1.

OBIECTUL ANATOMIEI
NOTIUNI GENERALE

ANATOMIA (gr. Ana = prin, temein = a taia) omului este ~tiinta biologica care studiaza
structura macroscopica, topografia organelor ~i a sistemelor, precum ~i legaturile ~i re1atiile dintre
acestea in cadrul organismului ca un tot unitar.
Principiile de baza in studiul anatomiei omului:
• Principiul unitiifii dintre structurii §i funcfie - conform caruia forma ~i structura
organelor sunt strans legate de functiile acestora.
• Principiul ,,organisrnul - un tot unitar". Partile organismului se afla in stransa
legatura organica ~i se influenteaza reciproc. Organismul reprezinta un tot unitar
care nu poate fi redus la suma paqilor sale componente.
• Principiul unitiifii dintre organism §i condifiile sale de existenfii. Organismul ~i
mediul sau formeaza o unitatea indisolubila. Organismul se adapteaza permanent
la conditiile schimbatoare de mediu, orice schimbare a acestuia producand
modificari mai mult sau mai putin pronuntate in structura ~i functiile
organismului.
Metode de cercetare a organismului uman:
• Disecfia pe cadavre - permite studierea topografiei organelor ~i a legaturilor
anatomice dintre ele.

• Observafia rnacroscopica - cu ochiul liber - a formei, culorii dimensiunii ~i a

reliefului extern al organelor.

a tesuturilor.
• Explorarea corpului urnan cu ajutorul razelor Roentgen ~i a rezonantei
magnetice nucleare (RMN).
Observafii clinice fa.cute pe bolnavi.
• Metode antropologice - studiaza variabilitatea biologica a omului in corelatie
cu conditionarea sa naturala ~i social-culturala.
FIZIOLOGIA - se ocupa cu studiul functiilor diferitelor structuri anatomice ~i cu mecanismul de
reglare a functiilor ~i de integrare a lor.

3
 IGIENA OMULUI este ramura medicinei care elaboreaza normele de aparare a sanatatii oamenilor
~i fonnele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependentei ~i interactiunii dintre om ~i
mediul inconjurator, a conditiilor de trai, precum ~i a relatiilor sociale ~i de productie.
lgiena reprezinta ansamblul de reguli ~i de masuri practice pe care omul trebuie sa le respecte
pentru a-~i pastra sanatatea, deoarece a~a cum spunea Martial: ,,nu-i totuna sa traie~ti, ci sa traie~ti
sanatos".
Regulile igienice au rol in pastrarea sanatatii corpului ~i a ,,mintii" pentru dezvoltarea
armonioasa a fiintei umane, pentru lupta impotriva conditiilor nefavorabile de munca ~i viata.

II. AXE, PLANURI, DIRECTII DE ORIENTARE IN ANATO MIE

2.1.Segmentele corpului uman
Corpul um.an este alcatuit din: cap, trunchi ~i membre. Capul impreuna cu gatul formeaza
extremitatea cefalica.
Capul este alcatuit din doua parti: una craniana - neurocraniu sau cutia craniana ~i una faciala -
viscerocraniu.
Gatul este segmentul care leaga. capul de trunchi. Acesta are o regiune posterioara - cervix sau
cea:fa ~i alta anterioara, gatul propriu-zis .
Trunchiul este format din trei segmente suprapuse: torace, abdomen ~i pelvis, in interiorul caruia se
gasesc cavitatile toracica, abdominala ~i pelviana, care adapostesc viscerele.
Intre cavitatea toracica §i cea abdominala se afla mu§chiul diafragm. Cavitatea abdominal a se
continua cu cea pelviana marginita in jos de diafragma pelviperinea:la. Peretii trunchiului sunt
alcatuiti din elemente somatice: mu§chi, fascii (tesuturi musculare ce sustin organele), nervi. Peretele
posterior al toracelui §i abdomenu lui formeaza spatele. Celelalte regiuni se numesc anterolaterale.
Peretele anterolateral al toracelui la femei confine glanda mamara.
Membrele sunt superioare ~i inferioare. Cele superioare se leaga de trunchi prin centura scapulara.
Portiunea lor libera este formata din: brat, antebrat §i mana.
Membrele inferioare se leaga de trunchi prin centura pelviana. Portiunea lor libera este alcatuita
din: coapsa, gamba §i picior.

4
 2.2.Axe si planuri de orientare
Corpul omului este orientat vertical, deci, in pozitie ortostatica, cu palmele inainte - in
supinafie (cand sunt orientate posterior sunt in pronatie).
Corpul uman este un corp tridimensional (are lungime, la.time grosime), are simetrie
bilaterala avand ca elemente de orientare ~i referinta trei axe ~i trei planuri.
Axele corespund dimensiunilor spatiului ~i se intretaie in unghi drept:
• Axa /ongitudina/ii (verticala) corespunde inaltimii (lungimii) corpului este
verticala la om ~i are doi poli: superior (cranial) - corespunzator cre~tetului
capului (vertex) ~i inferior (caudal) localizat in centrul poligonului de sustinere a
corpului (suprafata talpilor ~i spatiul dintre ele);
• Axa orizontala (sagitala, antero-posterioara, ventro-dorsala) este axa grosmm
corpului. Ea are doi poli: unul anterior ~i unul posterior;
• Axa transversala corespunde latimii corpului. Este orizontala ~i are un pol stang ~i
unul drept.
Planurile tree prin cate doua din axele amintite:
• planul sagital (planul simetriei bilaterale) trece prin axele
longitudinala ~i sagitala adica prin mijlocul corpului impaqindu-1 in doua jumatati simetrice dreapta
~i stanga. Toate celelalte planuri sagitale sunt paralele cu el ~i intre ele ~i sunt perpendicu.lare pe
planul frontal. Ele se numesc planuri parasagitale.
• Planul frontal este paralel cu fruntea ~i trece prin axa
longitudinala ~i transversala. El imparte corpul intr-o parte anterioara (ventrala) ~i una posterioara
(dorsala).
• Planul transversal (orizontal) trece prin axa sagitala ~i transversala
(trece prin ombilic). El imparte corpul in doua parti: una superioara (craniala) ~i alta inferioara
(caudala). Se mai nume~te ~i planul metameriei corpului.

5
I
I
)

I
I
'
Fig. 1. Axele ,$i planurile corpului uman
Axele ~i planurile se utilizeaza pentru precizarea pozitiei segmentelor ~i organelor care
alcatuiesc corpul, precum ~i a pozitiei elementelor componente la nivelul fiecarui organ.
in afara acestor puncte de referinta se iau ~i alte repere. Astfel spunem ca un organ este situat
superficial sau exterior atunci cand este mai apropiat de tegument ~i profund sau interior
cand se
afla mai adanc, de asemenea consideram un organ ca fiind central atunci cand este centru
sistemului
(ex. inima pentru sistemul circulator) ~i periferic - capilarele sanguine ale aceluia~i sistem.
Cand se vorbe~te despre membrele corpului se folose~te termenul de proxim al pentru
segmentele
mai apropiate ~i distal pentru cele mai indepartate.
Soma cuprinde totalitatea fonnaµunilor corpului in afara de viscere . Viscerele sunt organe
le
inteme ale corpului.

6
 •
III. CELULA - unitatea structurala ~i functionala a organism
ului •I
care stabile~te schimburi de
Din punct de vedere sistemic reprezinta un sistem deschis
materie §i energie cu mediul ambiant. I
re-verzi - au nucleu fara
Celulele sunt de doua tipuri: procariote - la bacterii §i alge albast
membrana nucleara §i eucariote - la restul organismelor au
nucleul inconjurat de membrana I
rnembrana, citoplasmu ~i nude u. in
nucleara. Compouentele de baza ale celulei eucariote sunt:
citoplasma se gasesc organitele celulare. Celula este delimitata
de membrana celulara, iar organitele
a tuturor membranelor este aceea~i
I
citoplasmatice de un sistem de endomembrane. Structura de baza
lul ,,moz aicflu id".
cu cea a membranei celulare, modelul acestei structuri fiind mode
Portiunea lichida a
Continutul inconjurat de membrana plasmatica constituie citoplasma.
citoplasmei se numesc organite.
acesteia se nume~te citosol. Structurile membranare din interiorul
aparatul Golgi ~i lizozomii.
Organitele includ: nucleul, mitocondriile, reticulul endoplasmatic,

• •• - •• 1. ,

Vflieul• •

.Apli.iu!,Oolgi

Fig. 2. Structura celulei

7
A. PLASMALEMA (MEMBRANA CELULARA)
Este situata la periferia citoplasmei. Structura sa corespunde ,,modelului mozaicului fluid"
elaborat de Singer ~i Nicolson in 1972. Conform acestui model membrana plasmatica ca ~i
membranele organitelor celulare sunt alcatuite din doua straturi de fosfolipide, care reprezinta 0

matrice fluida, la care se adauga proteine ~i glucide. Straturile lipidice sunt orientate cu gruparile
hidrofile spre exterior ~i cu cele hidrofobe spre interiorul membranei. Proteinele din structura
membranei plasmatice sunt intotdeauna globulare (fig.3)

Fig 3. Structura plasmalemei

Plasmalema prezinta permeabilitate selectiva, permitand schimburile dintre celula ~i mediu.
B. CITOPLASMA (gr. kytos=cavitate).
Este formata din doua faze distincte: citosolul ~i granuloplasma.
► Citosolul reprezinta citoplasma localizata in afara organitelor celulare, cunoscuta sub
denumirea de citoplasma fundamentala sau hialoplasma. Elementul de baza al hialoplasmei
este apa (85-95% din greutatea proaspata), in care se afla dispersate diferite substante
organice ~i anorganice cu rol important in biosintezele celulare.
► Granuloplasma - reprezinta faza citoplasmei cuprinsa in organitele celulare.

ORGAN/TELE CELULARE
J. Reticulul endoplasmatic (RE) - sistem de cisteme, tubuli ce reprezinta un sistem circulator
intracelular ~i intercelular (Fig. 4.).
Contine numeroase enzime cu rol in sinteza lipidelor, iar in unele cazuri pe suprafata membranei RE

exista ribozomi.
in functie de prezenta ribozomilor se deosebesc morfologic doua tipuri de RE:
► REN- reticul endoplasmatic neted - lipsit de ribozomi;

► REG - reticul endoplasmatic granular sau rugos - asociat cu ribozomi.

8
 Fig. 4. Imagine tridimensionala a RE (d. D Fawcett. Chapman and Hall, N.Y)
Funcfii:

• Sintetizeaza substante organ ice-pr oteine , glucide, lipide, enzime, uleiuri eterice
;
• Colecteaza, transporta ~i distribuie substantele la nivelul celulei ~i intercelular;
2. Riboz omii - au fost descoperiti de savantul american de origine romana
George Emil Palade,
laurea t al premi ului Nobel in anul 1974.
Riboz omii au forma sferica ~i prezinta rol esential in sinteza proteinelor.
Nu sunt delimitati de
memb rane ~i se gasesc liberi in citoplasma, ata~ati de RE, in mitocondrii ~i in
cloroplaste.
3.3. Apara tul Golgi - cstc format din totalitatea dictiozomilor din celula. Dictio
zomii se gasesc , de
regula , in aprop ierea nucleu lui ~i sunt numero~i in celulele glandelor.
Dictio zomii sunt alcatuiti din cistem e sau saci turtiti ~i vezicule ~i au rol in secreti
a extracelulara a
unor compu~i organici ~i anorganici, uleiuri, enzime, apa, mucilagii (Fig. 5)

r ~ .'1.
·-- . .;11
'·,
..... ..
-~~~- ~
·'r ... ·····.•
"
.,,
' 4/' I
-;;,
, ;,:: ._

\ Jr
.

'·,,.
., -
•
.. t-. r ~.
"i/ - ii'..; Ii ': • ,:
•
·- -•·,.,-
.
~ :- •
Fig -5. Apara tul Golgi (d. D Fawcett. Chapm an and Hall, N.Y)
.
4. Lizozomii - compo nente ceIu Iare d e fiOnna unor vezicule' delimitate de
..
o singura membrana ~•
. , C t' wnero ase enzime hidrohtice.
specia lizate pentru digest ia intracelulara. on"m n
9
5. Peroxi zomii - prezenti in majoritatea celulelor vegetale, specializati pentru desf'~urarea
reactiilor
oxidative.
3. 6. Mitocondriile - ,,uzinele energetice" ale celulei, au genom propriu ~1 sunt capabile de
autoreproducere. Rol in respiratia celulara, proces prin care se produce energie.
La micros copul electronic mitocondriile apar sub form.a unor granule cu membrana dubla,
care inconjo ara un spatiu numit matrix. Membrana intema prezinta invaginatii numite criste
(Fig. 6).
( -----
crtste

\ matrix

" ;;<~
membranl ext.ml ,

Fig. 6. Mitocondria ~ prezentare schematica

C. NUCLEUL (gr. karyon = miez)
.
Nucleu l control eaza intreag a activitate a celulei pe baza mformat · · · t " ADN. La
1e1 genetice stoca e m
w art din volumul acestora. Forma
celulel e tinere, care se <livid intens nucleul ocupa o mare P e
nuc1eu1u1. vanaz. aw "m functie de starea functionala a celulei:
, · .
. 1 fl t in interfaza prezinta urmatoarele elemente componente.
Nucleu l une1 celule vegeta ea a e

(Fig. 7)
inveli~ nuclea r
matrice a nuclear a
cromat ina
nucleo plasma
nucleolul.

10
 Fig 7. Structura nucleului (http://universe-review.ca/R10-0l-cellnucleus.htm)
fnveli~ul nuclear delimiteaza nucleul in raport cu citoplasma. Este alcatuit din doua membrane ~i
este strabatuta de numero~i pori nucleari care joaca un rol important in schimburile bidirectionale de
materie dintre citoplasma ~i nucleu.
Matricea nuclearii reprezinta scheletul proteic de care sunt ancorate fibrilele de cromatina.
Cromatina - reprezinta fonna de existenta materiala a cromozomilor in interfaza. in ea se afla
stocata, sub forma codificata, informatia geneticli.
Cromozomii tuturor celulelor, eucariote sunt structuri complexe alcatuite din cromatina ~i dintr-o
matrice, care o inconjoara. in componenta matricei se regasesc: ARN, proteine, mici cantitati de
lipide ~i ioni.

IV. DIVIZIUNEA CELULAR A

Ciclul de viata al unei celule cuprinde doua paqi: INTERFAZA SI DIVIZIUNEA

CELULARA.
lnterfaza este procesul care are loc inainte de fiecare diviziune ~i in care se realizeaza
dublarea cantitatii de ADN, ARN ~i proteine. Ea are mai multe stadii, in care au loc sinteze
complexe, procese de dublare a continutului celulei. La inceputul interfazei are loc un proces special,
replicarea semiconservativii (din limba latina: replicare=a repeta; semi=jumatate;

conservatio=pastrare, mentinere) a moleculei de ADN. Aceasta decurge in doua faze: cele doua
catene ale moleculei de ADN se separa in unna ruperii puntilor de hidrogen ~i fiecare catena are
capacitatea de a-~i fonna o noua catena, complementara, astfel ca dintr-o molecula de ADN rezulta
doua molecule de ADN identice.

11
 ea proteinelor cromozomiale,
Dupa replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care due la dublar
rezultand cromozomi-fii sau cromatide surori.
sau mai multe celule-
Diviziunea celulara este procesul biologic prin care se formeaza doua
determinat de anumiti factori:
fiice dintr-o celula-mama. Momentul declan~arii diviziunilor este
temperatura, hrana, substante activatoare, starea de sanatate a celulelor.
iote. Acest fel de
4.1. Diviziunea amitotica sau directa este intalnita mai ales la procar
tita in douii piirti egale printr-
diviziune se poate realiza in doua feluri, cand celula-mama este impiir
a se alunge~te, se gatuie la
un perete, rezultand doua celule-fiice identice sau cand celula-mam
and doua celule fiice.
mijloc, partea mijlocie a celulei se subtiaza pana cand se rupe, rezult
eucariotelor. Dupii
4.2. Diviziunea cariochinetica sau i'ndirecta este specifica
unii, se cunos c doua feluri de
particularitatile de desf'~ urare ~i celulele care rezulta m urma divizi
cariochineze: mitoza pentru celulele somatice ~i meioz a, prin care, m
final, rezult a gametii.

4.2.1. Diviziunea mitotica este specifica celulelor somatice care intra

m constitutia corpului
aza, anafa za ~i telofaza.
organ ismel or. Diviz iunea nucleului are loc in 4 faze:. profaza, metaf
cromo zomii se
in Profazii au loc mai multe procese: dispar membrana nucleara ~i nucleonii;
nsati sunt structuri
spiralizeaza, se ingroa~a, se condenseaza; cromozomii conde
tide surori unite prin
super ordon ate; cromo zomii apar clivati ( despicati) m doua croma
centro mer ~i apare fusul de diviziune.
n in placa ecuatoriala, flind
Metafaza este proce sul in care cromozomii dicromatici se dispu
spiral izati la maxim , ~i se prind prin centro mer de fusul de diviziune.
) se despr ind unii de alti,
Anafaza e o alta etapa a mitoz ei in care: cromozomii-fii (cromatide-surori
i; la poli, cromo zomii forme aza
devin indep enden ti (mono croma tici) ~i migre aza spre polii celule
doua grope simet rice.
revenindu-
in Telofaza se formeaza doi nuclei -fii, cromo zomii se despiralizeaza treptat, se alung esc,
e fusul de diviziune.
se la reteau a croma tica, se refac inveli~ul nucle ar ~i nucle olii ~i dispar
ce stimu latoar e activeaza ritmul
Facto rii care influe nteaza mitoz a: caldu ra ~i unele substante chimi
toare bloch eaza sintez a de ADN.
meioz ei; lumin a, radiatiile, frigul ~i unele substa nte chimi ce inhiba

12
 ionala ~i
4.2.2. Diviziunea meiotica consta in doua diviziuni succesive: meioza I - reduct
meioza II -ecvationala
Meioza I are, la fel ca ~i la diviziunea mitotica, 4 etape.
cromozomii omologi
Profaza I este foarte lunga, decurge in cateva zile ~i are loc in mai multe etape:
(formata din
bicromatici (cromatidele-surori) se a~eaza intr-o tetrada cromozomiala
de crossing-
perechile de cromozomi matemi ~i patemi clivati). Tot acum are loc fenomenul
over (schimb reciproc intre segmente, intre cromozomii omolo gi perechi).
Metafa za I este etapa in care cromozomii omologi (tetrada) se dispun
in placa ecuatoriala, fund

prin~i de fusul de diviziune prin centromere.

Urmea za anafaz a I in care se separa cromozomii intregi (bicromatici, patemi sau matem i) ~1

inainteaza spre poli.

za noi membrane
Ultima etapa e telofaza I, unde in jurul cromozomilor ajun~i la poli se formea
atici. Tot in aceasta
nucleare, se contureaza cei doi nuclei-fii cu n cromozomi, fiecare fiind bicrom
de n.
faza are loc fragmentarea citoplasmei, prin care se formeaza doua celule noi haploi
rea ADN, incepe
Dupa o scurta perioada de repaus, numita interchineza, in care nu are loc replica
meioza II. ~i aceasta are tot 4 etape.
tidele surori nu mai
Profaza meioze i II este de scurta durata. Cromozomii dicromatici sau croma
sufera o despicare (clivaj) longitudinala.
In metafaza II cromozomii se a~eaza in placa ecuatoriala, ftind prin~i de fusul de diviziune prin

centromere.
inainteaza spre poli
Unnea za un alt proces, numit anafaza II. Aici din fiecare cromozom bicromatic
cate o cromatida-sora.
la poli se formeaza
Ultima etapa a meiozei II este telofaza II, unde in jurul cromatidelor sosite
citoplasmei, in urma
menbrane nucleare, respectiv nuclei noi haploizi. Apoi are loc fragmentarea
careia rezulta patru celule haploide.

V. TESUTURILE
'

Tesutul este o grupare de celule cu aceea~i origine, structura ~i functie.

din foitele
Tesuturile au luat na~tere ca urmare a multiplicarii ~i diferentierii celulelor
embrionare.
13
 Tesuturile omului se clasifica in: epiteliale, conjunctive, musculare ~i nervoase.

5. I. TESUTUL EPITELIAL
Tesuturile epiteliale acopera suprafata extema a corpului, captu~esc cavitatile organelor
inteme, fonneaza parenchimul glandelor exocrine si endocrine si membranele specializate in
recepfionarea stimulilor externi. Deci, dupa functia .pe care o inde.plinesc tesuturile epiteliale sunt de
mai multe feluri: de acoperire, glandulare si senzoriale.
Celulele epiteliale sunt strans unite intre ele. In zona de legatura cu tesutul conjunctiv, celulele
epiteliale sunt a~ezate pe o membrana bazala, care are rol de suport ~i de schimb nutritiv cu acest
tesut. Epiteliile nu au vase de sange, schimbul de substante nutritive realizandu-se prin difuzie de la
celulele tesutului conjunctiv care le insotesc intotdeauna.
I . Epiteliile de acoperire sunt localizate in piele si mucoasele organelor cavitare.
Dupa numarul straturilor de celule pot fi: unistratificate, pluristratificate sau pseudostratificate.
Celulele lor sunt cubice, cilindrice (prismatice) sau turtite (pavimentoase) ~i au, in general, nuclei
mari.
a) Tesuturile epiteliale de acoperire unistratificate cu ce/ule:
-pavimentoase se gasesc in tunica intema a capilarelor sangvine ~i limfatice, peritoneu (sustine
organele abdominale), pericardul inimii, foitele pleurale (plamani), alveolele pulmonare.
-cubice se gasesc la nivelul bronhiolelor ~i in canalele unor glande secretorii
-cilindrice se gasesc in organele tubului digestiv in regiunea situata intre stomac ~i rect,
mucoasa nazala ~i trompei uterine.
b) Tesuturile epiteliale de acoperire pluristratificate cu ce/ule:
_ pavimentoase se gasesc in epiderma, mucoasa esofagiana ~i bucala, uretre
- cubice se gasesc in canalele glandelor salivare
_ cilindrice se gasesc la nivelul vezicii urinare, ureterelor ~i mucoasei laringiene ~i faringiene
c) Tesuturile epiteliale de acoperire pseudostratificate se gasesc in trahee ~i in bronhiile

principale.
2. Epite/iile glandulare produc substante de secretie. Ele alcatuiesc parenchimul glandular care
se asociaza cu tesut conjunctiv, vase de sange, limfatice ~i nervi ~i formeaza glandele secretoare.

Acestea pot fi:

-exocrine - produsul de secretie este eliminat la exterior printr-un canal (glandele sudoripare ~i

sebacee) sau in cavitati (glandele salivare si gastrice)

13
 -endocrine - produsul de secretie - honnonii - este eliminat direct in sange; nu au canal
excretor (tiroida, paratiroida, glandele suprarenale etc.)
-mixte au dubla secretie (hormoni ~i a1ti produ~i) (pancreasul, testiculul, ovarul).
3. Epiteliile senzoriale sunt specializate in receptionarea diferitilor stimuli din mediu. Ele sunt
formate din celule senzoriale ~i celule de sustinere. Celulele senzoriale sunt tactile (in epidenn),
gustative (mugurii gustativi din epiteliul mucoasei bucale), auditive (epiteliul organului Corti din
urechea intema), olfactive (epiteliul mucoasei nazale), celulele cu conuri ~i bastona~e din retina etc.
Rolul acestor epitelii senzoriale este foarte important pentru integrarea organismului in mediu.

5.2.TESUTUL CONJUNCTIV
Este tesutul care asigura rezistenta organismului. Leaga diferite organe inteme intre ele, are rol
trofic ( de hranire) - depozitand grasimi, intervine 1n apararea organismului etc.
Tesutul conjunctiv este alcatuit din:
- celule;
- fibre: de colagen, reticulina, elastina;
- substan/a fundamentala, care poate fi: moale, semidura, dura.
Deci, tesuturile conjunctive pot fi: moi, semidure, dure.

a) Tesutul conjunctiv moale poate fi:

- lax: conµne in propoqii relativ egale celule, substanta fundamentala ~i fibre;
- reticulat: format din fibre de reticulina dispuse sub forma de retea, in ochiurile careia se
afla substanta fundamentala ~i celulele de origine ale elementelor figurate ale sangelui. Se gase~te de

ex. in maduva hematogena din oase.

- adipos: confine celule globuloase care au acumulat central grasime ce impinge nucleul la
periferie. Se gase~te in hipoderm (stratul profund al pielii).
- fibros: contine predominant fibre colagene si elastice, putine celule ~i substanta funda-
menta.la. Intra in constitutia fasciilor care invelesc mu~chii.
- elastic: contine numeroase fibre de elastina, cu putine celule ~i substanta fundamentala. Se
gasesc in tunica mijlocie a vaselor de sange.

b) Tesutul conjunctiv semidur este un tesut elastic dar ~i rezistent. Exista trei feluri:

- hialin: fibrele sunt elastice si foarte dense. Ex.: cartilajele costale;

14
 . ..
- elastic: fibre elastice mai pufin den se · E x .. pav1honu] urechii'
sunt . fib '
-fib ros : pre dom ina fibrele de cola gen dar ale.
I .' . . §I re eJastice . Ex: discuri]e intervertebr
Tes utu l cart ilag inos nu este v
real iz" d . asc u anz at, nutnt1a (hranirea) Jui
an u-se pnn difu ziun e d Ia ruv . I
b ,, e e ul cap ilar elor pericondrului (o
me m ran a ce i'mbraca cartilajul).

I
c) Tes utu l con jun ctiv dur intr a in alca"'tu'1rea oas e or.
Est e form at din:
ste );
- celu le (oste obl aste , oste ocit e, oste opla
- fibr e· ·
'
- sub stant a fun dam enta la (oseina);
Tes utu l oso s este:
§i la exterioru] oaselor
- com pac t, afla t in diaf iza oas elor Iungi
scu rte ~i late ;
i.
- spo ngi os, fon nea za epif izel e oas elor Iung

d). Tes utu l con iun ctiv fluid - san gele

care
un Iich id vita l exis tent in coip ul oam enil or pre cum §i in eel al animalelor,
San gel e este
reziduale din
toa te org ane le §i fesu turi le coip ulu i §i elimina substantele nefolositoare sau
hra ne~ te
, iar la intoarcere
ani sm. San gel e tran spo rta oxi gen de Ia plamani la toate tesuturile corpului
org
scos
fe nef olo sito are, in spe cial diox idul de carb on la plamani, iar de aici CO2 este
tran spo rta sub stan
din org ani sm prin inte rme diu l expirafiei.

5.3. TE SU TU L MUSCULAR
trei clase:
Mu ~ch ii cor pul ui um an se gru pea za in
este form ata din mui chi sch elet ici, adica mu§chii striati care se fixeaza pe
• Prim a clas a
oane, sunt
~tia sun t con trol ap de crei er ~i i'mp reu_n a cu oas ele pe care se fixeaza cu tend
sch elet . Ace
ilor.
ons abil i de oric e mi~ care vol unt ara con~tienta de la zam bet pana la urcatul scar
resp
l mu§chilor
• A dou a clas a este fon nat a din mui
chi netezi. Num ele lor, la fel ca §i in cazu

ctur a mic rosc opi ca. Rol ul lor este realizarea mi§carilor involuntare ale
stri ati, pro vin e de la stru
trolate
de exe mpl u mi§ cari le din inte stin sau din vezica urinara, care nu pot fi con
org ane lor inte me,

con ~tie nt, vol unt ar.

15
 care reprezinta cea mai mare parte din mas a
• Cea de-a treia clasa este fonn ata din mu~chiul

inim ii, mu~chiul cardiac.

5.4.T ESU TUL NER VOS

diferentiate specific care gene reaz a ~i cond uc
Tesu tul nervos este akat uit din neuroni, celu le
or.
eaza un tesut de supo rt sau interstitial al neuronil
imp ulsu rile nerv oase ~i celu le gliale, care fonn

VI. SANGELE

mediul inter n al organismului, cara cteri zat

Sangele, limf a ~i lichidele intercelulare fonn eaza
sara
relativ constante, ce asigura hom eost azia nece
pnn com pozi tie ~i proprietati fizico-chimice
activitatii norm ale a celu lelor.
al reprezinta apro xima tiv 8 % din greu tatea
Volu mul sang uin normal al unui adult norm
corp oral a.
ma (55 - 60%) ~i elem ente le figurate (40 -
Com pone ntele principale ale sangelui sunt plas
45% ).
) ~i reziduu usca t ( I 0%), din care circa 9%
Plas ma sang vina - este constituita din apa (90%
I%
produ~i intermediari ~i finali de meta boli sm) ~i
sunt substante organice (proteine, lipide, glucide,
ti, bicarbonati de Na, K, Ca, Mg, Fe etc.).
sunt substante anorganice (cloruri, fosfati, sulfa
Elem ente le figurate ale sangelui
il, forma unui disc biconcav, cu diametrul de
Eritrocitele sunt celule anucleate avand, din prof
.
pentru volumul lor, favorizand schi mbu l de gaze
7 ,2 - 7 ,5 µ, ce asigura o foarte mar e suprafata

16
 Num arul eritrocitelor in sangele circulant al adultului
este de aproximativ s mil.Jmm3 la barbat ~i 4,5
3
mil. /mm la femeie, iar suprafat:a totala a eritrocite
lor circulante este de aproximativ 3000 m2 , de
1500 de ori mai mare decat mtreaga suprafata a corp
ului.
Hem oglo bina (Hb) din eritrocite are roluri mult
iple, eel mai important fiind eel de
trans port ator de 0 2 ~i de participant la transportul
CO2 . Legarea 02 se face de catre fierul moleculei
de Hb sub fonn a unei combinatii labile denumita
. oxihemoglobina. Hb transporta CO2 sub forma de
compu~i carb amin ici, care sunt, de asemenea labil
i. Hb formeaza cu agentii oxidanti (nitriti, cloruri)
sau cu unel e drog uri, methemog/obina, compus stabi
l.
Form area glob ulelo r ro~ii - eritropoieza - are
loc la adult in maduva hematopoetica a
oase lor, in spec ial in oase le late. Dura ta med ie de
viata a hematiilor adulte este de 120 de zile, dupa
care hem atiil e imba trani te sunt distr use in splina
(,,dm itini l globulelor ro~ii"), ficat, maduva osoasa,
gang lion ii limf atici, prin hemoliza. Cre~terile
telllporare· sau stabile ale numarului eritrocitelor
circu lante se num esc polig/obulii. Scaderea num
arului eritrocitelor circulante - anemie - este
cauz ata de care nte de tier, prot eine, vitamine, infec
tii, stari toxice etc.
Leu coci tele sunt celu le nucleate, mobile cu roluri
deosebit de importante in procesele de
apar are cont ra agen tilor pato geni . Num arul leuc
ocitelor din sangele circulant variaza intre 4.000
-
8.00 0/m m3•
Leuc ocite le sunt de mai mult e tipuri:
► neut rofil e - prod use in mad uva osoasa, au fonn a varia
bila, emit pseudopode ~i au durata de
viata de cate va ore. Au o mar e sensibilitate fata de
prezenta bacteriilor;
► acidofile - au in citop lasm a granulatii mari care se colo
reaz a intens cu eozina. Num arul lor
cre~te in sang e in boli para zitat e ~i alergice;
► bazofile _ au in citop lasm a granulatii mici care se colo
reaz a intens cu coloranti bazici.
Num arul lor cre~te in stadii tardi ve ale inflamatiilor;
► limfocitele _ au orig inea in ganglionii limfatici, splina, amigdale
, mad uva ro~ie osoasa etc.
num arul lor cre~te in infectii acute, cronice, boli infec
tioase etc.
► monocitele _ celu le mari cu granulatii fine prod use in mad
uva osoasa ~i in organe
limf opoe tice, rama n in circu latie doar 24 de ore
dupa care migr eaza in tesuturi, se transforma
in mac rofa ge ~i fago citea za inten s bact erii ~i restu
ri celulare mai mari.
Trombocitele - cele mai mici elem ente figurate, sun!
lipsite de nucleu. Se fonneazll in madu~•
hem atog ena prin frag men tarea unor celule. ~ " " " numar de aproxnnatJ.v
Se gasesc m sang e m .
300. 000/ mm3 ~i au o dura ta de viaµ de apro xnna . . " d a unt distruse, in special
tiv o sapt ama na up care s

17
 de catre splinA.. Trombocirele aderA la endoteh1le , ascuJare le:1..ate a\ilnd rol in hcmostazfl ~1
coaguJarea s.angeluj .

Fig. 8. Elementele figurate ale sange/ui

SISTEMUL ABO
Sistemul ABO se bazeaza pe existenta a doua aglutinogene, notate A ~i B, ~i a doua aglutinine
specifice: a (anti A) ~i respectiv fl (anti B). Landsteiner a observat o regula a excluziunii reciproce,
concretizata in faptul ca indivizii care prezinta pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodata in plasma
aglutinina omoloaga. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene.
intotdeauna exista aglutinine corespunzatoare aglutinogenului care lipse~te, iar cand sunt prezente
atat A cat ~i B, nu vor exista aglutinine. Astfel, exista 4 grope principale in sistemul ABO:

Grupa Grupa ~gli!tinogen, i\.glu~i)!e

(Landsteiner) (Jansky)' (antigen) (aj:J~C!,)rpi)
0 (zero) I nu are u ~ill
A n A B
B ' .
Ill
. '
B A ..
AB f -.:.
JV ,, -..
A~iB ..
nu are

VII. SISTEMUL OSOS

18
 Tota litate a oaselor din corp (208 la numar), legate intre ele prin
articulatii, formeaza scheletul
corpului. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor;
Form a, structura ~i modul de legatura a oaselor pentru a forma
scheletul corpului uman
repre zinta expresia adaptarii la statiunea bipeda ~i locomotie;
In exter ior osul este acoperit de o mem brana conjunctiva fina,
numita periost. Osul este captu~it pe
dinau ntru de o mem brana mai fina numita endosteum.
Conf orm fonne i se obser va oase lungi, scurte ~i late. Anumite
oase contin cavitati umplute
cu aer ~i se nume sc oase pneumatice. Oasele lungi (humerus,
femur, clavicula, falangele etc) au o
parte interi oara numi ta diafiza ~i doua capete numite epifize.
Subs tanta spong ioasa ~i canal ul medu lar contin maduva
osului. Se observa maduva ro~ie ~1
madu va galbe na. Madu va ro~ie este capabila sa creez
e (hematiile). Odata cu cre~erea ~1
dezv oltar ea organ ismu lui, madu va ro~ie este treptat inlocuita
de maduva galbena. Maduva galbena
este mai putin activ a ~i joaca un rol de rezerva, dar in anumite
conditii ea poate fi activata.

SCHELETULCORPULUIUMAN
Total itatea oasel or din corp (208) formeaza scheletul corpu
lui. Scheletul cuprinde
urma toare le pa.qi: schel etul capului, scheletul trunchiului, schel
etul membrelor.

3. l .Scheletul capului
. · .
Total itatea oase1or cranm1m· formeaza oasele craniul acesta este alcatuit din 23 de oase dintre
umai mand ibula ~i osul hioid sunt mobile.
care n
. 1 ¥t ·1 din neurocraniu (adaposte~te encefalul) ~1· v1sce
· · ( d ¥ oste~te
rocramu a ap
Cram ul este a ca m
.
d ·mt ~i segmentele initiale ale sistemului digestiv ~i respirator).
unele organ e ale organ e1or e s1 t "
. ¥ . ¥ . ¥
. I .c.onneaza cutia crani ana ce prezinta o bolta cramana ~1 o baza
Neurocranm 1 1 cramana.
Oase le neuro crani ului sunt in numa r de opt:
• doua perec hi: temp orale ~i parietale;
hi. frontal etmoid, sfenoid ~i occipital.
• patru neper ec . ,

19
 . F
';i,,:- . ·1•Ji1
. .. . ,,
•.•
·'• . ~ ·, .,

,.._,. _..•mJJc,,c:•
~
. -·· .•.•.
.

-& ~.-..., . . ,
· "·ao••
-~-- ....,,.

-~~,'.~~'
?,~:: ·~;< .~.t···
·r.: i ;r, h·

.,....._fulf•- •,n~·~,·:/ · _... , ~- ·. · ·• ·•·.ai·ni•~

• -~·• !~i!( ___,. . .____ .; ---.- ~,-~,....

~: . ~ ' ·. ' . . ' . . ~ ~- ). . ..

~••~uti■ rt ·

Fig. 9. Oasele craniului - vedere anterioara

 Fig. I 0. Oasele craniului - vedere lateralii

Viscerocraniul este format din 14 oase, din care:

• 6 sunt perechi: maxila, palatinul, lacrimalul, nazalul, cornetul nazal inferior, zigomaticu

• 2 neperechi: vomerul ~i mandibula

3 .2.Scheletul trunchiului
Scheletul trunchiului este format din:
coloana vertebrala
coaste
stem
pelvis (bazin) ~i articulafiile dintre ele.
 . ,. . . . . +

.u~:,••11

..- '.•-:~-----,

Fig.] 0. Oase/e craniului - vedere lateralii

 rhc r a a •
- •i~-• ·.,.o·•
• , # • /
11

-·:•·:;

{ ':
·•o; ,,.• ,

,! ~·-----• h . • I l
•
•· ~·

fl 311 .
...
".', •,

• • ... • , l;.. ,(" -.

.....
• ·' ·.+r,,,1.1 -· -
fflll C I 1,• -. -
t r1nia1 ~-
.
•·•cen
• - ' .... ..... ~ " '~ • ''I,.

-
--~1u•
--
• t_t rq 71_ I fl

Fig. 11. Scheletul corpului

 ,.
I
1
·-
J
-.4W-
~
...,
, '' .
......

.....
.r-
Cl!'!'III
~
~
~ ---~if( _• - · ...,..._IMiona
0 , . . . .. - l
a t

..:-...
~~
j-, A.t1t ·,

Fig. 11. Scheletul corpului

Coloana vertebra/ii.
sch ele tul ui cor pu lui fiind alc atu ita din 33-34 vertebre dispuse
Es te segmentul axial al
ile carora le apartin:
me tam eri c ~i impartite dupa regiun
cer vic ale (7)
toracale (12)
lom ba re (5)
sacrale (5)
co cci gie ne (4 sau 5)

22
 , oraca}l'i.., 1ombara~ ~1. sacrala.
Coloana vertebrala prezinta 4 curburi fiziologice· cervicala t
·
Aceste curburi cresc rezistenta ~i elasticitatea coloanei vertebrale me t· " d •.
, ntman poz1t1a normala a
corpului.
Coaste/e

Sunt 12 perecbi dintre care primele IO perechi din regiunea toracala a coloanei vertebrale se
unesc cu stemul.
Sternul

Este un os lat, situat pe linia mediana, in partea anterioara a toracelui. La partea superioara a
stemului se articuleaza claviculele, iar pe marginile laterale se articuleaza direct primele 7

perechi de coaste. Urmatoarele 3 perechi se articuleaza prin coasta a 7-a; ultimele 2 perecbi sunt
libere.
Scheletul membrelor
Membrele superioare se leaga de scheletul toracic prin doua oase, omoplatul ~i clavicula,
care formeaza centura scapularii.
Membrul superior propriu - zis are trei segmente: braful, antebraful ,Ji mana.
Scheletul braµilui este alcatuit din humerus; eel al antebraµilui, din doua oase: radius ,Ji ulna.
Scheletul mainii este format din oase/e carpiene, metacarpiene, ,Ji falange.
Membrele inferioare se leaga de coloana vertebrala prin centura pelvianii, formata din
cele doua oase coxale care se articuleaza intre ele anterior prin pe linia mediana, la nivelul
simfizei pubiene, iar posterior se articuleaza . cu osul sacrum, formand scheletul bazinului
(pelvisul), care la femei este mai larg.
Sche/etul membrului inferior este format din scheletul coapsei, scheletul gambei ~i scheletul
piciorului. Scheletul coapsei este reprezentat de femur. in zona articulatiei genunchiului se afla
un os mic,patela (rotula).
Scheletul gambei este alcatuit din tibie ~i fibula. Scheletul piciorului este format din oasele

tarsiene (7), metatarsiene (5) ~ifalange.

VIII. SISTEMUL ARTICULAR

Artrologia este ramura anatomiei care se ocupa cu studiul articulatiilor.

·
Articulafiile reprezinta totalitatea elementelor pnn •
care se as1gurax ururea
· d" tr capetele a
m e

doua sau mai multor oase.

23
 Dupa gradul de mobilitate posibila intre oasele componente exista trei tipuri de articulatii:
'I
articulatii fixe- sinartroze
articulatii semimobile - amfiatroze
I
articulatii mobile - diartroze
8.1. Articulafiile f1Xe - sinartoze
Sinartrozele sunt articulatii lipsite de mobilitate sau cu mobilitate foarte redusa. Ele nu au cavitate
articulara . Oasele care se articuleaza sunt unite prin tesut fibros, cartilaginos sau osos, de unde ~i
clasificarea lor in: sindesmoze, sincondroze ~i sinostoze.
1. Sindesmozele sunt articulatii fixe la care legatura dintre oase se face prin tesut conjunctiv fibros.
Majoritatea se gasesc la nivelul boltii craniene unde se numesc suturi. Acestea asigura un anumit
grad de elasticitate a craniului ~i-i maresc rezistenta. in traumatismele capului nu se produce
desfacerea suturilor ci mai degraba fractura oaselor. (de ex. sutura coronara sau fronto-parietala).

2. Sincondrozele sunt articulatii fixe in care legatura dintre oase se face prin tesut cartilaginos, de
obicei hialin. Majoritatea se gasesc in baza craniului. Un alt exemplu il reprezinta simfiza pubiana
care realizeaza legatura dintre oasele coxale.
3. Sinostozele sunt articulatii in care legatura dintre oase se face prin tesut osos. Ele se gasesc in
craniul persoanelor in varsta ~i se formeaza prin osificarea sindesmozelor ~i sincondrozelor. Se mai
intalnesc ~i in cazul osificarii suturilor sau a pieselor ce alcatuiesc stemul.
8.2. Articulatiile semimobile- amfiartroze

24