Wilebrand sau factorul Nilsson e socotit ca factor de antisângerare.
-ROLUL BIOLOGIC AL VITAMINEI K:
Participă la sinteza factorilor II, VII, IX, X ; carboxilarea Glu – gama carboxiglutamat
Modificările posttranslaționale ale protrombinei
-Factorii trombocitari (plachetari):
• Factorul 1 – ia parte la conversia protrombinei în trombină;
• Factorul 2 – este implicat în transformarea fibrinogenului în fibrină;
• Factorul 3 – este un fosfolipid implicat în formarea f X;
• Factorul 4 –antiheparina;
• Factorul 5 –serotonina;
• Factorul 6- fibrinogenul plachetar;
• Factorul 7 – trombostenina;
• Factorul 8- antifibrinolizina plachetară;
• Factorul 9 – factorul stabilizant al fibrinei.
-Formarea trombului fibrinic:
• Mecanism extrinsec – declanșat de lezarea completă a vasului și contactul sângelui cu
substanțele din țesuturile adiacente
• Mecanism intrinsec – declanșat de lezarea elementelor figurate din circulația sangvină sau
contactul lor cu colagenul din preretele vascular denudat
-Calea intrinsecă: durează minute:
Lezarea vasului: calicreina ← precalicreinei activată de kininogen
↓
Factorul XII n → Factorul XII a
↓
Factorul XIn → Factorul XIa
↓
F IXn→ F {IXa + VIIIa +f.3 +Ca2+ }
↓
Factorul Xn → factorul Xa { Va +Xa+ f3 +Ca2+}
↓
Trombină IIa ← Protrombina IIn
↓
Fibrinogenul → Fibrin monomer
 ↓Ca 2+ ,XIIIa ←FXIIIn
Fibrin polimer
↓ f 8, ATP
Polimer → fibrină stabilă (cheag)
-Calea extrinsecă – durează secunde:
Ţesut lezat, eliberarea F.III (tromboplastinei tisulare)
↓
Factorul VIIn → factorulVIIa {VIIa +F.3, F.III, Ca 2+}
↓
Factorul Xn → factorul Xa
Vn →{ Va +Xa+ PL +Ca2+} complex protrombinazic
↓
Protrombina IIn → Trombină IIa
↓
Fibrinogenul In → Fibrin monomer
↓ Ca 2+, XIIIa ← factorul XIIIn
Fibrin polimer
↓ ←f 8, ATP
Polimer – fibrină stabilă (cheag)

-Calea comuna:
1)Trombino-formarea
• Factorul Xa participa la formarea unui complex = protrombinaza = factor Xa,
factor Va (activat de catre trombina),
PL plachetare
Ca2+
• Protrombinaza induce proteoliza factorului II (protrombina) Þ trombina.
 • Trombina (factorul IIa) = enzima care determina transformarea fibrinogenului (factorul I) in
fibrina
2)Fibrino-formarea
Are loc în sânge
• Sub actiunea trombinei, din fibrinogen sunt eliberate 2 fibrinopeptide A si 2 fibrinopeptide B cu
formarea de fibrina momomer
• . Monomerii ramasi polimerizeaza.
ß
ß XIIIa ¬ XIII
• Cheag de fibrina stabila (insolubila) = CHEAG ROSU =
retea de fibrina in ochiurile careia exista elem. figurate
-Patologii:
Hemoragii:
• carenţa Vit. K
• hemofilia
• trombocitopenia
Coagulări spontane:
• ateroscleroza
• infecţii
• traumatisme
• deplasarea lentă a sîngelui prin vasele sangvine mici
-CONTROLUL COAGULARII:
FACTORI FACTORII COAGULĂRII INHIBAŢI

Antitrombinele Trombina

Cofactorul II al heparinei Trombina

Proteina C Va, VIIIa

Proteina S Va, VIIIa (indirect prin amplificarea acţiunii proteinei C)

C1-inhibitorul XIa, XIIa

a2-antiplasmina Trombina, XIa

Trombomodulina Trombina (direct),

Va, VIIIa (indirect, prin activarea proteinei C)
-SISTEMUL ANTICOAGULANT:
• antitrombina
• Trombomodulina
• Proteina С
• Proteina S
• Factorii Vа и VIIIа
-Substanțe anticoagulante:
• Anticoagulantele cu aplicare terapeutică mai folosite sunt heparina (glucozaminglican) şi
antagoniştii vitaminei K.
• Antagoniştii vitaminei K (derivații cumarinei:dicumarin, neodicumarin, pelentan, sincumar,
• citratul,
 • varfarina(otravă pentru şobolani) - ei inhibă biosinteza factorilor de coagulare II,V,VII, X,
provoacă hemoragii.
-Fibrinoliza:
• Fibrinoliza – ultima fază a hemostazei şi are ca efect eliminarea fragmentelor de cheag şi a
depozitelor de fibrină sub acţiunea plasminei (fibrinolizinei).
• Fibrinolizina:
• hidrolizează moleculelele de fibrină din componența trombilor;
• dizolvă trombii deja formați
-Sistemul fibrinolitic - componente :
1. Plasminogenul
= globulină sintetizată de ficat şi prezentă în plasmă
- are afinitate pentru reţeaua de fibrină
2. Plasmina
= proteină bicatenară cu lanţuri peptidice inegale legate prin punţi disulfidice.
= endopeptidază cu rol în degradarea fibrinei şi a unor factori procoagulanţi (V, VIII).

Rol: limitează extinderea trombusului de fibrină şi previne coagularea intravasculară.

3. Activatorii plasminogenului:
a. Activatorul tisular al plasminogenului (t-PA)
= GP prezentă în ficat, uter, prostată, tiroidă, SR, plămân, +
la nivelul peretelui vascular (endoteliu).
- activează plasminogenul legat
b. Activatorii plasmatici ai plasminogenului
= factorul XIa şi de kalicreină.
1. Urokinaza (descoperită iniţial în urină) (u-PA)
- există în celulele endoteliale, macrofage, epit. căi urinare, muc. gastrică, celule tumorale.
= serinprotează care activează plasminogenul circulant
2. Streptokinaza stimulează capacitatea fibrinolitică a plasmei; determină desfacerea legăturii peptidice,
inducând formarea plasminei.
4. Inhibitorii naturali ai fibrinolizei:
• Inhibitorii activatorului plasminogenului (PAI):
- PAI-1 (din endoteliu, hepatocit, fibroblaste); inhiba t-PA
- PAI-2 (de tip placentar); inhiba u-PA
- PAI-3 îşi potenţează activitatea în prezenţa heparinei.
• a2-antiplasmina
= glicoproteină - rol major
- roluri: - efect inhibitor asupra plasminei
- rol în adsorbţia plasminogenului pe reţeaua de fibrină
• a2-macroglobulina, sintetizată în ficat, acţionează lent,
după intervenţia a2-antiplasminei